Relatiile allelopatice si utilizarea mediatorilor chimici in monitoring, management, studiul ecologic al populatiilor si combaterea directa a daunatorilor.

Relatiile allelopatice si utilizarea mediatorilor chimici in monitoring, management, studiul ecologic al populatiilor si combaterea directa a daunatorilor.

Tipuri de relatii interspecifice bazate pe interactiuni allelopatice

a. Relatii allelopatice la plantele superioare (P-P). Daca ne referim la plante acestea elimina in mediul inconjurator substante organice (bioline) care influenteaza negativ sau pozitiv organismele din imediata lor vecinatate. Apoi, organe subterane sau aeriene vii sau ramasite vegetale proaspete elibereaza de asemenea o serie de produsi metabolici cu rol activ, pozitiv (coline) sau negativ (blastocoline) fata de plantele superioare din jur. Substante eliminate de ceapa sau usturoi (fitoncide) au actiune negativa asupra bacteriilor si ciupercilor (Fig. 6-168).

Sub nuci, culturile de rosii, cartofi sau lucerna sunt foarte slabe sau chiar pier pana la urma. De altfel si stratul ierbos este foarte sarac sub nuc. Responsabil este produsul juglona (juglandona) care este un fenol, derivat al naftochinonei. Un comportamet similar manifesta plantele si in vecinatatea vulturicii sau rosmarinului. Trifoiul rosu si trifoiul alb (Trifolium sp.) nu cresc impreuna deoarece se stanjenesc de unii produsi eliberati in sol. In schimb, datorita colinelor, gramineele cresc bine alaturi de leguminoase beneficiind de o ameliorare a nutritiei azotate (de fapt acest ar fi un caz de actiune a unor sinomoni). Unele substante eliminate de catre ceapa sau usturoi au actiune negativa asupra bacteriilor si ciupercilor (substante fitoncide).

Mediatori chimici cu rol antibacterian si antifungic (streptomicina, penicilina, viridina, actidiona, griseina etc) elibereaza si organismele vegetale inferioare (talofite).

Alga unicelulara Chlorella difuzeaza in mediu exterior o substanta care inhiba dezvoltarea diatomeelor, experimental acesta fiind un mijloc de a regla compozitia si evolutia populatiilor, sinuziilor si algocenozelor din bazinele acvatice. Microorganismele inhiba (prin marasmine) sau stimuleaza (prin gibereline), cresterea si dezvoltarea plantelor cu flori. Ca substante antifungale sunt prohibitinele (impiedica dezvoltarea micoparazitilor pe corpul plantei), glicozide cianogene (apara bulbii din sol ai lalelelor de actiunea unor ciuperci), substante fenolice (antifungale foarte toxice), fitoalexine (substante de aparare a cartofului de mana cartofului, sintetizate numai in prezenta unei substante active eliberata chiar de micoparazit).

Difuzarea unor produsi vegetali in mediu influenteaza si conmportamentul animalelor. De exemplu, mediile de cultura cu alge si diatomee sunt toxice (datorita hidroxilaminei) pentru crustacei (Daphnia pulex). Dezvoltarea cianoficeelor din lacuri ("inflorirea apelor") cauzeaza mortalitatea speciilor planctonice si chiar a animalelor mari (vertebrate). Un fenomen smilar este si "mareea rosie" datorata dinoflagelatelor cu pigment rosu, care de asemenea elimina numeroase toxine. Din florile de piretru (Chrysanthemum cinerariefolium) s-a extras primul insecticid natural. Rol similar au si alti alcaloizi (nicotina, tomatina, solanina, juglandona, siringina), extrase din tutun, tomate, cartof, nuc, respectiv liliac. Extractele acestor plante se folosesc cu eficacitate mare in controlul si chiar combaterea unor insecte daunatoare (Visser 1986).

b. Relatii allelopatice la nivelul microorganismelor

c. Relatii allelopatice intre plante superioare - microorganisme (bacterii, ciuperci

d. Relatii allelopatice dintre plante - animale (P-A). In acest tip de relatii, prin co-evolutie, se stabilesc lanturi trofice specifice, asociatii specifice si caracteristice, dar importante pentru mentinerea echilibrelor in ecosisteme naturale sau agrare. Mai mult, se realizeaza fenomene de adaptare cu avantaje deosebite pentru specie. Iata ca exemplificare doua cazuri mai interesante. Sunatoarea (Hypericum perforatum), planta cu rol medicinal recunoscut (tratamentul ulcerului si gastritei) secreta si o substanta (hipericina, otrava repelenta) care produce iritatii ale pielii si fotosensibilizare (care atrage chiar orbirea animalului care se hraneste cu ea). Si totusi, desi plantele care contin cantitate ridicata de hipericina sunt evitate de animale, gandacii din genul Chrysomelina si-au perfectat in evolutie un sistem propriu de neutralizare a hipericinei. Mai mult, specia Chrysomelina brunsvicensis foloseste hypericina ca fagoatractant !. Despre celalalt caz am mai amintit. Este vorba de specia tropicala de orchidee - Ohrys insectifera,     specie extrem de urat mirositoare (a cadavru in putrefactie) fapt ce o face sa fie evitata de insectele polenizatoare. Dar, printr-o adaptare evolutiva uluitoare floarea acestei specii imita la perfectiune forma corpului (cap, antene, ochi, aripi) a unei viespi (femela de Gorytes mystaceus), iar in plus mai produce si un mediator chimic volatil a carui structura chimica imita perfect structura feromonului sexual al femelei !. Astfel, printr-un comportament de chemare cu valoare adaptativa masculii sunt atrasi intr-un pseudo-act de curtare si acuplare moment in care masculul se incarca cu polen. Ulterior realizeaza absenta femelei si va relua comportamentul la o alta floare, moment in care va face si polenizarea.

Un alt exemplu cunoscut este cel al cartofului (Solanum tuberosum) in frunzele caruia se produce solanina, substanta repelent-toxica penru toate erbivorele, dar nu si pentru gandacul-de-Colorado (Leptinotarsa decemlineata) care "a invatat" sa o foloseasca si pentru care este inofensiva. Mai mult, ea este incorporata de catre insecta si astfel este evitata de pradatori.

Caulerpa taxifolia (alga marina) s-a extins incredibil de mult in Marea Mediterana eliminand toate formele de viata de la acest nivel (este o tulpina mascul, obtinuta prin clonare de la forma din Australia). Aici am amintit despre existenta lantului trofic cu o singura veriga, prin faptul ca alga nu este consumata decat de o singura specie de melc (Mollusca) care poate neutraliza caulerpexina, o toxina extrem de puternica a algei.

La specia Ips confusus (daunator la conifere) unii indivizi emit un feromon de agregare cu rol fagoatractant pentru alti indivizi, dar in acelasi timp este si feromon sexual. In plus, feromonul acesta mai are efect alelochimic fagoatractant pentru o alta specie (Dendroctonus sp.) care ataca tot coniferele (in acest caz este vorba de un efect kairomonal).

In relatia planta-animal, mijloacele de aparare ale plantelor sunt pasive, iar la multe efectul este simtit dupa ce hrana este ingerata. In acest caz ne referim la terminologia de toxic. Si in acest caz coevolutia a realizat modele remarcabile. Unele specii de Asclepias contin o asemenea substanta cu actiune cardiaca. Ea poate fi acumulata insa in organismul unor specii de insecte (omizi, greieri, gandaci) care astfel si-au asigurat un mijloc de protectie impotriva pradatorilor mai mari. Insectele din familia Meloidae contin cantaridina (gresit s-a atribuit acestei substante un efect afrodisiac) care este toxica pentru toate vertebratele (inclusiv omul) (simptome gastrointestinale si ale cailor urinare; doza letala pentru om este 0,5 mg/kg corp).

Sa mai amintim ca piciorul cocosului (Ranunculus acer) elimina unele substante alomonale care il fac sa fie evitat de catre animalele erbivore. Alte plante elibereaza substante iritante sau toxice care sunt repelente sau daca sunt consumate pot provoca char moartea. Taninul frunzelor de stejar nu induce o actiune directa dar in organism se combina cu proteinele pe care le face nedigerabile, deci intarzie cresterea si dezvoltarea.

Relatiile acestea sunt deosebit de complexe, iar cunoasterea lor este importanta atat din punct de vedere stiintific cat mai ales aplicativ, prin cunoasterea acestor tipuri de relatii interspecifice si folosirea acesto mediatori in practica de combatere sau control a daunatorilor. Se lucreaza astazi pe multiple planuri in vederea obtinerii unor nade (momeli) atractive sau deterent-repelente multifunctionale combinand actiunea mai multor mediatori chimici, similar modelelor de interactiune complexa din natura

Daca ne referim la numarul urias de compusi chimici identificati la plante si modalitatile de utilizare a acestora in practica de control sau combatere a daunatorilor (sub forma de extracte, compusi chimici sintetici, benzi de cultura intercalate intre suprafetele cultivate cu plante agricole etc) se poate explica numarul deosebit de mare al cercetarilor facute azi pe plan mondial in acest domeniu. Dupa anii '80 in tarile vestice aproape toate speciile de insecte daunatoare erau controlate cu asemenea compusi extrasi din plante (carvone, limonene, eugenol, geraniol, terpinol, alilisotiocianati, metileugenol, fenilacetaldehida, pinene, linalol, citral, camfor, mircene, camfene, pinocarveol, citronelol, hexanal, benzaldehide, cimicidina, nicotina, veratridina, stemonine, stemospironine, spilantol, piperina, pelitorina, cinerin, piretrin, bruceina, digitoxina, nagilactone, gosipol, tuiaplicin, mircene, podolide, xanthotoxin, jesamin, justicidin, kobusin, rotenon, degulin, quercitrin, rutin, morin, miristicin, asaron, rutin, toxicarol, apiol, treflorin, trenudin, trewiasin, karakin, cibarian etc). Dupa constitutia chimica ei pot fi alcaloizi, aminoacizi, piretroizi, izobutilamide nesaturate, steroizi, terpenoizi, cumarine, lignine, flavonoizi, fenilpropanoizi, acizi grasi, tiocianati si alti compusi sulfurosi, maitansanoizi (compusi de amestec, unii cu efect antitumoral de exemplu) (Visser 1986; Holyoke si Reese 1987).

Unele animale se hranesc cu plante toxice dar nu metabolizeaza imediat prncipiile active ci le acumuleaza pentru a le folosi in razboiul chimic cu alte specii animale. Planta Asclepias contine o astfel de substanta toxica cu actiune cardiaca. Ea este acumulata la unele specii de omizi, greieri si alti gandaci fiind astfel evitati si protejati fata de atacul pradatorilor mai mari.

e. Relatii allelopatice dintre animale (A-A). Atacul si apararea prin mijloace chimice sunt caracteristice si in cadrul relatiilor animal - animal (A-A). Numeroase specii (meduze, viermi, miriapode, insecte, reptile) produc otravuri in acest scop. Ca structura chimica sunt foarte variate: de la un simplu acid formic (la furnici) la complicatele toxine nervoase sau cardiace ale albinelor, viespilor, scorpionilor, serpilor. Chiar fluturele Danaus plexipus contine si el toxine din categoria glicozidelor cardiace, cu efect vomitiv si o stare de narcoza.

Unele insecte pot arunca asemenea substante la distanta. Scorpionul Mastigoproctus giganteus are un dispozitiv rotativ de aruncare a otravii (asemanator cu turela unui tanc). Gandacul Eleodes cand este atacat adopta o pozitie cu abdomenul ridicat si indreptat spre atacator de unde arunca un lichid iritant, urat mirositor (contine benzochinona - repelent frecvent la insecte). Unele specii au un adevarat comportament de artilerist producand o adevarata explozie in miniatura. Astfel, o insecta africana (Brachinus sp.) din doua glande separate elibereaza hidrochinona si apa oxidenata foarte concentrata care odata amestecate in momentul "bombardarii" au o actiune extrem de dura. O specie de miriapod (Apheloria corrygata) produce una din cele mai toxice substante - acidul cianhidric.

Secretiile defensive nu sunt intotdeauna substante toxice. Astfel sunt cernelurile de camuflaj ale cefalopodelor, amestecurile adezive lipicioase, materiale de imobilizare a prazii sau a pradatorului etc.

Utilizarea mediatorilor chimici in studiul ecologic al populatiilor

Referitor la modul de interventie al omului in economia naturii ultimele trei decenii, sau mai precis in ultimii ani, s-a impus treptat un nou mod de gandire, de abordare, de cunoastere si intelegere a viului.Se cauta descifrarea si intelegerea componentelor si a relatiilor de subordonare dintre acestea, in cadrul lanturilor si retelelor trofice. Protectia mediului implica protectia viului si a habitatului dar trebuie cunoscute si o serie de relatii de tipul planta gazda - insecta fitofaga, insecta auxiliara - insecta fitofaga etc. S-a schimbat profund si optica fata de daunatori. Astfel se impune monitorizarea si managementul pentru mentinerea sub limita de daunare iar pesticidele sa fie folosite doar in ultima instanta. Banala colectare de insecte (chiar si daunatoare) trebuie corelata cu densitatea populatiilor speciilor tinta. Pe plan mondial specialistii se orienteaza spre o diminuare o colectiilor de material didactic conservat pentru studenti si inlocuirea cu imagini video sau filme despre modelele comportamentale realizate direct in natura (Kuys 2000), iar disectiile sa fie cuplate cu operatii similare virtuale, realizate pe computer, cu prelucrare matematica si modelare (Boewe si Weiss 1997). Conceptele de control sau combatere a insectelor din agricultura sa fie asociate cu cu cel al reconstructiei ecologice si dezvoltarii durabile (Palmer si colab. 1997; Cristea 1998)

Pe linia combaterii biologice si biotehnice, deci prin utilizarea biotehnologiilor in agricultura in tarile avansate se impun in ultimii ani noi modalitati de interventie. O gama mai larga de cercetari au avut in vedere posibilitatea folosirii mediatorilor chimici (mai ales feromonii, kairomonii, sinomonii si alomonii) ca modalitate de utilizare in monitorizarea, managementul sau combaterea multor specii de insecte daunatoare, paralel cu diminuarea pana la eliminare a tratamentelor cu pesticide si inlocuirea lor cu biopesticide (Bigler 1997; Hammer 1997; Moelck si colab. 2000). In aceasta categorie intra: substante active (extracte de plante, compusi chimici izolati din anumite plante), microorganisme (virusuri, bacterii, micoplasme, fungi) si macroorganisme entomopatogene (protozoare, nematode, acarieni, insecte auxiliare = entomofagi - pradatori sau paraziti) (Neale 1997; Bluemel si Womastek 1997; Hammer 1997; Bigler 1997; Unger si Prideaux 1997).

Fig. 6-169. Eficacitatea combaterii biotehnice a insectelor daunatoare din agricultura, comparativ cu celelalte metode. Combaterea biologica, genetica sau chimica actioneaza la nivelul stadiilor, dar si acolo in mod diferit (ilustrat de grosimea sagetilor), in timp ce combaterea biotehnica (prin mediatori chimici) actioneaza la nivelul metabolismului (functiilor) (dupa Stan 1996; schema imaginata pe baza datelor din literatura de specialitate; modif. dupa Charmillot 1983)

Exista conceptia unanim acceptata intre specialisti ca nu aspectele tehnice sunt importante ci gradul de pregatire al biologilor care trebuie sa cunoasca biologia, ecologia si comportamentul speciilor tinta, implicit corelat cu modelarea matematica (Boewe si Weiss 1997), iar conceptele de control sau combatere sa fie asociate cu cel al reconstructiei ecologice si dezvoltarii durabile (Palmer si colab.1997). Un alt aspect deosebit de important in domeniu este utilizarea metodelor moderne de cercetare, uniformizarea relativa a metodelor si tehnologiilor si procesarea pe calculator (Shin si Mok 2000; Noldus si colab. 2001).

Una din modalitatile eficiente de a interveni in echilibrul naturii fara a induce modificari si dezechilibre este utilizarea entomofagilor in controlul populatiilor de insecte daunatoare. Entomofagii = insecte auxiliare (parazitoizii si pradatorii insectelor fitofage) au evoluat in cadrul unui context multitrofic. Ei fac parte din al treilea nivel trofic, iar comportamentul si fiziologia lor sunt deci implicit influentate de elemente ale nivelului trofic secund (insectele fitofage) cat si ale primului nivel trofic (planta gazda). Interactiunile complexe dintre fitofagi si planta gazda, de de o parte, si intre fitofagi si entomofagi, pe de alta parte, pot fi intelese numai in cadrul acestui complex tritrofic (Price si colab. 1980; Vet si Dicke 1992; Stan si colab. 2002).

Combaterea chimica, genetica sau biologica au randament mai mic deoarece actioneaza doar la nivelul stadiilor de viata ale insectei, in timp ce combaterea prin metode si procedee biotehnice (substante modificatoare de comportament si cu actiune fiziologica) actioneaza la nivelul functiilor. In acest caz actiunea lor este de 3,6 ori mai eficienta (Fig. 6-169).

Utilizarea mediatorilor chimici in management si combatere directa

Problematica complexa a controlului si combaterii daunatorilor este astazi pe plan mondial una din cele mai importante actiuni, cu semnificatii mari atat pentru cercetarea fundamentala, cat mai ales pentru domeniul aplicativ, avand implicatii directe in protectia mediului, sanatatea omului si a animalelor sau obtinerea de produse agro-alimentare nepoluate. Exista o gama larga de daunatori, dar in cadrul lor insectele raman cu semnificatie aparte. Ele au cea mai mare biodiversitate in cadrul celor 5 regnuri ale viului insa marele avantaj este ca doar 0,1% sunt daunatoare (acestea insa produc anual in lume daune agriculturii, silviculturii, pomiculturii si legumiculturii de 30-40 miliarde dolari).

Conceptul de combatere propriu-zisa in cadrul acestui grup, Combaterea Insectelor Daunatoare (Insect Pest Control), este astazi efectiv exclus din vorbirea curenta a specialistilor, deoarece in conceptiile moderne daunatorii constituie si ei verigi importante in lanturile trofice si in retelele trofice, fapt pentru care biologii trebuie sa-i accepte ca si pe speciile folositoare sau indiferente. In momentul in care era insa la moda se vorbea frecvent de cele 6 directii care ar asigura o calitate superioara a mediului, cu posibilitatea de obtinere de produse agro-alimentare ecologice, nepoluate, prin folosirea integrata a cel putin doua din cele 6 directii de combatere a daunatorilor (Fig. 6-170).

Fig. 6-170. Cele 6 metode de combatere a daunatorilor din agricultura, in cadrul conceptului de combatere integrata a daunatorilor (dupa Stan 1991, 1996).

In literatura de specialitate a ultimilor ani cercetarile biologice se inscriu pe linia conceptului efarmoniei (Wilmanns 1999), paralel cu introducerea biotehnologiilor de monitorizare, management si control a ecosistemelor si biocenozelor, pe linia noilor concepte. A aparut astfel o terminologie noua, cum ar fi: Management Integrat al Daunatorilor (Integrated Pest Management - IPM) (Brar si Khush 1993; Berry 2000), Management Inteligent al Plantelor (Intelligent Plant Management - INPM) (Cobb 1997), Managementul integrat al Culturilor (Integrated Crop Management - ICM) (Berry 2000; Matthews si Thomas 2000;) sau Management Ecologic al Daunatorilor (Ecological Pest Management - EPM) (Tshernyshev 1995; Novotny si Turcani 1997).

Un studiu modern, aplicativ, implica obligatoriu cunoasterea biologiei, ecologiei si comportamentului speciilor tinta, situatie in care aspectul tehnic trece pe locul secund. Conceptele de control sau combatere trebuie abordate cu ajutorul metodelor ecologice de investigare si asociate cu restaurarea ecologica, dezvoltarea durabila, uniformizarea relativa a tehnicilor, procesarea pe calculator si modelarea matematica.

Prin noua orientare de protectie a agroecosistemelor se impaune cunoasterea biocenozelor iar apoi, prin monitorizare si management ecologic, specii importante din punct de vedere ecologic sa fie supravegheate prin metode ecologice. Din punctul de vedere al combaterii biologice si biotehnice cercetarile ecologice au impus o orientare moderna spre elaborarea si aplicarera strategiilor de politica ecologica in vederea orientarii evolutiei mediului inconjurator spre o noosfera reala si rationala. A aparut o stiinta interdisciplinara noua - ingineria ecologica, se contureaza o "politica a mediului", studiul sistemelor ecologice a impus un domeniu nou - ingineria mediului ambiant. Inginerul de ecosistem va folosi metode biologice si biotehnice pentru protectia mediului, dar va fi si manager al ecosistemelor, va fi consilier ecologic si va integra mediul in context cu politicul, socialul si economicul. Asadar, se afirma tot mai insistent in ultimii ani strategia protectiei preventive.

O asemenea strategie preventiva implica insa o perfecta cunoastere a speciilor. Ciclul sau de viata si modelele comportamentale caracteristice, derulate sub actiunea factorilor ecologici, vor permite specialistului sa "aleaga" momentul rentabil de control sau interventie (Fig. 6-171).

In ceea ce priveste cunoasterea si supravegherea speciilor de insecte daunatoare in agricultura, monitorizare inseamna supreveghere permanenta a mediilor lor de viata si inregistrarea parametrilor fizici, chimici si biotici ai mediului. Referitor la aplicarea metodelor moderne de control si combatere biologica si biotehnica a daunatorilor aceasta implica cercetari aprofundate de dinamica populatiilor, evolutia nivelului populatiilor, elaborarea programelor de prognoza, studii asupra biodiversitatii, similaritatii, afinitatii, constantei, frecventei, abundentei, agregare, dispersie, corelatii dintre evolutia cenozelor si factorii ecologici, intre marimea cenozelor si daune, distributia populatiilor, prognoza si avertizare etc. Prin monitoring se urmareste si detectarea modificarilor probabile ce pot avea efecte nefavorabile asupra productivitatii ecosistemelor, semnalarea depasirii unor nivele limita pe baza reactiei speciilor bioindicatoare la actiunea factorilor limitativi din mediu.

Managementul ecologic in cadrul studiilor de control si combatere biologica si biotehnica a daunatorilor implica actiuni complexe cum ar fi: elaborarea tehnicilor de sampling, inregistrarea nivelelor economice specifice de daunare, stabilirea pragurilor economice, elaborarea programelor de tratamente, stabilirea strategiilor de protectie preventiva etc.

Etica protectiei mediului prin controlul daunatorilor. Terminologia stiintifica de specialitate in biologie include notiuni devenite deja comune, cum ar fi: protectie, ecologie, conservare, poluare, ecotoxicologie, daunatori, monitoring, management, combatere etc. Devin tot mai importante fie disciplinile fie ramurile lor, acolo unde este vorba de implicarea specialistului in programe de supraveghere a mediului biotic sau abiotic. Realizarea eficienta a unor actiuni practice cum ar fi combaterea daunatorilor sau implicit protectia mediului, implica uneori programe riguroase dar acestea raman ineficiente fara un comportament etic al specialistului sau factorului de decizie.

Omul ca factor de decizie, subiect si obiect al biologiuei umane, nu a trecut de la gandirea analitica la cea sintetica. Ca varf al evolutiei, aflat la intersectia dintre lumea biologica si cea social-culturala, omul este supus influentelor care vin de aici si se repercuteaza fie in intimitatea fapturii sale, in dinamica si structura populatiilor cat si in interrelatiile umane sau dintre om si mediu. Pozitia adoptata de om in relatiile sale cu mediul in care traieste face ca trasaturile si actiunile sale sa fie predominant rezultatul influentei lumii inconjuratoare, a mediului, a societatii. Adaptarea omului la mediu, lume, societate, cu scopul de a dezvolta, proteja si conserva este si o rezultanta a sistemului sau nervos. Pe de alta parte, conditia umana este o "interconexiune dintre structura psihologica, infrastructura biologica si suprastructura sociala" (Margineanu 1984).

Etica se ocupa cu studiul principiilor morale, cu legile de dezvoltare istorica, cu continutul lor de clasa si cu rolul lor in viata sociala. Ea este o suma de norme de conduita care corespund unei ideologii, unei necesitati a unui grup de indivizi sau intregii societati. O etica a protectiei mediului ambiant prin utilizarea metodelor biologice in controlul daunatorilor impune elaborarea de norme prin care metodele sadevina actiuni concrete de gestionare si administrare a mediului, sa existe o conduita model, raspundere constienta, pentru o utilizare optima care sa nu afecteze omul si viata. O etica a protectiei mediului ar implica o imbinare dintre gandirea tehnica (inginerie) si gandirea stiintifica (biologica, in acest sens). Omul de decizie trebuie sa fie constiinta si conduita. Daca constiinta este o reflectare a constierntului ea este si o reflectare a conditiei sale social-culturale. Aceasta ar insemna ca in conditii sociale si economice normale sau evoluate, conduita omului este o expresie a constiintei (daca sanatatea este buna, daca mediul social este bun conduita traduce in fapte constiinta. Cum insa relatia dintre conduita si constiinta este si mai complicata se pare ca si azi omul totusi traieste intr-o perspectiva ontologica (asa cum sustinea si Heidegger) si nu intr-una sociala. Altfel nu se explica inca de ce omul de decizie nu actioneaza cu mintea poporului sau a lumii inconjuratoare si are o existenta care este mai degraba doar asa si eventual a unui mic grup de indivizi.

Trebuie inteles ca etica protectiei mediului trebuie sa fie o necesitate umana, sociala, mondiala, o relatie armonioasa intre conduita si constiinta specialistului, dar mai ales a factorului de decizie.

Controlul daunatorilor cu ajutorul mediatorilor chimici

A fost o perioada benefica in tara nostra in care folosirea mediatorilor chimici a insemnat un inceput promitator pentru agricultura romaneasca. In 1972, pentru primadatain Europa Centrala si de Est, se sintetiza la Institutul de Chimie din Cluj, primul feromon sexual sintetic (atraPOM - pentru specia Laspeyresia pomonella). Perioada 1973-1980 a fost de sinteze chimice, marea parte originale (cca 12 brevete de inventie), s-au scris tratate de specialitate (Ghizdavu si Oprean 1987; Ghizdavu si colab. 1983), gama cercetarilor bio-eco-etologice in domeniu s-a extins deosebit de mult, mai ales in Transilvania (Stan 1996). Din 1980 se infiinteaza Colectivul de Entomologie experimentala si Combatere biologica, care unea chimisti si biologi pentru studii aprofundate in domeniu. Perioada 1980-1989 a fost prolifica, fiind intervalul unor realizari deosebite cu rezultate competitive si mult originale. S-au sintetizat peste 30 de feromoni la specii indigene, care apoi, pe baza cercetarilor de biologie comportamentala, s-au omologat. In conditii experimentale speciale (biotestari olfactometrice, actografie, capcane si platforme comportamentale, in loturi experimentale sau statii pilot, cercetari chimice de ultima ora), s-a studiat atractivitatea si specificitatea feromonilor. Acest gen de cercetari aplicative au fost completate cu studii fundamentale privind ecologia si comportamentul speciilor. Dupa studii ecologice de durata s-au pus la punct, la unele specii importante din punct de vedere economic, modele de decizii de management (Stan si colab. 2002). Din pacate, dupa 1989, in conditiile in care agricultura s-a faramitat aplicarea unor biotehnologii de control sau combatere a daunatorilor din agricultura a devenit aproape imposibila. Speranta unei agriculturi ecologice, realizata si pe aceasta cale, s-a amanat din nou pe mai tarziu.

Initial cercetarile au urmarit studiul feromonilor sexuali (in special), din punct de vedere fundamental, pentru rolul lor in modelarea comportamentului de reproducere, dar studiile ulterioare au descoperit si alte aspecte deosebit de interesante. Aceste substante, eliberate de catre un sex (frecvent femela) in cantitati foarte mici, care transmit un mesaj informational extraordinar de important pentru supravietuire si perpetuarea speciei, pot fi folosite pentru distrugerea speciei. Momentul respectiv a fost considerat unul din cele mai interesante descoperiri (Jacobson 1965). In ultimii ani s-au abordat unele studii preliminare si la mediatorii cu actiune interspecifica (Stan si colab. 2002).