Ecosistemul urban

Ecosistemul urban

Orasul, municipiul, metropola, conurbatia, megalopolisul, sunt considerate ecosisteme urbane.

Ca orice sistem, ecosistemul urban are numeroase schimburi cu mediul extern, care sunt de natura:

substantiala, prin "intrarile" de materii prime, bunuri de consum, alimente realizate in afara lui si "iesirile" prin produsele rezultate din prelucrarea materiilor prime si deseuri;

energetica, cantitatea de energie consumata pe cap de locuitor din toate activitatile din ecosistem;

informationala, respectiv tot ce este legat de domeniul desfasurarii activitatii, al reglarii vietii interne si externe.

In ecosistemul urban se pastreaza configuratia majora a formelor de relief (macro-relieful), respectiv axul vaii, pantele dealurilor sau ale muntilor (dupa caz), dar modificate la scara microreliefului datorita rezolvarii problemelor edilitare.

Invelisul de sol se reduce procentual datorita spatiului construit (case de locuit, fabrici, edificii publice, strazi asfaltate) doar la spatii verzi si la gradinile locuitorilor, in parte.

Invelisul vegetal spontan caracteristic zonei geografice este modificat in aceeasi proportie ca si solul. In schimb, sunt aduse in scopuri ornamentale specii de plante ierboase si arbori, care apartin altor zone geografice si care sunt adaptate.

In componenta peisajului urban se remarca componente alohtone, cum ar fi constructiile din beton, otel, sticla, marmura si prefabricate din plastic, toate acestea modificand albedoul normal al mediului initial.

Componenta principala de natura biologica in ecosistemul urban o reprezinta populatia umana, cu conexiunile sociale si culturale, fapt care determina, pe langa mediul artificial, tehnic, existenta unui mediu al simbolurilor, care conduce la ecologia culturala.

Cresterea numarului populatiei si respectiv a urbanizarii duce la hiperurbanizarea oraselor, accentuand verticalitatea si artificializarea lor. Spre deosebire de ecosistemul rural, cel urban se caracterizeaza printr‑o densitate mare de constructii, indeosebi pe verticala, care adaposteste o populatie numeroasa cu activitati economice, sociale si politice mult mai dense.

Diferenta dintre urban si rural se constata, in primul rand, in modul de viata, respectiv confort dat de locuinte, deserviri, echipari tehnice, recreere etc.

Ca si in cazul ecosistemului rural, si cel urban este un ecosistem construit de om, mult mai artificializat. Totusi, nu se poate concepe orasul rupt de zona inconjuratoare, zona care in functie de marimea si complexitatea lui variaza foarte mult ca dimensiune. Aceste relatii sunt impuse de insasi continutul si functia ecosistemului urban - concentreaza, transforma si distribuie bunuri materiale si spirituale.

Sub acest aspect, trebuie sa se aiba in vedere ca dezvoltarea orasului ca atare sa se inscrie intre anumite limite care sa nu depaseasca capacitatea de suport a mediului inconjurator si sa se realizeze un echilibru ecologic.