Factori declansatori ai revolutiei din 89 din Romania

Factori declansatori ai revolutiei din 89 din Romania

Conform teoriei enuntate de Siani Davies, factorii declansatori ai revolutiei nu se pot explica prin saracia relativa sau absoluta. Declinul economic dupa 1989 devedeste acest fapt . Pentru a putea fi declansata o revolutie este nevoie de implicarea mai multor grupuri, o coalitie care sa duca la schimbarea regimului existent. Lucru esential, masele, societatea in fapt, trebuie starnita pentru a legitima intr-un oarecare fel viitorul regim.

Intelectualii s-au situat si ei pe pozitii diferite - unii care au luat atitudine, altii care au ramas consecventi. Poetul Mircea Dinescu, acorda in august 1988 un interviu postului de radio Moscova in limba romana in care exprima elogii la adresa lui Gorbaciov si aprecia spiritul reformator al liderului de la Kremlin. In martie 1989, declara in Liberation ca in Romania nu se respecta drepturile omului.[2] Aceste declaratii i-au adus poetului arestul la domiciliu. Ungaria, prin ministrul sau de externe, Gyula Horn, a condamnat intr-o conferinta la Geneva, 27 februarie 1989, politica romaneasca in ceea ce priveste nerespectarea drepturilor omului. A criticat si statutul la care era supusa minoritatea maghiara din Romania. O luna mai tarziu, Ungaria alaturi de URSS si Bulgaria au cerut efectuarea unei anchete asupra respectarii drepturilor omului in Romania. Statisticile arata ca peste 24 000 de mii au fugit in Ungaria. Cu trecerea timpului aceste cifre luau amploare, ajungandu-se la sfarsitul anului 1989 sa treaca granita 300 pe saptamana. Se aprecia ca 25% sunt romani. Un caz celebru este al gimnastei Nadia Comaneci care a parasit tara in noimebrie.

Romania, ajunsese in 1989 izolata pe plan international. Oarecum neasteptat pentru conducatorii de la Bucuresti, acestia au vazut cum din mult laudata politica semiautonoma Occidentul ii intoarce spatele. Reconstructia capitalei prin politica de demolari a fost aspru criticata in Occident. Romania a refuzat sa se supuna constrangerilor legate de prevederile referitoare la drepturile omului si la libertatea religioasa adoptata in declaratia comuna a Conferintei pentru Securitate si Cooperare in Europa (CSCE) astfel Comisia Europeana si-a suspendat negocierile cu Bucurestiul. La 20 noiembrie 1989, cand au inceput lucrarile celui de-al XIV - lea Congres, romanii, occidentalii, sovieticii sperau in inlocuirea liderului de la Bucuresti. Practic toti au inteles ca pe cale pasnica Ceausescu nu va putea fi schimbat. Faptul ca revolutia a inceput la Timisoara, pentru presa a constituit un avantaj deoarece orasul fiind situat mai aproape de Belgrad si Budapesta decat de Bucuresti a permis o circulatie mai usoara catre jurnalistii din Vest a datelor despre primele demonstratii, in pofida blocadei informationale impuse de regim. Prin intermediul posturilor de radio occidentale: BBC, Europa Libera si Deutsche Welle stirea cu evenimentele de la Timisoara s-a raspandit repede in intreaga tara. O contributie a avut si CNN-ul care in 1989 intre orele 01:00 si 13:00 era retransmis de la Belgrad, putand fi receptionat si la Timisoara. Informatiile au circulat rapid, avand o preocupare generala acestea s-au transmis prin telefon, la cozile de la magazine si prin reteua de cai ferate. Convorbirile internationale au fost greu de efectuat insa un aport substantial si-au adus Radio Europa Libera, BBC, televiziunea si radioul din Ungaria care au transmis interviuri cu locuitorii din Timisoara. Se cunoaste, revolta de la Timisoara a izbucnit de la cazul pastorului Tokes. Existau pareri conform carora Ceausescu nu a vrut sa implice securitatea pentru a-l anihila deoarece i-ar fi cauzat daune la imaginea publica si asa sifonata. Acesta in 1989, devenise cunoscut in intreaga lume prin atitudinea pe care a adoptat-o si prin critica asupra Bisericii Reformate din Romania. Totodata, postul ungar de radio a relatat despre situatia acestuia. La fel si televiziunea ungara. Astfel, prin mass - media ungara a ajuns cunoscut in occident.[4] O alta cauza a grabirii prabusirii regimului Ceausescu este aceea ca ministerul de externe roman selecta informattile care ajungeau la seful statului.

Astfel oficialii americani nu se multumeau ca valul schimbarilor sa nu se limiteze la perestroika si sa parcurga etapele necesare trecerii la o democratie autentica. Oleg Bogomolov, consilierul sefului de la Kremlin declara la 24 noiembrie 1989: "Procesul care se desfasoara in prezent in unele tari din Europa are un caracter ireversibil si de generalitate. Anumiti conducatori politici pot sa nu fie constienti de necesitatea unor schimbari, dar viata insasi le - o va impune.

La Malta, in zilele de 2 - 3 decembrie 1989 a avut loc intalnirea dintre liderii politici ai momentului, Mihail Gorbaciov si George Bush. Speculata de presa, aceasta intalnire este vazuta ca fiind cea care a stabilit un punct de plecare al revolutiei romane. Datorita avantajului politic al Statelor Unite, deoarece devenisera prima putere a lumii, influentau statele din Europa de Est. De aceea privesc cu un anumit optimism evolutia viitoare a Romaniei. Incurajatoare a fost si declaratia lui Gorbaciov, care afirma: "suntem pe cale de a trece de la o lume bipolara la una multipolara". Acesta aprecia ca au aparut noi centre de putere ca Japonia, China si India. In continuarea acestei declaratii, omologul sau, George Bush a completat: "Dumneavoastra sunteti catalizatorul schimbarilor din Europa, care sunt constructive".[5] De altfel, presedintele american l-a impulsionat pe omologul sau in ceea ce priveste valul schimbarilor: "puteti fi sigur de faptul ca atat administratia americana, cat si Congresul american doresc ca reformele dv. sa aiba success." Largind sensul acestei idei, M. Gorbaciov aprecia: "Ideea de baza pe care am adoptat-o si pe care o urmarim in noul nostru sistem de valori consta in faptul ca fiecare stat are dreptul la propria alegere si, mai mult, are dreptul sa-si reexamineze si sa-si schimbe alegerea initiala. Este o chestiune foarte dureroasa, dar este un drept fundamental. Dreptul de a alege fara interventie din afara". In ceea ce priveste Romania, Bush, ii declara omologului sau: "Avem aceleasi pareri. Suntem de acord cu dreptul de a alege si cu dezbateri libere. As dori sa intelegeti abordarea noastra intr-o maniera pozitiva; valorile vestice nu inseamna nici pe departe ca noi am dori sa ne impunem sistemul in Romania, Cehoslovacia sau RDG. Ca urmare a acestor declaratii, mass - media si-a intensificat eforturile in a ataca constant regimul de la Bucuresti. Conform lui Mihai Retegan, din analiza sutelor de telegrame/rapoarte a reiesit ca unele cuvinte, fragmente sau chiar pasaje erau sterse. Aceste fapte se petrec in ultima perioada a regimului de la Bucuresti.

In mesajele sale din 20 - 21 decembrie, Ceausescu avertiza ca Romania este victima statelor componente ale Pactului de la Varsovia si Occident, care si-au infiltrat agenti straini in tara si a crea premisele unei lovituri de stat. Fratele dictatorului, general-locotenentul Ilie Ceausescu, a incercat sa intareasca spusele lui Ceausescu declarand ca la Timisoara 100 din cei arestati la 19 decembrie erau din Targu Mures. Pe 20 decembrie a declarat la Cluj ca evenimentele de la Timisoara erau o diversiune terorista organizata de Ungaria cu ajutorul SUA, al Uniunii Sovietice si al Europei Occidentale, toate in acceptiunea generalului fiind anexarea Transilvaniei de catre Ungaria.[6] Exista marturii ca in sedinta CPEx din 17 decembrie Ceausescu a amenintat cu demisiam dupa ce in prealabil ii acuzase pe Milea si Postelnicu. Considerand ca acestia nu sunt in stare de a pastra linistea si siguranta nationala a lansat varianta destituirii acestora. Spiritele s-au calmat urmand ca o decizie finala sa fie luata dupa stabilizarea situatiei.

Muncitorii de pe marile platforme industriale din Timisoara au facilitat transmiterea informatiilor despre mortii sau ranitii din anumite familii ale muncitorilor. Tot atunci au inceput sa circule vestea despre atrocitati comise de securitate in care se spunea ca ar fi ucis si femei insarcinate. O greseala a autoritatilor a fost ca au organizat intalniri in care incercau sa explice starea ireala a evenimentelor, fapt care a dus la aflarea acestor zvonuri si de catre cei din afara Timisoarei. La 17 decembrie, ministrul Apararii Nationale, Vasile Milea datorita relatarilor din mass - media si nu numai incerca sa stranga informatii despre ceea ce se intampla la Timisoara de la seful Departamentului Securitatii Statului, Iulian Vlad si de la ministrul de interne Tudor Postelnicu. In aceasta problema fiecare incearca sa plaseze problema in departamentul celuilalt. De aceea si Ilie Ceausescu, fratele dictatorului, care ocupa functia de sef al Consiliului Politic Superior al Armatei declara: "sunt initiate si se desfasoara cu sprijin din afara, din Ungaria si din alte tari, inclusive din URSS."[7] Tot 17 decembrie este ziua in care Ceausescu a decretat starea de necesitate, hotarand sa intervina armata pentru a rezolva situatia. Intr-o convorbire a generalului Vasile Milea cu generalul Iulian Topliceanu, il informeaza pe acesta din urma ca in Ungaria se pregateste o agresiune la frontiera de vest a tarii si ii cere sa aplice masuri ferme pentru a mobilize unitatile de lupta. Cu toate ca generalul Gusa, alaturi de generalul Victor Athanasie Stanculescu si Mihai Chitac au fost trimisi pentru a rezolva situatia de revolta izbucnita la Timisoara, acestia nu au reusit sa faca fata situatiei. Ceausescu, vizibil iritat de evenimetele de la Timisoara, incearca sa remedieze situatia din mers, afirmand ca militia: "trebuia sa traga, nu sa se lase sa fie batuta". Continuand pe aceeasi linie declara: "dusmanul nu cu predici il potolesti, ci trebuie sa il arzi. Socialismul nu se construieste cu dezinformare, cu inchinaciune, ci cu lupta. Cu lupta trebuie sa-l construim. Acum in Europa este o situatie de capitulare, de pactizare cu imperialismul, pentru lichidarea socialismului".

Dupa acuzarea lui Milea, Vlad si Postelnicu, de incompetenta, Ceausescu este de parere ca numai cu actiuni ferme se va iesi din situatia creata. Astfel este de parere ca trebuie sa se lupte: "pana la ultimul si trebuie sa supunem aprobarii partidului pentru ca independenta si suveranitatea se cuceresc si se apara prin lupta". Pasul urmator efectuat de Ceausescu este sa inchida granitele deoarece in opinia acestuia turistii devenisera posibili spioni in slujba agenturilor straine. Totodata, in calitatea sa de sef al armatei decreteaza stare de alarma in toate unitatile, conchizand: "Toti trebuie sa stie ca suntem in stare de razboi. Tot ce s-a intamplat si se intampla in Germania, in Cehoslovacia si in Bulgaria acum si in trecut in Polonia si Ungaria, sunt lucruri organizate de Uniunea Sovietica cu sprijinul american si al Occidentului. Trebuie sa fie foarte clar acest lucru, iar ceea ce s-a intamplat in ultimele trei tari - R.D. Germana, Cehoslovacia, Bulgaria - au fost lovituri de stat organizate si cu sprijinul plevei societatii, cu pleava societatii cu sprijin strain. In acest fel trebuie intelese lucrurile. Nu se pot judeca altfel". Din aceasta declaratie rezulta optimismul liderului comunist care inca nu lua in calcul vreo schimbare importanta in aparatul organismului de stat. Continua sa creada ca lumea e multumita, doar anumite elemente - pleava societatii - tulbura linistea statului. De un ridicol aparte sunt si ultimele cuvinte ale declaratiei in care acesta stabileste modul in care trebuie gandite si intelese problemele actuale.

Faptele petrecute dovedesc ca pana in 18 decembrie Ceausescu nu a crezut ca evenimentele de la Timisoara vor lua amploare. Se pare ca s-a gandit ca lucrurile se vor linisti la fel cum s-a intamplat in Valea Jiului in 1977 sau Brasov 1987. Presa a lansat tot felul de teorii despre aceasta vizita a lui Ceausescu in Iran, de la cele ca isi pregateste retragerea cu ajutorul popoarelor arabe, ca duce cu el cantitati mari de aur pana la cele ca va semna tratatul de modernizare a echipamentului de lupta iranian de catre romani. Intors din Iran in jurul orei 15:00, Ceausescu a tinut o teleconferinta cu liderii partidului dupa care a atacat in termeni duri evenimentele de la Timisoara. Dupa ce a aparut la televizor, si a declarat ca evenimentele de la Timisoara sunt opera unor "huligani", a doua zi s-au convocat adunari ale oamenilor munci cu scopul de a se debarasa de ceea ce se intampla la Timisoara si de a-si arata sustinerea fata de regim. Intr-o sedinta organizata in acest scop a CPEx s-a luat hotararea de a se organiza un miting pe 21 decembrie, transmis in direct de radio si televiziune cu scopul de a arata multimii sprijinul de care se bucura regimul Ceausescu. Condamnand public ceea ce se intampla la Timisoara Ceausescu vroia sa arate intregii lumi ca ceea ce reprezentase manifestatia impotriva sa era ceva insignifiant. Sunetul produs de o petarda sau ceva asemanator urmat de tipete ale multimii a produs o stare de panica printre participanti. Transmisiunea radio si tv a fost intrerupta, insa telespectatorii au putut citii uimirea de pe fata lui Ceausescu. Ziaristii bulgari si iugoslavi aflati la fata locului precizau ca zgomotul declansator ar fi venit de la o grenada cu gaze lacrimogene. Nu conteaza asa de mult sunetul ci efectul acesteia. Acest sunet a fost factorul declansator al revolutiei romane.[12] Ceausescu, vazandu-se in fata acestei situatii a promis marirea salariilor si a alocatiilor pentru copii, insa fara efect. In acceptiunea acestuia devenea clar ca ceea ce se intampla la Timisoara si incepuse si la Bucuresti era pus la cale din exterior. S-a incercat, tot fara rost apelul la demnitatea nationala.

In opinia sa, ceea ce avea loc la Timisoara era o actiune orchestrata de cercurile care vor sa distruga integritatea si suveranitatea Romaniei, sa opreasca edificarea socialismului si sa supuna, din nou, poporul dominatiei straine. In acest sens declara: "este mai bine sa mori in plina glorie luptand decat sa devii din nou sclav pe pamantul stramosesc"

Ciocnirile dintre demonstranti, in Bucuresti, s-au produs in dupa amiza zilei de 21 decembrie. Dupa ora 17:30, s-au tras primele focuri, aparand si primele victime. Dupa unele cercetari, Stanica Laurentiu a fost primul ranit, impuscat grav, internat la spitalul de urgenta Floreasca. Dupa ora 3:00, s-au adus echipe de salubritate sa stearga lozincile scrise pe ziduri si celelalte resturi rezultate in urma confruntarilor. In urma ciocnirilor din acea noapte au rezultat: 49 morti, 463 raniti si 698 arestati[14]. La ora 10:58, la radio s-a anuntat instituirea starii de necesitate la nivel national prin care toate unitatile fortelor armate, ale Ministerului de Interne, garzile patriotice erau puse in alerta maxima. Se interziceau de asemenea adunarile publice a mai mult de 5 persoane. Tot la radio s-a anuntat sinuciderea generalului Milea. Stirea era prezentata in varianta convenabila regimului Ceausescu, acesta fiind acuzat ca a lansat zvonuri si minciuni in stransa colaborare cu tradatori din interiorul tarii si cu cercurile imperialiste. De altfel era acuzat ca a transmis informatii false despre situatia din tara. Cazul a fost indelung comentat in presa, parerile fiind impartite. Unii analisti considera ca s-a sinucis, altii sunt de parere ca a fost ucis. Raportul comisiei senatoriale de ancheta a stabilit ca generalul s-a sinucis.

In ceea ce priveste organizarea mitingului din 22 decembrie, autoritatile au luat masuri speciale. Astfel, inca de la ora 07:00 in zona se gaseau 14 tancuri, 45 transportoare blindate si peste 1 000 militari ai Armatei si Securitatii. In jurul orei 10:45 trupele au fost retrase din piata. Se poate crede ca a fost sansa revolutiei acest ordin. Ordinul, dupa declaratiile unui ofiter din U.M. 01210, a fost primit la 10:25. Astfel in jurul orei 11:00 trupele se gaseau in cazarmi.[16] Corespondentul agentiei TASS la Bucuresti a relatat ca un grup de demonstranti au scandat "Armata e cu noi!", amestecandu-se printre soldatii uluiti. De asemenea, relata ca "sute de oameni" s-au urcat pe tancuri si transportoare blindate. Dupa ce armata a fraternizat cu populatia, ofiterilor nu le ramanea de facut decat sa retraga trupele. In noaptea premergatoare mitingului din 22 decembrie, autoritatile au incercat sa mobilizeze 5 000 membri ai garzilor patriotice, insa la apel nu au raspuns decat 300. Dimineata, oficialitati ale partidului au primit sarcina de a merge in intreprinderi pentru a atrage muncitorii de partea lui Ceausescu. In Comitetul Central, la ora 13:00, Ceausescu era asteptat sa se adreseze prin intermediul televiziunii, populatiei. Silviu Brucan, unul dintre principalii actori ai evenimentelor din 1989, a afirmat ca Ceausescu a planuit sa mearga la Targoviste unde voia sa-si stabileasca o baza de rezistenta . Insa, este greu de crezut ca in valtoarea evenimentelor Ceausescu a dorit in mod special sa ajunga la Targoviste. Exista unele informatii ca acesta a vrut initial sa se deplaseze catre Craiova, dar reperarea elicopterului si teama de a nu fi doborati, i-a facut pe Nicolae si Elena Ceausescu sa aterizeze si sa se indrepte spre Targoviste. Mai mult, daca Ceausescu si-ar fi pregatit un plan de aparare in garnizoana Targoviste probabil reusea sa se apere macar un timp. Evenimentele au luat insa alta directie, iar desfasurarea lor le-a adus sfarsitul cuplului dictatorial. Teoriile lansate in timpul revolutiei au fost inspaimantatoare: "un atac masiv al unei forte extrem de mari asupra MApN de valuri succesive de teroristi". Luptele de la Timisoara din 22-23 decembrie erau prezentate astfel: "Dupa masacru am crezut ca sambata dimineata vom fi toti ridicati de la casele noastre si pusi cu spatele la zid. Am crezut ca nu era sfarsitul revolutiei, ci sfarsitul intregii lumi". O alta caracteristica a revolutiei, a fost ca Televiziunea si Radioul s-au aflat in centru evenimentelor, deoarece focuri de arma s-au inregistrat indeosebi langa aceste imobile. Alaturi de acestea, focuri intense de arma au mai avut loc la Ministerul Apararii, sediul CC si la aeroportul Otopeni.

Presa, in special cea straina, care a contribuit prin mijloacele specifice la erodarea sistemului socialist - totalitar, a contribuit din plin si la starea de euforie care ii marcase pe romani incepand din 22 decembrie, dupa fuga lui Ceausescu. Multi dintre participantii la evenimente scandau: Libertate, Romania, Ceausescu nu mai e, Nu plecam. Starea era explicabila si datorita amaraciunii care ii cuprinsese pe romani.

Momentul declaratiilor, incercarea de formare a unui guvern, presa vorbeste de alcatuirea a 14 guverne, unele personalitati care se remarcasera sau erau cunoscute, incercasera de a face parte din viitorul guvern al tarii. Silviu Brucan, declara in 1993, in cotidianul Expres, ca Iliescu era pregatit sa accepte si formula cu Ilie Verdet prim - ministru. Un rol deosebit de important a inceput sa il joace televiziunea nationala, datorita aparitiei in direct a principalilor remarcati in revolutie. Cel care a anuntat ca Ceausescu a fugit, a fost poetul Mircea Dinescu. Acesta a aparut pe post impreuna cu actorul Ion Caramitru. Acest moment a fost urmarit de milioane de telespectatori, ceea ce a creat o stare euforica de nedescris. Totusi, starea de bucurie a fost oarecum franata de anuntarea la televiziune ca sunt teroristi care trag in populatie, ca exista Securitatea care inca incearca sa il readuca pe Ceausescu. Astfel de zvonuri au tinut suspansul pana cand populatia a luat cunostinta de executarea cuplului Ceausescu.

Dupa aparitia lui Caramitru si a lui Dinescu la televiziune se pot distinge anumite catogorii care au aparut in direct pentru a face apel la populatie, pentru a anunta ca Revolutia este castigata. Prezentatorii televiziunii nationale, Teodor Brates si Petre Popescu au fost cei care au condus transmisiunea in ziua de 22 decembrie. Astfel diversi militari printre care Voinea, Chitac, Stanculescu, Militaru au venit si au intrat in direct. O alta categorie, cea a fostilor activisti de partid in frunte cu Ion Iliescu, Silviu Brucan si Alexandru Barladeanu au fost cei care au luat cuvantul alaturi de grupul oamenilor de cultura format din Sergiu Nicolaescu, Ion Caramitru si Mircea Dinescu. Printre acestia s-au amestecat si persoane care au prins notorietate atunci si anume Petre Roman, Cazimir Ionescu, Gelu Voican Voiculescu. Pe parcursul zilei de 22 decembrie, la Televiziune s-au prezentat mai multe grupuri pentru a incerca sa isi prezinte programele politice. Boris Zingher a reprezentat Miscarea Democrata Romana, Florin Filipoiu a vorbit in numele Actiunii Sociale, Ion Iliescu a reprezentat FSN-ul. In televiziune, majoritatea participantilor au facut apel la Ion Iliescu. Iliescu afirma ca se afla la Editura Tehnica unde era director si cum a auzit s-a indreptat catre Televiziune. Nicolae Militaru, Sergiu Nicolaescu, Dumitrescu au fost cei care au cerut in anumite feluri aparitia lui Iliescu la televiziune. Inainte de a pleca spre televiziune, Iliescu l-a sunat pe directorul acesteia si pe Stanculescu la Ministerul Apararii pentru a se informa despre situatia existenta. Indreptandu-se spre televiziune, dupa spusele acestuia, agentul de securitate, in valtoarea evenimentelor a renuntat la urmarire.[20] In acele zile majoritatea populatiei a urmarit postul public de televiziune. S-a constatat ca figurile cele mai publice erau cele care aparusera la televizor. Dupa decenii de prezentare numai a cuplului Ceausescu si a colaboratorilor acestuia, multimea era atrasa de programele televiziunii libere. S-a lansat ideea, in special de radio Europa Libera ca Iliescu ar fi fost desemnat de Gorbaciov sa devina succesorul acestuia. Iliescu devenise cunoscut pentru indemnul la reforma publicat in Romania Literara in 1987. Astfel, in 22 decembrie 1989 numele Iliescu s-a aflat pe buzele tuturor romanilor. In aparitia sa la televiziune, acesta a declarat: "Principalul vinovat este Ceausescu. Acest om lipsit de inima, de constiinta.de ratiune. care nu a vrut sa se dea la o parte, un fanatic care a condus aceasta tara cu metode medievale si a mers atat de departe pana la dramatica deschidere a focului. pana la a da ordin sa se traga impotriva propriului sau popor. Si a avut rusinarea sa vorbeasca in numele poporului! Sa vorbeasca in numele apararii suveranitatii si independentei nationale! Cine! El? El care a pus in pericol soarta acestei tari si a adus acest popor in mizerie. Si, dupa cum vedeti, si-a luat zborul, a fugit in mod rusinos, acum cand trebuie adus sa dea socoteala in fata poporului".

In partea a doua a discursului, Iliescu a atacat din nou faptul ca Ceausescu se autonumise in functii, dar a aparat comunismul: "cei care s-au autointitulat comunisti, care nu aveau nimic in comun nici cu socialismul, nici cu ideologia. comunismului stiintific. Nu au facut decat sa intieze numele Partidului Comunist Roman, sa intineze memoria celor care si-au dat viata pentru Victoria socialismului in aceasta tara". Aceasta declaratie explica intr-un anumit mod felul in care se derulau evenimentele in acele momente. E drept ca evenimentele ulterioare au scos PCR-ul in afara legii. Tot la televiziune Ion Iliescu a facut apel la toti oamenii "responsabili" sa vina in jurul orei 17:00 pentru a forma un comitet de salvare nationala. Incepand cu 17:30 cand Iliescu a vorbit in balconul Comitetului Central impreuna cu Roman, Voiculescu, Lupoi, Gusa si altii se pare ca a inceput sa se traga. In piata, atat timp cat a vorbit Iliescu, nu s-a tras. In balconul CC-ului s-a referit la faptul ca Securitate nu mai exista, fiind inclusa in structurile armatei. Tot aici a declarat ca "vechile structuri - partidul - guvernul si asa mai departe - au fost in realitate eliminate."

In incheierea discursului, Iliescu a declarat ca exista stiri conform carora Ceausescu ar fi arestat la Targoviste.

Dupa cuvantarea lui Ion Iliescu, in balconul CC-ului a urmat discursul lui Dumitru Mazilu. Discurs pasional si direct. Acesta ocupase functia de sef al Directiei juridice din Ministerul de Externe. A fost dat afara in 1987 deoarece prezentase un raport critic despre Romania in cadrul subcomitetului ONU pentru drepturile omului. Din declaratiile acestuia, Securitatea l-a mutat fortat din Bucuresti, impreuna cu familia sa la Alexandria. Evenimentele de la Bucuresti sondate cu fuga lui Ceausecu a facut ca acesta sa se reintoarca si sa participe la evenimente. Reintors in Bucuresti, a mers acasa de unde a recuperat programul politic la care lucrase dupa care a fugit catre CC. Din spusele sale, programul respectiv fusese ascuns de sotia sa dupa frigider. Acesta a citit din el, urmatoarele: "Sa organizam alegeri libere anul viitor, cel mai tarziu in mai. Sa separam puterile legislative, executive si judecatoresti in stat. Toti conducatorii politici sa fie alesi pentru unul sau cel mult doua mandate. Nimeni sa nu aiba voie sa detina puterea pe viata - putere nelimitata invesmantata in straie anormale. Doi - restructurarea intregii economii nationale pe criterii de eficienta. Sa restructuram agricultura si sa oprim planul de distrugere a satelor patriei noastre. Sa respectam taranul! Sa reorganizam invatamantul si, incepand chiar de astazi,.sa lasam deoparte marxism - leninismul, aceasta dogma.Sa eliminam minciuna.neadevarul.Sa stabilim criterii de competenta, de responsabilitate si de devotament fata de Romania!Presa, radioul si televiziunea sa treaca in mainile poporului si niciodata sa nu mai apartina unei singure familii sau unui clan.Sa respectam drepturile tuturor cetatenilor, fara deosebire de nationalitate. Nu suntem indiferenti fata de nationalitate, asa cum obisnuia sa spuna tiranul, iubim minoritatile si vrem sa traim in liniste si pace cu toate minoritatile din tara. Sa nu uitam ca printre ei sunt martiri.Intreaga politica externa si comertul exterior sa serveasca interesele poporului. Incepand de azi, sa punem capat tuturor exporturilor de alimente pentru ca tara sa nu mai rabde de foame. Principalul nostru obiectiv este INDIVIDUL, respectarea INDIVIDULUI. Ar trebui sa fim bucurosi ca avem onoarea sa traim pe acest pamant. Sa fim mandri, sa fim mandri ca suntem romani!Concetateni, tara noastra are oameni deosebiti, oameni care in aceste zile au stiut cum sa-si recapete.libertatea si demnitatea, cu pretul propriului lor sange"

Multimea prezenta s-a identificat cu discursul, ceea ce a generat o stare de euforie. Au fost ideile care in linii mari deranjau, iar Mazilu a stiut sa puna la baza discursului sau ideile revolutiei franceze si anume libertate, egalitate, fraternitate. Mai mult, milita pentru alegeri libere iar viitorii presedinti sa nu detina mai mult de doua mandate.

Presa a ocupat un loc aparte in revolutie. Prin intermediul acesteia, in special radio si tv, s-au facut apeluri locuitorilor capitalei de-a lungul intregii zile de 22 decembrie, pentru a veni si a forma ziduri vii care sa apere centrele vitale ale revolutiei. Apelul s-a dovedit eficient, deoarece "aparatorii revolutiei" nu au venit numai din Bucuresti. Au venit si din alte judete: Bihor, Galati, Ramnicu Valcea. Acestia s-au grupat in Gara de Nord in functie de judetul din care proveneau. Dupa care au mers spre televiziune. Dand curs apelurilor de la radio si televiziune in care soferii de camioane erau indemnati sa blocheze drumurile cu vehiculele lor. Spre seara aparusera stiri ca existau intre 6-8 bariere ridicate intre centrul orasului si sediul Televiziunii. Crescand zvonurile cu amenintarea terorista se inmulteau si baricadele si nu doar in Bucuresti, ci si in restul tarii. Starea in momentul respectiv irita multimea deoarece controalele erau repetate. Se ajunsese ca pe o distanta de 200 metri sa fie 2-3 controale. In The Times a aparut un articol in acest sens: "In Slatina, ca si in multe alte orase, din haosul initial a aparut o periculoasa situatie suprarealista. Tineri, deveniti prin propria lor decizie aparatori ai revolutiei, poarta pe revere ecusoane scrise de mana si se agita controland actele unor oameni pe care ii cunosc de-o viata si verifica atent sacosa cu cumparaturi a cate unui profesor. Actioneaza alaturi, dar nu chiar la ordinele catorva soldati - poate cu numai un an mai mari decat ei - , care, uneori, ii considera un motiv de enervare."

Dupa fuga lui Ceausescu, resedinta sa din nordul Bucurestiului a fost pradata. In prima aparitie la televizor, Ion Iliescu a facut apel la cei care distrug magazinele. Generalul Gusa, intr-una din aparitiile sale la televiziune a indemnat populatia sa actioneze impotriva celor care "incearca sa destabilizeze si sparg magazinele".

O alta caracteristica importanta care a creat o stare de incordare a fost stirea intarita la radio si televiziune ca Securitatea va ramane fidela regimului Ceausescu. Aceasta a fost intarita de faptul ca din Sibiu veneau semnale ca intre armata si Securitate au izbucnit lupte. General-maiorul in rezerva Nicolae Tudor, a declarat la televiziune in seara zilei de 22 decembrie: "Trupele de Securitate conduse de generalul Ghita sunt, la ora actuala, toate, loiale poporului. Au ordine si emit ordine din partea Comitetului de Salvare Nationala. Este corect cand se spune ca trupe ale securitatii actioneaza impotriva poporului, este corect din cauza unor unitati speciale. Sunt trupe antitero si alte trupe ale fostului dictator, cateva, putine la numar, dar inraite si care actioneaza din puncte diferite. Aceste puncte sunt in curs de lichidare de catre fortele armate.[27] De mentionat ca termeni ca huligani, extremisti, fanatici, elemente ostile ale vechiului regim erau folositi pentru cei care nu predasera armele si continuau sa spere ca vor avea castig de cauza. Termenul terorist a fost folosit ca termen general pentru opozantii noii ordini. In acest sens, Ion Iliescu avea sa declare: "anumite bande de teroristi special antrenati pentru a lupta impotriva maselor populare si pentru a-l apara pe dictator,. indivizi fanatici actionand cu o cruzime fara precedent, tragand in cladiri si cetateni si facand victime din randul militarilor. Vrem sa spunem ca toate unitatile militare si marea majoritate a unitatilor de militie si ale Ministerului de Interne actioneaza impreuna impotriva teroristilor. De fapt, trebuie sa va spun ca nu avem de-a face cu un numar mare de elemente teroriste, ci mai degraba ca sunt special instruite si echipate pentru asemenea actiuni,. teroristii nu poarta uniforme. Sunt in haine civile. Deseori, incearca sa creeze confuzie si poarta chiar banderole, pentru a putea fi luati drept oameni care fac parte din grupurile de cetateni. Vor sa provoace confuzie. Trag din toate pozitiile. Prin urmare, cer ca oamenii inarmati din grupurile noastre sa se retina de la a actiona, pentru ca pot fi luati drept teroristi si sa cada victime ciocnirilor cu unitatile militare.

Presa a speculat confruntarea dintre Silviu Brucan si generalul Iulian Vlad, seful Securitatii in ceea ce priveste departamentul condus de general. Brucan l-a intrebat de ce in dimineata zilei de 23 decembrie cand s-a adresat natiunii la televizor nu a dat trupelor sale ordin sa inceteze focul. Iulian Vlad a dat asigurari ca trupele sale sunt de partea revolutiei. Brucan a ramas insa convins ca trupele securitatii mentin starea conflictuala. La 23 decembrie, 16.03, printr-un mesaj la radio, seful Securitatii dadea asigurari ca cei din subordinea sa erau de partea revolutiei.[30]

In 24 decembrie noul regim, facea apel prin radio si televiziune, cetatenilor sau grupurilor de cetateni care au facut uz de arma pentru razbunari absurde sa se opreasca deoarece aceste excese au atins proportii alarmante. In Romania Libera, Dumitru Mazilu face apel la incetarea vendetelor si a denunturilor anonime. Starea de incordare era mentinuta in 22 decembrie, fiind alimentata in special de afirmatii neverificate. Astfel au aparut stiri de genul: Securitatea a aruncat in aer o cladire in care se aflau rezerve de sange pentru a impiedica tratarea celor raniti in luptele din noaptea precedenta; Securitatea a otravit apa la Timisoara, Sibiu si probabil la Bucuresti. O coloana inarmata se indrepta catre rafinariile de la Pitesti si spre un baraj din apropiere. La ora 16:00 Brates anunta ca o coloana de teroristi se deplasa spre sediul Televiziunii. Anuntul lui Brates a fost repetat de Costin Tugui, care in mod disperat a chemat populatia: "Ajutati-ne, ajutati-ne, sa ne apere cineva." Pericolul s-a dovedit imaginar, dar exista varianta ca unele trupe ale armatei care veneau sa apere televiziunea sa fie luate drept forte ostile. Starea de panica a fost amplificata si de faptul ca ecranul televizoarelor ramasese gol aproape o ora. Cei responsabili au declarat ca se datoreaza unei supraincalziri ale aparatelor. Radioul emitea stiri venite de la populatie, fara a fi in prealabil verificate, functionand dupa sintagma Televiziunea si Radioul poporului.

La 27 decembrie un corespondent occidental nota ca in capitala starea de anarhie e atat de mare incat la numai cativa metri departare de armata, hotii patrund in cladirile guvernamentale abandonate, de unde furau dosare si ardeau documente.[32]

Televiziunea a inceput sa emita in direct din Piata Palatului in momentul cand Ion Iliescu isi tinea discursul in balconul Comitetului Central. Multimea era cuprinsa de agitatie deoarece fusese informata despre luptele de la Sibiu si despre impiedicarea atacurilor impotriva Radioului si Televiziunii. Starea aceasta a fost amplificata, cand li s-a cerut sa fie atenti deoarece printre ei s-ar putea sa existe dusmani care sustrag arme si care impusca. In jurul orei 17:00 au aparut primele focuri de arma, iar televiziunea a transmis imagini cu urme de gloante. Cei din balconul CC-ului au indemnat la calm, au aparut zvonuri ca gloantele sunt de cauciuc, ca e posibil sa fie cateva focuri trase de bucurie sau ca sunt cativa teroristi care incearca sa creeze panica. Cert este ca odata cu lasarea intunericului a inceput sa se traga. Dupa ora 17:00, Radioul a facut apel la populatie pentru a veni sa apere Muzeul National de Arta si de a nu permite intrarea teroristilor in cladire. Cu cat intunericul era mai patrunzator cu atat teama si frica erau mai pronuntate. Se ajunsese la concluzia ca Muzeul era ocupat de forte ostile. In ciuda apelurilor disperate din balconul CC-ului de a opri focul, acesta nu a incetat. Transmisiunea televizata din piata a facut sa avem in Romania prima revolutie din lume in direct. Ziaristii straini prezenti la eveniment declara ca oamenii din piata erau indemnati a nu se imprastia, de a ramane uniti. Tancurile s-au indreptat catre Piata Universitatii, focul continuand pana in zorii zilei. Stirile de la Televiziune continuau sa fie alarmante, Radioul chema insistent oamenii sa mearga sa apera institutia. A aparut stirea ca Ministerul Apararii si centralele telefonice din Dorobanti si Rahova vor fi atacate. Dupa lansarea acestor stiri, urmau corecturi in care se preciza ca cele precedente erau zvonuri[33]. Existand zvonuri de tot felul in ceea ce priveste tuneluri si ramificatii de tot felul pentru ascunderea si evacuarea lui Ceausescu in caz de nevoie, prinsesera si acestea contur. Poetul si ziaristul romano-american, Andrei Condrescu observa: "labirintul subteran de sub picioarele noastre era imaginea exacta a cosmarului pe care dictatorul il cladise pe pamant pentru poporul sau. Stateam deasupra lui, dar in mintea noastra, inca mai cautam metode pentru a iesi din el".

Televiziunea a inceput sa fie atacata in jurul orei 20:00. Bilantul luptei de la Televiziune este de 62 morti. S-a tras timp de trei zile, insa lupta nu a avut decat unele momente de varf, urmate de impuscaturi ocazionale.[35] Paradoxal, cu toate ca lupta a fost in jurul televiziunii, aceasta nu a suferit daune majore in timp ce vilele rezidentiale din jurul acesteia au fost distruse sau avariate serios.

Dupa izbucnirea evenimentelor de la Timisoara, in cazarmi a fost instaurata o cenzura totala. Acest fapt s-a dovedit riscant deoarece a creat deruta in randul soldatilor. Se poate crede ca cifrele aparute in presa si radio in timpul revolutiei, ajunse si de la soldati au produs panica. Zvonurile enuntate in acele momente au avut acelasi rol. In opinia lui Siani Davies, a fost greu de facut distinctia intre prieteni si dusmani. La televiziune a avut loc un asemenea episod. Oamenii care vroiau sa intre in cladire ridicau mainile si trebuiau sa treaca pe langa trupe care tineau degetul pe tragaci.[36]

Starea de confuzie s-a prelungit la televiziune. Se cunosc 14 unitati ale garzilor patriotice care au venit sa apere televiziunea. In numar de 300, multi membri venisera in urma apelurilor de la radio si televiziune. O data ajunsi, imbracati in haine civile acestia nu si-au anuntat sosirea. De altfel au actionat dupa cum au considerat. Au existat si accidente. Trei civili inregistrati de armata ca ar fi intentionat sa formeze o unitate de garzi patriotice s-au strecurat in complexul televiziunii dupa un tanc, au deschis focul si au omorat cinci parasutisti si au ranit grav alte trei persoane.[37] In revolutie sunt multe alte asemenea exemple, in care grupuri mici au actionat dupa cum au crezut de cuvinta, au deschis focul fara a cerceta in prealabil daca asupra carora se trage sunt dusmani. Multi dintre presupusii teroristi, cand au fost arestati s-a dovedit ca sunt membri ai garzilor patriotice. S-au format si grupari ad - hoc de garzi patriotice la Gara de Nord, la sediul Radiofuziunii. Aceste grupuri dovedesc caracterul spontan al revolutiei romane. O greseala majora a fost distribuirea de arme civililor. Statisticile arata ca acolo unde s-au distribuit arme rata uciderilor a fost mai mare. La televiziune, in prima etapa s-a facut apel la distribuirea cu atentie a armelor, urmand ca termenul limita de depunere a acestora sa fie 25 decembrie. Cei care refuzau, erau amenintati ca vor fi pedepsiti in cel mai aspru mod. Cu privire la acest episod, Valentin Gabrielescu, presedintele Comisiei senatoriale de ancheta declara: "Mii de civili erau inarmati la fel ca Armata si Politia si se aflau sub influenta stresului provocat de zvonuri false sau de false pericole din interior sau din afara. Oricine impusca pe oricine, oricine era terorist. Era un haos. Oricine avea o arma in mana. Armata a tras aproximativ cinci milioane de gloante, iar populatia pe cele care a putut sa puna mana: la inceput, au tras de bucurie, apoi impotriva teroristilor si dupa aceea pentru ca erau beti." Valentin Gabrielescu era de parere ca majoritatea celor ucisi erau: "nevinovati, prinsi in schimbul de focuri dintre soldatii bolnavi de panica si civilii care trageau in teroristii imaginari"[39] La 31 decembrie, Iulian Vlad a fost eliberat din functie si arestat alaturi de alte cadre din ministerul de interne.

O alta decizie controversata, dezbatuta indelungat in presa a fost in legatura cu procesul sotilor Ceausescu. Petre Roman a dat de inteles ca decizia in cazul respectiv a fost "mai putin oficiala". Generalul Gusa sustine ca Iliescu, Roman, Brucan, Stanculescu, Voiculescu si Militaru au fost cei care au luat decizia a-i executa. In momentul arestarii lor, Iliescu a declarat: "va veni timpul judecarii lor de catre popor", ceea ce rezulta ca in momentul arestarii acestora inca nu se hotarase soarta acestora. Unii analisti ai evenimentelor sunt de parere ca parcursul evenimentelor printre care neincetarea focului a grabit procesul acestora soldat cu executia. In acest context este memorabila declaratia lui Brucan: "ei au depus un juramant sa-l apere pe dictator pana la moarte si numai cand calaul a fost executat au inceput sa se predea masiv. Nu toti, insa, mai exista si pericole."

In cele din urma, executia se pare ca a fost hotarata de la Bucuresti. In timp ce se "judeca procesul" generalul Victor Athanasie Stanculescu cauta locul unde vor fi executati. Dupa urmarirea casetei se pot trage anumite concluzii printre care cea ca, inculpatii nerecunoscand instanta nu au fost de acord nici cu decizia. Asta ne face sa credem ca acestia, dupa ce au fost scosi in curtea garnizoanei, au fost legati la repezeala dupa care s-a tras asupra lor. Nu a fost o executie organizata in care sa se traga la ordin. Mass - media a speculat mult pe aceasta tema si inca mai speculeaza. Cert este ca dupa ce caseta a fost difuzata pe postul public de televiziune, focurile au incetat treptat. Capetele de acuzare enuntate la proces au fost: genocid conf. art.357 din Codul Penal; subminarea puterii de stat prin organizarea de actiuni armate, art. 162; distrugerea, degradarea sau aducerea in stare de neutilizare, prin explozii sau prin alte metode, a unor instalatii industriale sau de alt tip, art. 163; subminarea economiei nationale, art. 165 si 145[42]. In timp ce se intorceau spre Bucuresti, s-a dat un comunicat in care se adauga si a-l cincilea cap de acuzare si anume tentativa de a fugi din tara cu o suma de peste 1 miliard de dolari depusa in banci din strainatate. S-a vehiculat cifra de 60000 de victime ale genocidului. Gelu Voican Voiculescu declarase ca la aceasta cifra s-a ajuns prin adunarea la cei 4000 de ucisi la Timisoara conform datelor preluate de la radioul iugoslav, a celor care se estima ca ar fi murit in ultimii ani din cauza frigului si foamei. In timpul procesului presedintele completului de judecata a afirmat: "astazi, din cauza ordinelor dumneavoastra, sunt 64000 de victime in toate orasele". Cifra aceasta a fost vehiculata ca cifra oficiala si in occident, preluata de agentia Taniug. Agentia preluase un extras din proces.Acuzele aduse nu erau formulate pe baza de cercetari si probe. Mai mult, cei doi nu erau invinuiti de aceleasi delicte si nu individual. Maiorul Dan Voinea cauta argumente in care sa explice necesitatea aplicarii pedepsei capitale. De altfel si avocatii apararii s-au transformat in acuzatori, afirmand ca le fac cinstea de a-i apara.[44] Alt fel de acuzatii au fost: mercenarii care lupta pe strazi, ofiterii de Securitate care se imbracau in uniforme de soldati pentru a nu fi recunoscuti, uciderile comise in spitale si orfanii care ar fi fost instruiti pentru a fi folositi impotriva poporului roman.

Dupa executie, Silviu Brucan declara: "de luni seara, dupa ce lumea a aflat de executia celor doi, situatia s-a schimbat radical. A fost un punct de cotitura". In occident, observatorii straini au inclinat sa accepte derularea procesului, insa cu timpul majoritatea statelor au luat atitudine regretand ca Ceausestii nu au avut parte de un proces transparent. Chiar si Uniunea Sovietica se pronunta prin ministrul de externe Eduard Sevardnaze: "Executia mi-a facut cu adevarat o impresie proasta" . In Romania starea de spirit era cu totul alta, 84% dintre romani erau in favoarea executiei. Cunoscutul disident, Paul Goma si-a exprimat regretul cu procesul rapid in care au fost executatii Nicolae si Elena Ceausescu: "l-a rapit pe Ceausescu celor care suferisera din cauza lui". Procesul, continua scriitorul: "a realizat un lucru extraordinar, nemaiauzit si nemeritat: i-a transformat pe sotii Ceausescu in fiinte umane"

Ziaristii occidentali au creionat elementele fidele fostului regim astfel: "au ordin sa lupte pana la capat si sa se sinucida cu ajutorul unei fiole cu cianura pe care o purtau la guler". Generalul Chitac afirma ca acestia detineau arme sofisticate si chiar elicoptere si blindate usoare. "Acestia" aveau sa ramana dilema revolutiei din decembrie 1989. In timpul evenimentelor Securitatea era perceputa ca institutia care il apara pe Ceausescu. Ulterior la radio si televiziune au aparut apeluri prin care membrii acesteia erau chemati sa se alature revolutiei. Mihai Lupoi a fost unul dintre cei care au lansat acest apel la televiziune. La radio Dan Cristescu a insistat ca Securitatea sa predea armele. Declaratia aceasta a avut un impact nelinistitor pentru populatie deoarece in primul rand crea nesiguranta si fiecare suspecta pe fiecare. Majoritaea populatiei, in special in Bucuresti se supunea riscului daca isi parasea locuinta. La 28 decembrie Oliviu Tocaciu, membru CFSN, a dat o definitie a teroristilor. Conform acestuia "sunt considerati teroristi si declarati ca atare persoanele care poarta asupra lor arme de foc si alte arme de atac, munitie, explozivi si orice alte tipuri de arme de distrugere sau aparate de emisie, care.lupta impotriva Frontului Salvarii Nationale si a invingatorilor din Romania libera. De asemenea, sunt considerati teroristi si declarati ca atare persoanele care raspandesc sau publica zvonuri, precum si informatii exagerate sau tendentioase despre situatia exceptionala pentru a induce in eroare populatia si pentru a crea panica. Vor mai fi declarati teroristi cei care intretin relatii cu teroristii sau favorizeaza terorismul.[50] In opinia lui Silviu Brucan, teroristii: "operau pe baza unui plan - aveau locuri de intalnire, de antrenament cu arme si munitie si mijloace de comunicare care functionau bine si aveau pasaje subterane bine puse la punct. Toate acestea erau, de fapt, prevazute intr-un singur plan - plan pentru situatii de urgenta, cum este denumit in termeni militari - , un plan care au inceput sa il puna in aplicare in momentul in care au primit semnalul. Continuand pe aceeasi linie oficialitatile vremii au acordat calificative exceptionale acestor "teroristi". Brucan si Militaru aveau sa afirme: "Toti erau tragatori de elita, instruiti in tehnici de gherila de tip urban si dotati cu cele mai moderne arme automate.Unii ofiteri aveau cate doua buletine de identitate si pasapoarte, chei de la cate doua apartamente cu frigidere umplute cu alimente, haine militare si civile. Au fost numiti teroristi deoarece, incepand din seara de 22 decembrie, au ocupat pozitii in cladirile din jurul posturilor de radio si TV, ale Ministerului Apararii, ale Comitetului Central al Partidului si asa mai departe, si au inceput sa impuste, fara deosebire, civili si militari.