Resursele litosferei

Resursele litosferei - caracterizare generala.

Litosfera este geosfera cea mai intens exploatata, (anual se extrag circa 30 mld. tone substante metalifere, nemetalifere, combustibili, etc.) fiind si cea mai importanta, sub raportul resurselor de substante minerale utile, al materialelor de constructii si sub cel al resurselor de energie. Fiind suportul invelisului de sol si al unei parti importante a biosferei, litosfera contribuie indirect la asigurarea resurselor alimentare, de imbracaminte ale omului, etc.

Litosfera este relativ putin cunoscuta, datorita caracterului sau solid si temperaturilor inalte din interior (cele mai adanci foraje petroliere au atins 10 km iar cele mai adanci mine, din Africa de Sud, 3,8 km).

Materialele de origine litosferica sunt prezente intr-o proportie ridicata in circuitele economice (ca volum, reprezinta 2/3 din comertul international; ca valoare, contribuie cu peste 12% din produsul mondial brut).

Compozitia chimica a scoartei terestre, dupa frecventa geochimica: elemente de baza - 86,7% (oxigen - 49,1%, siliciu - 26%, aluminiu - 7,4%, fier - 4,2%); elemente cu frecventa medie (12% - calciu, sodiu, potasiu, magneziu, hidrogen, titan); elemente cu frecventa mica (1,3%; toate celelalte).

Rezervele geochimice ale unui element - rezultate prin inmultirea frecventei geochimice cu masa totala a elementului respectiv, pana la o anumita adancime, obtinandu-se masa totala; cunoasterea rezervelor geochimice nu are importanta economica, deoarece frecventa geochimica se situeaza sub plafonul exploatabilitatii.

Rezervele geologice prezinta importanta directa, referindu-se la cantitatile de substante utile exploatabile. Odata cu progresul explorarii, cresc si rezervele geologice (pe masura ce sunt descoperite - de exemplu, rezervele de petrol si gaze din Marea Nordului, care au fost valorificate recent).

Rezervele geologice sunt concentrate in zacaminte (acumulari naturale de elemente/substante minerale utile/combustibili fosili), care trebuie sa prezinte o concentratie mai mare decat frecventa geochimica medie, stabilindu-se astfel o concentratie-plafon a exploatabilitatii, peste care exploatarea se considera rentabila. Ca urmare a cererii determinate de dezvoltarea economica, concentratia-plafon poate cobori, pentru a acoperi consumul. Zacamantul trebuie sa aiba o dimensiune minima, care sa permita o exploatare suficient de indelungata si cu productivitate ridicata si o adancime cat mai redusa care sa nu ridice cu mult costul exploatarii - astfel, exploatarile la zi sunt cele mai avantajoase.

S-a incercat o generalizare a repartizarii resurselor litosferice, in functie de marile unitati tectonice: vechile scuturi continentale (din Precambrian), concentreaza rezervele de titan, fier, nichel, aur, uraniu, mangan, cobalt, crom, litiu, diamante; zonele de orogen fanerozoic concentreaza rezervele de cupru, plumb, zinc, mercur, argint, wolfram, vanadiu, molibden, staniu; marile bazine sedimentare detin zacaminte de carbuni, petrol, gaze naturale, sisturi combustibile, fosfati.

2. Resursele energetice ale litosferei - carbuni, petrol, gaze naturale, sisturi bituminoase, nisipuri combustibile, metale radioactive, energia geotermica.

Asigurarea cu energie este una dintre problemele importante ale societatii. Industria energetica actuala se bazeaza pe combustibilii fosili din litosfera, resurse cu caracter epuizabil. La nivel mondial, pe primul loc se situeaza consumul de petrol, urmat de cel de carbune (mai ales in China). Consumul de gaze naturale se situeaza pe locul al treilea, urmate de celelalte resurse energetice ale litosferei (metale radioactive, sisturi combustibile, nisipuri bituminoase), cu un rol secundar.

2.1. Resursele carbonifere

Carbunii s-au format prin depunerea de mase vegetale in bazine acvatice, acoperite de sedimente (ceea ce a condus la cresterea presiunii si a temperaturii), declansand procesul de incarbonizare.

In functie de calitate (capacitate calorica, gradul de incarbonizare, etc.), exista carbuni superiori (antracit, huila) si carbuni inferiori (carbuni bruni, lignit, turba). Carbunii contin, de regula, si o cantitate de sulf, care, prin ardere, se degaja sub forma de dioxid de sulf, poluand atmosfera (acidifiere).

Exploatarile depind si de adancimea zacamintelor, grosimea stratelor de carbune (grosimi foarte mari - peste 100 m in China - la Fushun, Kazahstan - la Ekibastuz), gradul de tectoninzare.

Repartitia geografica a zacamintelor de carbuni favorizeaza emisfera nordica.

Repartitia geografica a zacamintelor de carbuni superiori. Dupa rezervele probabile, cea mai bogata este C.S.I. (47% din rezerve), S.U.A. (25,5%), China (12,9%).

In continentele nordice: America de Nord (Muntii Appalachi, in centru - Illinois - Indiana si Iowa - Missouri, Muntii Stancosi - Alberta, Wyoming, Utah); C.S.I. (sudul Siberiei - Kuznetk, Ceremhovo; Siberia central-nordica - Bazinul Lenei, al Tunguscelor, Taimar - calitate inferioara; Kazahstan - Karaganda si Ekibastuz; partea europeana a C.S.I. - Bazinul Donetului si al Peciorei); China (Shanxi, Liaoning, Hebei, Shandong); Europa central-nord-vestica (Ruhr, Donbass, Yorkshire, Lancashire, Wales, Scotia, Silezia Superioara, Saar - Lorena).

In continentele sudice: Africa de Sud (Witbank, din Transvaal si Natal), Cordiliera est-australiana (Sydney-Newcastle), India (Deccan - Bazinul Damodar), Brazilia, Columbia.

Repartitia geografica a zacamintelor de carbuni inferiori. America de Nord (Dakota-Saskatchewan - cele mai mari rezerve de pe Glob; Wyoming - Green River), C.S.I. (sudul Siberiei - Kansk-Acinsk, Moscova, Uzbekistan - Angren), China (sud - Guangdong, centru-vest - Gansu), Europa (Germania - Saxonia Superioara, Cehia, regiunea balcanica), Australia (sud-est - bazinul Latrobe).

Valorificarea resurselor carbonifere - carbunii au stat la baza Revolutiei industriale, fiind apoi neglijati in favoarea petrolului si  a gazelor naturale. Productia si consumul de carbune este ridicat in statele cu economie planificata (China); statele din Occident ca si cele fostele state comuniste din Europa de Est prezinta un declin general al industriei miniere (carbonifere).

O mare parte din productie se dirijeaza spre export (Australia, S.U.A., Africa de Sud); statele in curs de dezvoltare acorda atentie carbunelui pentru a crea noi surse de venit de pe piata internationala dar si pentru a nu depinde de importuri de petrol.

2.2. Resursele de hidrocarburi (petrolul si gazele naturale).

Aceste resurse s-au format prin depunerea materialului organic, in amestec cu material detritic, in mediul acvatic, descompunerea partiala a acestui material, fosilizarea celui ramas, formandu-se kerogenul. Acesta, prin distilare naturala, formeaza petrol, la temperaturi mai inalte formandu-se gaze naturale, kerogenul ramas transformandu-se in grafit.

Pentru a fi exploatabil, un zacamant de petrol trebuie sa aiba un coeficient de recuperare ridicat, adancime cat mai redusa (s-a ajuns pana la 9,7 km adancime in C.S.I.) si rezerve de minimum 1,3 mil. t (10 ani de exploatare). Cu cat un zacamant este mai mare, cu atat scade pretul extractiei. Pe Glob sunt 33 de zacaminte "supergigantice" (rezerve de peste 750 mil. t petrol), din care 25 sunt in Golful Persic, cate doua in Africa de Nord,, Rusia, S.U.A. si cate unul in Venezuela si In China. Compozitia chimica a petrolului ii influenteaza calitatea si posibilitatile de transport (cel vascos fiind dificil de transportat prin conducte - Alaska).

Rezervele sigur recuperabile de petrol se ridica la peste 140 mld. t, ceea ce acopera consumul pe o perioada de 40 de ani. Exista sase state cu rezerve exceptionale (peste 8 mld. t petrol fiecare): Arabia Saudita, Emiratele Arabe Unite, Irak, Kuweit, Iran, Venezuela; state cu rezerve bogate (1-8 mld. t petrol): Rusia, Mexic, S.U.A., Libia, China, Egipt, Nigeria, Algeria, Norvegia; state cu rezerve medii (0,1-1 mld. t) - Canada, Indonezia, Marea Britanie, R.P.Congo, Qatar, Oman, Romania, Argentina, etc.; state cu rezerve mici - Camerun, Turcia, Spania, etc.

Orientul Apropiat si Africa de Nord (69% din rezervele totale de petrol): Bazinul Golfului Persic - Arabia Saudita (Ghawar, Safaniya-Khafji), Kuweit (Burgan), la frontiera dintre Irak si Kuweit (Rumaila), Irak (Kirkuk), Iran (Ahwaz, Marun), gaze naturale (in Iran - Kangan, Emiratele Arabe Unite si Qatar (North Fields - in apele teritoriale), Yemen; Libia (Bazinul Sirtei si Fezzan), Algeria (Bazinul Marelui Erg Occidental), Egipt (Suez).

C.S.I., China (8,1% din rezervele totale de petrol): Bazinul Siberiei de Vest ("al Treilea Baku", exploatat din 1953; Samotlor, Surgut, la nord sunt cele mai mari zacaminte de gaze naturale de pe Glob - Urengoi); Bazinul Nord - Caspic ("al Doilea Baku", din 1929; petrol in Tatarstan, gaze la Saratov); Bazinul Sud-Caspic (Azerbaidjan - Baku, Turkmenistan); Bazinul Central - Caspic (in vest - Cecenia, Daghestan si in est - Peninsula Mangaslak, in Kazahstan); China (Bazinul Sung-Liao, in Manciuria, cel mai bogat din China; Bazinele Dzungariei, Tsaidam, Tarim). Zacaminte de gaze in Bazinul Kara-Kum (Turkmenistan si Uzbekistan), Belarus, Ucraina, Romania.

America Latina (13,3% din rezervele mondiale de petrol): Venezuela (9,9 mld. tone de petrol - Maracaibo, Oriente - continuat in insula Trinidad, Orinoco - neexploatat); Bazinul Golfului Mexic (apartinand Mexicului si Statelor Unite), Brazilia (Bazinul Bahia si Golful Santos).

America anglofona (2,8% din rezervele mondiale de petrol): Alaska (Prudhoe Bay - cel mai mare zacamant al Statelor Unite), Alberta (in Canada), Texas si Oklahoma (gaze naturale), sudul Californiei (Los Angeles).

Africa Subsahariana (2,5% din rezervele de petrol) - Bazinul Golfului Guineea, cu zacaminte continentale si submarine (Nigeria, Gabon, R.P. Congo, R.D. Congo - fost Zair, Camerun); forari in mare (off-shore), la cea mai mare adancime (peste 1000 metri).

Asia de Sud-Est si de Sud (1,8% din rezervele de petrol) - zacaminte litorale sau marine, de petrol si gaze: insulele Sumatra, Kalimantan (Borneo) - zacaminte impartite intre Malaysia si Brunei, Thailanda (Golful Siam), Vietnam, vestul Indiei, Pakistan, etc.

Europa Occidentala (1,8% din rezervele mondiale de petrol) - rezerve de importante de petrol si de gaze naturale in Bazinul Marii Nordului, impartit intre Marea Britanie, Olanda si Norvegia.

Statele exportatoare de petrol (grupate in OPEC) au acumulat venituri mari datorita comercializarii petrolului, ajungand la un PNB (Produs National Brut) pe locuitor printre cele mai ridicate din lume. In statele importatoare de petrol, majorarea preturilor la produsele petroliere a impus o utilizare judicioasa a acestora, cautandu-se si surse alternative de energie. Gazele naturale prezinta aceeasi situatie, problema fiind ca sunt irosite mari cantitati (prin eliberarea in atmosfera).

2.3. Nisipurile bituminoase (asfaltice)

Sunt zacaminte de petrol degradate prin oxidare si gazeificare, ca urmare a contactului cu atmosfera. Cel mai mare zacamant de pe Glob - Athabasca (nord-estul provinciei Alberta), cu o suprafata de 40.000 km² si rezerve apreciate la 140 mld. tone (egale cu cele totale de petrol). In S.U.A. - Utah, California; Venezuela - Orinoco, Trinidad, Madagascar, etc.

2.4. Sisturile combustibile

Sunt depozite argiloase/marnoase care contin o anumita cantitate de kerogen; sunt utilizate in calitate de combustibil direct sau prin extractia de "ulei de sist". Rezervele se gasesc in principal in S.U.A. (centrul Muntilor Stancosi), Brazilia, China (Fushun), Thailanda, Franta, Madagascar.

2.5. Metalele radioactive

Uraniu si thoriul reprezinta combustibilul utilizat in centralele atomoelectrice, pe baza fisiunii nucleare controlate. Geneza acestor resurse este variata, fiind descoperite alaturi de oxizi si sulfuri de fier, plumb, zinc, etc. Astfel, exista zacaminte primare (de tip pegmatitic si hidrotermal, generate de intruziunile granitice si granodioritice - Masivul Central Francez), zacaminte secundare (de infiltratie continentala - Platoul Colorado, conglomerate uranifere, uneori si aurifere - Africa de Sud, Scutul Canadian), zacaminte metamorfice (Australia).

Rezervele recuperabile de uraniu se ridica la doar 3,4 mil. tone.

America de Nord: Canada (430.000 t in zona lacului Athabasca si Blind River-Elliot Lake), S.U.A. (Platoul Colorado, Wyoming, Florida), Mexic (statul Chihuahua), Groenlanda (Illimanssaq).

C.S.I.: Kazahstan, Rusia (Muntii Urali, Peninsula Kola), Uzbekistan, Ucraina.

China de Sud - Est, Australia (758.000 mil. t, mai ales in Teritoriul de Nord), Africa de Sud, Namibia, Niger, Algeria, Gabon. Franta, Spania, India, Brazilia.

Thoriul se gaseste in nisipurile litorale din Carolina de Sud, Brazilia, Madagascar, Sri Lanka, etc.

Pentru informatii complexe asupra resurselor de metale radioactive, utilizarea acestora si implicatiile geopolitice si economice, vizitati site-ul:

https://www.world-nuclear.org/info/info.html#mining

In balanta energetica mondiala energia nucleara nu contribuie cu mai mult de 5,7%, datorita faptului ca reactiile nucleare implica anumite riscuri, necesita un echipament sofisticat si personal inalt calificat, reticenta populatiei, diseminarea resurselor de uraniu in litosfera (dintr-o cantitate mare de minereu se extrage o cantitate infima de metal radioactiv). State care produc energie electrica pe baza de uraniu

2.6. Energia geotermica

Cuprinde formele de manifestare la suprafata a caldurii interne a Pamantului, cu origine in caldura initiala a planetei si in procesele de dezintegrare nucleara care se produc la adancimea de 30-60 km. Temperatura creste constant odata cu cresterea adancimii, gradientul geotermic normal fiind de 1s C la fiecare 33 de metri.

Repartitia geografica a campurilor geotermice favorizeaza, in general, regiunile deficitare in surse de energie clasica.

Campuri geotermice de intalnire a placilor tectonice - Cercul de foc al Pacificului (60% din energia geotermica a planetei): Noua Zeelanda, Filipine, Japonia (17.000 de izvoare termale), i-le Kurile, peninsula Kamceatka, i-le Aleutine, sudul Alaskai, vestul S.U.A. (Muntii Coastelor, Yellowstone, California), Mexic, America Centrala, Muntii Anzi; zona cutarilor alpine din Eurasia (Peninsula Italica - Toscana, Marea Egee, Muntii Caucaz, Asia Centrala, insulele Sumatra si Java, etc.

Campuri geotermice din zonele de desprindere si de indepartare a placilor tectonice (rifturi): dorsala medio-atlantica - cu insule vulcanice (Islanda, Azore); Grabenul Est - African (izvoare termale in R.D.Congo, Rwanda, Burundi, Etiopia;  grabenul care traverseaza Masivul Central Francez, cu regiunea vulcanica Cantal.

In trecut, apa calda se utiliza la incalzirea locuintelor si in cura balneara. In prezent, energia geotermica este utilizata pentru producerea de energie electrica, (in centrale geotermoelectrice), incalzirea locuintelor, serelor, halelor industriale, valorificare balneo-turistica.

3. Resursele metalifere ale litosferei.

3.1. Resursele metalurgiei feroase (ale siderurgiei)

3.1.1. Minereul de fier - una din resursele naturale cele mai exploatate si comercializate (23% din valoarea comertului international cu materii prime).

Geneza zacamintelor de minereu de fier este variata, datorita faptului ca fierul este un constituent de baza al scoartei terestre, cu numeroase afinitati chimice. Astfel, exista zacaminte primare (de origine endogena), secundare (formate prin precipitare chimica in mediu marin), metamorfice (formate prin metamorfism regional; au rezervele cele mai mari), de alteratie (a rocilor magmatice si metamorfice).

Repartitia geografica C.S.I. (27% din rezervele mondiale exploatabile: Platforma Est-Europeana - Kursk-Belgorod, Peninsula Kola, zona Krivoi-Rog; Muntii Urali; Siberia - la sud-est de bazinul carbonifer Kuznetk, la est de Angara, pe cursul mijlociu al fluviului Obi), America de Nord (22% - datorita prezentei scuturilor continentale: Peninsula Labrador, nord, vest si sud de Lacul Superior; sud-vestul Muntilor Appalachi, estul Marelui Bazin, etc.), America de Sud (12% - in Scutul Brazilian, Bolivia, Venezuela), Africa (10% - Liberia, Mauritania, Rep. Africa de Sud, Angola, Gabon, Algeria, etc.), Asia (India - in nord-estul, sud-vestul si centrul Peninsulei Deccan; China - Manciuria, centru-est; Iran, Turcia, etc.), Australia (in nord-vest, sud), Europa (Suedia - rezerve mijlocii dar de buna calitate, in nord; Franta - in Lorena).

Exploatarea minereului de fier a inregistrat o crestere accentuata pana in anii '70 (810 mld. tone/an). Dupa 1974, aceasta crestere s-a diminuat, pe fondul crizei siderurgiei din majoritatea statelor dezvoltate. Prima producatoare mondiala - Brazilia; prima exportatoare mondiala - Australia; India, Africa de Sud, Canada, Venezuela, China, C.S.I.

3.1.2. Metale utilizate pentru obtinerea otelurilor superioare.

Manganul - pentru oteluri de mare rezistenta in general; rezerve imense se gasesc in concretiunile mangano-ferifere de pe fundul Oceanului Planetar, formate probabil in relatie cu activitatea magmatica submarina. Datorita adancimii mari (3000-4000 m), sunt dificil de exploatat la scara industriala. Zacamintele continentale sunt mult mai mici, exploatandu-se cele sedimentare (Nikopol - Ucraina) si metamorfice (Postmasburg - Africa de Sud), Burkina Fasso, China, Australia, etc.

Cromul - pentru oteluri inoxidabile si rezistente la temperaturi inalte; extras din cromit (rezerve in intruziile bazice - Transvaal, Zimbabwe, Iran, Norvegia, Turcia, Kazahstan.

Nichelul - pentru oteluri inoxidabile si invariabile la oscilatii termice; element relativ rar, de multe ori in complex cu cuprul si cobaltul, sub forma de sulfuri. Rezerve de nichel - in Cuba, Noua Caledonie, Canada (Sudbury, Lynn Lake), Rusia (Norilsk), Indonezia, Australia, China, Botswana, Madagascar, Grecia.

Wolframul (tungstenul) - rezerve foarte mici, in China, Canada, Rusia, Portugalia, S.U.A., R. Coreea si R.P.D. Coreeana.

Molibdenul - pentru oteluri elastice si inoxidabile. Rezerve in S.U.A., Chile, Canada, C.S.I., Mexic, Mongolia.

Vanadiul - rezerve si exploatari in Rusia (Urali), Africa de Sud, Chile.

Cobaltul - utilizat mai ales in industria aeronautica; producatori: Madagascar, Canada, R.D. Congo, Rusia.

Titanul - metal al viitorului, cu multiple utilizari in ramuri industriale de varf. Rezerve in Brazilia, Egipt, India, Australia, Africa de Sud, Sierra Leone, etc.

Niobiul si tantalul - utile in electronica; exploatari in Brazilia, Canada.

Zirconiul - exploatat in Australia, Africa de Sud, S.U.A., Ucraina.

Cadmiul - utilizat la constructia reactorilor nucleari, tehnica spatiala, etc. Exploatari in Canada, Japonia, Belgia.

3.2. Resursele metalurgiei neferoaselor

3.2.1. Neferoasele grele principale

Cuprul - cel mai important metal neferos, utilizat in industria electrotehnica si electronica, aliaje. Rezerve mari in Cordiliera andina si cea nord-americana: Chile (cele mai mari rezerve; Chuquicamata, Collahausi, El Salvador, Los Pelambres, etc.), Peru, Panama, Mexic (Sonora), S.U.A. (Arizona, Utah, Montana), Canada (Columbia Britanica), R.D. Congo (provincia Shaba), Zambia, Mauritania, Africa de Sud, Kazahstan, Rusia (in Urali), Polonia, Iran, China, Filipine, Indonezia, Australia. Recent descoperite - in Brazilia, Spania, Oman, India, Mongolia.

Zincul (pentru protectia otelului impotriva coroziunii) si plumbul (acumulatori electrici, munitie, protectie impotriva radiatiilor, etc.) - se exploateaza de cele mai multe ori in comun: Cordiliera nord-americana si andina (Canada - Columbia Britanica, S.U.A. - Alaska, Mexic, Peru, Argentina), Muntii Appalasi, Urali, Caucaz, Polonia, Germania, Irlanda, Groenlanda, Australia.

Staniul (cositorul) - utilizat in sudura, protectia impotriva coroziunii, diferite aliaje. Zacaminte in Extremul Orient: China (Yunnan), Indonezia, Thailanda, Malaysia, Rusia (Transbaikalia), Australia.

3.2.2. Neferoasele grele secundare

Antimoniul (stibiul) - pentru materiale ignifuge (neinflamabile), etc. Rezerve in China, Bolivia, Rusia, Africa de Sud.

Mercurul - extras din cinabru; productia este in scadere, utilizata in industria aparatelor de masura (Spania, Kirghizstan, China, Italia).

Bismutul - utilizat in aliaje supraconductive; extractii in Mexic, Peru, Japonia.

3.2.3. Neferoasele usoare principale

Aluminiul - element comun dar exploatat recent (din 1886), datorita consumului mare de energie electrica si necesitatii unei tehnologii avansate (electroliza). Extrem de utilizat in aeronautica, ambalaje, constructii (inclusiv navale), etc. Materia prima pentru industria aluminiului este bauxita, formata prin procese de alteratie a unor roci; prin urmare, principalele zacaminte de bauxita se gasesc in zona intertropicala umeda: Africa de Vest (Guineea, Camerunul, Mali, Ghana, Sierra Leone), Asia Musonica, Insulinda, nordul Australiei si Oceaniei (Peninsula Cape York, India - Peninsula Deccan, China - Peninsula Shandong, Indonezia, Papua - Noua Guinee, Solomon), America Centrala si nordul Americii de Sud (Podisul Guyanelor, Jamaica, Mexic); zona Mediteranei - Grecia, Alpii Dinarici, Turcia, sudul Frantei), Muntii Bakony, Padurea Craiului, Peninsula Kola, Armenia.

Caracterul energofag al industriei aluminiului impune ca amplasarea uzinelor sa fie in apropierea marilor hidrocentrale (Bratsk, Krasnoiarsk, Quebec, Norvegia, Islanda, state in curs de dezvoltare, cele petroliere.

Magneziul - metal mai usor decat aluminiul, utilizat in aliaje cu acesta, in industria aeronautica. Zacaminte in S.U.A., Spania, Italia, Austria, Carpatii Slovaciei, Urali, Grecia, Turcia, Coreea de Nord.

3.2.4. Neferoasele usoare secundare

Beriliul - se foloseste in aliaje pentru aviatie si aeronautica; zacaminte in S.U.A., China, Rusia.

Litiul - folosit in industria atomica, electronica, etc.; zacamant important in Carolina de Nord (S.U.A), Australia, Rusia.

3.2.5. Metalele pretioase (nobile)

Aurul - cunoscut inca din Neolitic; valoare estetica dar si economica (bun conductor electric, ductil, maleabil), utilizat si ca etalon monetar. Zacamintele cele mai cunoscute sunt cele de natura filoniana. Foarte rar apar pepite de aur, de dimensiuni neobisnuite (pana la 193 kg, in Brazilia, sau 36 kg in Urali). Zacamintele aflate in productie de mult timp se apropie de epuizare (Africa de Sud, Mauritania, Sierra Leone, Cehia, Ungaria, etc.). S-au descoperit zacaminte noi, in S.U.A. (Nevada, Utah, California), Australia (vest), Canada, China, Indonezia, Brazilia, Peru, Ghana, Papua - Noua Guinee, Chile, Mongolia, Rusia, etc.

Utilizare: confectionarea bijuteriilor (70%), emisiuni monetare (13%), industrie (12%), medicina (5%).

Argintul - metal mai comun decat aurul, utilizat pentru bijuterii (33,5%), industria fotografica (28%), industria electronica (13%), aliaje (12%), etc. Cele mai mari rezerve se gasesc in America - Mexic, S.U.A., Peru, Chile, Canada, Rusia, China, Australia.

Platina - este metalul pretios cu cele mai mici rezerve sigure (40.000 t) si cea mai mica productie; utilizat in scopuri industriale - catalizator in petrochimie, industria autovehiculelor, medicina, electronica. Rezerve: Africa de Sud, (70% din total), Rusia, Canada, S.U.A. (Alaska), Columbia, Zimbabwe.

4. Resursele litosferice ale industriei chimice.

4.1. Resursele de evaporite

Sarea gema - una din resursele principale ale scoartei terestre. Repartitie inegala, in functie de depunerea sarii din apa marii in trecutul geologic al Pamantului. Regiuni foarte bogate in sare - Europa (Romania, Rusia, Germania Centrala, Lorena, Anglia, etc.), America de Nord (regiunea dintre Appalasi si Marile Lacuri, regiunea Golfului Mexic), Asia (Sichuan, bazinul Golfului Persic, etc.). Regiuni cu zacaminte mici - Africa, America de Sud, etc.

Sarurile de potasiu - raspandire destul de limitata - C.S.I. (Siberia, Ucraina, Belarus), Germania Centrala, Alsacia, Danemarca, bazinul Londrei, Spania, Italia, Canada, S.U.A., Canada, China, Thailanda, Laos, R.D. Congo, Brazilia, Peru.

Sarurile de magneziu - apar impreuna cu sarurile de potasiu si cu sarea gema; rezerve in Germania, R.D. Congo.

Bromurile - descoperite uneori alaturi de sarea gema; extrase din statele Michigan si Ohio, Germania.

Carbonatul de sodiu (sodiu) - se gaseste rar in zacaminte; China (Ikechao).

4.2. Salpetrul de Chile (azotatul de sodiu) - singura materie prima naturala a produselor azotice; extras doar din nordul statului Chile, alaturi de iod.

4.3. Fosfatii - utilizati in industria ingrasamintelor chimice.

Fosfatii organici - fosforitele (sedimente marine; sud-estul S.U.A., Muntii Stancosi, Australia - in nord, Asia de Sud-Vest si Africa de Nord, Sahara Occidentala, Senegal, Togo, China, Africa de Sud, India); guano - depozit continental format pe insule aride, in zone bogate in peste, format din milioane de pasari (insulitele din apele teritoriale peruviene si chiliene, i-le Seychelles, Namibia, Nauru, Polinezia Franceza.

Fosfatul mineral - apatita, formata prin procese de separatie lichid-magmatica, in intruziile de sienite alcaline. Rezerve in Rusia, China, Vietnam, Coreea de Nord, etc. Noi descoperiri in Brazilia, Peru, Mexic, Turcia, Burkina Fasso. Lipsa fosfatilor din Japonia si din statele dezvoltate ale Europei a impus formarea unor puternice fluxuri internationale de transport a acestei materii prime.

4.4. Resursele de materii prime ale acidului sulfuric

Sulful nativ - zacaminte de origine vulcanica (Chile, Sicilia, Calimani) sau sedimentara (Golful Mexic, Polonia, China, Ucraina).

Pirita - alaturi de alte sulfuri metalice (blenda, galena), in zacaminte de natura hidrotermala - China, Finlanda, Spania, Africa de Sud, Coreea de Nord.

5. Resursele litosferice ale industriei materialelor de constructii, ceramicii fine si a sticlariei.

Sunt resursele naturale cele mai abundente puse la dispozitie de litosfera, cu o repartitie geografica larga dar cu o exploatare discontinua.

5.1. Rocile magmatice - utilizate ca piatra de constructie (granitul, dioritul, sienitul, porfirul, andezitul, bazaltul). Granitul, de diferite culori, se extrage in cariere din scuturile continentale (Baltic si Canadian), Scotia, Dobrogea de Nord, Marea Britanie, Polonia, Portugalia, Italia, India, etc.

5.2. Rocile sedimentare - sunt cel mai intens exploatate.

Nisipurile - comune si utilizate in diverse constructii; nisipul cuartifer este materia prima de baza in industria sticlei: Jamaica, nord-estul S.U.A., su-estul Belgiei, bazinul Ruhr, Podisul Boemiei, Italia, nordul Podisului Moldovei, regiunea Moscovei, Egipt, Japonia, etc.

Balastul - pentru betoane; S.U.A., Germania, Franta, Canada, etc.

Argilele si luturile - comune, utilizate pentru ceramica bruta si constructii traditionale in statele in curs de dezvoltare. Caolinul - materie prima in industria ceramicii fine (portelan) - China, Japonia, Pakistan, Ucraina, Cehia, Polonia, Germania, Franta, Marea Britanie, Suedia, Grecia, S.U.A., Coreea de Sud, Brazilia, Romania. Argilele refractare - continut mai redus de cuart; utilizate in productia materialelor refractare, rezistente la temperaturi inalte; S.U.A., Germania, Polonia, Franta, C.S.I., etc. Argilele smectice se utilizeaza pentru decolorarea uleiurilor, grasimilor, etc.; S.U.A., Germania, Portugalia, Marea Britanie, etc. Bentonitele - argile de alterare, formate pe tufuri vulcanice; utilizate pentru forme de turnatorie, filtrarea uleiurilor; S.U.A., C.S.I., Grecia, Turcia, Romania (Valea Chioarului).

Calcarele - utilizate ca piatra de constructie, materie prima pentru var si ciment, fondant in metalurgie, etc. Exploatari in C.S.I., Japonia, S.U.A. (Texas, California), Marea Britanie, Spania, Germania, India, China. Creta - varietate de calcar moale, abundenta in Bazinul Parizian, Londrei, Belgia, Peru, Germania, etc.

Diatomita - roca silicioasa, utilizata pentru purificarea produselor alimentare; extractii in S.U.A., C.S.I., Franta, Coreea de Sud, Romania.

Gipsul - utilizat in industria liantilor; extras mai ales in continentele nordice. 

5.2. Rocile metamorfice

Marmura - pentru decoratii exterioare si interioare, cladiri monumentale, obiecte de arta. Zacaminte: Grecia (langa Atena), Italia (Carrara - marmura alba, Campania - marmura verde), Portugalia (marmura albastruie), Norvegia (marmura trandafirie), Romania (Ruschita). Producatori (industrie): Italia, Iran, India, Spania.

Ardezia - in masivele hercinice ale Europei (Spania, Masivul Armorican, Wales, Masivul Sistos Renan); utilizata ca material de constructie traditional pentru acoperisuri (Alsacia).

6. Resurse litosferice diverse.

6.1. Fluorurile (fluorina si criolitul) - utilizati ca fondanti in metalurgie, ceramica, optica, industria fotografica, teflon. China este primul producator. Rezerve de fluorina: China, Mexic, Italia, Africa de Sud, S.U.A., Spania, Mongolia; criolit: Groenlanda (Ivigtut).

6.2. Baritina - utilizata la fluidele de sonda, fabricarea hartiei, medicina. Exploatata in China, S.U.A., Mexic, India, Maroc, Kazahstan, Dobrogea de Nord.

6.3. Azbestul - utilizat in producerea de materiale termoizolante, azbociment, textile, dar produce boli ale aparatului respirator. Rezerve si exploatari in Africa de Sud, Rusia, Canada, China, Brazilia, Zimbabwe, etc.

6.4. Grafitul - utilizat in metalurgie, atomoelectrica, creioane, etc. Exploatari in China (Hunan si Fujian), India, Mexic, Coreea de Nord, Brazilia.

6.5. Mica alba - (muscovitul) - se utilizeaza in electrotehnica, fiind un bun izolant, in metalurgie, etc. Zacaminte mari, in Peninsula Deccan, Rusia (Muntii Saian), S.U.A. (Muntii Appalasi), Brazilia, Madagascar, Sri Lanka, etc.

6.6. Talcul - este un silicat de magneziu hidratat, exploatat in China, S.U.A., Coreea de Sud, Coreea de Nord.

6.6. Pietrele pretioase

Diamantele - formate in procesul de racire al unor lave bazice (kimberlite); sunt pietrele pretioase cele mai cautate, pentru aspectul estetic dar si pentru utilizari industriale, datorita duritatii. Dupa dimensiunile diamantelor gasite (diamant de 3025 carate), Africa de Sud este privita ca cel mai mare producator de diamante; in realitate existand alte tari mari producatoare: Botswana, R.D. Congo, Namibia, Ghana, Liberia, Sierra Leone, Angola, Tanzania, R. Centrafricana, Guineea, Zimbabwe, Coasta de Fildes, Rusia (bazinul Viliuiului), Australia (cea mai mare structura diamantifera in exploatare - Argyle), Brazilia, Guyana, Venezuela, Indonezia, Myanmar, India, China.

Diamantele mici, de uz industrial, formeaza peste 70% din productia mondiala. Slefuirea diamantelor mari, pentru bijuterii, se efectueaza in centre de slefuire, reduse ca numar: Amsterdam, Antwerpen (Anvers), New York, Tel Aviv, Bombay.

Alte pietre pretioase: smaraldul (Columbia, Brazilia, Madagascar, C.S.I.), rubinul (Myanmar, Thailanda), safirul (India, Sri Lanka, Tanzania).