Hippocrate din Cos

Hippocrate din Cos, cel mai vestit medic al Greciei antice, considerat 'Parintele Medicinei', s-a nascut in jurul anului 460 i.Chr. pe insula Cos (Arhipelagul insulelor Sporade) si a murit catre anul 370 i.Chr. in localitatea Larissa din Tessalia. Numele lui este legat de Juramantul lui Hippocrate, un adevarat codice moral al unui medic in exercitarea profesiunii sale, juramant prestat si in zlele noastre in multe universitati de absolventii facultatilor de medicina.

ba

Activitatea

Prin observatiile facute asupra manifestarilor bolilor si descrierea lor amanuntita, precum si prin incercarile de a explica procesele patologice pe baze naturale si rationale, Hippocrate a contribuit - in limitele posibilitatilor din vremea sa - la eliberarea medicinei de superstitii si misticism.

Din cele peste 70 de lucrari care i se atribuie - cuprinse in Corpus Hippocraticum din biblioteca renumitei scoli de medicina din Cos - probabil doar sase ii apartin cu siguranta lui. In capitolul 'Aerul, Apa si Locurile' nu se mai discuta rolul zeilor in aparitia bolilor, ci se descriu cauzele demonstrabile stiintific, in 'Prognostic, Prognoza si Aforisme' expune opinia revolutionara pentru acel timp, dupa care, un medic, prin observarea unui numar mare de cazuri, poate prevedea evolutia ulterioara a unei boli.

Idea unei medicini preventive apare pentru prima data in 'Tratamente' si in 'Tratamentul Bolilor Acute', in care discuta influenta unor factori ca varsta, regimul alimentar, modul de viata si clima asupra starii de sanatate. In lucrarea asupra epilepsiei, numita 'Boala sfanta' (lat. Morbus sacer) intalnim informatii asupra anatomiei corpului omenesc si se considera ca epilepsia ar fi datorita unei lipse de aer in urma unei incapacitati a venelor de a transporta aerul la creier. In ciuda argumentatiei considerata astazi naiva, important este faptul ca Hippocrate vede cauza acestei boli intr-o turburare a functiei creierului. In stadiul de dezvoltare a cunostintelor sale, Hippocrate nu a putut fi la adapostul unor erori inerente epocei in care a trait. Astfel in conceptia sa, pe care azi am numi-o 'teorie umorala', Hippocrate recunostea existenta a patru umori: sangele, flegma sau limfa, fierea galbena si fierea neagra; un dezechilibru intre ele ar produce boala sau ar antrena moartea. A formulat ipoteza localizarii proceselor psihice in creier. A distins gandirea (pneuma logistikon) de trairi si a asertat ca exista fluide vitale. Hippocrate, recunoscut ca bun practician, a facut si o serie de inovatii medicale. In chirurgie a pus la punct un aparat de trepanare a craniului, in ortopedie a construit un scaun special pentru reducerea luxatiilor si fracturilor.

cd

Ecuatia lui Schrdinger: