Metoda "Test" a Fluorului

Metoda "Test" a Fluorului

Cu ajutorul acestei metode se dateaza vechimea oaselor in functie de cantitatea florului acumulata in ele. In cazul oaselor fosilizate pastrate in pamant continutul de flor se mareste in urma sarurilor de flor dizolvate in apele de infiltratie generate de apele meteorice (ploi). In oasele recente procentajul florului este foarte redus, in vreme ce in cele ce au varste mari (durata de pastrare in pamant a fost mare) continutul de fluor acumulat este, la randul sau, mare. Cantitatea de flor difera in functie de foarte multi factori: clima, zona geografica, regimul precipitatilor, tipul de sol, adancimea la care se afla osul, pozitia sa in cadrul depozitului pedologic (verticala sau orizontala) etc.

Metoda nu permite precizari cronologice prea fine. Astfel, pentru perioade ce tind catre palierul de 200.000 de ani, marja de eroare este de pana la 20.000 ani (1/10) in vreme ce pentru date mai recente, de pilda de 20.000 de ani, are o eroare de  5.000 ani (1/4). Prin urmare, aplicabilitatea metodei poate fi acceptata doar in cazul probelor cu vechimi foarte mari.