ARHITECTURA SI ARTELE IN ISTORIA ROMANILOR

ARHITECTURA SI ARTELE IN ISTORIA ROMANILOR

COMUNA PRIMITIVA

In Comuna primitiva, paleolitic, la noi, ca si in alte zone ale lumii, se locuia in pesteri, grote, pe malul apelor. Abia in paleoliticul mijlociu si superior se construiesc locuinte rudimentare. Toate vestigiile pastrate au vetre de foc, ceea ce implica o stationare mai indelungata in locul respectiv. Acum apar germenii artelor pe teritoriul romanesc, arta primitiva fiind preponderent magica, nu cu scopul satisfacerii gustului pentru frumos, ci mai mult pentru ca respectivele creatii pot anihila fortele malefice, respectiv pot atrage zeitatile binevoitoare.

Pictura rupestra (de sanctuar), cea mai veche forma de arta, atestata la noi paralel cu cea din Franta, Spania, este o pictura fara fond, imaginile, scenele au tenta realista, dar figurile sunt stilizate, mentinand o forta expresiva foarte mare. Impresioneaza la noi cea de la Ciuculati (Salaj), Lapus (Maramures) prin exploatarea peretelui grotei, capacitatea de a aranja simetric, culorile (de origine minerala, ocru, rosu sau galben roscat, prin dizolvarea in grasimi a sangelui, sevei de plante) care au vadit o mare rezinstenta in timp si unicitate (v.Voronet).

Gustul pentru frumos reiese si din faptul ca uneltele, obiectele casnice, armele sunt decorate, initial prin incizie.

In mezolitic, dpdv arhitectural, creste numatrul locuintelor de suprafata, de apa si al bordeielor (semiingropate). Din arta au ramas statuetele feminine care atesta cultul fecunditatii predominant in epoca respectiva.

In neolitic se inregistreaza mari progrese, apar primele asezari stabile, care sunt inca rudimentare, au forma de coliba sau bordei, pe platforme de lemn sau piatra; incepe istoria prispei romanesti.

Referitor la arta este de notat originea ceramicii, prin vase pictate cu motive spiralate sau meandre, forme din ce in ce mai elegante, se diversifica functionalitatea lor (v. cupe cu picior, cesti).

Eneolitic - se fac progrese in constructia locuintelor, incepe alegerea arelului de locuit pe teren inalt, pentru protectie naturala.

Statuetele Ganditorul de la Hamangia si sotia lui (probabil pereche) si grupul statuar din lut Hora de la Frumusica dateaza din aceasta perioada.

Fiecare zona are o anumita cultura ceramica: Transilvania - Petresti, Muntenia - Gumelnita, Oltenia- Vadastra. Unica, eleganta, cu ornamente pe toata suprafata, este ceramica de la Cucuteni. Apar elementele zoomorfe, chiar umane. Culorile sunt alb, rosu si negru, cea din urma obtinandu-se la 1000 grade, folosind un oxid natural.

(C 13 V) Comuna primitiva este perioada de venire a indoeuropenilor. Popoarele nomade aveau ca principala ocupatie pastoritul, fapt care a condus la modificarea asezarilor spre mici dimensiuni, salase sezoniere, dar intarite cu santuri de aparare.

In epoca bronzului tracii incep construirea de fortarete pe inaltimi sau terase inalte, case din piatra si lemn, pe platforme de lemn, aparate cu santuri si valuri de pamant; incepe si construirea de turnuri de supraveghere. Majoritatea populatiei locuieste insa in bordeie si colibe de chirpici.

Legat de arte incepe prelucrarea aurului, ceramica ornamentala cu motive geometrice. De asemeni, ornamentele sunt prezente si pe alte obiecte casnice, arme, unelte.

Epoca fierului marcheaza individualizarea geto-dacilor prin diversificarea artei constructiilor; incepe constructia de cetati si necropole.

ANTICHITATEA

In sec. I i.Hr., dezvoltarea societatii geto-dace aduce cu ea diversificarea pronuntata atat a arhitecturii laice, cat si a celei religioase. Toti istorici apreciaza constructiile dacice ca fiind exemplare pentru conceptia care a orientat arhitectura si pentru tehnicile date. Arhitectura laica - au rama s asezari de tip cetate pe dealuri inconjurate de terase naturale, fiind asezate in zone montane, cetati din piatra si lemn, iar in cetate lociuntele devin toate de suprafata, deoarece stanca e foarte aproape de nivelul solului. Peretii locuintelor sunt ridicati pe stalpi de lamn armat cu lemn si lut. In unele cetati, la baza peretilor, se punea bazalt. Treptat, materialele de constructie se diversifica, se folosesc pietrele de rau, iar mai tarziu caramida. Acoperisul este de obicei in patru ape, acoperit cu paie, fan, stuf si sindrila. Locuintele au mai multe incaperi dispuse in sir ("vagon") sau grupate si au peretii zugravitii si decorati prin incrustarea lemnului, tinte frumos decorate batute in lemn. La cei instariti, partile de lemn sunt pictate. In podea e pivnita. Exista si cladiri cu etaj, iar comunicarea in acestea se facea prin scari exterioare de lemn. Destinatia incaperilor era diferita: prispa inchisa ("cerdac" sau "tarnat"), in spatele ei se gasea magazia ("celarul"), pentru locuit erau destinate una-doua camere, in cea principala existand vatra de foc. In estul locuintei s-a descoperit o absida (nisa semicirculara), presupusa a fi destinata cultului zeilor casei (similar cu romanii). Intre locuinte exista spatiu pentru curti. In fiecare cetate se gasea o piateta pavata. Piatra care se folosea era fasonata la cariera si apoi adusa in cetate.

Aveau mijloace ingenioase de captare a izvoarelor aflate departe de cetate prin realizarea de conducte de apa potabila de lungimi de kilometri, imbinate nu cu mortar ca la romani, ci prin imbucare; apele din conducte erau captate in cisterne captusite cu lemn de gorun. Pentru apele reziduale existau in cetati canale in stinca. Toate drumurile interne si care duceau spre incintele sacre erau pavate, aveau scari, pe alocuri erau si acoperite.

Cetatile geto-dacilor au influente greco-romane. Planul era circular, istoricii considerand ca cetatea juca rolul unei acropole grecesti. Lucrarile de amenajare sunt impresionante.

Murus dacicus de 3m grosime sunt asemanatoare celor grecesti, dar prezinta inovatii care le fac unicat in epoca. Sunt facute din blocuri de calcar fasonate netezite pe cinci laturi, a sasea era la exterior, de aceea era sumar cioplita. Blocurile erau numai alaturate, dar fiind foarte mari nu s-au miscat, au ramas lipite, in doua siruri paralele, randuri suprapuse la inaltimea dorita; spatiul dintre ele se umplea cu sparturi din retusare si cu pamant bine tasat (nou). Pentru a nu se indeparta laturile au sapat in blocuri jgheaburi mai largi in exterior si inguste in interior ("coada de randunica"); in jgheaburi se fixau barne de lemn, dar putrezirea lemnului nu stanjenea pentru ca se petrecea dupa ce se intarea compozitia.

Fortificatiile geto-dacice, numeroase, sunt inegalabile in sud-estul Europei. Pentru ele se utilizau valuri, ziduri de pamant, piatra, lemn sau combinate, palisade, contraforturi (de influenta romana), iar din loc in loc erau turnuri de supraveghere. Se utiliza pozitia terenului, ceea ce dovedeste pricepere de "inginerie militara".

In cetati nu locuiau decat regele (intr-o cladire impozanta care-i gazduia familia si membrii curtii regale), sefii militari, preotii, meseriasii si foarte putine trupe. Restul stateau la poalele mamelonului respectiv. In spatele zidurilor ce inconjurau cetatile se afla o platforma de lemn care permitea deplasarea rapida a trupei ce proteja cetatea. In ziduri erau orificii pentru arme (catapulte, baliste). In partea de jos a turnurilor de locuit erau adapostite proviziile si armele. In rest existau multe baraci simple de lemn pentru adapostirea in caz de pericol a populatiei satesti din jur.

Arhitectura religioasa

S-au studiat 30 de sanctuare. Constructia lor dovedeste cunostinte geometrice si astronomice avansate. Ele aveau plan rectangular sau circular.

Sanctuarul avea o parte sacra cu cela si o terasa in fata.

In exteriorul planului sunt siruri de coloane din lemn sau piatra pe tamburi de calcar sau andezit. Unele au fost acoperite in doua ape, cele tarzii cu sindrila; unele au balustrade de exterior care le delimiteaza. La unele sanctuare prelucrarea coloanelor arata ca ori au fost chemati mesteri greci, ori ca se cinostea tehnica greceasca.

Unul dintre sanctuare pare a fi si un ceas solar, pentru ca un stalp mai inalt trece de la nord la sud prin centrul sanctuarului, ceea ce inseamna ca masura umbra soarelui. Cele neacoperite sunt pentru cultul solar.

Artele minore

Piesele recuperate sunt destul de putine datorita distrugerilor provocate de romani si migratori.

F e r o n e r i a - creatie artistica realizata prin prelucrarea la cald, prin ciocanire sau deformare, a fierului sau a bronzului. Se produceau astfel tinte ornamentale, modele geometrice sau vegetale, scuturi pentr parada (decorate cu bour-motiv local), feline, motive fitomorfe de influenta greco-romana, medalioane tip amuleta cu un zeu (ex.cu zeita Bendis), sabii de diferite forme cu decoratii foarte apreciate atunci, care se vindeau foarte bine, similare ca functionalitate si frumusete cu cele de pe teritoriul Frantei si Spaniei din epoca respectiva.

C e r a m i c a - numarul mare de vase afirma capacitatea de productie mare. Se realizau manual pana in sec.V i.Hr., apoi cu roata olarului. Unele sunt de sinteza greco-romana, cu elemente specific autohtone, decorate cu incizii, butonari,, alveole, pictate apoi cu motive zoomorfe (dintre care multe animale fantastice: unicorn, patrupede cu ghiare de pasare din mitologia lor etc.), vegetale (unele cu frunze de acant) de influenta mediteraneeana. De remarcat: calitatea pastei si a vopselei, executia ireprosabila, diversitatea formelor si tipurilor de ceramica: ceasca cu toarta si capac, opaite (de iluminat dar si ca obiecte de cult), vase cu doua toarte, vase foarte mari (pentru provizii sau de cult). Reprezentarile sunt de regula stilizate, dovedesc simt estetic.

Epoca de varf a ceramicii dacice este intre 100 i.Hr. -106 d.Hr

S c u l p t u r a de traditie autohtona este de mici dimensiuni; cele mari sunt de influenta greco-romana. Arta statuara incepe cu statuete zoomorfe, feminine (datorita cultului fecunditatii), busturi din bronz, piatra, care aveau in scobitura ochilor pasta de sticla colorata. Au existat insa si statuete reprezentand siluete umane intregi, intre care celebrul "Calaret trac". Importanta este sculptura funerara, cu relief pe placile mortuare. Aceasta arta s-a finalizat in sculpturi pe ziduri, ferestre (la cadru), usi.

A r t a      b i j u t e r i i l o r - in sec.IV i.Hr. se lucrau bijuterii de foarte mare valoare in bronz, argint, aur. S-a practicat suflarea cu aur. Existau argintari ambulanti, care umblau din cetati in sate.

Oamenii de rand nu aveau voie sa poarte aur.

Desi productivitatea a fost mare, o insemnata parte a fost pradata de romani. S-au descoperit tezaure ingropate.

M u z i c a - nu avea functie de divertisment, ci magica sau de educatie morala, avand teme de munca, de cultivarea vitejiei, morala de familie. Instrumentele utilizate: cimpoi, fluier, caval, bucium, nai.

D a n s u l - avea functie magica. Existau dansuri totemice, cu masti pentru cultul funerar. Erau insotite si de forme de manifestare tearala, teatru de mistere cu ocazia ceremoniilor publice, la sarbatori (cu tematica agrara, de razboi etc.). Se pare ca sub influenta romana practicau lupte asemanatoare celor cu gladiatori.

In perioada ocupatiei romane arhitectura laica si religioasa cunosc o dezvoltare considerabila, se imita Roma. Se inregistreaza progrese in tehnica constructiei, rafinament in decoratii.

Arhitectura religioasa este prezenta prin temple foarte numeroase, 10 fiind numai la Ulpia Traiana. Se dezvolta mult arta funerara.

Pe langa aceasta s-au construit in orase, municipii si colonii drumuri bine trasate, amfiteatre, terme (bai publice), cladiri de mari dimensiuni, fiecare cu for inconjurat de case cu pravalii la parter, centre medicale, apeducte, monumente, statui. Creste confortul in locuinte prin sistemul de incalzire cu aer cald (hipocaust).

Se construiesc sosele cu rol militar si comercial.

Dintre arte s-au remarcat ceramica romana, sticlaria (la Napoca), mozaicul, se prelucreaza in continuare fierul si bronzul; se folosesc aliaje (toxice!) pentru vasele de bucatarie.

In perioada migratiilor arhitectura decade, locuintele sunt simple, bisericile sunt mici, plasate in locuri ferite si sunt de regula din lemn. Se produce o ruralizare accentuata, are loc distrugerea multor valori materiale si spirituale.

EVUL MEDIU

In Evul mediu artele medievale de pe teritoriul patriei noastre au caracter de sinteza originala, fiind aflate la confluenta marilor curente artistice apusene (romanic, gotic, baroc, renascentist) si a celor rasaritene (bizantine, islamice, persane). Ele demonstreaza sensibilitatea fata de valorile autentice straine, mare capacitate de sinteza creatoare, dinamism (multe stiluri). Realizarile romanesti in epoca feudala au avut ecou, au influentat arhitectura de la muntele Athos, din Epir, chiar si din Caucaz si Balcani (Serbia, Bulgaria).

Desi au existat diferente zonale datorita separarii politice intre cele trei provincii, au totusi o uimitoare unitate. Din pacate, cele mai multe valori create s-au pierdit prin daramari, distrugeri din razboaie, fiind afectate in principal monumentele arhitecturii civile.

Fondul principal de valori este constituit din monumente religioase. Acestea atesta gustul pentru frumos, arta si stiinta de a construi armonios, priceperea de a decora, coloristica, varietatea formelor, stilurilor.

Artele medievale din tara noastra reprezinta opera romanilor, sasilor, ungurilor, sarbilor si altor neamuri traitoare aici

Ele au parcurs trei etape

I -sec.X-XIV sfarsitul migratiilor si constituirea formatiunilor statle medievale; in Transilvania aceasta etapa este corelata si cu inceputul Coroanei maghiare, apoi cu colonizarea secuilor, sasilor;

II -sec.XV-XVI se diversifica programele arhitecturale. Acum se plaseaza varful creatiilor medievale. In Tara Romaneasca se generalizeaza stilul muntenesc, brancovenesc, iar in Moldova stilul moldovenesc si cel care poarta amprenta lui Stefan cel Mare. In Transilvania stilurile evolueaza similar celor din Apus, cu un mic decalaj.

III -sec.XVII-XVIII cele trei provincii intra sub dominatii straine: Tarile Romane sunt vasale Imperiului Otoman, Transilvania este sub dominatie habsburgica si se resimte datorita asupririi sociale, politice si religioase.

Arhitectura si artele medievale in Transilvania si Banat

Dezvoltarea lor incepe devreme, in sec.X, concomitent cu voievodatele. Arhitectura laica se manifesta in constructia de cetati fortificate, in realizarea carora se continua traditia dacica si daco-romana. Mai intai cetatile sunt initial de pamant (v. Satu-Mare, Oradea, Cluj, Fagaras), ulterior din piatra, marmura, caramida. Aceste prime cetati au turnuri, palisade, santuri inconjuratoare, ziduri.

Dupa ce Transilvania apartine regilor Ungariei, patrund aici stilurile occidentale care insa se intalnesc cu cele autohtone, fapt ce va duce la configurarea complexa a edificiilor.

Primul stil care patrunde este cel ROMANIC, care va influenta pana in sec.XIII. sunt realizate edificii grosolane din piatra cioplita, simple, au plan de regula rectangular, sunt masive, chiar greoaie. Acest stil va fi reluat de sasi la colonizare (ex. biserica de la Alba Iulia, sec.XI, cu trei nave sau cea de la Cisnadioara).

In sec.XII insa, in arhitectura laica si cotropitorii construiesc cetati tip garnizoana si dupa modelul autohton din pamant, piatra, caramida (ex. Dabaca- Cluj).

Unele dintre constructiile religioase din acest stil au abside, fie pentru altar, fie adaugate pentru tezaur si apoi ingropate.

In acea perioada, romanii liberi ridica si ei cetati de refugiu (Orlat, Rasinaru, Tilisca etc.) care vor fi insa, dupa colonizarea sasilor, luate in stapanire de acestia si reamenajate. Datorita vicisitudinilor cotropirii, romanii nu ridica aproape deloc locuinte durabile, biserici; exista insa si obstii bogate care ridica biserici de piatra (ex. Strei- Sangeorz, sec.XIII).

La sfarsitul sec.XIII ordinele calugaresti catolice aduc stilul GOTIC pentru cetati si lacasuri de cult. Cetatile gotice din Tara Barsei sunt de plan romboidal datorita faptului ca se adapteza terenului, au ziduri de piatra, din loc in loc cu turnuri patrate; zidurile au prevazute guri de foc. Specificul stilului gotic (sau ogival): ferestrele in arc frant; tavanele nu mai sunt plate, ca la romani, ci au nervuri in arc frant si sunt boltite, mai inalte si au decoratiile dupa anumite canoane.

Dupa invazia tatarilor (1241-1242) creste numarul cetatilor si se construiesc si palate fortificate (ex. Castelul Huniazilor), creste numarul turnurilor-locuinta pentru supraveghere.

Monumentele religioase de stil gotic au aspect provincial (nu sunt grandioase, fine), dar sunt impresionante, frumoase. Se datoreaza mult sasilor, care au facut o sinteza intre stilul gotic si cetatea autohtona, rezultand biserici-cetate, unicate in Evul mediu. In ele nu se locuia decat in perioadele de pericol, cand aici se refugiaza locuitorii din satele apropiate. Existau aici incaperi in ziduri pentru locuitori si mai ales pentru pastrarea continuua a proviziilor.

In urban se prezinta goticul tip sala. Cele mai valoroase sunt biserica romano-catolica din Sibiu, biserica evanghelica din Sibiu (unica), Biserica Neagra (Brasov), Biserica din deal (Sighisoara). Stilul gotic va fi preluat si de bisericile reformate. Singura diferenta fata de occidentali este faptul ca au ziduri pline, ferestre mai mici, iar decoratia este modesta, cu exceptia Bisericii Negre.

Sec.XV-XVI in Transilvania se asociaza cu o campanie generala de fortificare si asezare pein efortul breslelor. Orasele sunt inconjurate de ziduri duble sau simple, cu santuri umplute cu apa si turnuri, fiecare in parte ridicat de o breasla anume. Ex.: Sighisoara, Sibiu, Brasov, Bistrita, Cluj, Medias (aici sunt cetati de valoare europeana), Alba-Iulia (exista aici cea mai mare cetate de tip Vauben? pronuntat voban).

Acum se inmultesc si la sate cetatile defensive din care au ramas circa 200.

Catre sfarsitul sec. XVI se resimte in Transilvania influenta Renasterii: la castele (ex. C.Huniazilor) apare elementul specific loggia; ea trece ulterior la locuintele patriciatului orasenesc. Sunt insotite de encadramente sau decoratii luxuriante (usi, ferestre), scari frumos tratate arhitectural. Jocul volumelor ramane insa modest.

In sec XVIII, prin habsburgi, stilul predominant este BAROCUL , care se extinde si la altare si amvoane (ex. Palatul Bamfy ?? din Cluj, Palatul Bruckental din Sibiu, Palatul episcopal si catedrala romano-catolica din Oradea, biserica catolica din Blaj). Acum se realizeaza portile monumentale de la cetatea Alba-Iulia.

Sunt asimilate in aceasta perioada si stiluri din Tara Romaneasca (v.stilul Brancovenesc). Cu sec. XIX incepe dominatia NEOCLASICULUI, mai ales in arhitectura laica.

Arhitectura si artele medievale in Tarile Romane

Primele constructii religioase apar in Dobrogea, la Basarabi, in sec.X, unde a existat un complex monastic in stanca cuprinzand: o biserica tip basilica romana, cu trei nave, pronaosul si naosul acoperite cu bolti semicirculare, altarul cu o semicalota, ambele elemente de influenta bizantina; mai are doua paraclise, sase cladiri anexe si multe galerii. Pe pereti sunt zgariate siluete de sfinti, simboluri crestine si animale.

La Niculitel, sec.XI, prima biserica in plan treflat. Tot aici, in sec.XIII s-a construit o alta biserica cu planul in cruce greaca inscrisa, cu turla hexagonala, decoratii cu acareturi, unele oarbe.

In Dobrogea arhitectura ramane de influenta bizantina, cu influente balcanice si turcesti

In Tara Romaneasca inceputurile se caracterizeaza prin adaptarea stilurilor si tehnicilor de factura bizantina pe durata sec.IV?-XVIII. Acestea realizeaza o sinteza originala intre

componentele orientale, care confera fast, aspect grandios, preferinta pentru cupola, cromatica si decoratie bogata;

componenta elenistica care influenteaza figura umana, de aspect hieratic, cu credinta ca reprezentata asa, figura capata noblete. Pieptanatura figurilor feminine este tratata savant, imbracamintea are drapaj bogat, din brocart, blana, cu incrustatii de pietre semipretioase si pretioase;

componenta romana manifestata in constructii prin placarea zidurilor cu mozaic, definitorii pentru constructiile in stil bizantin; planul este cruce greaca inchisa, iar decorarea prin traforare in piatra (ex. Curtea de Arges).

Stilul bizantin se va asocia cu dezvoltarea stralucita a artelor decorative: broderia, argintaria, vestimentatia, mobilier si pictura de miniaturi.

In sec.IV se construiesc si cetati bizantine (Cetatea Papuiului-Soare). In sec.XIV primii Basarabi realizeaza curti domnesti (la Campulung, Curtea de Arges) si cetati de refugiu (Rucar).

In arhitectura religioasa a sec.XIV se adopta planul tricong (?triconc) care se va impune definitiv (ex. Tismana, Cozia); se adauga acareturi, picturi murale si envadramente geometrice, toate acestea contribuind la stilul MUNTENESC, specific Tarii Romanesti intre sec.XV-XVII si caracterizat prin:

-proportii elegante;

-plan triconc;

-pronaos cu 2-3 turle si turla pe naos mai mare;

-fatade decorate cu arcaturi oarbe, in unu, doua, trei registre;

-apar asize (asise?=straturi de caramizi puse pe una din fatetele muchiei laterale, in unele cazuri pictate ca si cum ar fi din caramida sau piatra);

-pridvor deschis cu coloane din caramida sau piatra (ex. biserica Mihai-Voda din Bucuresti sau Manastirea Dealu).

In acest stil sunt construite palatul din Brancoveni, casa domneasca de la Brebu etc.

In arhitectura stilul muntenesc aduce un spor de confort la casele boieresti si domnesti, apare sala de onoare (de reprezentare); la palate se adauga pridvoare si foisoare pentru imbogatirea fatadei.

O culme a stilului muntenesc este stilul BRANCOVENESC, care se dezvolta in a doua jumatate a sec.XVII si domina pana la 1730.

Caracteristici:

-constructii arhitecturale ample, clare, echilibrate, elegante, structura este clasica, de aceea sunt considerate expresia Renasterii romanesti;

-exuberanta decorativa pentru ca Brancoveanu obliga la preluarea barocului;

-la encadramente coloane, pridvoare, foisoare renascentiste.

In acest stil se construiesc palate si curti domnesti: palatul Mogosoaia -1702- construit de Brancoveanu pentru fiul lui, Stefan, capodopera a arhitecturii romanesti medievale rezidentiale. Se situeaza in vecinatatea unei panze de apa, pe partea opusa edificiului principal se afla poarta si anexele gospodaresti: cuhnia=bucataria exterioara a palatului. Are doua niveluri; este construit pe pivnite ample, de inaltime considerabila, boltite in semicilindru si cu calote semisferice. Pivnitele ies usor din sol si formeaza soclul edificiului, parterul. La etaj accesul se face pe o scara monumentala exterioara, cu coloane si traforare in piatra. Pe partea opusa curtii de onoare exista o loggie renascentista. Are aductie de apa, adica grupuri sanitare, ceea ce nu aveau palatele in epoca. La parter erau incaperi modeste pentru functionarii curtii si slujitori; la etaj erau camerele familiei domnitoare, saloane oficiale. In fata, la intrare, exista un foisor care initial a fost decorat cu motive orientale si picturi murale, decoratiuni care nu s-au pastrat datorita restaurarilor.

In partea opusa cladilrilor centrale sunt multe anexe: cuhnia si un alt mic palat, cel din urma devenind casa de oaspeti a scriitorilor dupa razboi.

Decoratia consta in sculpturi in piatra cu motive vegetale pe coloane, balustrade, reliefuri de tip oriental, persane, realizate din stuc (var cu marmora), ciubuce, pompite etc.; stucatura este plasata pe pereti si tavan. Pictura interioara este laicizata: portrete, scene istorice.

Acest monument a fost jefuit si distrus de razboaie, in sec.XVIII a fost transformat in han, in sec.XIX trece in posesia familiei Bibescu, care adauga elemente venetiene si gradina englezeasca.

(C 13) In timpul lui Brancoveanu se construiesc o multime de ansambluri manastiresti: Hurez, Sinaia, Ramnicu-Sarat, Buzau, si tot in stil brancovenesc este si manastirea Antim din Bucuresti (numita astfel dupa Antim Ivireanul). Specificul acestor ansambluri consta in plan triconc sau patrat ??, pridvor, porticuri cu arcade suprapuse, coloane in torsada in fata, turle pe naos si pronaos, corpuri cu chilii. Tot in fata exista un turn masiv clopotnita. De mentionat ca la Antim se gaseste unicul iconostas lucrat in piatra.

Capodopera este manastirea HUREZ (jud.Valcea), cel mai valoros si mai mare dintre toate constructiile religioase medievale. Acest ansamblu este pe lista patrimoniului universal

Este considerat principala ctitorie a lui Brancoveanu. El cuprinde manastirea propriu-zisa, o bolnita (spital, asezamant de binefacere) si doua schituri care cuprind chiliile calugarilor. Are plan patrulater, distributia cladirilor este de tip renascentist sa care se adauga elementele autohtone rezultand un eclectism rafinat.

Biserica propriu-zisa are plan tricong, turle pe naos si pronaos, pridvor cu arcade sustinute de zece coloane de piatra in stil renascentist. Este pictata in stil realist de cei mai mari zugravi din Tara Romaneasca, care au realizat o galerie de portrete ale inaintasilor si ale ctitorului cu membrii familiei brancovenesti. Iconostasul este din lemn sculptat si aurit. Turnul clopotnitei este impresionant. In incinta ansamblului este casa domneasca cu o sala foarte eleganta, sala spatariei, unde se afla tronul si care mai era utilizata pentru ceremonii. Mai exista aici si foisorul lui Dionisie (mesterul constructor), cu coloane bogate, scara de acces monumentala si balustrada traforata in stil baroc.

Corpul cu chiliile calugaresti are doua niveluri si o fatada cucerdace pe arcade. In aceste chilii erau si cele mai importante ateliere de zugravi (pictori), sculptori, o scoala pentru zugravi si biblioteci.

In acelasi stil brancovenesc orasenii construiesc biserici mici, decorate foarte frumos, capodopera acestora fiind in Bucuresti biserica STAVROPOLEOS, construita in epoca mavrocordatilor. Piesa cea mai remarcabila de aici este pridvorul cu coloane in torsada, cu o balustrada de piatra traforata care are ca tema, pentru prima oara, Samson in lupta cu leul. Iconostasul este pictat.

Ultima ctitorie este manastirea VACARESTI, considerata testament al artei medievale romanesti.

La sfarsitul sec.XVIII si inceputul sec.XIX, ca si in Transilvania si Banat, predominant devine stilul neoclasic.

Arhitectura si artele medievale in Moldova

Debuturile nu se cunosc, dar este sigur ca in sec.XIV debuteza atat arhitectura laica, cat si cea religioasa. In arhitectura laica incep sa fie construite curti domnesti intarite in principalele orase: Baia, Radauti, Suceava, Siret. La sfarsitul sec.XIV se pun bazele unui sistem defensiv pe toata Moldova, alcatuit din cetati zidite in piatra, de plan patrulater, cu turnuri patrate in colturi, stilul fiind de influenta baltica (se facea schimb de mesteri cu Lituania). Granita a fost intarita cu cetatile Soroca, Hotin, Cetatea Alba. Acestea sunt construite in stil genovez si au decoratii de tip baltic.

In arhitectura religioasa primele biserici sunt de zid, cea mai veche este la Radauti (biserica Sf.Nicolae, de tip basilica romana), celelalte imprumuta planul bizantin.

Sec. XV, epoca lui Alexandru cel Bun, asimileza tehnici de constructie gotica, adaptate nevoilor cultului ortodox, rezultand o sinteza interesanta, care insa nu s-a pastrat.

Stefan cel Mare (sec.XV-XVI) a impus stilul lui Stefan cel Mare ca fiind unic in Europa. El incepe cu constructii defensive, cetati la care adauga turnuri rotunde, le mareste suprafetele, actiune pe care o intreprinde si la curtile domnesti. Cetatea Sucevei devine nu numai o cetate de aparare, ci si o remarcabila resedinta domneasca in stil gotic; ultima a fost aruncata in aer de catre un Cantacuzin, la cererea expresa a turcilor.

Domnitorul stapanea feude in Transilvania (Cetatea de Balta si Ciceu); datorita mesterilor si sub influenta stilurilor de acolo a rezultat o sinteza unicat in Europa, caracterizata prin:

-elemente de stil bizantin (se pastreza compartimentarea in altar, naos, pronaos), din care preia palnul treflat;

-elemente de stil gotic: inaltimea, contraforturi la ziduri, arcuri frante la usi si ferestre si elemente de proportionalitate, armonie;

-elemente de stil caucazian: decorarea fatadelor exterioare (de ex.la Trei Ierarhi);

-elemente moldovene autohtone: boltire in arce etajate, arcaturi suprapuse, frize cu ceramica smaltuita si inovatii - acoperisurile compartimentate cu joc de volume intre turla poligonala, abside scobite, planul intern devine mai complex prin adaugarea camerei mormintelor, care implica inchiderea pridvorului. Exemplara este in acest stil manastirea PUTNA, fortificata, din al carei original nu a mai ramas decat turnul clopotnita.

Alte realizari rezulta din inovatii ale stilului lui Stefan cel Mare si implica deschiderea pridvorului, influente renascentiste italiene, pictura murala exterioara (v. Moldovita, Sucevita, Voronet, Humor, Robota??). Stilul impresioneaza prin monumentalitate nu in sensul marimii, ci datorita grijii pentru ansamblul integrat in mediu si datorita picturii (mii de scene, expresivitatea desenului, armonia cromatica, programul iconografic); pictura nu este mereu religioasa, ci "face" si politica sociala, v. Asediul Constantinopolului, Scara lui Climax (tema apare pentru prima data la Muntele Athos) unde virtutile sunt asezate gradat, Scara Judecatii de Apoi de la Voronet, supranumita de cunoscatorii straini "capela sixtina a Carpatilor".

La sfarsitul sec.XVI intervin influente din Tara Romanesca, mai ales la impartirea fatadelor cu brau (ulterior si interior), se preia ideea de turla pe pronaos, se inalta zidurile (manastiresti) si la biserici, care capata drum de straja pe ele.

Intre sec.XVII-XVIII se diversifica influentele si tipurile, ramanand cea caucaziana in piatra, apar altele: constantinopolitane, persane, baroce. Tot din Tara Romaneasca se preiau influente in constructia locuintelor: incaperi boltite, inaltate pe beciuri, multe preiau chiar foisorul brancovenesc.

Si in Moldova, de la sfarsitul sec.XVIII-inceputul sec.XIX incepe sa predomine neoclasicul.

* ARTELE DECORATIVE ROMANESTI IN EVUL MEDIU

A r g i n t a r i a      m e d i e v a l a - este acea arta a prelucrarii metalelor pretioase (inclusiv aur, platina) prin turnare sau cizelare in vederea realizarii de lucrari decorative (bijuterii, aplice, statuete, obiecte de cult - ferecaturi de carte alias coperte, potire, cadelnite, chivoturi, anafornite s.a.- obiecte somptuoase de uz casnic).

La noi este atestata documentar din sec.XIII, aparand pentru prima oara in Transilvania, unde existau zacaminte. Din sec.XIV se inregistreaza cele mai piese in stil gotic: paftale, cruci de mana, cani liturgice - unele de patrimoniu. In sec.XV-XVI se adauga filigramul si smaltuirea. In sec.XVII predomina stilurile renascentiste, iar productia pricipala este de uz casnic, cu motive florale, mascheroni (masti), teme mitologice. La sf.sec.XVII, inceputul sec.XVIII intervin stilurile baroc si rococo.

Realizarile din Transilvania circulau si in Tara Romaneasca, deoarece domnitorii comandau aceste piese mesterilor sasi, de aici generandu-se influente in Tara Romaneasca si Moldova. Ele se calchiaza pe reprezentari de stil bizantin balcanic, iar rezultatele.sinteza.

Din sec.XV-XVI in Tara Romaneasca creste productia mesterilor autohtoni pentru ca ei sunt scoliti la atelierele din Transilvania si creste gustul pentru fast. Cu sec.XVIII argintaria poarta marca stilului brancovenesc.

In Moldova sunt prezente influente islamice, persane, dar si occidentale.

B r o d e r i a - a nu se confunda cu cusatura populara; este lucrata pe tasaturi scumpe, de regula importate, cu fire de aur, argint, matase, decorate si cu pietre pretioase si semipretioase. Se facea model pe carton, broderia situandu-se la granita dintre cusatorie si pictura. Se realizeaza epitafe, poale de icoane, cruci de mana brodate, invelitori de mormant. Din sec.XVI se brodeaza portrete, adevarate documente de epoca. Toate sunt socotite de nivel european, desi in Tarile Romane creatiile sunt in stil muntenesc, brancovenesc si Stefan cel Mare.

In sec.XVIII predominarea barocului duce la o broderie foarte incarcata, tot mai scumpa, dar spre sfarsitul secolului broderia va decade foarte mult.

S c u l p t u r a - in Tara Romaneasca si Moldova nu a fost favorizata, deoarece era ingradita de canoanele bisericii ortodoxe. Multa vreme s-a limitat pietre de mormant, cruci de mana (din lemn, aur, argint, fildes, coral), iconostase, pisanii, rasuflatori la biserica??, manastire, chiar case boieresti, encadramente la usi, ferestre si coloane.

In Transilvania situatia este diferita. Cat domina cultul romano-catolic se face sculptura religioasa pe stil gotic, baroc, rococo, renascentist, rezultand piese de valoare europeana, care include sarcofacge si amvoane.

Sculptura in lemn are traditie si se face nu numai in edificii religioase, palate, case boieresti, ci si in casele taranesti.

M u z i c a - primele manifestari sunt de influenta bizantina si inceputurile sunt foarte vechi, in sec.VI, cu psalmi, imnuri religioase, invocatii, dar, desi este sec.VI, compozitiile sunt realizate de profesionisti, primii scoliti la Constantinopol. Treptat se adopta stilul de notatie bizantin, sec.X-XIV. Din aceasta perioada dateaza si folclorul muzical, diferentiat pe zone, care include colinde, doine, balade, dansuri magice (v. Dragaica, Paparudele, Brezoaia) etc.

In sec.XVII si in muzica culta are loc o laicizare, apar marsuri militare, muzica de curte. Aceste creatii dovedesc legaturile compozitorilor cu centrele din Occident.

P i c t u r a - pana in sec.XI pictura murala de tip fresca, foarte rar tempera. In Tarile Romane pictura este tot de influenta bizantina, "fara sentiment", si se prezinta in pictura icoanelor, pictura pe sticla.

Din Transilvania si pana in dobrogea au functionat scoli de pictura pe icoane, cu diferite influente; exista muzee de mare valoare, cel mai apreciat fiind cel de la Sibiel. Existau icoane si pe lemn, de influenta bizantina si apoi ruseasca, care ulterior au fost ferecate sau poleite cu aur si argint.

Stilurile se diversifica, dar pastreaza tenta autohtona.

Pictura exterioara - in Moldova.

La sfarsitul sec.XVIII incepe si in Tarile Romane pictura de sevalet, se incetateneste moda portretelor amplasate pe peretii camerelor, dar initial portretele au elemente de compromis vrand sa arate statutul social al personajului (apar elementele onorifice ale personajului, mobila, haine de valoare, sigiliul personal). Pictura de portret nu infatiseaza nici particularitatile fizice (uratii sunt facuti frumosi), pictorul nu are grija de psihologia personajului.

Tretat se fac miniaturi, nu numai pe carti religioase, ci si pe fildes, hartie, iar prin influenta straina apar acuarele, litografii, lucrari pe panza, lemn, carton.

Apar in Tarile Romane pictorii peregrini, care nu erau foarte talentati, dar dadeau si lectii de pictura copiilor din familiile bogate, la acestea avand acces si fetele. De notat ca spre sfarsitul epocii moderne se va introduce in scoli desen artisitc, iar pentru mestesugari desen topografic.

A r h i t e c t u r a i n l e m n - apare in epoca medievala si formeaza un capitol apasrte. In Maramures au ramas celebrele biserici de lemn, unice, de stil gotic (foarte inalte), la care s-au adaugat elemete autohtone (supraetajarea), portile sculptate cu simboluri. Din pacate s-au pastrat numai 762 biserici din lemn, clasate ca monumente istorice. Tehnicile lor de constructie imita tehnica constructiei casei taranesti.

Epoca moderna si contemporana

ARHITECTURA

La sfarsitul sec.XVIII si inceputul sec.XIX incepe sa domine tendinta de deschidere spre stilurile europene din acea vreme. Conditiile favorizante include faptul ca majoritatea arhitectilor si pictorilor sunt formati la Paris (stil francez, belgian), Viena, Berlin (cei din Transilvania), intorcandu-se profesionisti cu diploma.

In 1891 se infiinteaza Scoala de Arhitectura din Bucuresti, copie dupa Scoala de Arte Frumoase din Paris. La 1894 se adauga Scoala Superioara de Arhitectura.

Specificul arhitecturii moderne se desfasoara in toate provinciile romanesti, in prima jumatate a sec.XIX, cand devine predominant stilul neoclasic, care poarta aceasta denumire deoarece are ca model arhitectura si arta antichitatii grecesti. Constructiile devin simple, dar de o simplitate eleganta, prin jocul de volume echilibrat; unele edificii au fronton grecesc (in triunghi), coloane interioare si exterioare. Intre reprezentantii de seama ai acestui stil se inscrie A. Orascu, primul arhitect diplomat cu studii la Berlin. El face proiectele Universitatii Bucuresti, ale celei de la Iasi, la cea din urma acestea fiind finalizate de un francez, incepe constructia Palatului Regal, dar aici va lucra Dimitrie Majmorola. In acelasi stil se construiesc hotelul Bulevard, Casa Kretzulescu (sediul UNESCO la noi), Palatul Ghica (Tei).

Sub influenta stilului secesionist (miscare artistica aparuta la dezvoltarea natiunilor moderne) se promoveaza ideea conservarii stilurilor nationale, apare si la noi stilul national reprezentat de Ion Mincu, care are ca realizari "Bufetul"??, Scoala Centrala de Fete, restaureaza Casa Vernescu.

Stilul neo-romanesc apare in perioda interbelica si este reprezentat de P.Antonescu (liceul Gh.Lazar), Ghika-Budesti cu Mincu realizeza Muzeul Taranului Roman, Grigore Cerchez (vila Minovici, cu clopotei, de la fantana Miorita, Institutul de Arhitectura, restaurantul Bucur, Primaria capitalei, Facultatea de Drept), Ionescu-Berechet (biserica Elefterie Nou, in stil neo-moldovenesc).

In Transilvania stilul neo-maghiar se caracterizeaza prin linii curbe si decoratie combinata (florala si geometrica) si este prezent la realizarea Primariei Oradea, Palatului de la Targu-Mures. In aceasta zona se mai imprumuta si stiluri vieneze, germane.

Dupa 1918, pe intreg teritoriul intervin influente noi, contruindu-se, sub influenta "arte?? nouveau", in stil englez, belgian sau francez, stiluri prezente, separat, la cazinoul din Constanta, la vechiul Athne Palace etc.

Patrunde un stil nou in cadrul asa-zisului modernism, functionalismul, care devine caracteristic pentru epoca contemporana si care absolutizeaza utilitatea in dauna frumosului. El aduce modificari in dispunerea incaperilor, transformand-o intr-o dispunere strict rationala. Reprezentanti: Duiliu Marcus (Palatul Victoria) si H.Creanga (vechea aripa a hotelului A.R.O. din Brasov).

In perioada interbelica, toate orasele, dar mai ales Bucurestiul, se umplu de constructii de stil eclectic. Se folosesc arhitecti straini la Banca Nationala, Atheneul Roman, Palatul Postei, Palatul C.E.C., Ministerul Agriculturii. Patrunde cubismul, din care rezulta aproape toate blocurile cu multe etaje, ministere, banci, tribunale, teatre, hoteluri, toate avand parter inalt cu cafenele, cinematografe, magazine (v. blocul Patria, ceva elemente la Lido).

Dupa razboi principalale orase romanesti au trebuit refacute, au fost sistematizate (actiune cu efecte si pozitive, si negative), s-au asigurat locuinte. Sub comunism incepe programul de constructie de locuinte pentru toti, desigur locuinte urate, uniforme, d a r s-a construit enorm. Tot sub comunism s-a configurat stilul megaloman de constructie (v. Casa Presei in stil stalinist), foarte criticat, reluat la Ceausescu (arhitect Horia Maicu - v.Casa Poporului, in stil eclectic, cu cheltuiala enorma).

Din perioada comunista mai de valoare ar fi complexul litoral, unele case de cultura, Aeroportul Otopeni (arhitect Ctin, Lazarescu), Hotel Intercontinental (pe role). Inestetic, initial, era Teatrul National. Se darama monumente de arhitectura laica si religioasa (35 ortodoxe, 14 romano-catolice, 5 temple iudaice, 2 moschei, 1 greco-catolic), intre care si numeroase biserici de valoare din lemn.

Dupa 1989 orasele raman cu schelete nefinisate, se incetateneste stilul beton-sticla (v.Hotel Sofitel). Se construiesc numeroase vile, in numeroase stiluri, de la cele din perioada interbelica, pana la cele tiganesti.

Observatie:

Materia a fost comprimata pentru incadrarea in timp.

In unele saptamani s-au valorificat pentru curs ore de seminar, pentru a se putea merge apoi, in orele corespunzatoare seminarului, la muzee.

Astfel, s-a facut vizita cu prezenta si ghid la:

Muzeul de Istorie a Romaniei;

Palatul Mogosoaia;

Palatul Cotroceni.

Alte obiective indicate pentru a fi vizionate:

Bucuresti, Curtea Veche;

Muzeul de Istorie a Bucurestilor, etc.

La seminariile din incinta facultatii s-au elaborat si prezentat referate pe teme de curs.

Bibliografie

Buzatu, Gheorghe - Istoria romanilor in sec.XX

Comsa, Eugen - Viata oamenilor din spatiul carpato-danubiano-pontic in secolele 7-4 i.Hr., Bucuresti, E.D.P.,1996

Dragus, Vasile - Dictionar enciclopedic de arta medievala romaneasca, Bucuresti, Ed.Vremea, 2000

Eliade, Mircea - Istoria credintelor si ideilor religioase, Bucuresti, Ed.Stiintifica si Enciclopedica, vol.II, cap.XXXXIX

Esanu, Andrei - Cultura si civilizatia medievala romaneasca, Chisinau, Ed.Arc, 1996

Georgescu, Titu - Istoria Romanilor, Bucuresti, Ed.fundatiei Romania de maine, 2000

Glodarin, Ioan si colab. - Sarmisegetusa..muzei DEVENSIS, Deva, 1996

Ionescu, Stefan - Medius, momente medievale

Scurtu, Ioan

Raduca, Vasile - Ghidul crestinului ortodox de azi, Bucuresti, Ed.Humanitas, 1998