CONDITIONARI ALE SUBSOLULUI

REZISTENTA SI STABILITATEA TERENULUI

Definind capacitatea portanta a terenului natural, dupa indepartarea stratului de sol (cu rezistenta redusa si procese de mineralizare in curs, deci tasabil), rezistenta terenului se exprima in Kg./cmp. si depinde de natura si caracteristicile fizico-mecanice ale diferitelor straturi geologice. In mod normal sunt considerate ca terenuri bune pentru constructii cele care au o rezistenta de peste 1,5 kg/cmp.; sub aceasta valoare terenurile pot fi construibile, in anumite limite, dar cu sisteme speciale de fundare si deci cu costuri suplimentare.

Se analizeaza de asemenea terenurile care sunt caracterizate prin procese geologice actuale (alunecari de teren, tasari), in vederea alegerii masurilor de stabilizare.

Exprimarea grafica a caracteristicilor privind rezistenta si stabilitatea terenului se face prin cartograme suprapuse peste planurile topografice, prin care se delimiteaza zonele favorabile pentru constructii, zonele care impun conditii speciale de fundare, zonele neconstruibile si zonele care necesita amenajari speciale etc.

APELE SUBTERANE

Provenind din apele de infiltratie si cuprinse in circuitul natural, panzele de apa subterana se caracterizeaza prin:

- adancime (de mica adancime - in general de infiltratie si poluate, de medie adancime - 7 - 15 m. potabile, de mare adancime - peste 15 metri, potabile sau uneori mineralizate, ape captive in straturi de mare adancime - fara acces la circuitul natural al apei, foarte puternic mineralizate)

- dimensiunile stratului acvifer, zona de alimentare si directia de drenare

- proprietati fizico-chimice (temperatura, mineralizare)

- nivel de impurificare

Utilizate ca sursa de apa potabila si industriala, ca resursa de energie geotermala si ca resursa terapeutica, apele subterane ridica in urbanism si amenajarea teritoriului urmatoarele categorii de probleme:

- reducerea rezistentei terenului de catre apele subterane de mica adancime, provenite din infiltratia apelor meteorice si din pierderi din conducte, prin plastifierea argilelor si prin fenomenele alternative de inghet-dezghet;

- actiunea destructiva a apelor subterane puternic mineralizate asupra materialelor de constructie a fundatiilor si asupra retelelor edilitare subterane;

- modificarile aduse in regimul apelor subterane de constructii si amenajari care, prin greutatea lor, prin pierderile de lichide din conductele subterane si prin schimbarea regimului de infiltratii pot duce la ridicarea nivelului apelor freatice, la poluarea acestora, la destabilizarea terenului sau la pierderea unor surse de ape subterane.

IMPLICATII ALE EXPLOATARILOR SUBTERANE

Consecintele exploatarilor subterane asupra mediului natural si asezarilor umane au generat urmatoarele categorii de probleme:

- protejarea localitatilor de pericolul de prabusire a terenului in urma exploatarilor subterane prin instituirea unor zone de protectie a acestora (pilierul de siguranta);

- rezervarea zonelor de depozitare a sterilului si altor reziduuri rezultate din exploatarea resurselor subterane cu respectarea razelor de protectie a localitatilor fata de pericolele si poluarea posibila (alunecari, praf, gaze, mirosuri, infiltratii);

- amenajarea terenurilor ramase in urma exploatarilor de suprafata sau a depozitarii de steril, redarea lor unui circuit util sau restituirea lor cadrului natural prin terasari, acoperire cu sol si plantare cu vegetatie adecvata.

IMPLICATII ALE VESTIGIILOR SUBTERANE

Oriunde sunt identificate in subteran marturii paleontologice sau arheologice, ele trebuie semnalate forurilor competente, cercetate si conservate, intrucat apartin patrimoniului universal. Din acest motiv exista institutii si legislatie in majoritatea tarilor, corelate pe plan international prin structuri ONU si UNESCO.

In urbanism si amenajarea teritoriului protejarea vestigiilor arheologice subterane din limitele intravilanului localitatilor sau din teritoriul extravilan (situri arheologice, ruine, tumulusuri, taluzuri/valuri) se realizeaza prin instituirea unor zone de protectie, pe baza unor studii de specialitate. Vestigiile arheologice constituie o parte a patrimoniului cultural de importanta mondiala, nationala sau locala si, prin includerea lor in circuitele turistice, pot constitui o importanta resursa economica.