Competitia dintre specii si strategia competitiei. Competitie si coexistenta. Modele de repartitie si dezvoltare a speciilor ca rezultat al competitiei.

Competitia dintre specii si strategia competitiei. Competitie si coexistenta. Modele de repartitie si dezvoltare a speciilor ca rezultat al competitiei.

a. Competitia (concurenta). Cuvantul - competitie - arata ca este vorba despre o disputa (lupta) pentru un acelasi lucru. In acest caz, din punct de vedere ecologic, competitia devine importanta atunci cand doua organisme lupta pentru un acelasi lucru care nu poate sa suplineasca un alt lucru. Astfel, animalele sunt in competitie pentru hrana sau un anume spatiu; plantele dintr-o padure sunt in competitie pentru lumina si substantele minerale nutritive. Competitia poate lua uneori forme de inhibitie mutuala atunci cand doua organisme interfereaza direct unul cu altul atunci cand lupta pentru acelasi lucru (ex. organismele pot secreta substante are interfereaza cu cele ale altor organisme sau    chiar pot sa se manane unele pe altele).

- concurenta dintre doua specii este sinonima cu rivalitatea si confruntarea pentru spatiu, reproducere sau habitat competitia este o forma de concurenta legata de factori trofici si energetici (ex. doua specii vegetale sunt in competitie pentru lumina, minerale sau apa; doua specii animale, doi indivizi, sunt in competitie cand folosesc aceeasi hrana, au chiar acelasi mod de viata, au chiar aceleasi adaptari si ocupa aceeasi nisa ecologica).

Ca relatie directa, una fata de alta, doua specii, sau doua populatii, care se afla in competitie edifica intre ele o relatie de tipul (- , -) adica ambele specii sau populatii se inhiba una pe alta sau altfel spus, fiecare dintre ele are un efect negativ asupra celeilate.

Relatia (--) ilustreaza de exemplu, la nivel de populatie ca densitatea su rata de crestere a populatiei va fi redusa sau stopata de actiunea competitiva. Ambele tipuri de competitie (intraspecifica sau interspecifica) sunt importante in determinarea numarului si tipului de organisme ce se afla la un moment dat intr-un habitat sau o biocenoza.

Competitia intraspecifica este un factor reglator important la populatii care manifesta tendinta de autoreglare (de ex. in forma de crestere dupa curba sigmoida) sau populatii teritoriale.

Competitia interspecifica este pronuntata la specii care dispun de aceleasi resurse si au stil de viata asemanator. De altfel, se poate constata frecvent an cazul biocenozelor naturale, ca specii cu habitate similare nu traiesc impreuna, in acelasi loc. Daca in mod exceptional ocupa totusi un acelasi loc, atunci fie folosesc un alt tip de resursa, fie sunt active in timpi diferiti (ex. unele diurne, altele nocturne).

Asadar, in cadrul biocenozei, intre populatiile diferitelor specii care au modele similare de utilizare a resurselor mediului, exista o gama complexa de interactiuni. In aceste conditii ele devin competitoare pentru aceste resurse. Studiul speciilor care au cerinte similare pentru resurse este asociat cu principiul excluderii competitive (doua sau mai multe specii care dispun de resurse limitate si avand modele similare de utilizare a resurselor nu pot sa coexiste intr-un mediu stabil) (Hardin 1960).

B. Competitia si coexistenta Daca principiul excluderii competitive se refera la categoria de resurse limitate, in conditiile cand sunt doua sau trei specii care impreuna au aceleasi cerinte pentru aceste resurse, in conditiile de mediu existente, se va mentine doar una si celelalte vor fi inlaturate. Acest principiu a putut fi verificat si in conditii experimentale de laborator, situatie in care s-au folosit cu succes protozoare (ex. Paramecium caudatum si Paramecium aurelia - Gause 1934), cnidari (Slobodkin 1961), microcrustacee - cladocere (Frank 1957), insecte coleoptere (ex. Tribolium confusum si Tribolium castaneum - Park 1954, 1962; Trifolium repens si Trifolium fragiferum - Harper si Clatworthy 1963) (Fig. 5-96), diptere (Miller 1964). Referitor la relatiile competitive dintre doua specii, factorii specifici responsabili pentru eliminarea uneia dintre ele, tin de doua mecanisme: exploatarea (utilizarea in comun a resurselor la diferite grade de eficienta) si interfata (efectul unei specii asupra cresterii, reproducerii si supravietuirii altei specii) (Miller 1967).

Mai exista insa si o alta varianta: daca speciile competitoare au un nivel redus al populatiilor ele ar putea exploata resursele habitatului la nivelul unei stari relative de echilibru. In acest caz ele pot coexista (Fig. 6-106). In competitia pentru resurse, speciile se lupta direct penru limitarea resurselor, fiecare obtinind atit de mult cat poate (Stiling 1996). Este tipul de competitie caracteristica nevertebratelor. Intr-o competitie contextuala (de interferenta), indivizii agreseaza alti indivizi, prin actiuni sau forte fizice. Adesea, actiunile in fotta se ritualizeaza intr-un model comportamental teritorial. Aceasta face ca numai indivizii puternici, dominanti, sa supravietuiasca si sa ocupe cele mai favorabile habitate, in timp ce aceia care sunt subdominanti sau slabi, supravietuiesc in conditii suboptime. Un asemenea model este caracteristic vertebratelor.