LUXEMBURG

Structura politica, legala si organizatorica

In 1999, guvernul a insarcinat Ministerul Sanatatii cu coordonarea cererilor legate de droguri si interventiile de reducere a riscului. Structura strategica a fost pusa la punct de noul coordonator la nivel national in problemele legate de droguri, mandatat sa elaboreze Planul de actiune pe linie de droguri si dependenta de droguri pe 2000-2004, care materializa prioritatile exprimate clar in declaratia guvernamentala din 1999.

Planul de actiune pe 2000-2004 s-a bazat de asemenea si pe noile realizari introduse de Legea din 27 aprilie 2001 ce modifica legea de baza privind drogurile din 1973. In structura executarii amendamentului la legea drogurilor din 2001 a intrat si Decretul Marelui Duce privind tratamentul prin substitutie introdus in forta in februarie 2002 si Decretul Marelui Duce privind modalitatile de schimb a seringilor adoptat in decembrie 2003.

Bugetul total al Ministerului Sanatatii alocat serviciilor legate de droguri si programe a crescut de la 1.270.169 EUR in 1999 la 4.861.481 EUR in 2003 indicand o rata de crestere de 283% incepand cu 1999. Proiectul de buget pe 2004 prevede un buget de 5.847_.938 EURO, reprezentand o crestere suplimentara de 20,28% in comparatie cu bugetul din 2003, Aceasta crestere extraordinara este generata, in principal de Planul de actiune pe 2000-2004 al Ministerului Sanatatii,

Programul guvernamental emis ulterior alegerilor parlamentare din iunie 2004 nu a introdus nici o schimbare in ceea ce priveste competentele in domeniul drogurile*! Elaborarea unei noi strategii nationale si a unui plan de actiune privind drogurile si dependenta de droguri pe 2005-2009 trebuie sa fie aprobat de Ministerul Sanatatii pana la sfarsitul anului 2004 Strategia este bazata pe doi piloni principali care sunt reducerea cererii si furnizarii de droguri cat si pe 4 axe: mecanismele orizontale de coordonare, reducerea riscului, scaderea prejudiciului, cercetare si informare si in final relatiile internationale. Elaborarea viitorului plan de actiune in ceea ce priveste drogurile este construit pe baza evaluarii implementarii Planului de actiune pe 2.000 - 2.004, pe orientarile programului guvernamental din 2004 si pe prioritatile stabilite de Ministerul Sanatatii.

Indicatori privind aplicarea legii

Variatii izbitoare au fost observate in acelasi timp in ceea ce priveste cantitatile de substante ilicite capturate incepand cu 1984. Tendinta generala este de scadere a cantitatilor de heroina si cocaina capturate de la inceputul anilor 90, lucru confirmat de datele din 2003, cu exceptia canabisului (frunze si rasini) aratand o crestere evidenta in ultimii patru ani.

Neluand in considerare cantitatile capturate, numarul de capturi a crescut incepand cu 1993. Numarul capturilor de cocaina si heroina s-a stabilizat in timp ce numarul capturilor de canabis a crescut apreciabil. Numarul total de persoane implicate in traficul de droguri a urmat o cale constant ascendenta.

Prima captura nationala de substante din clasa ecstasy (MDMA, MDA etc.) a fost inregistrata in 1994. Disponibilitatea ecstasy-ului a parut sa se ridice intre 1994 si 1996. Date mai recente par sa indice o stabilizare la un nivel redus.

Numarul de inregistrari ale politiei privind posibile infractiuni la legea modificata a drogurilor din 1973 este mai mult decat dublu intre 1995 si 2003. Numarul de infractori la legea drogurilor a crescut discontinuu si sunt 2.270 in 2003.

Incepand cu 1998 proportia infractorilor a trecut de la 50% la 60%. 37% din ei sunt infractori primari, procentul de infractori minori a crescut de la 5.4% in 1993 la 14.2% in 2003.

Datele din inchisorile nationale pe anul 2003 indica 1072 de noi intrari din care 12,8% au legatura cu infractiuni la legea drogurilor; o proportie reprezentand 42,6% in 1996 si scazand constant de atunci.

Profilul pietei nationale de droguri

Majoritatea drogurilor consumate in Marele Ducat al Luxemburgului sunt originare din Olanda, urmata de Belgia si Maroc. Recent retele mai bine structurate si pur comerciale de distribuire au fost dezvoltate de asociatiile de crima organizata.

De asemenea, este notabila si cresterea numarului de nativi Cabo-Verde implicati in traficul cu canabis care implica si infractori din Africa de Nord. In ceea ce priveste traficul de cocaina, trebuie sa se puna accentul pe o recenta crestere a cererilor de azil din partea unor persoane din Africa de est si Kosovo.

Indicatorii furnizarii de droguri sprijina disponibilitatea crescuta a narcoticelor pe baza de opium si a cocainei pe piata nationala. Fata de 1996 preturile medii ale cocainei si heroinei au scazut.

La inceputul anului 2003 un laborator clandestin de fabricare a amfetaminelor a fost descoperit in sudul tarii. Culturile locale de canabis si ciuperci magice sunt mai degraba nesemnificative in ceea ce priveste cantitatea si calitatea.

Preturile medii de piata ale heroinei, cocainei si ecstasy-ului au scazut in ultimii 8 ani. Canabisul si derivatele sale au cunoscut o usoara crestere in aceeasi perioada. In ceea ce priveste puritatea, calitatea produselor din canabis (%THC) si ecstasy a crescut in ultimii ani. Nivelurile de puritatea ale cocainei si heroinei tind sa scada.

1.Politici nationale si context

Vedere de ansamblu

Consumul de droguri este privit ca un comportament asociat cu deteriorari ale sanatatii si vietii sociale. In consecinta, politicile nationale privind drogurile sunt bazate pe competentele politice impartasite si pe alegerile parlamentare din iunie 1999 care pot fi descrise ca un punct de reper in domeniul politicilor legate de droguri in Luxemburg. Declaratia guvernamentala din august 1999 si ulterioarele intelegeri ale coalitiei accentueaza nevoia unei dezvoltari ulterioare si diversificarea ingrijirilor medicale specializate, o apropiere mult mai pragmatica de aplicarea legilor prin intermediul amendamentelor legislative necesare si promovarea masurilor de reducere a pagubelor.

Astfel Guvernul a decis sa insarcineze Ministerul Sanatatii cu coordonarea nationala in domeniile cererii si reducerii pagubelor. In consecinta, Ministrul Sanatatii a numit un coordonator national in ceea ce priveste drogurile si a facut pasii necesari pentru centralizarea conventiilor de colaborare cu ONG ce au legatura cu drogurile, in trecut tinute de alte ministere (ex. Ministerul Familiei). Aceasta decizie este marturia dorintei politice pentru o coordonare mai centralizata a politicilor legate de droguri si pentru a dezvolta pe viitor un proces de decizie bazat pe date stiintifice de incredere.

In octombrie 2000, Ministrul Sanatatii a prezentat pentru prima oara un Plan de actiune pe linie de droguri cu tema Dependenta, structurat pe 5 ani (2000-2004).

Alegerile parlamentare din iunie 2004 au dat nastere unei noi coalitii guvernamentale formata din democrati si socialisti. Competentele si atributiile ministeriale in domeniul drogurilor nu au fost modificate. Mai mult, coordonatorul national in ceea ce priveste drogurile va prezenta o noua strategie si un plan de actiune pe anii 2005-2009, supus catre aprobare Ministrului Sanatatii pana la sfarsitul anului 2004.

BAZA LEGALA

Legi (2001-2003)

Legea nationala de baza ce priveste drogurile numita Legea privind vanzarea substantelor medicamentoase si lupta contra toxicomaniei, legifereaza atat vanzarea medicamentelor controlate cat si lupta impotriva dependentei de droguri si dateaza din 19 februarie 1973. Ultimul amendament al acestei legi este legea nr.27 din aprilie 2001 modificand legea de baza din 19 februarie 1973. Pe langa nepedepsirea uzului de canabis, marirea pedepselor pentru simpla folosire a drogurilor si diferentierea pedepselor in functie de tipul infractiunii legate de droguri si natura substantelor controlate, legea din 27 aprilie 2001 prevede baza legala pentru o serie de masuri pentru reducerea pagubelor si intretinerea anumitor tratamente de substituire de droguri, si prevede alte metode acreditate, care, in completarea articolului 13 din Decretul Marelui Duce din 30 ianuarie 2002 s-au putut materializa in programe controlate medical de distribuire a heroinei.

Legea din 14 iunie 2001 adopta Conventia privind spalarea, cautarea, capturarea si confiscarea profiturilor obtinute in urma savarsirii de infractiuni a Consiliului Europei (Strasbourg 8 noiembrie 1990) introducand amendamente Codului penal si legii privind drogurile din 19 februarie 1973

Decrete ale Marelui Duce (2003-2004)

Decretul Marelui Duce din 30 ianuarie 2004 modifica lista de substante anexata Decretului Marelui Duce din 2 februarie 2003.

Decretul Marelui Duce din 23 decembrie 2003 reglementeaza programul national de distribuire a seringilor pentru cei ce folosesc droguri.

Cu privire la mecanismele de dispozitie cu privire la controlul de substante si precursori, legislatia nationala privind drogurile se bazeaza pe urmatoarele Decrete ale Marelui Duce, amendate conform deciziilor asupra noilor substante inscriptionate in legea nationala:

Decretul Marelui Duce din 4 martie 1974 privind anumite substante toxice

Decretul Marelui Duce din 20 martie 1974 privind anumite substante psihotrope

Decretul Marelui Duce din 26 martie 1974 stabilind lista narcoticelor controlate

- Decretul Marelui Duce din 8 mai 1993 privind comertul cu narcotice si substante psihotrope

Decretul Marelui Duce din 2 februarie 1995 privind producerea si distribuirea anumitor substante folosite in producerea ilegala a narcoticelor si substantelor psihotrope

Decretul Marelui Duce din 6 februarie 1997 privind substantele listate in programele III si IV ale Conventiei ONU asupra substantelor psihotrope din 21 februarie 1971

- Decretul Marelui Duce din 3 octombrie 2003 adauga amineptina pe lista substantelor controlate national folosite pentru producerea ilicita a narcoticelor si substantelor psihotrope. Urmatoarele substante sunt pe cale sa fie adaugate in lista nationala a substantelor controlate: 2C-1,2C-T-2,2C-T-7, TMA2 si GHB.

Proiecte si propuneri legislative

Urmatoarele noi proiecte sau propuneri legislative au fost depuse, dar inca nu au fost votate sau promulgate in momentul scrierii acestei relatari:

- Propunerea legislativa din 4 ianuarie 2001 privind regulamentul statului de controlare a productiei, distribuirii si vanzarii de canabis printr-un observator national asupra canabisului si a punctelor de vanzare

- Propunerea legislativa din 28 august 2002 privind regulamentul prescrierii de medicamente ce contin canabinoizi (Marinol, Cesamet) anumitor pacienti conform unei liste detaliate a unor boli eligibile.

- Proiectul de lege privind legea modificata din 21 noiembrie 1980 ce reglementeaza organizarea Directoratului de sanatate a fost propusa de catre Consiliul de Stat pentru observare in 2002. Proiectul de lege prevede crearea unei divizii speciale pentru medicina sociala si dependenta de droguri, in serviciul dependentei de droguri si a psihiatriei.

- Propunerea legislativa din 20 mai 2003 pentru modificarea Codului rutier cu scopul de a crea o baza legala pentru testarea conducatorilor aflati sub influenta substantelor stupefiante.

Implementarea legislativa

Legal vorbind, politia nu are nici o putere: fiecare incalcare dupa ce a fost inregistrata, trebuie raportata. Totusi, in functie de caz (de exemplu prima constatare pentru folosirea canabisului) se poate intampla ca nici o masura sa nu fie luata. Dupa ce o infractiune legata de droguri a fost raportata procurorului, acesta decide asupra oportunitatii judecarii. Conceptul legal al oportunitatii judecarii' poate fi aplicat, ceea ce implica o decizie de la caz la caz.

Legea din 27 aprilie 2001 ce modifica legea de baza privind drogurile din 19 februarie prin nepedepsirea folosirii de canabis si imbunatatirea diferentierii dintre pedepse in functie de infractiunea comisa si natura substantelor controlate implicate si Decretul Marelui Duce din 30 ianuarie 2002 despre tratamentul prin substituire au contribuit masiv la sporirea potrivirii intre legislatia privind drogurile si rutina anchetarii.

Legislatia privind drogurile si politicile de acuzare din prezent pun un mare accent pe impartirea si traficul de droguri si o prioritate scazuta pe consumul de droguri si promovarea masurilor de reducere a daunelor si a riscului.

STRUCTURA INSTITUTIONALA, STRATEGII SI POLITICI

Aranjamente de coordonare

Dupa alegerile parlamentare din 1999 coordonarea reducerii cererii si riscului drogurilor si cercetarea au fost transferate Ministerului Sanatatii. In noiembrie 2000, un Coordonator la nivel national privind drogurile a fost desemnat de catre Ministrul Sanatatii. El este responsabil de coordonarea totala in cererea si pagubele ce au legatura cu drogurile si reprezinta Luxemburgul la nivel international. Totusi, reducerea furnizarii si aspectele legate de cooperarea internationala raman in competenta Ministerului Justitiei si Ministerului Afacerilor Externe.

La nivel national, coordonarea intre ministerele competente se produce in Comisia Interministeriala a Drogurilor (ICD), prezidata de catre Ministrul Sanatatii (coordonatorul la nivel national in ceea ce priveste drogurile este vicepresedinte). Acesta este compus din delegati superiori ai principalelor departamente si delegati din ONG-urile selectionate si constituie nivelul maxim de decizie cu respectarea coordonarii si orientarii actiunilor.

Ambele, atat ICD cat si Ministerul Sanatatii sunt responsabile pentru implementarea planurilor de actiune pe linie de droguri de pe 2000-2004 si 2005-2009; activitatile din teren supravegheate sunt obligate sa garanteze un proces de consultare efectiva cu alte ministere implicate (ex. Justitie, Afaceri Externe). ICD se intalneste regulat pentru schimb de informatii cu aceste organisme. Sunt patru puncte permanente in agenda intalnirilor: implementarea planurilor de actiune, sistemul de avertizare rapida asupra drogurilor, tendintele ce apar, schimbarile legale si afacerile internationale.

Coordonarea dintre Ministerul Sanatatii, Ministerul Justitiei si Ministerul Educatiei Nationale se realizeaza prin grupurile ministeriale SANATATE - JUSTITIE' si SANATATE - EDUCATIE'.

La nivel guvernamental exista o Comisie parlamentara speciala asupra drogurilor care functioneaza ca un corp consultativ al guvernului. La nivelul Ministerului Sanatatii coordonatorul la nivel national ca si seful Diviziei de Medicina sociala si Dependenta de droguri sunt principalii consultanti ai ministrului in acest domeniu.

O legatura stransa intre punctul focal national EMCDDA si nivelul politic este asigurat de faptul ca seful punctului focal a fost desemnat drept Coordonator la nivel national in ceea ce priveste drogurile. Coordonatorul la nivel national in ceea ce priveste drogurile este de asemenea si seful delegatiei nationale din cadrul Grupului Orizontal privind Drogurile corespondentul national permanent din cadrul Grupului Pompidou.

La nivelul inferior, coordonatorul in ceea ce priveste drogurile se intalneste lunar cu ONG-urile implicate in domeniu pe o baza bilaterala sau in plen, pentru a impartasi informatii si raspunsuri elaborate tendintelor ce apar.

Planul national si/sau strategii

Structura strategica a reducerii interventiilor privind cererea de droguri a fost definita in 2000 de catre coordonatorul la nivel national in ceea ce priveste drogurile prin intermediul planului de actiune pe linie de droguri si dependenta de droguri ce acopera perioada 2000-2004. Planul de actiune pe linie de droguri s-a bazat in principal pe 6 zone de interventie: interventia primara, facilitarea sfatuirii pacientului exterior, servicii de dezintoxicare, dialoguri cu pacienti internati, masuri post-terapeutice si servicii de reducere a daunelor si riscului. Strategia are ca tinta principala consumul ilegal de droguri si substantele ilegale folosite numai daca sunt asociate zilelor noastre.

Planul de actiune reflecta prioritatile impuse de catre guvern, adica masuri sporite pentru activitatile de prevenire primara, dezvoltare si diversificare a centrelor terapeutice, implementarea continua a masurilor pentru reducerea riscurilor drogurilor si daunelor cu o atentie deosebita asupra bolilor infectioase.

Un nou plan de actiune si o noua strategie privind drogurile sunt elaborate in momentul de fata de biroul coordonatorului la nivel national in ceea ce priveste drogurile si de ministerele implicate si actorii din teren. Ambele acopera perioada dintre 2005-2009 si se bazeaza pe doi piloni politici (reducerea cererii si furnizarii) si patru domenii ce se intersecteaza (coordonarea, cooperarea internationala, cercetare si evaluare, reducerea daunelor). Proiectul documentului trebuie sa fie aprobat de catre noul Ministru al Sanatatii ales in noiembrie 2004.

Implementarea politicilor si strategiilor

Efectul planului national pe linie de droguri se bazeaza in special pe modul in care este elaborat. In 1999 planul curent de actiune pe linie de droguri a lansat un proces de consultare multilaterala ce implica departamente ministeriale, ONG si societatea civila. Prioritatile stabilite de Ministerul Sanatatii au fost discutate si acolo unde era nevoie au fost adaugate masuri complementare. Un consens in ordonarea prioritatilor a fost realizat intre partile implicate. In final, toate actiunile retinute au fost structurate intr-un mod clar, simplu si orientat dupa cum urmeaza:

Descriere/obiectivul actiunii - responsabilitati - buget - rezultat - termene limita pentru rezultat si evaluare.

Implicarea activa a ONG- specializate inca de la inceputul muncii de conceptualizare si consensul de a face prioritara faza de implementare au demonstrat ca sunt un criteriu major pentru garantarea unei implementari eficiente a procesului. Pana in momentul actual, 87% din masurile retinute de planul de actiune national pe linie de droguri au fost materializate pana la expirarea termenului limita. Masurile ce nu au fost inca implementate (ex. Programul de distribuire a heroinei) au fost amanate nu din cauza unor probleme tehnico-administrative ci politice.

Planul de actiune pe linie de droguri 2000-2004 a fost supus unui exercitiu de evaluare interna. Pe baza acelor rezultate de evaluare, strategia mentionata mai sus si planul de actiune pe linie de droguri este in prezent elaborat de catre biroul coordonatorului national privind drogurile, impreuna cu ministerele implicate si actorii din teren. Atat strategia cat si planul de actiune acopera perioada 2005-2009.

Impactul politicilor si strategiilor

Cum planul de actiune pe linie de droguri 2000-2004 a fost primul de acest gen implementat la nivel national, orice comparatie cu alte realizari trebuie avuta in vedere cu grija. Totusi este o realitate faptul ca mijloace bugetare si implementarea unor noi centre si programe legate de droguri au fost mai mult ca sigur mult mai importante in aceasta perioada decat inainte. Implementarea progresului planului de actiune pe linie de droguri a fost tinut pe agenda politica inca de la debutul sau in 2000 si presiunea de a obtine performante a fost in permanenta ridicata. Mass-media a contribuit de asemenea la aceasta imbunatatire prin mediatizarea si sporirea activitatii, mai ales de cand au fost in stare sa identifice actorul solutiei centrale in persoana coordonatorului la nivel national pe probleme legate de droguri. Un alt efect secundar pozitiv al planului de actiune pe linie de droguri este sporirea angajamentului ONG si a societatii civile in politicile legate de droguri asa cum au fost implicati e la inceputul procesului.

In ceea ce priveste produsul final al planului de actiune, nimeni nu se poate indoi ca masurile implementate au contribuit la marirea disponibilitatii si diversitatii si la accesul la unitati de tratament si post tratament, reducerea daunelor si mortalitatii cauzate de droguri, reducerea propagarii bolilor infectioase si promovarea activitatilor de cercetare in privinta drogurilor.

Profilul tarii - Luxemburg

Dezvoltarea legislatiei

Legislatia nationala in privinta drogurilor deriva din legea din 19 februarie 1973 privind vanzarea substantelor farmaceutice si lupta impotriva dependentei de droguri. Aceasta reglementeaza producerea, folosirea, posesia, furnizarea, vanzarea si traficul drogurilor controlate.

Legea din 1973 a fost pentru prima data amendata pe 23 februarie 1977. Alte amendamente s-au produs pe 7 iulie 1989, introducand baza legala a luptei impotriva spalarii de bani si confiscarea produselor obtinute in mod ilicit, pe 7 martie 1992 urmand aprobarea Conventiei de la Viena a ONU (20 decembrie 1988) si pe 11 august 1998 introducand incriminarea organizatiilor legate de droguri si spalarea banilor obtinuti din droguri.

Cea mai recenta amendare a legii din 1973 s-a produs in 2001. Legea din 27 aprilie 2001 mai jos mentionata ca legea din 2001' a intrat in vigoare pe 15 mai si a modificat substantial structura legala nationala privind drogurile controlate.

Pentru prima oara legea din 2001 diferentiaza acordarea pedepselor in concordanta cu tipul de substanta implicata (A: droguri controlate, in afara de canabis; B: canabis si derivatele sale). Diferentele sunt de asemenea stabilite conform tipului infractiunii (simpla folosire, folosirea in prezenta minorilor, producerea, vanzarea, etc), statutul profesional al infractorului (doctori, profesori, etc.) si locul unde a fost savarsita infractiunea (in interiorul sau in apropierea scolilor, la locul de munca, in puscarie, etc).

Nici o sentinta de incarcerare nu este prevazuta pentru simpla folosire sau posesia pentru uzul personal de canabis (numai amenzi si sanctiuni administrative). Legea din 2001 introduce de asemenea reducerea pedepselor, comparativ cu legea precedenta, prevazute pentru simplul uz sau posesie pentru uz personal de droguri controlate, altele decat canabisul.

Noul amendament constituie baza legala pentru tratamentul prin substituire si schimbarea acelor precum si crearea camerelor de injectare ale caror detalii practice trebuie sa fie stabilite prin regulamente ulterioare.

DROGURILE VERIFICATE

Clasificarea drogurilor este reglementata de decretele din Marele Ducat, care incadreaza drogurile narcotice, substantele toxice si stimulentele psihice si precursorii. Acestea sunt la inceputul decretului din 4 Martie 1974 si amendamentele privind substantele toxice, Decretul din 20 Martie 1974 si amendamentele privind substantele stimulente psihic; Decretul din 26 Martie 1974 si amendamentele privind substantele narcotice si decretul din 8 Mai 1993 si 2 Februarie si amendamentele privind premergatorii, pe langa multitudinea de legi adoptate de conventia UN.

Lista substantelor verificate facuta la anexele din respectivele decrete ale Marelui Ducat sunt imbunatatite si aduse la zi de mijloacele noilor decrete din Marele Ducat modificand insusi principalul decret ori doar anexele lui.

CONSUMUL DE DROGURI SI POSESIA LOR

Prioritar in legea din 2001, folosirea ilegala a tuturor substantelor verificate pe plan national este considerata infractiune. Detinatorul de substante ilegale in afara de canabis risca acum intre 8 zile si 6 luni de inchisoare si/sau o amenda de 250-2500, sau o pedeapsa cu inchisoarea intre 3 luni si 3 ani si/sau o amenda de 250-2500, stabilita anterior.

Legea din 2001 legalizeaza consumul de canabis (la fel si transportul, posesia si achizitia pentru uzul personal). Aceasta inseamna ca folosirea canabisului continua sa fie privita ca o activitate ilegala dar pedeapsa nu va mai include sanctiuni penale. Oricum, folosirea canabisului poate fi pedepsita cu plata unei amenzi de 250-2500. Pedeapsa cu inchisoarea de la 8 zile la 6 luni ramane valabila, daca consumul de droguri are loc de fata cu minorul, in scoli sau in locuri publice. Pedepsele cresc de la 2 ani de inchisoare in cazul adultilor care consuma canabis cu minorii si pana la 5 ani in cazul doctorilor si farmacistilor care folosesc canabisul in scop medical in diferite locatii (ex. inchisori, scoli, servicii sociale).

Actele intermediare destinate consumului de canabis asa cum este achizitia, transportul ori posesia pentru uzul personal (in cantitati mici) sunt legalizate.

Intre 1 si 5 ani de inchisoare sau/si amenda de 500-12500006 se aplica in cazurile de cultivare, producere, fabricare, extractie, import, export, vanzare sau oferire ilegala de droguri de tip A sau B.

TRAFICUL SI INFRACTIUNILR LEGATE DE DROGURI

Legea din 1973 explica de ce nu este prevazuta o diferentiere intre scara mica sau larga a comertului si distributiei de droguri. Respectiva sentinta variaza acum intre 1 si 5 ani de inchisoare si/sau o amenda de 125-125000. Principalele incalcari sunt: cresterea, producerea, importul, exportul, transportul, vinderea, oferirea sau schimbul, promovarea sau falsificarea retetelor medicale. Persoana care a facilitat o tranzactie cu canabis poate fi pedepsit cu o amenda intre 250-25000.

Pedepsele speciale sunt prevazute daca folosirea , distribuirea, furnizarea de droguri a avut o consecinta fatala pentru ultimul consumator (intre 15 si 20 de ani de inchisoare si/sau l250000 Euro),ori daca distribuirea de droguri a cauzat o boala incurabila (ex. hepatita sau o contaminare cu virusul HIV), mutilarea, pierderea unui organ vital sau a capacitatii de munca. (Art 9) intre 5 si 10 ani de inchisoare si/sau o amenda de 1250-1250000 se prevede pentru aprovizonarea pentru comercianti gasiti vinovati ca vindeau droguri minorilor(inchisoare pe viata) (Art.l0).

ACUZAREA SI PRACTICA JUDICIARA

SCENARIUL 1: posesia de heroina pentru consumul propriu de catre un infractor adult

Consumul, posesia transportul de heroina este interzis de lege (19 Februarie 1973 si amendamentele acestei legi) si constituie infractiune. Atata timp cat posesia, transportul si consumul de heroina sunt prevazute de Art 7/alin 1 din legea din 1973 cu urmatoarele modificari din 2001, privind pedeapsa cu inchisoarea variind intre 8 zile si 6 luni de inchisoare si/sau amenda de 250-2500.

Declaratia guvernamentala din 1999 defineste dependentul de droguri ca o persoana cu nevoie de tratament medical, social si psihologic la fel ca un infractor. Procuratura este cunoscuta ca nu prea da prioritate unui personal unui consumator de droguri.

Politia nationala nu are putere decizionala, ceea ce inseamna ca in cazul unei infractiuni legate de droguri trebuie scris si trimis un raport catre biroul de procuratura. In termenii procedurii judiciare, raportul va contine faptele care explica existenta cazului de posesie de heroina pentru consumul personal. Procurorul analizeaza cazul si poate face uz de o varietate de instrumente pe care le are la dispozitie (avertismentul, eliberarea conditionata, condamnarea) in concordanta cu principiul oportunitatii'

Daca rezulta din raportul scris de politie sau din alte surse puse la dispozitie de Judecatorie, ca dependentul de droguri vrea sa urmeze un tratament pentru dependenta de droguri, cu siguranta procurorul va propune infractorului (stipulat in art 8a,b) un tratament de dezintoxicare in cazul in care persoana in cauza este considerata consumatoare de droguri. Procurorul va suspenda cazul daca infractorul urmeaza tratamentul propus pana la sfarsit. Consumul (posesia pentru uzul personal) de droguri este adus in fata Tribunalului numai in cazuri particulare cand consumatorul a comis alte infractiuni mai grave.

In practica, cazurile care privesc numai consumul de droguri aproape niciodata nu sunt aduse in fata Judecatoriilor sau Tribunalelor. Deseori aceste infractiuni vin combinate cu altele conform CP si sentinta va face adresa la toate infractiunile. In acest caz, cea mai grea sentinta este foarte putin micsorata in cazul unei infractiuni grave in concurs de infractiuni.

SCENARIUL 2: crima impotriva patrimoniului comisa de un consumator adult care isi finanteaza dependenta de droguri

In primul rand trebuie stabilit de lege ca spargerea este considerata o infractiune mai grava decat furtul. Posibilele pedepse pentru spargere si furt sunt reglementate de legea penala, separat de legislatia privind drogurile.

In practica, raportul politiei este cheia sigura pentru a informa procurorul de comiterea unei infractiuni.

Raportul politiei include date despre situatia personala a suspectului. Daca exista vreo informatie despre comiterea unei infractiuni impotriva proprietatii si persoanele implicate, si isi motiveaza actul ca fiind comis din cauza dependentei, acesta va inclus in raportul politiei.

Depinde de ce decide procurorul, persoana poate fi eliberata sau arestata. In ultimul caz o investigatie mai amanuntita va fi facuta de un magistrat examinator si de agentii sai. Avocatul celui acuzat mai mult ca sigur va folosi ca argument ca infractiunea a fost comisa sub influenta drogurilor/ori nevoia de droguri, si va cere un tratament.

SCENARIUL 3: distribuirea pe scara mica de droguri de catre un consumator adult pentru a-si finanta dependenta

In acest caz, clasarea si darea unei dispozitii finale a cazului este foarte rara si intervine numai in cazul in care se poate aduce un martor in fata Judecatoriei. Oricum, daca martorul este cunoscut si are domiciliul stabil, este citat sa apara in fata Tribunalului penal. Mai mult, de cand aceste cazuri sunt din ce mai complexe, comerciantii sunt arestati si pusi sub arest preventiv (se face exceptie daca cantitatea de droguri care a avut asupra lui nu a fost una insemnata) si magistratul examinator este interesat de deschiderea unei investigatii si investigheaza cazul.

Decizia judecatoriei variaza si depinde foarte mult de modul de convingere a acuzatului, timpul scurs, faptele si cantitatea de droguri vanduta. De obicei, la prima infractiune acuzatul este pedepsit cu executarea de munca in folosul comunitatii ori inchisoare cu suspendare in timp ce un recidivist care vinde cantitati insemnate de droguri puternice pe o perioada indelungata de timp poate fi condamnat cu ani grei de inchisoare fara suspendare.

PREVENIREA, INGRIJIRI SI TRATAMENT

Sub auspiciile legii din 1973, Judecatoria are dreptul de a renunta a urmarirea dependentilor de droguri care urmeaza un tratament de dezintoxicare. Chiar daca o persoana a fost gasita vinovata, magistratul examinator insarcinat poate de asemenea cere un tratament de dezintoxicare la cererea martorului (legea din 13.06.94).Modalitatile tratamentului de dezintoxicare sunt stabilite de un decret administrativ. Costul tratamentului poate fi acoperit de stat in legatura cu conditiile mentionate in decretul Marelui Ducat.

Legea din 2001 aduce o noua alternativa la ingrijirea speciala a sanatatii in relatie cu masurile de reducere a riscului. Se alege cadrul legal pentru tratamentul drogurilor inlocuitoare, in trecut tolerat dar nu permis in mod explicit. Pe deasupra promoveaza o baza legala pentru crearea de injectii la domiciliu si alte mijloace adecvate pentru a contribui la reducerea raului cauzat de consumul de droguri. Formularea exacta a Art 8 trebuie luata in calcul de cand prevede exact pedeapsa pentru cei ce faciliteaza consumul tertilor de droguri in cadrul unei situatii clare ori alte mijloace in mod corespunzator, agreate de Ministerul Sanatatii. Mijloacele acceptate pot lua in practica forma programelor de schimb sau controlul medical a retetelor de heroina.

Un nou pas catre prevenirea riscului dependentei si unei insanatosiri rapide a fost facuta prin abandonarea acuzarii in cazul in care un consumator (Art7 si 8c) a urmat toti pasii pentru a cauta un ajutor specializat pentru a asista un consumator de droguri la nevoie (ex. supradoza). In cazul in care infractorul a comis o infractiune grava (prevazuta la art 9 si art 10) pedeapsa va fi redusa.

PREMERGATORII

Decretul din 02/02/1995 prevede abrogarea licentei de comert a operatorilor care se ocupa cu comertul legal cu substante listate in anexa I a aceluiasi decret. Pedepsele referitoare la incalcarea legii din 02/02/1995 sunt amandoua administrative si penale si sunt prevazute de art 4(5) din legea 17/03/1992, cu pedepse penale cuprinse intre 8 zile si 5 luni de inchisoare si amenda intre 62-12400. Cu toate acestea, se prevad pedepse mult mai grave sub incidenta legii penale. De exemplu art 8 din legea 19/02/1973, modificata prevede inchisoare intre 1 si 5 ani si/ori amenda de la 125-1250000 pentru persoanele care produc, transporta, distribuie ori detin materiale in mod constient ca sunt destinate pentru cultivarea, producerea si fabricarea ilegala de substante narcotice controlate si substante toxice sau stimulente psihice.

Ministerul Sanatatii are puterea de a emite, suspenda ori revoca licentele pentru premergatorii comerciali. Acesta impreuna cu Ministrul de Justitie au responsabilitatea de a controla documentatia precursorilor comerciali din interiorul Comunitatii, si au organe ale caror operator trebuie sa raporteze daca exista vreo suspiciune, sau diversiune cu substante.

CONFISCAREA SI SPALAREA BANILOR

Legea din 7 iulie 1989, modifica legea drogurilor, din 19.02.1973 care pedepseste practica de spalare de bani cu referire la venituri sau bunuri asociate cu productia, aprovizionarea sau traficul de droguri. Legea din 22 august 1998 reglementeaza incriminarea organizatiilor infractionale implicate in spalarea banilor si include in plus activitatea autoritatii nationale de acuzare cu privire la sesizarile despre spalarea banilor.

Fundatia impotriva Traficului de Droguri a stabilit in 1992 sa urmeze recomandarile Conventiei UN din 1988 prezidata de un reprezentant al Ministerului de Finante, care poate fi considerata una din principalele fundati care furnizeaza pentru programele pentru dependentii de droguri si activitati de cercetare in domeniu. Fundatia administreaza bunurile si capitalul confiscat de pe urma infractiunilor legate de droguri conform legii din 19/02/1973 si coordoneaza, in afara de alte sarcini, alocarea respectivelor resurse financiare catre prevenirea dependentei de droguri, ingrijiri si cautarea de proiecte selectate apoi de comitetele superioare.

NOI DESCOPERIRI

Legea din 7 aprilie 2001 reprezinta rezultatul clar al procesului de reforma a noilor strategii de lupta impotriva drogurilor si o mare atentie fata de dependenta de droguri. O multitudine de noi cazuri raman inca subordonate cadrului gata sa fie rezolvate de respectiva dispozitie. In tip ce, grupuri de experti au fost delegati sa lucreze la un concept de reducere a unor masuri dureroase cum sunt injectiile la domiciliu ori programele asistate medical de distribuire a heroinei. Metodele tratamentului cu droguri inlocuitoare va fi revizuit prin prisma noilor descoperiri si oportunitati legale.

Ministrul Sanatatii insarcinat cu coordonarea nationala a drogurilor inca de la alegerile parlamentare din 1999 pentru reducerea riscului si suferintei a acelor dependenti, a prezentat in septembrie 2000 un plan de actiune multianual (2000-2004) cu privire la droguri si la dependenta de droguri. Acest plan de actiune se intinde pe sase zone de actiune, si anume: prevenirea initiala, facilitati cu privire la consilierea bolnavilor tratati ambulatoriu, servicii de dezintoxicare, centre terapeutice pentru pacientii spitalizati, masuri in perioada dinaintea spitalizarii si servicii la preturi mici. Pentru a optimiza noi implementari aduse planului de actiune a drogurilor, Ministerul Sanatatii a stabilit un coordonator care se va ocupa pe plan national de droguri si Directia de Sanatate stabileste o echipa pentru medicina sociala si dependenta de droguri.

LINKURI

Legislatia Luxemburgului poate fi gasita la: www.legilux.public.Iu