Instituirea OECEOCDE

Instituirea OECE OCDE

Punerea in practica a planului de finantare american se va face prin doua organisme, unul instituit de partea americana si denumit Oficiul de Cooperare Economica (Economic Cooperation Administration), iar din partea Europei de catre Organizatia Europeana de Cooperare Economica (OECE), care a fost infiintata la 16 aprilie 1948 si avea un rol coordonator (si nu supranational, cum ar fi dorit Statele Unite), din ea facand parte Austria, Belgia, Danemarca, Elvetia, Franta, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Portugalia, Suedia, Turcia, vestul Germaniei si teritoriul Triest. In 1955 si 1959 vor fi incluse si Republica Federala Germana si Spania.

Scopul initial a fost acela de gestionare si administrare a planului Marshall, OECE functionand pe principiul cooperarii, orice decizie fiind luata prin acord unanim. Organizatia va elabora, prin intermediul Programului Global de reconstructie a Europei, propria strategie de colaborare economica, deblocand sau creand o serie intreaga de mecanisme de organizare economica si politica, in Europa incepand un adevarat proces de coordonare a politicilor economice nationale, de crestere si liberalizare a schimburilor si de eliminare a restrictiilor cantitative si a barierelor comerciale in schimbul de marfuri dintre tarile participante, cresterea productiei industriale si agricole, organizatia contribuind si la mentinerea stabilitatii valutelor nationale si la introducerea in relatiile economice dintre statele participante a unui sistem plural de plati. OECE va pune pur si simplu in miscare economia occidentala, intr-o perioada scurta de timp obiectivele planului Marshall fiind realizate. Uniunea Sovietica nu va accepta insa infrangerea si la 25 ianuarie 1949, impreuna cu satelitii sai, va crea Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER) dar, desi acesta se considera a fi o organizatie internationala de colaborare economica intre state membre (numite si independente), relatiile de vasalitate dintre Moscova si tarile satelit nu au fost modificate, acestea ramanand in continuare doar de colaborare bilaterala cu Moscova. Statele fondatoare, pornind de la propunerile facute de URSS si Romania, dupa cum se specifica, au fost URSS, Romania, Polonia, Bulgaria, Ungaria si Cehoslovacia, pentru ca in aprilie sa se alature si Albania (care va iesi din coalitie in 1962), in 1951 Germania de Est (desi in unele lucrari din perioada respectiva este mentionata si ca membru fondator), in 1962 Mongolia, iar in 1972 Cuba. Iugoslavia a incheiat cu CAER doar o conventie de participare la lucrarile Consiliului din 1964, iar Finlanda in 1973, aceste colaborari aratand gradul de influenta pe care il avea URSS in fiecare dintre ele si cel de subordonare al acestora fata de URSS.

La doisprezece ani dupa infiintarea sa, in decembrie 1960, OECE, prima mare organizatie trans-europeana va deveni Organizatia de Cooperare si Dezvoltare Economica, institutie al carei sediu va fi la Paris si care va avea trei misiuni principale pregatirea si coordonarea politicilor economice si comerciale ale marilor democratii industriale, prin reuniuni ministeriale anuale urmarirea evolutiei acestor economii, prin intermediul rapoartelor organizarea de schimburi de informatii in materie de ajutor pentru dezvoltare, modalitatea fiind crearea Comitetului de Ajutor pentru Dezvoltare. Se poate spune ca acest moment marcheaza sfarsitul Europei imaginare, cea a teoreticienilor de pana acum, si inceputul Europei unite, chiar daca aceste prime structuri erau mai mult atlantice decat europene. La noua organizatie vor adera Statele Unite, Canada, Japonia, Australia si Noua Zeelanda, intr-o prima etapa, iar dupa 1994 Mexicul si Cehia, Coreea de Sud, Ungaria, Polonia si Slovacia incepand si ele procedurile formale pentru a deveni membre.