EPOPEEA ROMANEASCA SUB MIHAI VITEAZUL (1593 - 1601)

EPOPEEA ROMANEASCA SUB MIHAI VITEAZUL (1593 - 1601)

La sfarsitul veacului al XVI-lea, domnea in Tara Romaneasca Alexandru cel Rau care a preferat supunerea totala fata de Poarta. Tributul ajunsese la 155 000 de galbeni, peschesurile nu mai conteneau, iar caravanele si corabiile turcesti carau la Constantinopol (capitala Imperiului Otoman) grane, animale si lemn in cantitati uriase.

URCAREA PE TRON - 1593

Marea boierime, in special cea olteneasca, in frunte cu fratii Buzesti, nu era de acord cu modul de conducere al lui Alexandru cel Rau. Ea l-a sprijinit pe banul Craiovei, Mihai, fiul fostului domn Patrascu cel Bun, sa castige tronul tarii.

PRIMELE MASURI

Se ridicasera in Europa doua mari puteri: Imperiul Habsburgic (austriac) si Polonia. Ambele urmareau sa ocupe noi teritorii, in special pe cele aflate sub stapanire turceasca.

Habsburgii au organizat o coalitie antiotomana, numita "Liga crestina", in care Tarile Romane ar fi fost aliate pretioase.

Mihai s-a gandit ca e un moment favorabil castigarii independentei tarii. Si-a organizat o armata proprie, platita, pe care a dotat-o cu arme de foc.

A incheiat tratate de alianta cu principele Transilvaniei, Sigismund Bathory, si cu domnul Moldovei, Aron- Voda, intrand astfel in "Liga crestina".

CUCERIREA INDEPENDENTEI TARII ROMANESTI

In toamna anului 1594, Mihai si Aron-Voda au pornit rascoala antiotomana, ucigand turcii din Bucuresti si Iasi, veniti sa preia tributul, apoi au atacat cetatile de la Dunare.

Sultanul, luat prin surprindere, a poruncit tatarilor sa intervina. Acestia au fost spulberati in bataliile de la Putinei si Satesti (jud. Ilfov).

In primavara anului 1595, Mihai Viteazul a trecut Dunarea in Bulgaria si a risipit trupele turcesti care se pregateau sa atace Tara Romaneasca.

In asemenea conditii, sultanul a fost nevoit sa-l trimita pe vizirul Sinan- Pasa, cel mai vestit general turc al acelor vremuri, sa invadeze Tara Romaneasca si sa o transforme in pasalac.

Mihai, dispunand doar de 15 000 de munteni si 3 000 de secui, s-a hotarat sa-i infrunte pe turci la Calugareni, o localitate situata pe apa Neajlovului si inconjurata de dealuri impadurite. Batalia de pe 13 august 1595 a fost crancena. Turcii au trecut podul de peste Neajlov si au reusit sa puna mana pe tunurile romanilor. Vazand ca ai sai si-au pierdut curajul si dau inapoi, Mihai a pornit singur la atac. Romanii i-au urmat exemplul si turcii au fost respinsi.

Sinan a intrat si el personal in lupta, antrenandu-si toate fortele, insa tunarii romani au reusit sa distruga podul. Batranul vizir a fost cules de prin mlastina de un supus turc si a constatat ca-si pierduse si ultimii doi dinti.

Desi respinsa, armata otomana a ramas destul de puternica.

A doua zi, Mihai a trebuit sa se retraga catre munti, in asteptarea lui Sigismund Bathory care intarzia. Sinan a ocupat Bucurestii si Targovistea. Abia prin octombrie a sosit si principele Transilvaniei cu o oaste puternica.

Turcii s-au retras in graba, insa la Giurgiu au fost prinsi din urma si macelariti. De pe malul celalalt al Dunarii, Sinan a urmarit neputincios dezastrul falnicei sale armate.

PASA HASSAN

de George Cosbuc

Pe voda-l zareste calare trecand

Prin siruri, cu fulgeru-n mana,

In laturi s-azvarle multimea pagana

Caci voda o-mparte, carare facand,

Si-n urma-i se-ndeasa, cu vuiet curgand,

Ostirea romana.

Cu tropote roibii de spaima pe mal

Rup franele-n zbucium si salta;

Turcimea-nvrajbita se rupe deolalta

Si cade-n mocirla, un val dupa val,

Iar fulgerul Sinan, izbit de pe cal,

Se-nchina prin balta.

Salbaticul voda e-n zale si-n fier,

Si zalele-i zuruie crunte,

Gigantica poarta-o cupola pe frunte,

Si vorba-i e tunet, rasufletul ger,

Iar barda din stanga-i ajunge la cer,

Si voda-i un munte.

Si-n ceasul acela Hassan a jurat

Sa zaca de spaima o luna,

Vazut -au si beii ca fuga e buna

Si bietului pasa dreptate i-au dat,

Caci voda ghiaurul in toti a bagat

O groaza nebuna.