PERSPECTIVE DE DEZVOLTARE

PERSPECTIVE DE DEZVOLTARE

Cand un oras a reusit sa-si consolideze competitivitatea internationala sau este in curs de derulare a acestui proces, urmatoarele caracteristici ale economiei orasului vor fi percepute ca fenomene concomitente ale acelei competitivitati imbunatatite:

forta de munca extrem de calificata;

selectie totala a afacerilor si serviciilor profesionale;

firme angajate pe scara continentala sau internationala;

un mediu care favorizeaza localizarea firmelor mici si mijlocii;

acces adecvat la un capital pe actiuni si la finante;

amplasamente industriale si spatii atractive pentru birouri;

un mediu de reglementare plin de sustinere;

legaturi efective intre sectoarele public si privat;

legaturi strategice de transport si IT catre piete si o buna conectivitate interna;

un centru al orasului de importanta europeana;

facilitati pentru gazduirea unor evenimente diferite recunoscute national si international;

reputatia de centru de cercetare, dezvoltare si inovatie avansate;

reputatia de zona care beneficiaza de servicii de buna calitate si care dispune de o administratie eficienta;

servicii si infrastructura culturala sofisticate;

o gama larga de posibilitati rezidentiale de buna calitate;

reputatia de excelenta si responsabilitate ecologica;

stimulente financiare puse la dispozitia orasului;

inovatii in firme si organizatii;

impactul politicilor guvernamentale nationale, incluzand suportul strategic pentru dezvoltarea nationala urbana si puterile si resursele alocate oraselor.

Pornind de la cele prezentate pana acum, se poate spune ca exista sase trasaturi ale

metropolelor central-europene:

diversitatea economica;

forta de munca bine pregatita si calificata;

conectivitatea - interna si externa;

capacitatea strategica de mobilizare si implementare a strategiilor de dezvoltare pe termen lung;

inovatiile in firme s i organizatii;

calitatea vietii - sociala, culturala, de mediu.

A. Diversitatea economica

Orasele care raspund cel mai bine schimbarilor economice sunt cele care depind cel mai putin de un singur sector. Orasele care depind de un singur sector - fie el sector vechi (de exemplu, minier, metalurgic, de transporturi) sau sector nou, modern (de exemplu, de servicii, telefonie mobila, cultura sau computere) sunt vulnerabile in fata fortelor economice globale. Aceasta regula se aplica tuturor oraselor europene.

Munchenul este exemplul cel mai elocvent in acest sens: puterea sa consta in firmele globale si locale, mari si mici, de productie ca si de servicii, parte a economiei noi si vechi in acelasi timp. Orasul a cautat in mod constant sa -si diversifice baza economica impulsionand activitatea in diverse sectoare, dar nu fara a face discriminari. Mesajul transmis de orasele europene s-a referit la nevoia de a diversifica si adanci aspectele puternice existente deja. Nimeni nu crede ca un oras poate sa construiasca elemente noi si puternice daca in momentul de fata el nu dispune de nici un fel de element puternic. Trucul consta in a lucra cu ceea ce se afla la indemana si a moderniza permanent.

Exista o dezbatere cu privire la meritele relative ale economiilor vechi fata de economiile noi. Lectia invatata de la orasele europene de succes este aceea ca ambele conteaza.

B. Forta de munca bine pregatita si calificata

Forta de munca calificata este o trasatura critica a oraselor competitive. Economiile moderne devin din ce in ce mai dependente de sectoarele intensive ale cunoasterii, chiar cand vine vorba despre sectorul de productie.

Cu toate acestea, caracteristica deosebit de semnificativa nu este pur si simplu prezenta unei forte de munca calificate, ci a unei relatii dintre furnizorii si beneficiarii acestei forte de munca din universitati, institute de cercetare, guvern si sectoarele private. Comercializarea cunostintelor intelectuale reprezinta cheia inova tiei. Prin urmare, nu se leaga doar de numarul de studenti inscrisi la universitate, ci si de atitudinile, rolurile si relatiile din cadrul universitatilor si a sectoarelor de activitate cu specific intelectual. Competitivitatea se dezvolta acolo unde exista relatii de munca corespunzatoare intre cercetatori si factorii de decizie, acolo unde universitatile incurajeaza angajatii prin stimulente si sprijin sa exploreze potentialul economic al cercetarilor pe care le fac.

Aceasta este foarte adesea o problema de atitudine. O trasatura esentiala a succesului de care se bucura orasele Munchen si Stuttgart a fost data de relatiile de munca deosebite cu universitatea si cu cei angajati in procesul de dezvoltare economica. Cazul orasului Munchen demonstreaza ca aceste atitudini se pot schimba. Acum douazeci de ani, universitatea era cumva distanta fata de economia locala. O conducere clara insa, pornita de la varf, a schimbat aceste atitudini. In acelasi mod, Dortmund a reusit sa dezvolte un Parc Tehnologic Universitar de succes, initiativa esuata in orase similare din regiunea respectiva. Universitatea care a fost infiintata spre sfarsitul anilor 1960 s-a implicat in economia locala si a inclus multi profesori si studenti care au ramas devotati regiunii respective s i au ramas acolo dupa absolvire pentru a deveni intreprinzatori particulari.

C. Conectivitatea interna si externa

O alta pista urmarita este semnificatia comunicatiilor interne si externe, fie ele fizice, electronice sau culturale. Orasele cu cel mai mare succes dispun de o infrastructura fizica si electronica capabila de a "misca" bunurile, serviciile si oamenii repede si eficient. Conexiunile externe sunt importante deoarece exportul ramane un factor critic al reusitei. Prin urmare, aeroporturile sunt deosebit de importante. Ele faciliteaza comunicarea fata in fata, care a fost suplimentata si nu inlocuita de comunicatiile tehnologice.

Conectivitatea nu este pur si simplu fizica. Exista si o dimensiune culturala a acesteia. De

exemplu, o trasatura semnificativa a oraselor europene de succes este importanta pe care o acorda internationalizarii si faptul ca dispun de politici administrative verificate in strainatate. Munchen, Stuttgart, in modurile lor diferite, au investit o ca ntitate semnificativa de timp si efort in retelele internationale pentru a le imbunatati profilul, pentru a castiga noi aliati, pentru a extinde importanta pietei locale, pentru a influenta factorii de decizie, pentru a invata noi strategii si practici.

D. Capacitatea strategica de adoptare a deciziilor

Una dintre temele constante ale literaturii de profil a fost aceea ca sistemele, institutiile si

organizatiile modeleaza competitivitatea. Dar si procesele si politicile sunt la fel de importante.

Ceea ce se intampla in orasele europene genereaza aceleasi teme: semnificatia retelelor si relatiilor dintre factorii cei mai importanti din sectorul public si privat; importanta cruciala a politicienilor pentru modelarea strategiilor sau influentarea programelor cheie; semnificatia aliantelor pentru influentarea deciziilor administratiilor regionale si nationale

Strategiile privind competitivitatea economica trebuie sa fie adaptate si implementate - ele nu apar pur si simplu. Pe langa aceasta, le ia destul de mult timp sa se dezvolte si sa fie implementate. Desi nu devin clisee virtuale, este insa adevarat ca toate orasele competitive accentueaza notiunile de viziune, conducere, parteneriat si politica in ceea ce priveste dezvoltarea pe termen lung.

E. Inovatiile din firme si organizatii

Aceasta este, poate, cea mai importanta caracteristica a unui oras competitiv. Patru aspecte conduc la competitivitatea regionala si urbana:

investitiile in echipament fizic bazat pe cunostinte teoretice;

investitiile in cercetare si educatie;

investitiile in inovatii;

productivitatea muncii.

Industriile bazate pe cunostinte reprezinta cheia inovatiei si a dezvoltarii unor standarde

mondiale de trai. Inovatia se defineste drept introducerea unui proces nou sau modificat, a unui

serviciu sau unei forme de organizare pe piata. OECD estimeaza ca intre 1970 si 1995 mai mult de jumatate din cresterea totala a produselor din lumea dezvoltata au reprezentat efectul inovatiilor. Si tinand cont de faptul ca cele mai multe activitati economice se concentreaza in regiunile urbane, cunostintele si inovatiile sunt doua dintre cele mai semnificative contributii la cresterea economica si a competitivitatii oraselor. Comisia Europeana a estimat ca peste 40% din variatia venitului regional pe cap de locuitor poate fi explicata prin diferentele de performanta inovativa.

Pana recent s-a acordat relativ putina atentie caracteristicilor locale ale sistemului de inovatii fata de caracteristicile nationale. Dar modul de administrare a sistemelor locale de inovatii pot face diferenta in ceea ce priveste performanta econom ica a regiunilor urbane si pot spori perspectiva ca practicile pozitive sa poata fi transferate spre locuri mai putin competitive.

Model tip retea (Germania) cauta acorduri intre firme, banci, institutii educationale si diferite niveluri ale guvernarii. In Stuttgart, exista un bogat amestec de institutii, care includ institute publice si private de cercetare, laboratoare, firme si o administratie regionala care timp de mai multi ani a incercat sa promoveze inovatia la nivelul economiei locale. Aceasta competenta indelungata in ceea ce priveste sistemul de guvernare a inovatiei la nivel local a devenit unul dintre cele mai importante atribute colective ale orasului conducand la succesul acestuia.

F. Calitatea vietii

Orasele care beneficiaza de un mediu bun, de arhitectura distinctiva, de facilitati culturale, de diferite tipuri de asezari, de acces la diferite frumuseti ale naturii incearca permanent sa le pastreze si sa le imbunatateasca. Munchen a facut diferite combinatii ale acestor caracteristici, iar factorii de decizie de aici incearca sa le sporeasca. Orasele care nu au fost la fel de norocoase incearca sa le creeze acum. Dortmund este un exemplu de oras care cauta in permanenta moduri prin care sa -si imbunatateasca oferta fata de investitiile private si sa retina forta de munca calificata.

Principii fundamentale ale oraselor central-europene de succes

Principiile fundamentale stabilite de generatorii de politici in metropolele central-europene au in vedere:

1) Orasele conteaza in cadrul performantelor la nivel national si regional. Problematica oraselor devine din ce in ce mai clara. Guvernele europene, Comisia Europeana, numeroase autoritati regionale si agentii internationale admit faptul ca pentru a realiza o economie nationala de succes este absolut necesar ca statul respectiv sa aiba orase de succes.

2) Imbunatatirea performantelor oraselor este posibila si a fost deja realizata.

3) Politicile nationale conteaza pentru orase. Experienta europeana sugereaza ca eliminarea controlului la nivel central are ca rezultat o mare prosperitate economica. Indica, de asemenea, si faptul ca, in plus fata de politicile regionale, exista nevoia de politici nationale pentru fiecare regiune in parte.

4) Tendinta generala in Europa este aceea de a descentraliza si regionaliza procesul de adoptare a deciziilor, plasand puterea la cel mai de jos nivel. Orasele europene sunt responsabile de un spectru larg de functiuni care le afecteaza competitivitatea economica. Este tipic oraselor europene sa aiba mai multe forme ale veniturilor locale si mult mai multe baze de crestere a taxelor ceea ce le reduce dependenta de fiscalitatea impusa la nivel national si le face mai pro-active in cadrul propriilor strategii de dezvoltare. Multe orase sunt conduse de primari alesi si investiti cu puterea de a coordona clar dezvoltarea economica. Multe dintre orasele de succes au fost pe deplin implicate in sistemele si retelele de forta de munca europene pe care le -au incurajat sa fie internationaliste, expansioniste si intreprinzatoare.

5) Responsabilitatile pentru esecul sau succesul obtinut se impart intre partenerii de la nivel national, regional si local. Pe masura ce provocarile din mediul urban devin mai complexe, iar partile implicate devin mai numeroase parteneriatul in domeniul muncii devine din ce in ce mai necesar. Acest parteneriat opereaza la toate nivelurile. Detaliile difera, dar principiul ramane aceleasi: operarea intr-o baza contractuala cu marile orase. Nici una din cele doua tari nu si-a dus neaparat la indeplinire propriile ambitii referitoare la acest proces. Dar eforturile lor de a avea autoritati locale mult mai mature si mai unite au ramas.

6) Orasele nu sunt izolate, ci se afla intr-un sistem national si international. In multe tari europene, orasele sunt din ce in ce mai mult privite prin prisma unei ierarhii economice globale decat a uneia nationale sau cel putin a uneia europene. De exemplu, sistemele de planificare din Germania subliniaza faptul ca orasele au relatii reciproce in propriul lor sistem domestic si este de preferat sa aiba politici urbane care sa faca explicit acest lucru si sa actioneze in consecinta. Astfel s-au conturat politicile acestora de investitii in domeniul transporturilor, educatiei si invatamantului superior, al facilitatilor de cercetare si dezvoltare.

7) Teritoriul si factorii geografici sunt diferiti si asa ar trebui sa fie si institutiile. Procesele economice se afla in schimbare, la fel ca si geografia economica. Institutiile trebuie sa prinda din urma aceste procese de schimbare. Chestiunea cea mai importanta nu este aceea ca orasul definit ca entitate administrativa nu mai are sens. Problema mai importanta este aceea de a face impactul teritorial al politicilor nationale si al procesului de adoptare al deciziilor mai transparent si deschis dezbaterii. Aceasta va implica un numar de aspecte esentiale. Autoritatile locale vor trebui sa recunoasca faptul ca granitele nu sunt cele mai naturale locuri in care sa se planifice dezvoltarea economica. Sub-regiunile si regiunile intra si ele in joc. La nivel national aceasta va implica recunoasterea larga a semnificatiei relatiilor economice si teritoriale. Trebuie sa existe o mai mare claritate in legatura cu intentia si relatiile dintre diferitele politici nationale pentru diferite zone - fie ele cartiere, orase, sub-regiuni sau regiuni. De asemenea, este necesara o mai mare constientizare a impactului politicilor nationale de stat asupra anumitor locuri. La un anumit nivel se poate argumenta ca nu exista o a treia generatie de politica regionala. Intr-adevar, aparatul regional explicit este relativ slabit si relativ destul de putin fundamentat. Aceste probleme nu se pot restrange insa la preocuparile politicii regionale explicite. Va trebui dezbatuta mai pe larg chestiunea consecintelor unei politici teritoriale implicite foarte puternice, prin care resurse publice substantiale merg in diferite zone ale natiunii, printr -un sir de politici si institutii discontinue, in invatamantul superior, cercetare si dezvoltare, transport, locuinte, sanatate - chiar si planul Comunitatilor Durabile. Deseori astfel de politici si programe sprijina regiuni deja prospere la fel de mult - daca nu chiar si mai mult - decat locurile mai putin prospere, care necesita sprijin si interventii in mod absolut necesar.

8) Orasele pot intreprinde masuri in propriul avantaj. Orasele functioneaza in cadrul unui numar de constrangeri structurale, economice, sociale, fizice si institutionale foarte puternice. Modificarile economice globale, politicile nationale si adoptarea deciziilor, istoria si geografia locului pot plasa anumite constrangeri asupra capacitatii individuale a unui oras de a avea rezultate bune din punct de vedere economic. De exemplu, este clar faptul ca orasele care se afla in locatii strategice bune au parte de o clima blanda, de un mediu natural atractiv, de lipsa unor atitudini, structuri si valori industriale traditionale invechite, opereaza in sisteme descentralizate, au acces la administratii regionale foarte puternice sa u pur si simplu beneficiaza de pe urma reasezarilor postbelice a firmelor private si au mult mai multe sanse de a avea succes fata de orasele care nu beneficiaza de toate aceste avantaje.

Ceea ce se petrece in orasele central-europene indica faptul ca zonele urbane trebuie sa faca tot ceea ce le sta in putinta pentru a maximiza factorii de succes critici: inovatia, diversitatea, conectivitatea, capitalul de munca instruit, calitatea vietii si capacitatea strategica de adoptare a deciziilor. Este necesar ca orasele:

sa-si dezvolte viziunea strategica pe termen lung a rolului si traiectoriei economice proprii;

sa intareasca punctele de baza ale aglomerarilor si sectoarelor pentru a le spori functiile pe

care le desfasoara in sectorul economic;

sa construiasca aliante strategice cu partenerii privati;

sa dezvolte aliante teritoriale sub-regionale si initiative in acest sens;

sa maximizeze conexiunile interne si externe existente;

sa dezvolte o strategie locala de inovatii;

sa incurajeze forta de munca clarificata sa se localizeze pe teritoriul orasului si sa contribuie

la dezvoltarea acestuia;

sa incurajeze centrul universitar si mediul academic sa constientizeze importanta

contributiei lor la economia locala;

sa-si dezvolte infrastructura culturala si sa imbunatateasca calitatea vietii pe care o ofera.

9) Marimea oraselor reprezinta un aspect important care nu poate fi neglijat. Una dintre problemele ridicate este intrebarea daca orasele mari sunt diferite de celelalte zone rezidentiale si daca au nevoie in consecinta de un tratament special in ceea ce priveste politica ce trebuie urmata. Realitatea este ca marimea conteaza intr-adevar, iar locurile mai intinse au adesea avantaje substantiale sub forma infrastructurii hard si soft, ceea ce le ofera potentialul de a deveni si mai de succes.

10) Unele aspecte sunt mult mai capabile de a fi influentate de interventiile politice si supuse schimbarii decat altele, dar startul trebuie facut de acolo de unde te afli la un moment dat.

11) Nu exista o victorie rapida, ci o schimbare a orientarii pe o perioada lunga de timp.

12) Conectivitatea are o importanta cruciala in dezvoltarea urbana. Experienta a aratat importanta foarte mare pe care o acorda factorii de decizie politica din Europa si sectorul privat conectivitatii in ceea ce priveste competitivitatea economica. Conectivitatea este partial o trasatura fizica (trenuri, avioane, autostrazi) legata de comunicatii si partial o trasatura culturala, legata de politica straina. Investitorii care s-au intrebat in care orase ar trebui sa investeasca au avut in vedere in mod constant acesti factori. Conectivitatea reprezinta un element prioritar pentru cei care doresc sa atraga investitii si sa incurajeze exporturile. Acei factori de decizie care au legaturi bune doresc sa le imbunatateasca. Cei care nu le au le doresc si mai tare. Desigur, transportul reprezinta un domeniu complex si nu exista neaparat o legatura de unu la unu intre furnizarea de facilitati si dinamismul economic. Exista insa anumite corelatii importante.

Dupa cum au aratat datele pe care le-am utilizat, cele mai importante orase europene au si cele mai mari aeroporturi. Orasele care si-au imbunatatit cel mai mult performantele in timpul ultimei perioade au investit foarte mult si in infrastructura lor de transport, in special in ae roporturi. Decizia Munchenului de a construi un nou aeroport pentru imbunatatirea legaturilor sale externe a avut un impact economic deosebit. Multe dintre orasele de succes acorda o mare importanta si unui bun trafic intern si au investit masiv in sistemele eficiente de transport public inter-modal.

13) Inovatia reprezinta cheia competitivitatii urbane economice. Regiunile urbane trebuie sa ia in calcul ceea ce exista in sistemul local de inovatii si sa se dezvolte in concordanta cu caracteristicile "ideale". Un sistem local de inovatii pe deplin functional si competitiv trebuie sa cuprinda:

un numar de noduri in lantul inovatiilor, care nu trebuie toate sa fie situate intr -un anumit oras;

legaturi sistematice si interactive intre aceste noduri atat intern, cat si extern;

un numar de firme si institutii generatoare de cunostinte, cum ar fi firmele de tehnica

avansata sau universitatile care au ca scop cautarea inventiilor oriunde s-ar putea afla ele si transformarea lor in servicii si produse comerciale;

infrastructura soft incluzand o cultura creativa si aditiva;

finantarea, sub forma fondurilor publice pre-comerciale si a capitalului comercial privat;

comercializarea si marketingul acolo unde ideile noi se transforma acum in noi produse si servicii, dar sunt adaptate in mod adecvat pietelor nationale si internationale;

elementul final este dat de exporturi. Acestea ar necesita suport politic sub forma unor interactiuni intre actorii implicati si politicile strategice pe termen lung, precum si un suport prelungit pentru cel putin zece ani. Multe dintre aceste posibilitati depind de administratia centrala. Nu exista o solutie rapida. Acesta este un maraton si nu un sprint.

Strategii de dezvoltare economica la nivelul oraselor din centrul Europei

In Europa Centrala orasele incearca sa se dezvolte prin punerea in practica a unor strategii/politici care au ca obiective crearea unor centre de afaceri, dezvoltarea si sustinerea IMMurilor, diminuarea birocratiei, reorientarea bazei economice, crearea unor zone libere, dezvoltarea infrastructurii, atragerea de investitori straini.

Trebuie spus ca in Europa Centrala strategiile urbane sunt conditionate de politicile si sprijinul guvernului central. Din experienta anterioara a oraselor central si est europene se desprind urmatoarele lectii, de care ar trebui sa se tina cont:

Forma administrativa aleasa in multe tari est - europene nu este cea mai fericita solutie pentru conducerea unui oras. Descentralizarea si democratizarea administratiei locale se va imbunatatii pe masura ce va creste participarea publica la elaborarea politicilor urbane, transparenta si va avea loc eficientizarea furnizarii serviciilor oferite de catre administratie.

Presiunea fiscala care apasa asupra administratiei locale are doua consecinte negative: restructurarea sectorului public care determina cresterea nesigurantei personalului din administratie; plata necorespunzatoare a functionarilor publici care determina reducerea motivarii acestora.

Pregatirea si cunostintele functionarilor publici in privinta anumitor concepte economice, privind piata lasa de dorit, in multe cazuri.

Informatiile disponibile din cadrul administratiilor municipale sunt limitate si, uneori, nu sunt obiective.

Concluzii

Pentru dezvoltarea oraselor dupa modelul vest - european, managerii urbani din tarile est europene ar trebui sa tina seama de mai multe aspecte:

- imbunatatirea relatiilor dintre sectorul public si cel privat care se poate realiza prin crearea unui departament economic/comercial la nivelul institutiilor publice care sa faciliteze legatura dintre cele doua sectoare;

- dezvoltarea si pregatirea resurselor umane, ca functionari publici putand fi angajati si specialisti din sectorul privat. In aceste conditii administratia locala va deveni mai "intreprinzatoare";

- mentinerea stabilitatii pentru a se putea dezvolta retele puternice;

- dezvoltarea unor centre de afaceri. Administratia locala poate sprijini instruirea, pregatirea unor manageri sau poate initia programe de dezvoltare a IMM-urilor (PHARE);

- imbunatatirea mediului economic urban printr-un management eficient asupra patrimoniului urban (cladiri, terenuri).

Este necesar, de asemenea, conceperea unui program de management urban. Componentele programului ar trebui sa se focalizeze asupra elementelor de operare, intretinere sau de dezvoltare a activitatilor urbane, in scopul atingerii parametrilor de eficienta, dar si de echitate sociala:

1. Finantele municipalitatilor:

Instrumente legate de generarea veniturilor locale;

Mijloace de dezvoltare a bugetelor locale;

Managementul resurselor financiare a administratiei locale;

Instrumente financiare intre guvern si administratia locala.

2. Managementul terenurilor:

Definirea modului in care functioneaza piata de terenuri urbane;

Sisteme de informatii privind terenurile urbane;

Titluri de proprietate, inregistrarea lor, cadastru;

Procedee de ridicare a ofertei de terenuri urbane;

Regulamente privind folosirea terenurilor;

Institutii si legi privind piata de terenuri, inregistrarea terenurilor, transferul terenurilor si dezvoltarile urbane.

3. Infrastructura urbana:

Standarde, procedee, materiale si echipamente pentru realizarea echiparii edilitare, a operarii si intretinerii acestora;

Cadastrul retelelor;

Coordonarea lucrarilor de infrastructura urbana cu ciclul bugetelor folosind metoda planificarii integrate a investitiilor multi-sectoriale;

Sisteme institutionale si legislative ca instrumente de lucru ale managementului echiparii edilitare.

4. Protectia mediului:

Preturile - mijloc de control in alocarea resurselor si a serviciilor;

Cadrul legal si institutional - mijloace de reglare a implementarii strategiilor manageriale;

Coordonarea problemelor de mediu cu problemele de urbanism;

Strategii in imbunatatire a activitatilor de strangere a deseurilor, a calitatii apei, a reducerii poluarii datorat traficului auto.