Barocul

Barocul .

Dupa 1600 ia nastere in Italia, la apusul Renasterii, o miscare artistica - barocul, care si-a dovedit originalitatea in calitate de arta a miscarii ce refuza echilibrul, promovand in arhitectura fatadele ondulate, decrosate si coloanele rasucite, precum si culorile stridente in pictura. Spaniolii dadeau stilului baroc un sens peiorativ (in lb. spaniola "barrneco" = o perla de forma neregulata, o anomalie care are un efect caraghios).

Barocul este un stil artistic caracterizat printr-un exces de ornamente complicate (inflorituri), care vizeaza cu ostentatie, pompa, eleganta, stralucirea si arta spectacolului. De altfel, in arhitectura barocul s-a impus dupa Conciliu de la Trento ca o arta catolica promovata de Biserica romana. La Roma, initiatorul stilului baroc a fost Bernini, realizatorul sistematizarii pietei San Pietro si al decorarii bazilicii cu acelasi nume, arhitectura preluata de celelalte centre italiene, mai ales la Venetia, dar si in Spania si Portugalia. De fapt, arhitectura si sculptura baroca s-au extins in toate tarile europene aflate sub influenta catolicismului, inclusiv in coloniile din America Latina.

In literatura, scriitorul baroc renunta la simplitatea si claritatea de expresie a artei renascentiste, preferand un limbaj subtil si pretios, adesea bombastic si pompos, specific vocabularului artificios din saloanele pariziene, pe care Molière l-a ridiculizat in "Femeile savante".

In pictura baroca se impune jocul de umbre si lumini, anticipat de unii pictori renascentisti, care gasesc desavarsirea in tehnica clar-obscurului realizata de pictorii din Tarile de Jos - Rubens si Rembrandt. Semnificativa asa-zisa "lumina" din tablourile lui Rembrandt (ex. "Intoarcerea fiului risipitor", "Garda de noapte", "Lectia de anatomie", etc.). In Spania mentionam pe El Greco (Dominikos Theotokopoulos) si Velsquez care accepta barocul din perspectiva unei estetici diferite. Barocul a fost refuzat insa de puritanismul englezesc, dar si de idealul clasic al artei franceze.

In fine, in istoria culturii, barocul are meritul incontestabil de a transforma muzica intr-un factor civilizator. Arta baroca face din spectacolul de opera o manifestare muzicala specifica, de care s-a legat nemijlocit baletul si arta mestesugului de construire a instrumentelor muzicale (Ex. marii lutieri italieni Stradevarius, Guarnerius si Amati din orasul Cremona). De asemenea, prima sala dedicata spectacolelor de gala a fost Opera din Paris unde au activat Monteverdi si Lully.