Poluarea - 'Efectul de sera'

Asupra modificarilor climatice ale globului un rol foarte important il are activitatea umana. Inca de la primele trepte ale civilizatiei umane, din neoliticul mijlociu si superior omul a inceput interventia sa asupra naturii. Aceasta interventie a fost de cele mai multe ori nefasta si poarta numele de poluare. La conferinta mondiala a O.N.U. asupra mediului inconjurator, tinuta in 1972 la Stockholm s-a definit poluarea ca fiind: "modificarea componentelor naturale sau prezenta componentelor straine ca urmare a activitatii omului, si care in lumina cunostintelor noastre actuale, provoaca prin natura lor, prin concentratia in care se gasesc si prin timpul cat actioneaza, efecte nocive asupra sanatatii, creaza disconfort la utilizarea mediului in forma sa actuala.

Dintre poluantii cei mai nocivi si cu grad mai mare de raspandire sunt de mentionat: oxidul de carbon, bioxidul de carbon, bioxidul de sulf, trioxidul de sulf, oxizii de azot, smogul fotochimic, smogul negru, ozonul.

In ultimele doua secole prin arderea tot mai intensa a combustibililor fosili, ca urmare a dezvoltarii impetuoase a industriei in mai multe regiuni ale Terrei a crescut cantitatea de bioxid de carbon din atmosfera. Bioxidul de carbon este un produs rezultat prin arderea combustibililor, fara actiune toxica asupra organismelor vii, dar poate produce schimbari destul de importante in timp asupra echilibrul climatic al planetei generand "efectul de sera". Zona cu cea mai mare concentratie de bioxid de carbon se afla intre 10 m si 4 km altitudine.

"Efectul de sera" apare atunci cand bioxidul de carbon lasand sa treaca radiatia cu lungime de unda mai scurta, care alcatuieste cea mai mare parte a energiei ce o primim de la Soare, creaza asa numitul "efect de sera" al planetei, datorita faptului ca dupa ce a patruns in atmosfera aceasta radiatie solara incalzeste Pamantul, reflectand in aer undele inflarosii cu lungime de unda mai mari. Dar pentru radiatiile inflarosii bioxidul de carbon este mai putin transparent, energia calorica fiind astfel blocata si generand o incalzire a planetei.

Incepand din a doua jumatate a secolului al-XX-lea cantitatea de bioxid de carbon eliminat in fiecare an in atmosfera a fost de aproximativ 5000000000 tone. Cantitatea de reziduri creste cu aproximativ 3% pe an. Acest lucru va duce la o dublare a cantitatii de bioxid de carbon pana in anul 2050 fapt ce va determina o incalzire cu 2-3 grade Celsius, cantitatile de precipitatii crescand cu aproximativ 7%. Pentru anul 2100 s-a preconizat o crestere a temperaturii cu 6 grade Celsius ceea ce va duce la o seceta prelungita in principalele zone agricole din centrul S.U.A.. Datorita topirii calotei glaciare nivelul oceanului planetar va creste cu aproximativ 60 m.

Incalzirea datorata "efectului de sera" s-a diminuat considerabil dupa 1939 ca urmare a cresterii cantitatii de praf din atmosfera, produs fie de activitatile industriale, de pasunatul excesiv ori de terenurile agricole datorita mecanizarii. Un aport important il are fumul produs in urma arderii plantelor lemnoase si ierboase de pe terenurile ce se defriseaza pentru a fi folosite ca terenuri arabile.

Una din cauzele pentru care "efectul de sera" nu creaza modificari mai mari asupra climei este reprezentata de faptul ca 70% din suprafata Pamantului este acoperita de ape (apa marilor si oceanilor se incalzeste mai greu).

"Efectul de sera" reprezinta dupa parerea unor cercetatori una din cauzele degradarii produse in circulatia musonica. Bioxidul de carbon permite o incalzire mai accentuata a suprafetei Pamantului, comparativ cu straturile inferioare ale atmosferei, ceea ce va duce la cresterea diferentelor de temperatura intre aerul din paturile inferioare ale atmosferei si a celui din straturile superioare. In acest fel se va mari forta ce caracterizeaza miscarile ascendente ale aerului ecuatorial si se vor intensifica si extinde curentii descendenti de deasupra zonelor tropicale.

Unii oameni de stiinta afirma ca societatea umana (indeosebi in faza actuala de civilizatie tehnica) se afla in contradictie cu natura desi in cuprinsul ei omul a gasit adapost , hrana, unelte de lucru, apa, aerul pe care-l respiram, lemne din care si-a construit locuinta