Ecosisteme terestre. Stepa si preria. Caracteristici biologice-ecologice si comportamentale ale speciilor (exemplificati).

Ecosisteme terestre. Stepa si preria. Caracteristici biologice-ecologice si comportamentale ale speciilor (exemplificati).

Preria alat. pratum = pajiste] isi are originea in Europa. Cu aceasta semnificatie este definit un ecosistem caracteristic Americii de Nord cu o intindere mare, intre Mississippi si Rocheuses. Pentru Eurasia un ecosisstem similar este denumit stepa (rus. steppa = pajiste uscata). Ambele sunt formatiuni ierboase, pe baza de graminee adaptate la uscaciune, situate la nivelul latitudinilor temperate.Unii autri fac distinctie intre ele si le trateaza separat.

Preria (Fig. 7-40). Forma sa naturala acopera suprafete mari pe Terra. Din punct de vedere geografic este o formatiune caracteristica estului americano-canadian. Ecologii americani disting doua tipuri de prerie: una cu ierburi inalte (tall grass) si alta cu ierburi de talie mica si foarte mica (short grass). Un exemplu clasic de prerie este Parcul National Yellowstone (Wyoming). O forma distincta este preria din Turkestan (Fig. 7-40, 2), situata in emisfera nordica a Eurasiei. Si in aceasta prerie flora irboasa este dominant constituita din graminee. Vertebratele sunt reprezentate de ierbivore, carnivore, rozatoare, edentate, pasari, iar insectele au o buna reprezentare.

Stepa (Fig. 7-41). Formatiune vegetala constituita din ierburi xerofite de talie mica si distribuite discontinuu. Se considera ca reprezinta forme de degradare a padurilor. In cadrul figurii citate este prezentat insa un model mai atipic de stepa (stepa marocana). Intr-un context climatic semi-arid, vegetatia este specifica, din tufe ale unei specii locale ("arganier") (originara din Canare si Madiera), la care se adauga stratul erbaceu.

Din aceeasi familie fac parte si pampa din America de sud. Ea apare ca o formatie intermediara, de trecere, intre chaco (se intinde in Argentina din zona Cordoba si pana in Paraguay; vegetatia este bogata cu o forma de trecere de la padurea tropicala la stepa) si stepa sud americana (in Patagonia; vegetatia ierboasa este destul de bine reprezentata). Pampa ocupa pozitie est-centrala intre cele doua. Se intinde pe o suprafata de cca. 500.000 km² iar covorul ierbos are peste 300 specii de graminee. Pampa apare ca un peisaj sterp, rar fiind grupuri de plante lemnoase. In cadrul animalelor, mamiferele mari sunt foarte rare (Lama guanicoe - lama guanaco, Odocoileus bezoarcticus - cerbul de pampa). Dintre pasarile mari amintim pe Rhea americana - nandu american. Ultimele doua specii sunt pe cale de disparitie.

Formatiuni stepice se mai gasesc in Africa de Sud (intre fluviul Orange si la sud de Transvaal) si preria din insula de la sud de Noua Zeelanda.

Stepa si preria prezinta asadar terminologie echivalenta. In acelasi timp insa, alaturi de preria tipica exista stepa subdesertica (caracterizata de o slaba densitate a plantelor si un strat ierbos constituit din graminee anuale) si pseudostepa (in regiunile semi-aride, fara graminee dar cu arbusti de talie mica si plante suculente, acestea facand trecerea intre stepa si desert.

Climatul stepelor si preriilor. In zona temperata, preriile corespund unui climat continental: ierni aspre, dure si veri calde si uscate. Frigul, caldura si uscaciunea sunt o combinatie care poate explica absenta arborilor din aceste formatiuni. Precipitatiile anuale se incadreaza intre 300 si 1000 mm (40-70% dintre acestea cad vara ceea ce reprezinta un dezavantaj deoarece apa este supusa evaporarii. In restul anotimpurilor apa este putina si dominant din zapada. Iernile sunt lungi si friguroase (in aceasta perioada, 4-5 saptamani temperatura este < 5^oC). Vara caldura este destul de ridicata (adesea valoarea este > 20^oC). Preriile mai sunt supuse uscaciunii si datorita unor vanturi specifice in diferite zone (pampero in Argentina; chinook - in America de Nord).

Fauna si vegetatia. Acest contrast climatic determina si un aspect contrastant in ceea ce priveste fizionomia preriei. Primavara infloresc hemicriptofitele si geofitele, cu specii caracteristice, cum sunt: Ranunculus acris (floarea broastei), Phlox paniculata (brumareaua), Mentha spp., Viola spp., Tulipa spp., Iris spp., Pulsatilla pratensis (deditel). Gramineele sunt elementele principale, plantele ierboase facind parte in special din familii ca leguminoase, liliacee, compozite. Exista apoi o serie de specii de plante (engl. forbs) care formeaza o vegetatie anuala bine inchegata si care impun o anumita fizionomie preriei. Am mai amintit ca in USA si Canada exista doua categorii de vegetatie ierboasa: specii ierboase de talie inalta (tall grass-land)

Dintre animale, in prerie si stepa domina rozatoarele (Citellus citellus, Marmotta bobak, Vormela peregusa, Cricetus cricetus, Spalax microphtalmusi, Lagyurus lagurus). Interesanta este si fauna pampasului si stepei sud-americane, reprezentata de carnivore (Dusicyon gymnocercus, Chrysocion brachiurus), fisipede (Lyncodon patagonicus), rozatoare (Cavia aperea, Lagostomus maximus, Dolichotis patagona), pasari (Pterocnemia pennata - emu de Patagonia, Speotytro canicularia, Amblyramphus holosericeus, Furnarius rufus), erbivore (Blastocerus campestris), edentate (Myrmecophaga tridactyla, Chaetophractus villosus, Chlamyphorus sp., Priodontes giganteus).