INTOCMIREA HARTILOR GENERALE

INTOCMIREA HARTILOR GENERALE

Prin lucrarile de intocmire a hartilor se intelege intregul complex de operatii prin care se pregateste si se definitiveaza originalul hartii. In cadrul acestor lucrari se disting urmatoarele etape: lucrarile redactionale pregatitoare, intocmirea originalului hartii si pregatirea hartii pentru publicare.

1. LUCRARILE REDACTIONALE PREGATITOARE

Aceste lucrari se refera la stabilirea destinatiei si denumirii hartii, delimitarea teritoriului cuprins in harta respectiva, dimensiunile hartii, se fixeaza baza matematica si densitatea retelei hidrografice si a cailor de comunicatie. Apoi se alege metoda de reprezentare a reliefului, stabilindu-se la ce nivel vor fi reprezentate unitatile si formele de relief. In aceasta etapa se realizeaza alegerea semnelor conventionale ce vor fi utilizate si indicatiile privind procesele tehnologice ale tuturor lucrarilor de constructie a hartii. Daca harta va fi complexa se va intocmi o schema sau macheta a viitoarei harti. De obicei se realizeaza mai multe machete, cum ar fi cele pentru: hidrografie, centre populate, cai de comunicatie, invelisul vegetal, invelisul de soluri, procese denudationale, forme de relief etc.

In programul hartii mai sunt cuprinse materialele cartografice dupa care se va intocmi noua harta, adica totalitatea surselor de informatii necesare realizarii hartii. Pentru realizarea unei harti originale cat mai exacte este de dorit ca materialele grafice sa fie la o scara mai mare, deoarece prin aducerea lor la o scara mai mica se diminueaza erorile initiale.

Materialele cartografice includ:

. materiale numerice: cataloage si tabele de coordonate ale punctelor geodezice, astronomice, ale reperelor de nivelment, ale punctelor geografice si elementelor planimetrice;

. materiale grafice: fotograme, diferite harti pentru regiunea respectiva, materiale rezultate din ridicarile aerofotogrammetrice, harti de lucru in teren, harti topografice;

. materiale literare: dictionare, anuare statistice, indicatoare de localitati, rezultatele anumitor cercetari efectuate in teritoriu;

materiale auxiliare: harti la scari mai mici decat scara hartii ce se intocmeste, ghiduri, materiale ilustrative etc.

2. INTOCMIREA ORIGINALULUI HARTII

Realizarea originalului hartii reprezinta o etapa plina de responsabilitate in procesul complex de intocmire a hartii. Originalul hartii se face, de obicei, la aceeasi scara cu cea a hartii viitoare, mai rar la o scara mai mare sau mai mica.

In realizarea originalului hartii se parcurg mai multe etape.

Lucrari pregatitoare pentru intocmirea hartii

Acum se alege reteaua cartografica si se transpun punctele de baza. Se pregatesc materialele cartografice de baza pe care se deseneaza in negru elementele de continut ce vor fi trecute pe original. Tot acum se pregateste suportul originalelor, ce este o hartie speciala nedeformabila.

Constructia retelei (bazei) cartografice

In acest scop se utilizeaza instrumente speciale (coordonograf rectangular, florare, rigle, compasuri etc. Cel mai adesea se preia scheletul unei harti topografice la scara la care vom realiza originalul hartii, aceasta prezentand deja reteaua cartografica.

Completarea bazei cartografice cu elemente de continut

Transpunerea elementelor de continut pe baza cartografica se poate realiza prin mai multe metode: metoda patratelor, metoda compasului reductor, metoda pantografului, metoda cu proiectoare optice sau metoda fotomecanica.

Metoda patratelor consta in acoperirea materialului cartografic si a originalului cu o retea de patrate. Raportul de marire / micsorare dintre laturile patratelor reprezinta si raportul de marire / micsorare a elementelor de continut de pe materialul cartografic si de pe original. Cu cat laturile patratelor vor fi mai mici, cu atat precizia transpunerii va fi mai ridicata.

Metoda compasului reductor este utilizata mai ales pentru transpunerea unui numar redus de elemente de pe materialul cartografic initial, aceasta deoarece necesita o perioada mare de timp.

Instrumentul este compus din doua brate cu varfuri ascutite, unite printr-un surub. Pe brate sunt imprimate si numerotate raporturile de marire / micsorare. Prin stabilirea raportului de reducere, transformarea de la scara materialului initial la scara hartii originalului se realizeaza mecanic.

Metoda pantografului este utilizata la marirea sau micsorarea elementelor e pe harta initiala, si aducerea acestora la nivelul hartii pe care vrem sa o realizam.

Pantograful este un aparat cu patru bare articulate, construit fie din lemn, fie din metal.

Pantograful din lemn are trasat pe bare raporturile de marire sau micsorare.

Pantograful metalic prezinta barele gradate in mm. Stabilirea punctelor de fixare a barelor pantografului pentru marire sau micsorare se face pe baza unor formule de calcul.

Pentru mariri:  

1/n

X = −−−−−−− . D

1/N + 1/n

Pentru micsorari:

1/n

X = −−−− . D

1/N

in care:

1/n este scara hartii de realizat;

1/N este scara materialului cartografic initial

D este lungimea in mm a barelor pantografului

X este lungimea in mm la care trebuie fixate barele pantografului

Daca micsoram, spre exemplu, de la scara 1:25000 la scara 1:100000,

si barele pantografului sunt de 600 mm, obtinem:

X = −−−−−−−− . 600 mm

25000

X = −−−−−− . 600 mm = 150 mm

100000

Deci barele pantografului se vor fixa la 150 mm

Metoda cu proiectoare optice utilizeaza printre altele epidiascopul, cu ajutorul caruia se poate proiecta de pe un material cartografic opac pe un ecran pe care exista plasata baza cartografica. Stabilirea scarii se realizeaza prin modificarea distantei dintre obiectivul aparatului si ecran.

Folosind epidiascopul se poate realiza concomitent selectarea si generalizarea elementelor continutului hartii.

Metoda fotomecanica consta in fotografierea materialului cartografic initial la scara la care vrem sa realizam harta originala. Se scoate apoi un diapozitiv cat mai apropiat de scara hartii pe care vrem sa o realizam, toleranta maxima admisa este de maxim 0,2 mm. Pe o foaie de astralon se inteapa la coordonatograf colturile trapezului si punctele de reper. Se monteaza diapozitivul pe astralon, suprapunandu-se dupa punctele de reper. Daca apar diferente prea mari, diapozitivul se taie in bucati si apoi se potriveste pe punctele de reper. Se face prin copiere o matrita dupa care se realizeaza o copie albastra pe care se deseneaza harta originala.

Originalul se deseneaza in culori, pe el trecandu-se toate elementele care trebuie sa apara pe noua harta.

Ordinea intocmirii elementelor hartii originale

Diferitele elemente e pe materialele cartografice se trec pe originalul hartii intr-o anumita ordine. Dupa trasarea cadrului interior si a bazei cartografice se continua cu trasarea retelei cartografice in ordinea importantei, apoi localitatile, caile de comunicatie, hotarele politico-administrative, relieful, invelisul de vegetatie si soluri, etc.

Inscriptiile trebuie alese in asa fel incat sa nu incarce harta.

Foaia de racordare

Atunci cand harta este compusa din mai multe foi care se lipesc intre ele, trebuie sa se racordeze limitele elementelor de pe o foaie cu cele ale foii vecine. Pentru aceasta de pe laturile foii se scoate o copie lata de 1 - 2 cm, numita banda de racordare, pe care sunt trecute toate elementele de continut ale marginii hartii. Aceasta banda de racordare se suprapune la marginea foii vecine, iar daca ele nu coincid se apeleaza la materialele cartografice initiale.

Generalizarea cartografica

Trecerea elementelor de pe materialul cartografic initial, care de obicei este la o scara mai mare, se face prin selectarea si generalizarea elementelor avute in vedere.

Generalizarea cartografica este procesul de selectare si sintetizare a continutului hartii in scopul realizarii unei reprezentari verosimile din punct de vedere stiintific.

Generalizarea prevede;

. generalizarea contururilor;

. generalizarea diferentierii calitative, adica includerea intr-o categorie mai larga a mai multor elemente apropiate ca sens (pe harta topografica la scara 1:25000 sunt reprezentate 3 categorii de mlastini, pe cand pe harta la scara 1:100000 nu se reprezinta decat un singur tip de mlastina);

. generalizarea cantitativa, adica reducerea numarului de deosebiri cantitative dintre obiecte si inglobarea lor in categorii mai largi (pe harta topografica la scara 1:25000 casele sunt reprezentate izolat, pe cand pe harta la scara 1:100000 ele sunt redate grupat sub forma de cvartale);

. trierea continutului hartii se realizeaza prin eliminarea unor obiecte secundare dintr-o categorie de obiecte (la scari mici se elimina localitatile cu un numar mic de locuitori), de asemenea, la scara mare pot fi redate in detaliu diferitele categorii de folosinta agricola, pe cand la scara mica ele sunt eliminate (nu mai sunt redate viile, livezile, pasunile etc.);

. inlocuirea obiectelor individuale prin grupe de obiecte (spre exemplu: in loc de semne cu pasune si tufarisuri se va trece un sigur semn de pasune cu tufaris).

Generalizarea face uz de diferite procedee simplificatoare, de schematizarea contururilor si liniilor. Ea tine seama de o serie de principii:

. principiul corelatiei intre elementele componente ale reprezentarii cartografice, spre exemplu: corelatia stransa intre relief si hidrografie;

. principiul plenitudinii si al detalierii generalizarii, se refera la reprezentarea a cat mai multor detalii fara discontinuitati in continutul hartii, inlaturarea tendintei de a lasa prea multe elemente sau de a scoate prea multe, ramanand astfel goluri;

. principiul omogenitatii continutului hartii prevede ca generalizarea sa fie omogena pentru toate foile care compun harta;

. principiul succesiunii in generalizare are in vedere ca generalizarea sa inceapa cu selectarea elementelor importante si apoi pe cele mai putin insemnate pana se realizeaza densitatea necesara;

. principiul exagerarii rationale prevede exagerarea elementelor caracteristice ale regiunii sau a celor care intereseaza scopul hartii; spre exemplu, pe o harta turistica se noteaza cabanele mult mai mari si se trec traseele turistice, pe cand pe alte harti acestea nici nu sunt luate in consideratie.

Generalizarea este in functie de scara hartii si de destinatia ei. Generalizarea este mai intensa la scara mica, fata de o harta la scara mare. O harta geografica generala pentru nevoi de cercetare stiintifica este mai detaliata decat una didactica.

Definitivarea intocmirii originalului hartii

Ultima operatie a intocmirii originalului hartii o reprezinta verificarea minutioasa a acesteia sub toate aspectele. Se au in vedere urmatoarele: exactitatea transpunerii diverselor elemente, corectitudinea desenarii semnelor, racordul cu foile vecine (daca este cazul). In cazul ca se constata unele erori, acestea se corecteaza.

Pregatirea hartii pentru editare

Pentru editare se realizeaza doua originale, iar in unele cazuri chiar mai multe. Pe unul sunt trecute elementele de continut ale hartii, iar pe altul se lipesc inscriptiile si care se numeste originalul toponimic. In unele cazuri se da un original doar cu semnele etc.