LIBERALISMUL POLITIC (B. CONSTANT, A. DE TOQUEVILLE)

Liberalismul politic (B. Constant, A. de Toqueville).

Liberalismul neoclasic.

Liberalismul bunastarii. Teoria statului minimal

Pe masura ce statul-natiune se constituie in cursul secolului al XIX-lea, problema organizarii sale interne primeste tot mai adesea un raspuns liberal: in raporturile intre individ si stat, trebuie sa predomine individul. In aceste conditii, se formuleaza doua solutii deosebite:

Benjamin Constant gaseste "retete" institutionale pentru a sustrage individul despotismului;

Alexis de Toqueville, considerand inevitabila afirmarea democratiei, cauta metode de a evita despotismul care ar urma democratiei.

Benjamin Constant (1767-1830), Despre spiritul cuceririi si uzurparii (1814), Principiile politicii (1815), Reflectii asupra Constitutiilor si garantiilor (1814-1818), Despre responsabilitatea ministrilor (1814-1818):

Libertatea individului trebuie sa fie aparata atat in raport cu autoritatea, cat si cu masele care pretind dreptul de a aservi minoritatea;

Conceptia antica asupra libertatii, conform careia toti oamenii sunt egali de la natura, este eroare; pentru omul modern libertatea inseamna "dreptul de a fi supus doar legii, de a nu putea fi nici arestat, nici inchis, nici condamnat la moarte, nici maltratat datorita vointei arbitrare a unui sau mai multor indivizi. Fiecare are dreptul sa-si exprime opiniile, sa-si aleaga ocupatiile si sa le exerseze, sa dispuna de proprietate si chiar sa abuzeze de ea; sa mearga si sa vina fara sa ceara permisiunea sau sa dea socoteala asupra motivelor. Fiecare are dreptul sa se intalneasca cu alti indivizi fie pentru a discuta despre interese comune, fie pentru a-si exersa credinta pe care el si asociatii sai si-au ales-o, fie, pur si simplu, pentru a-si petrece zilele si orele intr-o maniera conforma cu inclinatiile sale. In fine, fiecare are dreptul sa influenteze guvernarea fie prin nominalizarea tuturor sau doar a anumitor functionari, fie prin reprezentanti, petitii, cereri pe care autoritatea este mai mult sau mai putin obligata sa le ia in seama";

"Poporul suveran" este o figura de stil; pentru individ nu are importanta daca suveranitatea este populara, monarhica sau altfel; important este ca autoritatea statului sa fie limitata;

In acord cu Locke, critica pe Rousseau: contractul social insemnand un "auxiliar al tuturor tipurilor de despotism", intrucat "acolo unde incepe existenta si independenta individuala se opreste jurisdictia suveranitatii";

Presa trebuie sa fie libera;

"Religiile sunt ca marile drumuri: este bine ca statul sa le intretina, cu conditia sa lase fiecaruia dreptul de a prefera cararile";

Este de preferat sistemul reprezentativ, care "nu este altceva decat un mod      de organizare prin care o natiune incredinteaza catorva indivizi sarcini pe care nu doreste sa le indeplineasca ea insasi";

Votul universal trebuie limitat;

"nu vreau sa invinovatesc cu nimic clasa muncitoare. dar cei pe care saracia ii tine intr-o eterna subordonare si ii condamna la munci zilnice nu sunt nici mai luminati decat copiii, nici mai interesati decat strainii de o prosperitate nationala pe care nu o cunosc sub nici un aspect si ale carei avantaje le cunosc doar in mod indirect";

Monarhul nu trebuie sa guvernez, ministrilor revenind intreaga responsabilitate.

Alexis de Toqueville (1805-1859), Despre democratie in America (1835), Vechiul Regim si Revolutia (1856):

Descrie societatea democratica dupa modelul celei americana, fara a identifica particularismele - de unde si neclaritatea asupra generalitatii solutiilor;

Democratia in sine este ireversibila;

"Cand un popor incepe sa modifice censul electoral se poate prevedea ca, mai devreme sau mai tarziu, va ajunge sa-l desfiinteze cu totul. Este una din regulile constante care domnesc in societate";

Democratia americana este asigurata de institutiile concrete ale suveranitatii populare, dar este favorizata si de structura federala, care ajuta la imbinarea intereselor natiunilor mari cu ale natiunilor mici;

Libertatea de asociere politica si civila este favorizanta libertatii individuale;

Centralizarea administrativa a Frantei a facut sa intarzie democratia; acolo "divizarea claselor sociale a fost crima comisa de vechea monarhie si a devenit mai tarziu scuza ei;

Caracteristicile democratiei liberale: puterea judiciara foarte puternica si independenta; sprijinul pentru formarea unor asociatii din cele mai diverse; descentralizarea prin toate mijloacele posibile;

Individualismul si centralismul societatii democratice moderne sunt radacinile puterii despotice;

De asemenea cresterea etatismului ceruta de procesul de industrializare. Industria creaza o clasa sociala care "trebuie supravegheata, reglementata, limitata";

"Statul ajunge sa se ocupe de caritate si religie, platind personalul si retribuind preotii; el ii controleaza nu numai din punct de vedere organizatoric, dar . reuseste sa se amestece in dogma, putand astfel sa controleze si adancurile sufletului fiecarui om".

In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, liberalismul neoclasic a ajuns la concluzia ca statul ar trebui sa fie numai un "paznic de noapte" al societatii. Ei si-au aflat argumentele in Originea speciilor (1859) a lui Charles Darwin:

Indivizii fiecarie specii sufera mutatii intamplatoare in evolutia lor biologica; unele mutatii ajuta la sporirea adaptabilitatii, altele nu;

Unii dintre indivizii care sufera mutatiile favorabile reusesc sa transmita urmasilor aceste schimbari biologice. Astfel natura selecteaza anumite evolutii, dar in mod accidental.

Unii autori in domeniul politic au transferat aceasta conceptie in domeniul social (darwinismul social). Printre ei Herbert Spencer:

Lupta intre indivizi pentru supravietuire este o stare naturala; natura inseamna libertatea indivizilor de a concura unii cu ceilalti;

Cei mai puternici vor castiga si prospera;

A-i ajuta pe saraci este un impediment pentru libertatea individuala si intarzie progresul social, oprind avansul celor puternici.

In acelasi sens se exprima Wiliam Graham Sumner, in Statele Unite ale Americii:

"Exista doua lucruri principale cu care guvernamantul are de-a face. Acestea sunt proprietatea barbatilor si onoarea femeilor" si nimic altceva;

In lupta pentru supravietuire, sarcina guvernului se rezuma sa asigure climatul luptei corecte;

Libertate inseamna libertatea competitiei, inclusiv, cea a invingatorilor de a nu imparti cu invinsii roadele victoriei lor;

Singura forma de protectie binevenita din partea guvernului sau a indivizilor este protectia impotriva fortei si fraudei.

Liberalismul bunastarii a fost cel mai bine reprezentat de T. H. Green (1836-1882), profesor la Oxford:

Liberalism inseamna evolutia libera si dezvoltarea indivizilor; statul trebuie sa se implice in inlaturarea obstacolelor (saracia, boala, paguba, nestiinta);

Se distinge intre libertate pozitiva si libertate negativa. Libertatea nu inseamna doar sa fii lasat in pace, ci inseamna capacitatea pozitiva de a face ceva (copilul nascut in saracie, fara sansa reala de a scapa de ea, nu este liber);

Societatea trebuie sa organizeze scoli si spitale publice pentru nevoiasi, sa reglementeze conditii de munca pentru a promova sanatatea si binele muncitorilor (Liberalii neoclasici l-au acuzat ca aceste politici ii obliga pe unii sa-si transfere proprietatea in beneficiul altora; raspunsul a fost ca beneficiul este comun, toata lumea castigand in libertate.

Una dintre cele mai influente opinii liberale ale secolului trecut ramane a lui John Rawls, prin cele doua importante opere ale sale, O teorie a dreptatii (1971) si Liberalismul politic, doua decenii mai tarziu.

Teoria dreptatii:

Premise: fiecare individ are un drept egal la cel mai cuprinzator sistem de libertati fundamentale de care se bucura toti ceilalti cetateni; inegalitatile sociale si economice pot fi acceptate numai daca ele sunt in avantajul celor mai dezavantajati dintre cetateni, si numai daca pozitiile sunt deschise tuturor, pe baza egalitatii de sanse;

Rezulta un nou tip de contract social, in care statul trebuie sa fie neutru in raport cu proiectele indivizilor cat timp acestia respecta fundamentele constitutionale. Solutia este universala, intrucat Rawls nu face nici un fel de concesii particularismelor culturale;

Individul este pe deplin autonom; identitatea lui se modifica pe masura ce isi modifica alegerile sociale.

In 1974, Robert Nozick raspundea teoriei dreptatii, in Anarhie, stat si utopie, unde teoretizeaza statul minimal (incadrandu-se astfel in curentul liberalismul neoclasic):

Toti indivizii au drepturi egale in starea naturala, dar acolo nu exista nici o forma de protectie a lor;

Intr-o astfel de stare, intreprinzatorii vor fi primii care isi vor asigura protectia (garzi de corp, agentii de asigurari);

In mod inevitabil, una dintre agentiile de protectie le va inghiti pe celelalte pana la a-si extinde activitatea pe intreg globul; aceasta agentie va deveni un stat modern, care insa asigura doar functia de protectie - acesta este statul minimal, care nu violeaza drepturile nimanui, si care este singurul stat legitim;

Orice stat care face mai mult decat sa protejeze drepturile cetatenilor este injust.

Din gandirea lui Nozick s-a inspirat Friedrich Hayek, care a dezvoltat propuneri formulate inca din Calea servitutii (1945) in mai multe volume intitulate Drept, legislatie si libertate, publicate in Franta intre anii 1980-1983.

Statul-providenta (tipul de stat care asigura bunastarea pentru toti) este o eroare datorata constructivismului (curentul de gandire de la Hobbes la Rousseau, in care se cauta acordul vointelor asupra unui plan abstract in functie de care sa fie construita societatea);

Marxismul este un      proiect iluzoriu, care greseste cautand in stiinta (principiu exterior societatii) modul de organizare ale societatii. Planismul comunist este forma desavarsita a iluziei constructiviste;

Interventia statului in justitie, sub pretextul sporirii egalitatii, face sa creasca dependenta grupurilor sociale si a indivizilor fata de stat, si apropie societatea de totalitarism;

In aceste conditii, regimul de piata trebuie sa functioneze atat in economie cat si in domeniul puterii politice;

Pe piatǎ se schimba spontan informatii, producatorul si cumparatorul avand propriile interese. Prin intermediul preturilor ambii sunt informati, fara a avea cunostinte globale despre economia de piata; astfel ei isi armonizeaza interesele;

In acest caz, puterea politica trebuie sa se margineasca la crearea cadrului juridic pentru difuzarea maxima a informatiilor, si prin pastrarea libertatii maxime a cererii si ofertei. Statul minimal devine astfel stat de drept;

Aceasta organizare nu este dreapta sau nedreapta, ci este neutra si profitabila pentru toti, intrucat fiecare are sanse sporite sa isi implineasca nevoile;

Interventia statului in numele justitiei sociale este nedreapta, intrucat privilegiaza pe unii in defavoarea celorlalti.

Contemporani cu neoliberalismul, s-au afirmat libertarienii anarhisti, care impartasesc din liberalismul clasic valorile libertatii individuale si sanselor egale, la fel ca si ideea ca statul este principala amenintare la adresa libertatii individuale. Dar merg mai departe:

Statul este un rau cu totul inutil, si trebuie eliminat. Adevaratul liberalism trebuie sa conduca spre anarhie;

Orice ar face guvernamantul, individul poate sa faca mai bine; educatie, protectie politieneasca, reguli de circulatie etc., pot fi indeplinite mult mai bine de companiile particulare, care vor concura pentru a dobandi clienti;

Drumurile, scolile, chiar rata de schimb a monedei ar putea fi privatizate (dupa modelul cartilor de credit).

Piata libera ideala este anarhista.

Reprezentantul cel mai cunoscut al anarhismului libertarian este Murray Rothbard, cu lucrarea Pentru o noua libertate, New York, 1973.