Protectia si conservarea ariilor naturale

Protectia si conservarea ariilor naturale

Conform legii prin arie naturala protejata se intelege "zona terestra, acvatica si/sau subterana, cu perimetrul legal stabilit si avand un regim special de ocrotire si conservare, in care exista specii de plante si animale salbatice, elemente si formatiuni biogeografice, peisagistice, geologice, palentologice, speologice sau de alta natura, cu valoare economica, stiintifica sau culturala deosebita". De asemenea, Codul silvic le defineste ca fiind zone delimitate geographic " cu elemente naturale rare sau in procent ridicat desemnate, reglementate si gospodarite in sensul atingerii unor obiective specifice de conservare".Ele cuprind parcuri nationale, rezervatii naturale, rezervatii ale biosferei, monumente ale naturii si altele. Ansamblul ariilor naturale protejate formeaza reteaua nationala de arii nationale protejate, iar coordonarea managementului acesteia fiind sarcina autoritatii publice centrale pentru protectia mediului, Academiei Romane si Comitetului National "Om-Biosfera".

In stabilirea regimului juridic al ariilor naturale protejate, in scopul asigurarii diversitatii biologice, al utilizarii durabile si a conservarii habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice, legea consacra urmatoarele principii:

- garantarea conservarii si utilizarii durabile a patrimoniului natural este un obiectiv de interes public major;

- conservarea si utilizarea durabila a patrimoniului natural este o componenta a strategiei nationale pentru dezvoltarea durabila;

- instituirea regimului de arie naturala protejata si de zona de protectie a bunurilor din patrimonial natural este prioritara in raport cu orice alte obiective, cu exceptia celor care privesc asigurarea securitatii nationale, asigurarea sanatatii oamenilor si animalelor, prevenirea unor catastrofe naturale.

Pentru asigurarea masurilor speciale de ocrotire si conservare in-situ a bunurilor patrimoniului natural, s-a instituit un regim diferentiat de ocrotire, conservare si utilizare, pentru urmatoarele categorii de arii naturale protejate:

a)      categorii stabilite la nivel national: rezervatii stiintifice, parcuri nationale, monumente ale naturii, rezervatii naturale si parcuri nationale;

b)      categorii stabilite prin reglementari internationale: situri naturale ale patrimoniului natural universal, zone umede de importanta internationala, rezervatii ale biosferei, arii speciale de conservare si arii de protectie speciala avifaunistica.

In cadrul Uniunii Internationale pentru Conservarea Naturii au fost stabilite 10 categorii de arii protejate si anume: rezervatii stiintifice; parcuri nationale; monumente naturale/elemente naturale marcante; rezervatii de conservare a naturii; peisaje terestre sau marine protejate; rezervatii de resurse naturale; rezervatii antropologice/regiuni biologice multiple/zone de gestiunea resurselor naturale; regiuni naturale amenajate in scopul utilizarii multiple; rezervatii ale biosferei; bunuri(naturale) ale patrimoniului mondial.

Ariile speciale de conservare reprezinta un system protejat pentru conservarea habitatelor naturale de interes comunitar si/sau a populatiilor speciilor de interes comunitar, altele decat pasarile salbatice, in conformitate cu reglementarile comunitare.Ariile de protectie speciala avifaunistica, reprezinta un sistem protejat pentru conservarea speciilor de pasari salbatice, in conformitate cu reglementarile comunitare.

Prin stabilirea celor doua mari categorii de arii naturale protejate se asigura regimul corespunzator de ocrotire, conservare si utilizare pentru:

a)      cele mai representative habitate naturale ale spatiului biogeografic national, cu diversitatea biologica floristica si faunistica specifica, incluzand zone marine, de litoral si de coasta, zone de campie, de deal si de munte, zone umede, aride, cursuri de ape cu zone de lunca si lacuri naturale;

b)      habitatele terestre, acvatice si/sau subterane in care traiesc permanent sau temporar specii de plante si/sau animale salbatice periclitate, vulnerabile, rare, specii de plante si animale salbatice aflate sub regim special de ocrotire,specii cu valoare stiintifica si ecologica deosebita;

c)      zonele cu resurse biogeografice importante sub aspect biogenetic, ecologic, stiintific, educational, sanogen si recreativ;

d)      suprafetele din arealele agricole care conserva si/sau pot reface diversitatea biologica specifica, cu resurse genetice vegetale si animale de importanta ecologica, pedologica, economica si stiintifica, pentru ameliorarea speciilor cultivate si domestice, precum sio pentru dezvoltarea biotehnologiilor;

e)      elementele si formatiunile naturale geomorfologice, peisagistice, geologice, paleontologice, pedologice si altele asemenea, cu valoare de bunuri ale patrimoniului natural.

Protectia faunei terestre si acvatice

In legatura cu protectia faunei in Romania, putem distinge mai multe categorii de norme juridice si anume: norme referitoare la protectia fondului cinegetic si a vanatului; norme referitoare la protectia faunei detinuta in captivitate, in gradini zoologice si acvarii publice; norme ce au ca obiect protectia animalelor folosite in scopuri stiintifice experimentale; norme referitoare la protectia fondului piscicol.

a)      Protectia animalelor salbatice supuse vanatului

Regimul juridic al fondului cinegetic si al protectiei vanatului este dat de legea nr. 103/1996, care prevede in acest scop, o serie de masuri privind: administrarea si gestionarea durabila a fondului cinegetic; obligatiile ce revin detinatorilor de terenuri pe care se arondeaza fonduri de vanatoare; masuri prin care se stabilesc reguli cu privire la exercitarea vanatorii; creearea fondului de protectie a vanatului; regimul sanctionar-raspunderea disciplinara, contraventionala, civila si penala, dupa caz. Conform legii, fondul cinegetic al Romaniei este alcatuit din animalele salbatice de interes vanatoresc, denumite de lege vanat, expres mentionate in anexele legii, impreuna cu biotopurile acestora, fiind stabilite urmatoarele principii: fondul cinegetic este o resursa naturala regenerabila de interes national si international; administrarea si gestionarea fondului cinegetic au ca scop conservarea biodiversitatii faunei salbatice, mentinerea echilibrului ecologic, exercitarea vanatorii, precum si satisfacerea altor cerinte social-economice. Fondul cinegetic este alcatuit din unitati de gospodarire cinegetica, denumite fonduri de vanatoare, constituindu-se pe toate categoriile de teren, indifferent de proprietar si astfel delimitate incat sa asigure o cat mai mare stabilitate a vanatului