FENOMENE HIDROCLIMATICE CU POTENTIAL DE RISC

FENOMENE HIDROCLIMATICE CU POTENTIAL DE RISC

1.Precipitatiile atmosferice cu potential de risc

Dezastrele naturale reprezinta fenomene frecvente pe suprafata Terrei. Acestea sunt generate de cutremure de pamant, vulcanism, procese geomorfologice, precipitatii abundente urmate de viituri si inundatii, secete prelungite, cicloni tropicali etc. si au facut numeroase victime de-a lungul istoriei. Aceste fenomene au un imapct direct asupra vietii economice prin distrugerea asezarilro, a terenurilor agricole si a cailor de comunicatie. In urma unor astfel de dezastre sunt necesare eforturi indelungate si mari cheltuieli materiale pentru refacere si eliminarea efectelor.

Multe efecte insa (bunuri culturale de mare valoare sau vieti omenesti) nu mai pot fi inlaturate.

Fenomenele hidroclimatice, cu referire in special la precipitatii abundente si inundatii, contin un mare potential de risc.

Riscurile hidroclimatice devin tot mai frecvente si mai pregnante, deorece "odata cu cresterea gradului de civilizatie a crescut si gradul de vulnerabilitate a populatiei" (Felici Vasenciuc, 2003). In consecinta, pierderile materiale si numarul victimelor umane datorate acestor categorii de riscuri au cunoscut un ritm ascendent, devenind considerabile.

Impactul antropic asupra mediului inconjurator concretizat prin numeroase aspecte (despaduriri, poluarea atmosferei si a mediului in general, cresterea concetratiilor de CO₂ si incalzirea globala) are desigur conotatii deosebit de importante asupra cresterii frecventei si a intensitatii fenomenelor de risc climatic si hidrologic.

In aprecierea consecintelor, pe primul plan sunt puse pierderile de vieti omenesti, dupa care urmeaza pagubele materiale.

In climatologie, notiunile de dezastru climatic sau catastrofa climatica sunt rar folosite, mai frecvent fiind utilizate notiunile de consecinte dezastruoase sau consecinte catastrofale. Asa, de exemplu, precipitatiile deosebit de abundente cazute in Romania in anii 1969 - 1973, 1975, 1991, 1997, 2005, au avut efecte catastrofale prin inundatiile pe care le-au produs. Se poate constata faptul ca inundatiile ca factor de risc nu pot fi separate de precipitatiile care le genereaza, din aceasta cauza utilizam termenul de riscuri hidroclimatice.

Cantitatile deosebite de precipitatii, in special cele torentiale, genereaza salturi sau pulsatii in ritmul multianual al climei si afecteaza suprafete diferite de teren, de la cateva hectare pana la zeci si sute de km².

Cresterea frecventei precipitatiilor cu cantitati insemnate determina cresterea frecventei dezastrelor severe, deoarece modificarile hidroclimatice afecteaza puternic activitatile agricole si managementul apelor si conduc la degradarea solurilor.

Desi ploile sunt fenomene meteorologice cu influente de scurta durata, adesea efectele acestora sunt deosebit de grave prin producerea unor importante pagube materiale directe si indirecte. Ca factori majori de risc sunt insa considerate numai ploile torentiale cu secvente de intensitate mare si insotite de furtuni si/sau grindina.

Precipitatiile atmosferice sunt fenomene meteorologice care se produc in functie de factorul genetic (fronturi atmosferice, convectie termica, convectie dinamica, orografie) si indiferent de perioada in care se masoara (zilnice, lunare, anuale), pot fi raportate la o medie rezultata din sirul de valori, denumita si norma. Abaterile fata de aceste norme sunt fenomene frecvente, practic obisnuite, deoarece este vorba de valori naturale, aleatorii.

Daca pentru o luna aceasta abatere este de +10%, atunci aceasta luna se considera ca fiind excedentara pluviometric. In cazul sumei anuale a precipitatiilor, abaterea cu +20% confera acestui an caracteristica de "excedentar pluviometric".

O alta problema legata de precipitatii si care constituie, de asemenea un factor de risc si are consecinte hidrologice directe o reprezinta lipsa acestora sau cantitatile foarte reduse, care determina fenomenele de seceta. Ca si precipitatiile abundente, secetele, constituie fenomene de risc deosebit de grave. Acestea se extind pe suprafete mult mai mari, la nivelul unor provincii si chiar tari si afecteaza in primul rand recoltele agricole. De aici un sir intreg de influente (infometarea populatiei, reducerea produsului intern brut, prblemele sociale) care fac din secete adevarate dezastre. Spre deosebire de inundatii care au un caracter foarte rapid iar masurile de aparare trebui organizate imediat, evolutia spre seceta a fenomenelor climatice si traversarea acestei perioade critice au o durata mai lunga de desfasurare. Statele bogate dispun de rezerve sau la nevoie gasesc usor sprijin in lume. In schimb, statele sarace, unde si secetele sunt fenomene cronice, datorita pozitiei geografice se descurca mult mai greu in astfel de situatii.

In ceea ce priveste frecventa ploilor abundente si a secetelor trebuie mentionat faptul ca efectele impactului antropic, exercitat de-a lungul timpului si cu deosebire in ultimele decenii sunt deosebit de pregnante. Despaduririle practicate la scara planetara, poluantii din atmosfera si cresterea concentratiei de CO₂ au condus la cresterea frecventei si intensitatilor fenomenelor extreme.

Fenomenele meteo extreme au dus, pana in prezent la sute de mii de victime omenesti si imense pagube materiale. Pe toata planeta, indiferent de zona climatica in care ne aflam se resimt tot mai mult efectele unei clime mai agresive, cu un impact devastator in anumite zone din ce in ce mai extinse.

Toate aceste fenomene i-au determinat pe cercetatorii in domeniu sa-si intensifice eforturile pentru a gasi raspunsuri la unele intrebari care devin tot mai stringente: "Clima se raceste, sau se incalzeste?", "Care este rata acestei incalziri ?", "Ce se va intampla cu ghetarii planetei ?", "Cat va creste nivelul general al marilor si oceanelor ?", "Cum va fi clima in viitor ?", "Ce se va intampla cu omenirea ?", etc.

In prezent exista o sumedenie de teorii si ipoteze cu referire la viitorul climatic al Pamantului si cele mai multe sunt de parere ca temperatura medie globala a aerului este in crestere, fapt dovedit de numeroasele observatii si masuratori instrumentale si satelitare care se efectueaza in toate regiunile globului.

In legatura cu rata cresterii termice, aici valorile difera de la 1,4⁰ C la 5,8⁰ C, cu referire la urmatorul secol, respectiv pana in anul 2100. In paralel se produc modificari esentiale si in regimul precipitatiilor, in sensul ca a crescut gradul lor de torentialitate si s-au produs mutatii zonale in regimul acestora.

Un studiu al Agentiei Europene de Mediu socate in evidenta faptul ca in perioada 1900 - 2000 in centrul si nordul Europei precipitatiile anuale au crescut cu 10 - 40 %, in timp ce in tarile din sudul acestui continent se constata o scadere cu 20%. Iernile din sudul si estul Europei au devenit mai uscate, iar in multe regiuni din NV, precipitatiile din acest anotimp au crescut foarte mult. Prognozele de lunga durata indica in perspectiva cresteri ale precipitatiilor anuale in nordul Europei si veri ploioase aproape pe tot continentul. Romania se afla printre tarile europene in care precipitatiile bogate in timp scurt vor fi tot mai frecvente.

In legatura cu perspectiva hidroclimatica a Europei trebuie sa avem in vedere si faptul ca in ultima vreme se constata o deplasare spre N a zonelor climatice. In sprijinul acestei afirmatii stau mai multe fapte constatate, inclusiv acela ca in anul 2005 maximul anticiclonic al Azorelor s-a extins mult spre N si a stationat vreme indelungata, fapt ce a determinat fenomene de seceta severa in Peninsula Iberica. Aceasta situatie se leaga si de evolutia climatica din Romania, din acest an, in care s-au produs precipitatii abundente si inundatii de mai multe ori (6 - 7).

O explicatie ar putea fi aceea ca persistenta maximului Azoric in SV Europei, a obligat masele de aer atlantice, mai umede, sa-l ocoleasca pe la nord, prin zone mai reci, fapt ce a condus la cantitati mai mari de precipitatii pe traseul acestora. De asemenea trebuie avute in vedere si situatia dinamicii atmosferei din sudul Romaniei, unde principalele surse de alimentare a fronturilor atmosferice sunt Marea Mediterana si Marea Neagra. O anumita combinatie a celor doua tipuri de circulatie atmosferica (dinspre N si V si dinspre SE - pentru Moldova), au condus la precipitatiile istorice care au cazut in anul 2005.

Este evidnet ca nu se cunosc inca destul de bine toti factorii care contribuie la incalzirea si aridizarea climei, cu deosebire in Europa, dar anumite concluzii pot fi trasate. Mai multe rapoarte ale Comitetului International pentru schimbari climatice, infiintat in 1988 de catre Organizatia Meteorologica Mondiala (OMM), in care se evalueaza modificarile climatice, trag un serios semnal de alrma. I.P.C.C. prezice faptul ca in cazul in care nu se iau masuri imediate pentru reducerea emisiilor de gaze nocive in atmosfera, temperatura medie globala va creste cu 1,4 - 5,8⁰ C pana in anul 2100, ceea ce reprezinta o incalzire de 2 - 10 ori mai mare fata de cea din secolul trecut.

La nivel global cantitatile de precipitatii vor creste (cu diferentieri regionale semnificative: scaderi si cresteri cuprinse intre 5% si 20%) si se vor intensifica fenomenele meteorologice extreme: valuri de caldura, inundatii, tornade, taifunuri, cicloane, disparitia a numeroase specii de plante si animale, aparitia malariei si inevuitabil, schimbari demografice.

Acest scenariu sumbru poate fi limitat, in sensul ca unele manifestari extremeale climei pot fi diminuate. In acest scop, inca de mai multi ani exista serioase preocupari in toata lumea, pentru as e lua masuri adecvate.

La toate congresele internationale care au avut loc pana in prezent s-aua doptat planuri de masuri concrete pentru reducerea poluarii, prin reducerea noxelor emanate in atmosfera la care statele participante au aderat total sau cu rezerve. Ultima dintre aceste intalniri a avut loc la 28 iulie 2005 la Vientianne (Laos). Marii poluanti ai Terrei - S.U.A., Australia, China, India, Coreea de Sud, s.a. care sunt responsabili pentru emisia a jumatate din gazele cu efect de seradin lume au incheiat un acord privind reducerea gazelor de sera, care insa nu este obligatoriu pentru participanti si nici nu are un calendar. In prealabil, in anul a fost incheiat Protocolul de la Kyoto, care cuprinde in buna parte si problema reducerii noxelor la care SUA si Australia nu au aderat. Conform acestui protocol S.U.A. ar fi trebuit sa-si reduca emisiile cu 7%, dar aceasta tara estimeaza o crestere a lor cu 35% pana in anul 20 S.U.A. produce 21% din noxele emanate in atmosfera.

Se poate constata ca in actiunea de reducere a poluarii care ar avea ca efect o relativa mentinere a echilibrului climatic se invoca adesea natiuni economice care nu fac decat sa intarzie aplicarea masurilor si in consecinta modificarile climatice vor evolua spre mari dezechilibre.

2.Viiturile si inundatiile

Viiturile reprezinta o concentrare a scurgerii in timp scurt, respectiv cresteri relativ rapide de debite de apa si de nivel, prin atingerea unor valori de varf mari si apoi printr-o scadere relativ rapida a apelor, care insa este mai lenta (mai prleunga) decat cresterea.

Viiturile se produc pe toate cursurile de apa mici, mijlocii si mari, avand insa durate, debite maxime si volume foarte diferite, in functie de conditiile de alimentare si de parametrii morfometrici ai bazinului hidrografic (uprafata, altitudinea medie, pante, fragmentarea reliefului, vegetatie, etc.).

Viiturile au o frecventa destul de redusa in regimul anual al scurgerii (se poate vorbi de 2 - 4 viituri semnificative), dar se impun prin debitele mari pe care le tranziteaza si prin efectele negative pe care le produc.

Spre deosebire de viituri, apele mari reprezinta cresteri cu caracter mai general ca durata, dar de amploare mai mica, nespectaculoasa a valorilor nivelurilor si debitelor si uneori caracterizeaza o faza a regimului de scurgere (ex. faza de primavara).

Deosebirile valorice si de durata dintre viituri si ape mari rezulta din modul concret de alimentare: viiturile se produc in urma ploilor torentiale abundente sau a topirii bruste a stratului de zapada, combinata cu ploi, in timp ce apele mari se produc in urma topirii lente sau normale a zapezii sau dupa ploi indelungate, de intensitate mica.

2.1.Elementele caracteristice ale viiturilor

Elemente caracteristice ale unei viituri (vezi figura):

a.Inceputul viiturii - momentul in care se produce inflexiunea sprecrestere a hidrografului nivelurilor (debitelor).

b.Culminatia (varful) viiturii - momentul atingerii debitului maxim al viiturii respective.

c.Sfarsitul viiturii - momentul in care debitul de apa (nivelul), in scadere, se apropie ca valoare de valoarea de la inceputul viiturii. De obicei scaderea viiturii se produce mai lent decat cresterea. pentru a nu se lungi prea mult durata viiturii, fapt ce afecteaza valoarea coeficineztului de forma (deosebit de important), in practica se admit, pentru sfarsitul viiturii si valori mai mari decat cele initiale (de 1,5 - 2,0 ori) sau, in situatia unor evolutii mai coplicate a precipitatiilor care treneaza viitura cu o perioada de ape mari, variabile ca debit, se procedeaza la ajustarea partii inferioare a ramurei coboratoare pe baza tendintei sau a compararii cu viiturile medii sau tip.

d.Debitul de baza al viiturii - debitul cu care incepe si (uneori) sfarseste viitura. Dupa cum am aratat, debitul de sfarsit popate fi de 1,5 - 2,0 ori mai mare. In situatii mai complexe se recomanda ca debitul de baza sa fie considerat ca fiind egal cu de 2 ori debitul mediu multianual.

e.Debitul maxim al viiturii (Qmax) - valoareacea mai ridicata a debitelor instantanee ce compun hidrograful viiturii. Debitul maxim depinde de cantitatea si intensitatea precipitatiilor cazute, de marimea bazinului hidrografic, panta acestuia, panta raului, gradul de impadurire, coeficientul de atenuare (dezatenuare) din albie, particularitatile morfometrice ale cursului de apa, etc. Intrucat ne referim la conditiile naturale de scurgere, in prezentarea elementelor caracteristice ale viiturilor nu tinem cont de modificarile complexe introduse de impactul antropic, tot mai evidnet.

f.Durata de crestere a viiturii (Tcr) - timpul de la inceputul viiturii si pana la momentul atingerii varfului (a debitului maxim), masurat in ore.

g.Durata de scadere a viiturii (Tsc) - timpul, in ore, de la momentul culminatiei si pana la sfarsitul viiturii.

h.Durata totala a viiturii (Ttot) - timpul, in ore, care trece de la inceputul viiturii si pana la sfarsitul acesteia.

Ttot = Tcr + Tsc.

Elementele viiturii, legate in timp, sunt de asemenea, dependente de intensitatea si volumul precipitatiilor, suprafata bazinului hidrografic aferent, lungimea cursului raului (mai ales) si celelalte particularitati mentionate mai sus.

i.Volumul viiturii (V sau W) - volumul de apa tranzitat prin sectiunea luata in considerare, pe durata unei viituri. Pentru calculele mai detaliate se folosesc si volume partiale, respectiv de crestere (Wcr), corespunzator perioadei dintre culminatie si sfarsitul viiturii. Acestea, impreuna, formeaza volumul total (Wtot). Volumele se masoara in mii de m³ sau in milioane de m³, in functie de marimea lor.

Ca si celelalte elemente ale viiturii si volumul acesteia este conditionat de aceeasi factori de control.

j.Coeficinetul de forma al viiturii (γ) - exprima sintetic forma acesteia si se xprima prin formula:

γ = .

Considerand ca forma generala a unei viituri este un triunghi, acesta poate fi inscris intr-un dreptunghi care are baza egala cu Ttot si inaltimea egala cu Qmax. Suprafata triunghiului ocupa o anumita parte din cea a triunghiului circumscris, iar acest raport, subunitar, reprezinta coeficientul de forma. Este o marime adimensionata.

k.Stratul scurs (hs) - stratul ipotetic de apa care ar acoperi suprafata bazinului hidrografic aferent la un volum egal cu cel al viiturii. Se masoara in mm:

hs = , cu transformarile necesare.

l.Stratul de precipitatii (Xmm) - cantitatea de precipitatii care a generat viitura, exprimata sub forma de strat, exprimat in mm. Stratul de precipitatii de determina prin diferite metode, intre care, mai utilizata este cea a poligoanelor Thiessen care confera fiecarui punct de masurare o pondere areala si cantitativa bine determinata.

m.Coeficientul de scurgere (α) - raporutl dintre stratul scurs si cel al precipitatiilor sau dintre volumul scurs si cel cazut:

α = , subunitar, adimensional.

α = , subunitar, adimensional.

Marimea precipitatiilor conditioneaza debitele maxime, volumele si formele hidrografului de viitura numai in contextul suprafetelor bazinelor hidrografice, a particularitatilor morfometrice, gradului de impadurire etc. Din aceasta cauza viiturile din ploi au aspecte diferite deoarece fiecare din factorii de control imprima caracteristici proprii.

2.2.Clasificarea viiturilor

Exista mai multe criteri de clasificare a viiturilor si fiecare dintre ele isi are importanta sa. Cele mai des intalnite sunt clasificarile care iau in considerare modul de formare al viiturilor (geneza) si cele care se refera sa forma hidrografului.

8.2.2.1.Tipuri de viituri dupa geneza

Dupa cum este bine cunoscut, principala sursa de formare a viiturilor o constituie precipitatiile. De cele mai multe ori, cu exceptia zonelor montane inalte si a celor circumpolare, ploile sunt elementul principal care genereaza marile viituri. In functie de conditiile termice locale, de expunerea versantilor si de latitudine, uneori si topirea zapezilor se poate realiza in ritm accelerat si in felul acesta se produc viituri de mare amploare. In general, odata cu topirea stratului de zapada, cad si precipitatii lichide. In functie de volumul acestora si de gradul lor de torentialitate se produc, adesea, viiturile catastrofale, cu cara cter istoric.

Pentru Romania, o astfel de situatie s-apetrecut in a doua decada a lunii mai, anul 1970. La acea data pe muntii inalti, in special in Carpatii orientali mai existau inca rezerve mari de zapada. Temperaturile ridicate de la jumatatea lunii mai, au determinat o rata mai inalta de topire a zapezii. In plus au cazut si ploi abundente, fapt ce a condus la formarea unor viituri exceptionale pe cursurile superioare ale raurilor de pe versantul vestic al, Carpatilor Orientali, care s-au propagat spre SE - pe raul Bistrita, sau spre vest pe raurile Somes, Mures si afluentii acestora. pagubele produse au atins o cifra impresionanta: 10 miliarde lei, la cursul de atunci.

Se poate vorbi deci de faptul ca, dupa modul de formare (duopa geneza) viiturile sunt de trei tipuri: din ploi (pluviale), din topirea zapezilor (nivale sau mixte (pluvio - nivale sau nivopluviale).

a.Viiturile din ploi. In analiza acestui tip de viituri pornim de la caracterul torential si abundenta precipitatiilor.

In zonele calde ecuatoriale sau pe fetele vestice ale continentelor unde precipitatiile sunt destul de bogate ( 2000 - 3000 mm/an, respectiv 800 - 1000 mm/an), in sezoanele considerate mai "ploioase" se produc frecvente viituri, dintre acre multe produc inundatii. Viituri de mare amploare se produc si in cazul musonilor de vara, a tornadelor sau cicloanelor.

In zonele cu climat continetal precipitatii mai bogate cad in prima jumatate a sezonului cald, dar ele nu lipsesc, ocazional, nici la sfarsitul verii, sau toamna. Aici un rol important in declansarea viiturilor il are torentialitatea precipitatiilor.

Tot caracterul torential al precipitatiilor este raspunzator de producerea viiturilor si ainundatiilor in zonele semiaride.

Cea mai concludenta imagine asupra acestei situatii se evidentiaza prin analiza precipitatiilor cazute in timp scurt (de regula in timp de 24 h).

La nivel planetar, aceste valori au o variatie extrem de mare. Literatura de specialitate citeaza cazuri in care ploile cazute in 24 h reprezinta peste jumatate din norma anuala. Ex. in septembrie 2002, in sudul Frantei au cazut aproape 690 mm precipitatii in 24 h (P. Stanciu, 2004).

Si in Romania, viiturile din ploi detin o ponndere importanta. Cu deosebire in ultimii ani, ploile intense si frecvente in sezonul cald si p,loile convective au condus la inundatii cu pagube semnificative.

b.Viiturile din topirea zapezilor.

Obarsia multor rauri se afla in zone montane inalste, unde stratul de zapada persosta mai mult sau mai putin, in functie de altitudine si latitudine. De asemenea in zonele circum arcitce , bazine mari hidrografice (sau cel putin iansemnate dintre ele) curg in conditii de climate severe, reci: Yukon, Hudson, Obi, Enisei, Lena, etc. In cazul acestor areale rolul zapezii, prin topirea acesteia, devine preponderent in formarea viiturilor.

Viiturile produse din topirea zappezilor sunt, de regula, mai prelungi decat cele produse din pl,oi. In cazul acestorm viituri se poate ajunge adesea la coeficienti de scurgere supraunitari, deoarece aportul de apa din zapada este greu de decelat.

c.Viiturile mixte. O parte din viiturile care se produc primpavara, mai ales cele din zonele montane au o provenienta mixta, scurgerea fiind alimentata din topirea zapezilor si din ploi. Si in cazul acestora, este greu de separat aportul real provenit din topire, de cel provenit din precipitatiile cazute. In plus, in aceasta perioada, de cele mai multe ori precipitatiile sunt fie mixte, fie o alternanta ploaie - ninsoare.

2.2.2.Tipuri de viitua dupa forma hidrografului

Dupa forma hidrografului, viiturile se impart in doua categorii:: viituri singulare (simple sau monoundice) si viituri complexe (complexe sau pluriundice9.

a.Viiituri simple (singulare)

Ihn general, aspectul hidrografului unei viirturi reflecta caracteristivcile de forma si retea ale bazinului hidrografic, dar si modul in care precipitatiile (intr-osingurra repriza mai semnificativa, sau in mai multe reprize). Pe raurile (sectoarele de rau) lipsite de afluenti importanti de o aprte si de alta, viiturile care le formeaza prezinta hidrografe simple (in cazul ploilor cu un singur nucleu principal), fara ramificatii semnificative pe ramurile crescatoare sau descrescatoare.

b.Viiturile compuse (complexe). Acest tip    de viituri sde formeaza fie in sectiuni situatre in aval de marile confluente, fie in conditiile unor precipitatii bogate si succesive. In cazul acestor viituri, in efectuarea analizelor si a prelucrarilor ulterioare, se intampina unele greutati privind delimitarea clara a fioecarei viituri in parte, separarea aportului subteran, intocmirea relatiilor ploaie - scurgere.

2.3.Relatii de generalizare a viiturilor

Viituri se produc pe toate cursurile de apa, dar monitorizarea acestora se efectuieaza numai la statiile hidrometrice existente sau expeditionar. Rezulta ca, in cele mai mulote cazuri, datele concrete despre caracteristicile viiturilor produse, se obtin in mod indirect, prin relatii de generalizare. Ca fenomene geografice, viiturile, ca si precipitatiile care le genereaza, se supun legilor zonalitatii latitudinale si altitudinale, peste care factorii locali (fragmentarea, altitudinea si orientarea reliefului, pantele de scurgere, vegetatia, gradul de amenajare, etc.) isi pun    o amprenta deosebita. Cu toate acestea, in calculsul resurselor hidrologice aloe unor anumite teritorii si a regimului acestora, este necesara o buna cunoastere a tuturor cursurilor de apa. In acest context se apeleaza la relatiile de generalizare si la corelatii. Generalizarile se fac pe baza corelatiilor.

O corelatie exprima legatura care exista intre doua (mai multe )elemente, dintre care unul poate fi cuantificat (sau cel putin apreciat) si in cazul unui curs de apa pe care nu exista masuratori directe.

Intre corelatiile mai frecvent utiliozate in cazul viiturilor mentionam:

a.Corelatiile dintre scurgereas specifica maxima (qmax in l/sec/km²) si altitudinea medie a bazinului hidrografic (Hm, in m).

b.Corelatia logaritmica dintre scurgerea specifica maxima (qmax in l/sec/km²) sim suprafata bazinului hidrografic (F in km²).

c.Corelatia dintre scurgerea maxima specifica 1% si parametrul , unde :

Hm = altitudinea medie a b.h. (in m);

F = suprafata b.h. (in km²).

d.Corelatia intre Tcr sau Ttot si lungimea raului (pana la sectiunea de calcul).

e.Corelatii intre Tcr sau Ttot si raportul dintre lungimea raului si panta acestuia (L/lr).

Toate aceste corelatii au o valabilitate teritoriala, astfel ca nu este vorba numai de o singura curba care exprima legatura dintre cele doua elemente ci de familii de curbe, paralele sau cu legaturi intre ele (interioare sau superioare).

Trebuie mentuionat faptul ca, de regula, punctele prezinta o mare imprastiere in campurile corelatiilor din cauza a numerosi factori locali care isi exercita influenta asupra elementelor corelate. Din aceasta cauza pentru trasarea liniilor (curbvelor) de corelare se cere ,ulta experienta si cunoastere buna a tuturor factorilor de control.

O imprastiere mai mica a punctelor pe corelatii se poate constata atunci cand este vorba de valori asigurate sau cu diferite probabilitati de depatire. In cazurile reale factorii locali se exprima mai bine, in timp ce, in cazurile asigurate, influentele locale atenueaza.