IMPORTANTA ISTORIEI LOCALE IN CERCETAREA ISTORIEI NATIONALE SI INSUSIREA CUNOSTINTELOR DE ISTORIE DE CATRE ELEVII CLASELOR PRIMARE

IMPORTANTA ISTORIEI LOCALE IN CERCETAREA ISTORIEI NATIONALE SI INSUSIREA CUNOSTINTELOR DE ISTORIE DE CATRE ELEVII CLASELOR PRIMARE

Finalitatea studierii istoriei ca disciplina scolara consta in contributia reala pe care o aduce la formarea culturii generale umaniste si stiintifice a elevilor, la modelarea personalitatii acestora, oferind date pentru intelegerea corecta a

societatii contemporane si pentru dobandirea instrumentelor de munca intelectuala specifice demersului in campul cunoasterii istoriei.

Pentru realizarea acestui obiectiv major al predarii-invatarii istoriei romanilor la clasele primare este necesar ca invatatorul, pe langa o solida informatie si experienta metodica,sa fie el insusi iubitor de istorie, sa transmita dragoste pentru neam, tara si credinta copiilor pe care ii are in grija.Astfel,A.D. Xenopol aprecia ca ,,Istoria este singurul mijloc sa destepte in sufletul nostru iubirea cea sfanta de tara, ea ne arata cum popoarele au fost mari cand au stiut sa sacrifice interesele pentru binele comun; tot istoria ne invata ca moralitatea, respectul datoriei, puternica viata de familie sunt conditiile infloririi vietii popoarelor; ea ne invata iarasi ca dreptatea este legea ei suprema si ca nici o fapta abatuta de la norma de purtare nu ramane fara a atrage pedeapsa dupa sine" ¹.

Valorificarea formativa a istoriei are in vedere antrenarea gandirii, fundamentarea autonomiei intelectuale si morale a elevilor, apartenenta la respectarea adevarului, la obiectivitate, la spirit critic si autocritic, angajarea sociala, participarea activa si constienta la promovarea si ocrotirea democratiei si pacii, la rezolvarea problemelor locale si nationale.

In functie de obiectivele didactice urmarite si tinand seama de particularitatile de varsta ale copiilor, ca invatatoare,valorific continutul istoric, pentru a-l oferi elevilor sub forma unui ,,indreptar" educativ menit sa le modeleze sufletul, dar in acelasi timp sa-i familiarizeze cu drepturile pe care le avem cu totii in hotarele acestei tari, motivand idealurile si sperantele nationale.

Istoria, ca obiect de invatamant, contribuie la formarea laturii volitive a personalitatii elevilor, modelandu-ie capacitatea de mobilizare a tuturor fortelor si resurselor psiho-fizice. Vointa devine o modalitate superioara de autoreglare si vectorizare a comportamentului si va reprezenta o conditie esentiala a realizarii de sine, a realizarii idealurilor si aspiratiilor prin care ne definim ca personalitate autentica ².

In realizarea obiectivelor didactice specifice predarii-invatarii istoriei romanilor, cu finalitate bine stiuta, si anume aceea a formarii reprezentarilor si notiunilor de istorie, accentul care se pune , atat in manualele claselor I-IV,cat si in alte lucrari cu caracter didactic, pe rolul important al istoriei locale in predarea istoriei nationale, este pe deplin explicabila. Formarea reprezentarilor si notiunilor de istorie ca forme generale de cunoastere care oglindesc, la diferite nivele de aprofundare, realitatea istorica obiectiva,constituie esenta procesului invatarii dirijate si constiente a continutului acestui obiect de invatamant ³.

Cunoasterea faptelor istorice reprezinta doar primul pas in studierea istoriei, gandirea elevilor fiind condusa de la analiza faptelor la intelegerea legitatilor istorice.In cadrul procesului de predare-invatare a istoriei romanilor, consider ca este absolut obligatoriu de a forma si adanci o serie de notiuni caracteristice acestui obiect de studiu-unele formate din anii anteriori clasei a IV-a.La acest efort didactic o contributie importanta o are folosirea elementelor de istorie locala, la indemana copiilor de la varste fragede. Lumea imediata , cu toate realitatile ei, constituie ,,mediul istoric" in care viitorul cetatean isi formeaza primele impresii,imagini despre societate, istoria infatisandu-se direct fara manuale si profesori. Aceasta confirma ceea ce scria cu indreptatire Mihail Kogalniceanu despre sentimentul istoriei la romani, dragostea de ,, Tara, Neam si Credinta, pornind de la familie, comunitate, natiune, ajungandu-se la universalitate" ⁴.

In plan didactic, manualele de Istoria romanilor pentru clasa a IV-a si, evident, programa analitica din curriculum, prevad teme care se refera la ,,istoria imediata", adica familia si comunitatea urbana sau rurala unde isi desfasoara activitatea elevii. De aceea dascalii trebuie sa tina seama de aceasta realitate, cultivand, sa spunem, asa numitul ,,patriotism local", cu atat mai mult cu cat, in cazul nostru, este vorba de orasul nostru.

Se cultiva astfel copiilor,inca de la varsta prescolara,sentimentul mandriei ca s-au nascut in acel loc, care este pentru oricine cel mai frumos de pe pamant, asa cum mama este cea mai draga fiinta dintre toti oamenii.

Rostul educatiei intervine prin Istorie, in procesul complex si indelungat, prin care copilul constientizeaza ca fragmentul de istorie care-l constituie istoria comunitatii face parte integranta din istoria nationala, ca el insusi este un creator de istorie.Asadar treptele educatiei incep sa fie urcate de catre elevi inca din clasele anterioare clasei a IV-a, cand se studiaza Istoria romanilor.Multe reprezentari si notiuni de istorie sunt deja insusite si consolidate atunci cand copilul patrunde tainele istoriei nationale.

Mandria de a fi roman, respectul pentru valorile nationale si universale, se cultiva din aceasta etapa , moment in care familia joaca un rol de prim ordin in educatia viitorului adult.Pentru copil, povestirile bunicilor si parintilor sunt ,,primele carti de istorie insusite, la fel cum monumentele istorice din cartierul sau, orasul sau,comuna sa,reprezinta un bun de pret, imaginea lor insotindu-l toata viata, oriunde s-ar afla".

Credem ca sunt edificatoare in acest sens cuvintele pe care ni le-a lasat Barbu Stefanescu Delavrancea, atunci cand a scris despre dragostea de patrie:,,Patria nu vine de la pamant, nici din vreo lucrare a campului, nici din vreo abstractiune, ci dintr-o actiune concreta, de la ,,pater", de la ,,patres", din parinti, mosi si stramosi.

Parintii, mosii si stramosii ne sunt patria noastra, e I care au vorbit aceeasi limba, care au avut acelasi dor, aceleasi suferinte si aceleasi aspiratiuni"⁵. Aceeasi idee o gasim la poetul Vasile Alecsandri, care a scris ca Romanul isi iubeste pamantul unde s-a nascut ca un rai, din care nici tiraniile cele mai crude nu sunt in stare a-l goni"⁶.

Ideea pe care am subliniat-o mai sus si anume aceea a legaturii dintre locul natal si tara, o gasim la marii ganditori ai umanitatii.Astfel,Voltaire, a scris pe buna dreptate ca ,,Patria se compune din mai multe familii si cum, de obicei, iti aperi familia din amor propriu cand n-ai un interes contrar, din acelasi amor propriu iti aperi orasul sau satul, pecare-l numesti patria ta"⁷.

In plan stiintific, istoria locala este acea ,,pietricica de mozaic" care compune ,,chipul istoriei nationale". Argumentele stiintifice pentru cercetarea istorica, intocmirea lucrarilor generale de istorie de catre specialistii in domeniu vin tocmai din izvoarele diferitelor locuri in care s-au descoperit urmele istorice. Acesta este un aspect al problemei. Un altul este tocmai ceea ce ne propunem noi sa facem in lucrare, adica de a sublinia ca istoria locala, chiar prin fapte si evenimente aparent nesemnificative,sta la baza istoriei nationale. De aceea toti intelectualii nostri de valoare au incurajat intocmirea de monografii locale, in care de-a lungul timpului au fost atrasi dascalii din orasele si satele Romaniei, un rol de seama in acest sens revenind unor savanti si profesori cum au fost: Spiru Haret, Nicolae Iorga sau Dimitrie Gusti. Ultimului, in mod special, ii datoram faimoasele cercetari sociologice de monografie interdisciplinara,efectuate in toate zonele tarii, fiind intemeietorul scolii sociologice care-I poarta numele ⁸.

Un rol insemnat in sustinerea scrierilor de istorie locala si zonala l-a avut si-l are Academia Romana, cu filiale in principalele ccentre universitare din tara, cele mai cunoscute fiind cele de la Iasi si Cluj, iar in Romania interbelica s-au adaugat Universitatile din Cernauti si Chisinau.

Orice tratat de istorie nationala are ca suport istoria locala, domeniu in care sunt antrenati istorici , dar nu numai. Contributii importante pot aduce intelectualii satelor si oraselor, mai cu seama profesorii, invatatorii care cunosc foarte bine realitatile din diverse zone ale tarii.

Ei imbina cel mai bine stiinta cu educatia, de aceea rolul lor social este deosebit si deseori efortul lor este rasplatit pe masura.

Rasplata revine in primul rand din partea copiilor si tinerilor care isi formeaza personalitatea pe bancile scolii, in stransa relatie cu familia. De felul in care sunt educati acum, la varsta scolara mica, depinde viitorul statut al omului adult, cultura sa, faptul ca isi iubeste locul nasterii, tara, limba materna, credinta in care a fost crescut.

In acest sens vom da cuvantul unui mare ganditor francez, B. Pascal, care a scris:,,Omul este ignorant in prima varsta a avietii, dar se instruieste fara incetare, cu timpul, caci el trage folos nu numai din propria-I expperienta, ci si din cea a inaintasilor sai; pentru el pastreaza totdeauna in memoria sa cunostintele odata dobandite si pentru ca cele lasate de cei vechi ii sunt mereu prezente in cartile lor"⁹.

NOTE

A.D. Xenopol, Studii asupra starii noastre actuale, in Convorbiri literare, 1 871, nr.20, p.319.

Ioan Nicola, Pedagogie, Op. cit., p.137-138.

Stefan Paun, Didactica istoriei, Op. cit.,p.24-25.

Mihail Kogalniceanu , Cuvant pentru deschiderea cursului de istorie nationala in Academia Mihaileana, Studiu citat, in volumul Prelegeri universitare inaugurale, Op. cit., p.13-14.

B.St.Delavrancea, Patrie si Patriotism, Editura Socea,1 915, p.7.

Vasile Alecsandri, Proza, Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1 966, p.36.

Voltaire, Dictionnaire philosophique ( La Patrie ) in volumul, Iubirea de mosie e un zid., prefata de Mircea Sintimbreanu, Editura Albatros, 1 977, p.17.

Elena Zanfir,Scoala psihologica a lui Dimitrie Gusti si asistenta sociala, in revista Romania Sociala.Revista de cultura si analiza sociala, nr.3-4, 2 001,p.6-7.

B. Pascal, Cugetari provinciale, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1 967, p.7.