Actualitatea ideilor lui Beccaria

Actualitatea ideilor lui Beccaria

Cesare Beccaria si-a scris opera principala in a 2-a jumatate a sec al XVIII-lea, in conditiile dezvoltarii iluminismului italian. In cartea sa, Cesare Beccaria ar vrea ca legile sa-si gaseasca originea in ratiune. Scopul prim al legilor este de a asigura ,,cea mai mare fericire raspandita la cei mai multi'

Dupa Beccaria, determinarea delictelor si a pedepselor trebuie sa fie codificate cu o precizie geometrica. Stabilirea gravitatii unui delict trebuie facuta dupa importanta prejudiciului social cauzat. Beccaria se ridica violent impotriva acelora care confunda ideea de justitie cu asprimea si cu salbaticia, impotriva sistemului inchizitorial si torturii, cea mai inumana ramasita a barbariei. Dupa cum el se ridica si impotriva pedepsei cu moartea de care se serveau adesea si in mod arbitrar stapanitorii timpului pentru oprimarea libertatilor individuale, argumentand ca ideea inchisorii pe viata, deci pedeapsa perpetua este mai greu de acceptat si de indurat decat ideea mortii, pedeapsa intr-adevar capitala, dar instantanee.

Lucrarea lui Beccaria anticipeaza cuceririle dreptului modern, aplicand idei umanitare si rationale, relevand importanta prevenirii delictelor, cerand un mai mare respect pentru drepturile acuzatului, abolirea torturii si a pedepsei cu moartea si aratand ca esentiala in aplicarea pedepsei trebuie sa fie estimarea vatamarii provocata de delincvent societatii si nu atat individului lezat.

Legile - expresie a vointei unei minoritati dominante - sunt ,,dictate din lacomie de catre cei puternici si suportate de catre cei slabi'; de aceea, cea mai mare parte dintre ele nu sunt decat ,,privilegii, adica un tribut al tuturora in folosul catorva'. Intotdeauna a fost asa; in toate timpurile legile ,,i-au favorizat pe cei putini si i-au lovit pe cei multi'. Infractiunile,arata Beccaria,consecvent conceptiei sale asupra fundamentului dreptului de a pedepsi, sunt ,,actiuni potrivnice binelui public'; ele sunt fapte ce aduc atingere acelor interese generale care, dupa cum am vazut, constituie obiectul ocrotirii penale.

Beccaria sustinea legalitatea pedepselor,egalitatea pedepselor,personalitatea pedepselor,moderatia pedepselor,proportia intre infractiuni si pedepse.

Judecatorii nu pot aplica alte specii de pedeapsa decat cele prevazute de lege pentru fapta savarsita si nu pot fixa pedepsei alese o alta intindere sau un alt mod de executare decat cele de asemenea stabilite prin lege (,,nulla poena sine lege', adica nu exista pedeapsa fara lege). Legea

trebuie sa prevada aceleasi pedepse pentru toate persoanele vinovate de aceeasi infractiune, indiferent de conditia sau situatia lor sociala.

Aplicarea legii trebuie sa se faca fara discriminari de orice natura: clasa sau conditie sociala, sex, nationalitate, religie. Numai cel vinovat de savarsirea infractiunii poate fi pedepsit; pedeapsa aplicata infractorului nu trebuie sa atinga alte persoane. Nu poate exista raspundere penala pentru fapta altuia.Beccaria insusi afirma ca pedepasa aplicata este traita in mod diferit de condamnat tinand cont tocmai de sensibilitatea sufleteasca ,starea sa sociala si nivelul de cultura.In plus el nu uita sa mentioneze ca "educatia este cel mai sigur dar si cel mai dificil mijloc de a preveni infractiunile ".

Pedepsele trebuie sa fie moderate, pentru ca scopul lor ,,nu este de a lovi o fiinta sensibila, nici de a desfiinta o infractiune care a fost savarsita', ci,,acela de a-l impiedica pe infractor sa aduca concetatenilor sai noi prejudicii si de a-i abate pe altii de la savarsirea unor fapte asemanatoare'.

In legatura cu calitatea pedepselor, Beccaria considera contrare principiului pus de el: confiscarea si, mai ales, pedeapsa cu moartea.

Beccaria sustine mai intai, ca pedeapsa cu moartea nu este legitima, deoarece omul, nefiind indrituit sa dispuna de propria lui viata, niciodata n-a putut ceda societatii dreptul sau la viata sau consimti la stirbirea lui prin contractul social..

In legatura cu actualitatea operei sale o prima observatie se refera la tehnica legislativa in materie penala.Beccaria considera ca elemente fundamentale :claritatea legii penale si publicitatea ei consecinte care decurg in mod necesar din principiul legalitatii incriminarii si a pedepsei.

Textul unei legi trebuie redactat de o maniera clara si intr-o limba care sa faca legea aproape "privata si intima".Au trebuit sa treaca aproape doua secole pentru ca omenirea sa consacre fie si de o maniera implicita acest deziderat in interpretarea Curtii Europene a Drepturilor Omului a art 7 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Atat legislatia romana cat si cea europeana uneori incalca acest art 7 incalcand implicit si acel deziderat a lui Beccaria in materie.Legiuitorul roman s-a asigurat in sensul ca textul art 51 cod penal care prevede expres ca "nimeni nu poate invoca necunoasterea legii penale" a prezumat absolut cunoasterea legii din momentul intrarii ei in vigoare.Majoritatea legislatiilor europene au renuntat la acest principiu tocmai pt ca uneori duce la solutii inechitabile ,faptul ca o lege este publicata nu inseamna intotdeauna ca cetateanul cunoaste si legea,cunoasterea ei fiind pasul necesar pt respectarea ei.Ideea publicitatii legii enuntata de Beccaria are ca si justificare posibilitatea de a cunoaste legea si de a o respecta .Bunul simt ne spune ca nu este deloc improbabil

ca un cetatean de buna credinta fiind sa nu cunoasca un text de incriminare chiar publicat.E vorba de asa numitele infractiuni artificiale si nu de infractiunile de drept comun ca omorul,furtul.

Legea intra in vigoare in principiu in momentul publicarii si atunci se pune intrebarea fireasca:cum ar fi putut sti cetateanul de existenta legii din moment ce Monitorul Oficial nu ar fi putut ajunge nici macar teoretic la cunostinta sa la ora la care a intrat in vigoare legea.Uneori redactarea textului de incriminare se face intr-o maniera care il face dificil de inteles de catre specialisti cu toate ca legile penale trebuie respectate de toti.De exemplu ce se intelege prin scandal public este un exemplu de notorietate in codul penal roman.

Un alt aspect criticat de Beccaria este si interpretarea neuniforma a legilor .Nu suntem de acord cu ideea ca judecatorul de reduce la un aparat de logica care pronunta o solutie fie de achitare fie de condamnare.La fel de adevarat este ca nu putem fi de acord nici cu aplicarea diferita a legii in functie de instanta sau chiar in functie de judecator ,daca acceptam o astfel de interpretare inseamna ca avem atatea legi cate instante iar functia legislativa este impartita intre Parlament si instante.

E greu de acceptat pt omul simplu ca aceeasi fapta intr-o parte a tarii sa-i atraga condamnarea si in alta achitarea.Incurajarea agresorului prin modul de redactare a textului de incriminare poate fi un demers pagubos in incercarea de a impiedica comiterea infractiunilor deoarece legea trebuie sa-l declare "nevinovat pe cel care fara vina a fost constrans sa apere ceea ce legile actuale nu apara.

Afirmatia a fost facuta intr-o perioada in care legitima aparare pt a-si produce efectele trebuia sa fie insotita si de iertarea magistratilor sau a suveranului.Reglementarea legitimei aparari existenta in codul penal roman incurajeaza agresorul in anumite imprejurari deoarece in cazul atacurilor care nu pun in pericol grav persoana sau drepturile ei (o lovitura de pumn,sau o palma ,sau furtul unui bun care nu poate fi considerat important in raport cu intreg patrimoniul persoanei)cel atacat nu se poate apara chiar daca atacul este material,direct,imediat si injust.

Celui atacat ii ramane sa-i solicite atacatorului sa inceteze si sa anunte autoritatile,incasand lovituri sau micsorandu-si patrimoniul.Beccaria propune dezincriminarea homosexualitatii demers realizat doar de curand si de legislatia romana ,la fel dezincriminarea adulterului cerinta pe care legislatia actuala nu o indeplineste acesta fiind incriminat in art 304 c.penal desi majoritatea legislatiilor europene au renuntat la aceasta incriminare .Acelasi autor propune ca sanctiune penala munca in folosul comunitatii aratandu-i avantajele atat pt societate cat si pt individ.Legislatia romana inca nu prevede o astfel de sanctiune desi s-a dovedit utilitatea si eficienta unei astfel de sanctiuni in dreptul

comparat.In materie de procedura penala poate ar trebuii urmat indemnul lui Beccaria de a se lua masura arestarii doar in cazuri exceptionale (ori pt a impiedica fuga ori pt a nu se ascunde probele infractiunii)deoarece aceasta este cu toate justificarile procesuale "o pedeapsa care precede constatarea comiterii infractiunii"In ceea ce priveste pedeapsa Beccaria sustine ca ea este justificata numai pt apararea contractului social,metoda de a pedepsi ar trebuii folosita pt binele public,pedepsele ar trebuii aplicate mai grabnic,nu exista justificare pt pedepsele grave,legile trebuie sa fie clare pt definirea infractiunilor astfel incat judecatorul sa nu interpreteze legea doar sa aplice pedepsele ,cele mai bune metode de a impiedica infractiunile sunt:elaborarea unor legi clare si simple,rasplatirea celor care merita si imbunatatirea invatamantului.

Beccaria spunea ca pedeapsa cu moartea nu a reusit sa intimideze infractorii mai eficienta este sclavia perpetuua(detentie pe viata)adoptata si de legislatia romana.

Contributia importanta a lui Beccaria este acea idee ca nici o solutie juridica nu trebuie sa contravina bunului simt si ca oamenii nu trebuie sa fie victimele unui cuvant.Interesul unui cetatean nu trebuie sa fie subjugat unei religii,unor doctrine politice,doctrine economice sau formalismului juridic toti cetatenii fiind egali in fata legii.

Bibliografie: Despre infractiuni si pedepse de Cesare Beccaria