CURTEA DOMNEASCA DIN IASI

CURTEA DOMNEASCA DIN IASI

Iasul este atestat documentar pentru prima data in lista rusa de orase realizata intre 1387-1392.A doua oara , Iasul apare in documentul din 16 octombrie 1408 , emis in timpul lui Alexandru cel Bun , domnitor despre care N.Iorga afirma ca ,,a facut cel dintai din Moldova o tara trainica si cu viitor".

Originea celor mai importante curti domnesti(Tirgoviste , Bucuresti , Suceava ,Iasi ) se siutueaza catre mijlocul si cea de a doua jumatate a secolului XIV si la inceputul veacului urmator.

In Moldova , inceputurile curtilor se situeaza catre sfarsitul secolului al XIV-lea , in timpul domniei lui Petru I Musat , continuata de aceea a lui Alexandru cel Bun , fapt ce nu exclude existenta unor resedinte anterioare la Radauti , Baia si Siret.Epoca de mare amploare a constructiilor palatiale este aceea a lui Stefan cel Mare , urmata de domnia lui Vasile Lupu.Sfarsitul curtilor domnesti are loc la sfarsitul secolului al XVIII-lea , cand traditionalele scaune voievodale se distrug sub incendii si pradaciuni.

Bazele curtii domnesti din Iasi au fost puse in timpul lui Alexandru cel Bun , dar ea este atestata la 8 octombrie 1434 , intr-un document prin care Stefan voievod daruieste lui Giurgiu si altora un sat in obarsia Saratei:,,Si alt judet sa nu aiba , ca sa tie numai de curtea noasta din Iasi.".

In partea de sud-est a curtii , zidul initial avea o grosime de 1m la temelie si de 0,90m la parament , temelia fiind adancita pana la 1,50m sub nivelul solului de la acea vreme.Tot in aceeasi parte a curtii s-a gasit un bastion patrat cu ziduri groase de 1m , construite in timpul lui Stefan cel Mare.Resturile de ceramica decorativa de uz casnic arata luxul de la curtea domneasca din Iasi.In secolele XVI si XVII s-a realizat o largire a curtii iesene si o ingrosare a zidurilor.

Dinspre est si sud-est vechea curte domneasca din Iasi era aparata impotriva eventualilor invadatori de un iaz alimentat cu apa din Bahlui , iar dinspre nord si vest de un sant adanc , umplut cu apa , precum si de un val de pamant si de o palisada.Legatura dintre oras si curte se facea cu barcile , trecandu-se apoi pe un pod mobil sau pe unul stabil , care , in caz de primejdie , se putea usor apara sau desface.

In timpul domniei lui Alexandru cel Bun , s-a putut consolida , cu un zid subtire de piatra , apararea complexului de constructii din incinta curtii domnesti iesene.Stefan cel Mare a restaurat si a completat imobilele curtii , a extins incinta si i-a consolidat apararea in partea de nord-est cu bastioane.

Potrivit unei informatii retinuta de Amfilohie Hotiniul , in anul 1491 curtea domneasca din Iasi a cazut prada unui incendiu puternic , ceea ce explica inceputul construirii , la 1 iunie 1491 , a bisericii Sf. Nicolae Domnesc.

Incepand cu a doua jumatate a secolului al XVI-lea , cand s-a mutat in Iasi capitala tarii , in incinta curtii au trebuit sa se construiasca imobile noi , iar cele vechi sa fie reamenajate , pentru cazarea garzii , a personalului curtii si a membrilor familiei domnesti.Inainte de stabilirea lui Alexandru Lapusneanu la Iasi , Ioan Heraclide Despot , care pretindea ca este nepotul lui Stefan cel Mare , a expus , in ,,palatul" curtii o pictura care reda victoria de la Verbia(18 noiembrie 1561) si totodata a cerut sa fie ,,miruit" domn in biserica Sf.Nicolae Domnesc.

La Iasi , in curtea domneasca , pazita de o garda puternica si credincioasa , Alexandru Lapusneanu a pedepsit boierii care-l tradasera.Ostasii sai , scrie Grigore Ureche ,,dupa invatatura ce au avut inchis-au poarta si ca niste lupi intr-o turma far-de nici un pastor , au intrat intr-insii , de-i snopiia si-i injunghiia , nu numai boierii , ce si slujitorii.Nici alegea pre cei vinovati , ci unul ca altul ii punea suptu sabie"; unii incercand sa scape , sareau ,,di pe zabrelede-si frangia picioarele".Cronicarul Azarie scrie:,,au adunat pe vrajmasii care pusesera la cale inselaciunile de mai inainte si pe boierii necredinciosi si pe toti i-au dat mortii nemiloase".

La adapostul intariturilor curtii domnesti , Alexandru Cretul , cu un mic numar de ostasi , in februarie-martie 1578 , a putut respinge asalturile unei armate compusa din turci , munteni si ardeleni , venita in ajutorul voievodului Petru Schiopul.Nu este exclus ca datorita acestui fapt turcii sa fi poruncit lui Petru Schiopul sa distruga zidurile din jurul curtii domnesti.Astfel ne explicam de ce calatorul Francisc de Pavia , care a trecut prin Iasi in vara anului 1585 , nu mentioneaza intariturile curtii , desi a vizitat-o si ne-a lasat o descriere a ei.Totusi nobilul francez afirma ca este un loc frumos si dovedeste,,maretia si rangul pe care il tine acest duce".

Un detasament de cazaci a pradat si distrus , in parte , in anul 1592 , curtea domneasca.Desi in anul 1593 un calator strain pretindea ca a vazut curtea domneasca inconjurata cu un zid de piatra , totusi in anul urmator , Aron Voda , ca sa o poata salva de tatari , a fost nevoit sa faca lucrari si sa plateasca navalitorilor o suma de bani , ca sa se retraga.

Calatorii straini in trecere prin Moldova primelor decenii ale secolului al-XVI-lea au apreciat Iasul ca cel mai important oras din tara.Unul dintre ei , Tommaso Alberti , a vazut , in 1615 , doar un ,,gard" de lemn in jurul palatului domnesc.Curtea domneasca si palatul au suferit prea putin de pe urma incendiului din 1616 , deoarece Radu Mihnea a ramas in Iasi pana in 1624.Arzand in acest an curtea din Iasi s-a mutat la Harlau,, unde a tocmit si curtile cele domnesti".Vasile Lupu a dispus in jurul anului 1640 , refacerea curtii domnesti din Iasi.,,Au facut-scrie Miron Costin -ca de iznoava si curtile cele domnesti din Iasi , casele cele cu cinii(acoperite cu tigla),gradini , grajduri de piatra".

Zidurile incintei din secolul al XVII-lea ar fi fost masive , cu turnuri patrulatere masive , de piatra.Acum s-ar fi largit incinta spre laturile de est si de nord ale terasei si s-ar fi intarit si zidurile existente , prin adaugiri simple sau duble de ziduri noi , care fac sa apara in unele parti ale acestei incinte exterioare adevarate ziduri de cetate.

Miron Costin nu se refera deloc la intariturile curtii domnesti refacuta de Vasile Lupu , dar Marcus Bandius , vizitand in 1646 Iasul si curtea domneasca a scris:,,In partea de sud a orasului , pe marginea delusorului , deasupra lacului , este palatul domnului , care numai catre rasarit are un zid subtire , neintarit nici cu turnuri , nici cu vreun val sau sant ; pe celelalte parti , are , in loc de zid , grinzi infipte in pamant".Astfel se explica de ce in vara anului 1650 , tatarii si cazacii au putut incendia si distruge,,intr-o mica de ceas" nu numai orasul ci si curtea domneasca , in timp ce manastirile , care aveau incintele inconjurate cu ziduri de piatra , au rezistat.

Un calator strain , in trecere prin Iasi , in 1652 , consemneaza ca din intreaga curte domneasca ramasese numai palatul si capela domnului , probabil singurele imobile construite din piatra.Acelasi calator nu se refera la fortificatiile curtii , care probabil ca nu mai existau , fiind distruse cu doi ani mai inainte.Nu sunt nici din a doua jumatate a secolului al XVII-lea , informatii despre existenta unor puternice fortificatii in jurul curtii domnesti din Iasi.In decembrie 1671 , voievodul Gheorghe Ghica , inchis in curtea domneasca , nu a putut rezista rasculatilor condusi de Hincu si Durac pana la venirea ajutoarelor turcesti.In vara anului urmator , sultanul Mehmed al IV-lea a venit la curtea domneasca,,intrand prin Trapezaneasca"si a iesit din curte,,pe sub vama si pre iaz , peste Bahlui , la Podul Rosu"si de aici s-a urcat la Cetatuia.

Palatul in care locuia Antonie Ruset(1675-1678) , potrivit descrierii secretarului solului polon Ioan Gninski , care a fost primit de domn , era o cladire foarte veche , cu ferestre mici cu gratii , din care cauza interiorul era intunecos.Oaspetii au trecut prin doua camere , prima cu bolti si cu stalpi , apoi in alta in care era intins un covor simplu.Condusi printr-o galerie , au patruns in alta camera boltita , ai carei pereti erau acoperiti cu placi de ceramica de culoare albastra.

Potrivit insemnarilor lui Ph. Du Pont , care insotise pe regele Ioan Sobieski in campania din 1686 , curtea domneasca din Iasi era inconjurata cu ziduri , cu turnuri si sant.Totusi , in 1691 , Constantin Cantemir , temandu-se de vreun atac neasteptat din partea detasamentelor inaintate ale lui Ioan Sobieski , s-a mutat la Cetatuia.Un zid bun , ca al manastirilor , cum nota un ofiter austriac , avea curtea din Iasi , la 21 august 1711.

La 20 aprilie 1725 au ars curtile domnesti ,,din toate partile".Inainte de a incepe refacerea lor , voievodul Mihail Racovita a poruncit sa se darame resturile imobilelor ramase , nedistruse de foc , pretextand ca erau ,,proasteprea urat si ciudat facute".A lasat numai doua case din cele construite in timpul domniei lui Vasile Lupu.Noile constructii au fost reusite , cum apreciau cronicarii.Grigore Ghica(1726-1733)a continuat lucrarile incepute de inaintasul sau.Se precizeaza ca el a reparat zidurile inconjuratoare , a adaugat altele noi si a construit turnul cu ceas de pe poarta cea mare , care , ca inaltime , intrecea toate bisericile din Iasi.

Un nou incendiu , alimentat de un vant puternic , a distrus la 9 martie 1753 , o buna parte a imobilelor din curtea domneasca.Lucrarile de refacere s-au terminat peste trei ani.In noaptea de 19/20 decembrie 1784 un alt incendiu a distrus din nou curtea domneasca.La 3 septembrie 1795 , voievodul Alexandru Calimachi observa ca in Iasi nu se aflau curti in care sa locuiasca domnii , deoarece sa stricasera cu totul.Fiindca refacerea lor costa prea mult , a aprobat sa se cumpere pentru domnie casele lui Costache Ghica si Lupu Bals de langa Sf.Spiridon.Dupa 1795, fosta curte domneasca din Iasi se va numi ,,curtea veche"sau,, curtea gospod cei vechi".Catre sfarsitul secolului XVIII un strain venit in Iasi nota urmatoarele:,,Manastirea Sf.Nicolae sta puternica langa vechea curte domneasca arsaUnele semne de foc fac sa te gandesti la urmele vechilor cladiri care erau aici".

Alexandru Moruzi, in domnia a doua(1802-1806) fiindu-i ,,mila"- cum scrie Manolache Draghici-sa lase ,,in starea gasita" aceste ziduri care , de aproape 30 de ani ,,erau pustii si daramate", a poruncit sa fie refacute.Lucrarile incepute in 1803 sub conducerea arhitectului Johann Freywald s-au terminat la 28 august 1806.Un contemporan socotea curtea din Iasi refacuta de Alexandru Moruzi ca una din ,,cele dintai dintre zidirile din Turcia , pentru marimea , pentru domneasca stralucire si scumpete a lor".

Incinta curtii domnesti din Iasi a avut trei intrari.Cea principala , denumita si ,,poarta domneasca"sau ,,poarta cea mare"se deschidea in dreptul Ulitei Mari , pazita permanent de un detasament al garzii domnesti.Deasupra intrarii , Grigore Ghica , a inaltat in primavara anului 1728 , un turn cu ceasornic , care batea de auzea tot orasul.S-a pastrat o pecete din 1782 care reprezinta intrarea principala a curtii , adica ,,poarta domneasca" si turnul ei , dar fara ceas , distrus in incendiul din 9 martie 1753.Curtea mai avea inca doua intrari.Prin cea de la rasarit , numita ,,poarta dragonilor" a cazacilor sau a ,,haremului" se patrundea in incinta bisericii Sf.Nicolae Domnesc.A treia,,poarta" a curtii , care se deschidea spre Bahlui , se numea a seimenilor.Denumirile si le-au luat de la cazarmile corpurilor de trupa aflate in apropierea acestor porti.

Imobilul principal din interiorul curtii a fost palatul domnesc.Nu stim cum arata palatul construit in secolul al XV-lea si nici cel refacut de Alexandru Lapusneanu si folosit de urmasii sai pana la Radu Mihnea si V.Lupu.Bandini , care a vizitat palatul domnesc in 1646, a vazut intr-o sala tronul domnesc imbracat cu catifea rosie prinsa cu tinte de aur si argint.Covoare si perdele de matase , brodate cu fire de aur si argint , acopereau peretii incaperilor aflate la dispozitia domnului.Paul de Alep , care a vizitat curtea domneasca , insotind pe patriarhul Macarie , a notat ca apartamentele in care locuiau domnul si sotia sa erau zidite din caramida si acoperite cu olane.In apropiere se afla o baie cu apa calda , construita din marmura.

In anul 1616 , ambasadorul suedez Weling insotit de secretarul si suita sa au fost primiti in audienta de voievodul Gh.Stefan.Inainte de a ajunge in sala tronului , au trebuit sa urce o scara mare si larga si sa treaca prin mai multe incaperi.Sala tronului era mobilata cu un jet mare , cu ceas deasupra si cu lavite de lemn asezate langa pereti.Un ambasador polon , in trecere prin Iasi , in 1677 , a vazut in palatul domnesc o camera pictata in intregime , dupa moda olandeza , iar la 16 august 1686 , principele Iacob Sobieski a ramas impresionat de mobilierul si decoratiile in portelan ale peretilor si plafoanelor cu flori mici din alte doua saloane de la etaj.

Alti straini , in a doua jumatate a secolului XVIII , au vazut in palatul domnesc camere cu mobila frumoasa si o biblioteca .Incaperile principale ale palatului domnesc , indicate de cronici si vizitatori erau:spataria sau sala tronului; a doua sala ca importanta era cea a postelniciei , in care voievodul primea boierii avansati in ranguri si aceea a ,,haremului"in care se faceau petreceri.Sotia lui Dimitrie Cantemir a dat in apartamentul ei un banchet in onoarea sotiei lui Petru cel Mare , la 23 iunie 1711.In majoritatea incaperilor de la parter erau instalate cancelariile , iar cele de la etaj erau folosite ca locuinte de catre membrii familiei domnitoare.

De la sfarsitul secolului al XVI-lea suntem informati ca in curtea domneasca se construisera ,,odai", adica un fel de cazarmi pentru ostasii de la curte.Cronicarul Grigore Ureche a scris ca Aron Voda a facut pentru lefegii sai ,,odai in curte ca sa fie pururea langa dansul".Aceste ,,odai" vor fi in continuare extinse.Distruse de incendiul din 1725 , au fost reconstruite din temelie.

La curte , pentru familia domneasca , s-au construit si bai.Prima a fost zidita de Alexandru Lapusneanu cu mesteri adusi din Transilvania.Folosit si cautat era feredeul construit de Vasile Lupu , in jurul anului 1640 , langa Scoala Domneasca.Refacandu-se palatul domnesc , Vasile Lupu a construit o baie eleganta , pardosita cu lespezi de marmura , langa apartamentul sotiei sale.Apa era adusa cu sacalele din iazul de langa curte.

In incinta curtii au mai fost imobile , folosite ca magazii de alimente , de materiale si ca locuinte.Intre acestea din urma se citeaza odaile vatavului de aprozi , a marelui camaras , a comandantului garzii.Un spatiu intins il ocupau si grajdurile domnesti.

Ca orice resedinta feudala , curtea domneasca a avut o temnita proprie .Boierii tradatori si delapidatori erau inchisi in beciurile palatului , in incaperile corpurilor de trupa si in turnul de langa intrarea principala.Sub turnul-clopotnita al bisericii se afla visteria , iar sub ea temnita curtii.In 1703 Mihail Racovita a astupat temnita.

Pana in a doua jumatate a veacului al XVII_lea curtea domneasca din Iasi se alimenta cu apa de fantana.Prima fantana a curtii se consemneaza documentar la 8 ianuarie 1622.In anul 1677 , voievodul Antonie Ruset , a adus , pentru curte si biserica Sf.Nicolae Domnesc , pe conducte de ceramica , apa ,,de departe".Instalatia nefiind intretinuta , s-a stricat si astupat.In 1729 , voievodul Grigore Ghica a poruncit sa se faca , in fata intrarii principale a curtii , de catre mesteri straini , trei cismele cu tevi.Pentru a se curma cu certurile ivite la luarea apei , s-a randuit un capitan si doi slujitori sa le apere si sa le pazeasca , ziua si noaptea , si ca barbatii sa ia apa din ,,cismeaua veche", iar femeile din cea noua.Aceste instalatii au fost reamenajate o data cu fiecare refacere a curtii.

BIBLIOGRAFIE

1.D.Badarau,I.Caprosu,Iasii vechilor zidiri,Editura Junimea,Iasi,1974

2.N.Grigoras,Curtea si Biserica Domneasca din Iasi,Editura Meridiane,Bucuresti,1970

3.C.Nicolescu,Case,conace si palate vechi romanesti,Editura Meridiane,Bucuresti,1979

4.N.Iorga , Istoria Romanilor in chipuri si icoane , Humanita , Bucuresti , 1992

5Calatori straini despre Tarile Romane,vol.III,Editura Stiitifica,Bucuresti,1971,volum ingrijit de Maria Holban

6.Calatori straini despre Tarile Romane,Vol.VII,redactor responsabil Maria Holban,Editura Stiitifica si Enciclopedica,Bucuresti,1980

7.Documente privind istoria Romaniei.Veacul XIV-XV.A.Moldova(1384-1475),Editura Academiei Republicii Populare Romane,Bucuresti,1954