HIDROGRAFIA ROMANIEI

Cea mai mare parte a apelor curgatoare de pe teritoriul Romaniei izvorasc din Carpati si apartin bazinului Dunarii .Datorita configuatiei reliefului, reteaua apelor curgatoare este dispusa radiar. Apele curgatoare principale care izvorasc din Carpati au un profil longitudinal caracterizat prin pante mari in regiunea muntoasa, mai line in regiunea dealurilor si piemonturilor si foarte line in regiunea de campie.

Principalele bazine hidrografice de pe teritoriul Romaniei sunt: al Dunarii si al Marii Negre. Raurile din vestul Romaniei Viseul, Iza, Somesul, Crasna, Crisurile, Muresul, Bega se varsa prin intermediul Tisei in Dunare, iar Timisul, Carasul, Nera, Cerna, direct in Dunare. Jiul, Oltul, Vedea, Argesul, Ialomita, Siretul, Prutul sunt tributare Dunarii. Din bazinul Marii Negre fac parte Casimcea, Taita, Telita.In afara de aceste bazine hidrografice pe teritoriul Romaniei sunt cateva zone semiendoreice.Principalul colector al apelor curgatoare de pe teritoriul Romaniei, Dunarea, are o lungime in limitele Romaniei de 1075 km.

Resurse specifice de apa ale diferitelor tari europene.

Resursele de apa endogene (care se formeaza din precipitatiile cazute pe teritoriul tarii) sunt evaluate la 42 km³/an. Aceasta reprezinta abia 0.67% din totalul resurselor de apa endogene de 6.223 km³/an ale tarilor europene. . Resursele endogene specifice ale Romaniei raportate la populatie sunt de 1.894 m³/an, loc. iar cele raportate la suprafata sunt de 0,18 m. Dupa ambele criterii Romania este una din tarile cu resursele de apa cele mai scazute din Europa. Daca se iau in considerare si resursele de apa exogene (care reprezinta aportul raurilor care se formeaza pe teritoriul altor tari si intra apoi pe teritoriul tarii) - in cazul Romaniei Dunarea si cursurile de apa din bazinul Siretului superior - de 170 km³/an, resursele totale de apa ale Romaniei se ridica la 212 km³/an. De aceea, Romania depinde in foarte mare parte de resursele de apa venind din diferite tari din amonte.

Aceste resurse de apa nu sunt in totalitate utilizabile. Din cauza regimului variabil al resurselor de apa, o parte din aceste resurse se scurg in perioadele de viitura, pe cand, in perioadele secetoase, debitele scurse scad la valori foarte mici. Pentru a mari resursele utilizabile este nevoie de regularizarea debitelor prin lacuri de acumulare care sa retina debitele excendentare in perioadele ploioase, pentru a le face disponibile in perioadele secetoase. De aceea, spre deosebire de tarile din Europa de Vest si de Nord, lipsa unor resurse suficiente de apa risca sa devina un factor limitativ al dezvoltarii economice daca nu este promovata o politica stricta de utilizare rationala a apelor.

Resursele de apa ale Romaniei, dependenta de resursele exogene si necesitatea regularizarii debitelor a fost scoasa in evidenta inca din 1960 prin Planul de amenajare a apelor din Romania. Drept urmare, autoritatile responsabile cu gospodarirea apelor din acea vreme au luat decizia de a rezerva apelor interioare ale tarii, utilizand cu precadere apele exogene ale Dunarii, de a initia un amplu program de realizare de lacuri de acumulare pentru marirea resurselor endogene utilizabile si de a promova o politica de economisire si utilizare rationala a resurselor de apa.

Totusi, in anii urmatori, importanta unei gospodariri rationale a apelor a fost adeseori neglijata. De doua ori (in 1968 si 2004) organele centrale de gospodarire a apelor au fost desfiintate, de fiecare data cu urmari negative grave. Consumurile de apa au crescut foarte mult; desi este o tara saraca in resurse de apa, Romania este unul din cei mai mari consumatori de apa din Europa. Consumul de apa specific pe locuitor al Romaniei depaseste cu mult valorile altor tari europene cu un nivel de dezvoltare mult mai ridicat.