ZONA NEMORALA (a padurilor de stejar)

ZONA NEMORALA (a padurilor de stejar)

Amplasare. Zona nemorala ocupa podisurile joase, fragmentate, din Moldova de nord, centrul Transilvaniei si sud-vestul Dobrogei, campia joasa si inalta, slab fragmentata, din Muntenia si Oltenia si zonele fragmentate din Banat si Crisana, cu altitudini cuprinse intre 150-300 m.

Substratul este variabil, putand fi constituit din roci loessoide, luturi, argile, pietrisuri.

Climatul este mai rece si ceva mai umed pentru subzona cu paduri de stejari mezofili din Moldova de nord si Transilvania si unul mai cald si suficient de umed, cu un al doilea maxim de precipitatii toamna, pentru subzona padurilor de cer si garnita din sudul si vestul tarii.

Solurile zonale apartin la doua mari tipuri: cenusiu si brun de padure. Solul cenusiu de padure este specific nordului Moldovei. Solul brun, in diverse variante regionale, se intalneste in restul teritoriului.

Din padurile odinioara neintrerupte, care acopereau intregul teritoriu al zonei, pe parcursul timpului mare parte au fost defrisate pentru largirea terenurilor agricole. S-au pastrat totusi unele masive de padure destul de intinse care permit reconstituirea imaginii vegetatiei naturale.

In subzona padurilor de stejari mezofili, padurile zonale erau si sunt alcatuite din stejar pedunculat, uneori si din gorun (Quercus petraea ssp. petraea). Asociatii reprezentative sunt Quercetum roboris-petraeae si Querco robori-Carpinetum (Melampyri (bihariense) - Carpinetum) si Tilio-Carpinetum in nordul Moldovei). Extrazonal, pot aparea fitocenoze de Querco petraeae-Carpinetum, Luzulo-Quercetum petraea. Pajistile secundare instalate dupa defrisarea padurilor sunt constituite din Festuca sulca si Festuca valesiaca.

In subzona padurilor de stejari submezofili-termofili, speciile lemnoase edificatoare sunt cerul (Quercus cerris) si garnita (Q. frainetto). La acestea se adauga foarte putine specii lemnoase de amestec: jugastrul, artarul tataresc, marul, parul, mai rar frasinul, carpenul. De regula, cerul si garnita formeaza amestecuri, dar in functie de substrat si sol, pe suprafete apreciabile, se pot intalni si asociatii edificate doar de o singura specie (Quercus cerris sau Quercus frainetto etc.).

Acolo unde relieful de campie inalta este mai fragmentat, extrazonal pot aparea, pe versantii umbriti, gorunete (Q. petraea ssp. polycarpa), iar pe cei insoriti fragmente de padure cu stejar pufos.

In sudul tarii, pajistile secundare instalate pe locul padurilor apartin de regula asociatiei Festuco (valesiacae) - Potum (angustifoliae), pe cand in vest - asociatiei Festucetum sulcatae-valesiacae.

In cadrul zonei nemorale, in luncile mari apare mozaicul de vegetatie realizat prin participarea asociatiilor de padure. Salicetum albae-fragilis, Querco-Ulmetum, Fraxino-Ulmetum, Carici (acutiformi) -Alnetum, iar local si Thelypteridi-Alnetum, precum si a pajistilor secundare (Agrostetum stoloniferae, Alopecuretum pratensis, Festucetum pratensis.

Asociatia reprezentativa pentru zona nordica, mai umeda, a zonei nemorale, are pe langa cei doi edificatori principali Quercus robur si Q. petraea ssp. petraea, in proportie variabila carpenul si ciresul. In exemplare putine se intalnesc marul si parul paduret, jugastrul. Stratul arbustilor, este bogat in specii (Cornus sanguinea, Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Evonymus verrucosa, E. europea, Lonicera xylosteum, Prunus spinosa, Viburnml latana). Stratul ierburilor este foarte bogat in specii, frecvente fiind gramineele (Dactylis polygama, Brachypodium silvaticum, Poa nemoralis), Convallaria majalis, Melampyrum nemorosum, M.bihariense, Pulmonaria montana ssp. mollissima, Helleborus purpurascens, Symphytum tuberosum, Hepatica nobilis.

Pajistile secundare cele mai reprezentative, formate pe locul padurilor de stejar din Transilvania, apartin asociatiei cu Festuca sulcata. Este una din asociatiile cele mai bogate in specii (peste 400), datorita participarii atat a speciilor xerofile, cat si a multor specii mezofile. Edificatorul, Festuca sulcata, alcatuieste tufe bogate. Se asociaza multe specii de graminee (Koeleria macrantha, Anthoxantum odoratum, Brachypodium pinnatum, Phleum montanum, Agrostis tenuis, Agropyron repens, Briza media, Festuca pratensis s.a.), de ciperacee (Carex montana, C. caryophyllea, C. humilis, C. tomentosa), de leguminoase (Trifolium montanum, T. alpestre, Onobrychis viciifolia, Lathyrus pratensis, Genista tinctoria, Lotus corniculatus, Medicago falcata, M. lupulina etc.), precum si multe alte specii (Galium verum, Filipendula hexapetala, Salvia pratensis, S. austrica, Thymus marchallianus, Achillea millefolium, Plantago media, Chrysanthemum leucanthemum, Tragopogon orientalis, Campanula persicifolia, C. glomerata, Asperula cynanchica, Scabiosa ochroleuca, Centaurea stenolepis, C. spinulosa, Sanguisorba minor, Linum austriacum).

In Moldova, pajistile xerofile care se instaleaza pe locul padurilor de stejar sunt edificate de Festuca valesiaca (Medicagini-Festucetum), asociata cu un numar relativ redus de specii xeromezofile.

Subzona sudica are asociatia forestiera cu speciile edificatoare, cerul si garnita. Putine alte specii lemnoase intra in alcatuirea fitocenozelor (Acer campastre, A. tataricum, Fraxinus angustifolia). Arbustii, formand adesea un strat compact, apartin speciilor Crataegus monogyna, C. pentagyna, Ligustrum vulgare, Cornus mas, C. sanquinea, Evonymus verrucosa, E. europea. Stratul ierbos contine specii adaptate la regimul alternant de umiditate a solurilor precum: Carex praecox, C. caryophyllea, C. contigua, C. tomentosa, Festuca heterophylla, Poa pratensis ssp. anguistifolia, Dactylis glomerata, Glechoma hirsuta, Geum urbanum, Veronica chamaedrys, Fragaria viridis, Lysimachia nummularia, Chrysanthemum corymbosum, Polygonatum latifolium.

Pajistile secundare care se instaleaza pe locul padurilor de cer si garnita din sudul tarii, sunt constituite din dominanta Poa pratensis ssp. anguistifolia, alaturi de care apar multe alte graminee (Lolium perenne, Festuca valesiaca, Agropyron repens, Alopecurus pratensis, Dactylis glomerata, Botriochloa ischaemum, Bromus hordeaceus, B. commutatus, B. japonicus s.a), multe leguminoase (Trifolium repens, T. pratense, T. campestre, T. montanum, T. hybridum, Lotus croniculatus, Medicago lupulina, Coronilla varia, Vicia cracca, V. striata, Ononis spinosa etc.) si relativ putine alte specii (Carex praecox, Potentilla argentea, P. reptans, Euphorbia cyparissias, Plantago lanceolata, Achillea millefolium, A. setacea, Galium verum, Echium vulgare, Carduus nutans, Taraxacum officinale, Erodium cicutarium, Eryngium campestris, Verbascum phlomoides).