MOSTENITORII SI NOII PROPRIETARI (1933-2002)

Mostenitorii si noii proprietari (1933-2002)

John Gotti a ramas, in mod oficial, seful familiei Gambino pana la inceputul anului 1997, fiind inlocuit de fiul sau, John Gotti Jr., sub forma interimara. Junior era, din 1933, doar un mesager al ordinelor tatalui sau, pana ce a inceput, putin cate putin, sa dea propriile ordine. Gotti Sr. vedea cu ochi buni intentia fiului sau de a deveni noul Nas, ceea ce membrii cu functiile cele mai importante din familia Gambino nu acceptau. Pe parcursul acelei etape conduse de catre incompetentul fiu al lui Don, familia Gambino a inceput sa-si piarda din influenta pe care o avea in sectorul constructiilor, in chei si in aeroporturi.

"Soldati" si capi din familia Gambino au inceput sa faca afaceri pe cont propriu, pana si caporegime al familiei, Danny Marino, a decis sa preia controlul in mod pasnic si sa-l inlocuiasca pe fiul lui John Gotti in luna iunie a anului 2000. Gotti Jr. nici macar nu fusese aprobat de catre Comisie, Consiliul Suprem al Cosei Nostra, in aproape sapte ani de cand era sef interimar. Sefii Mafiei nu vedeau cu ochi buni tineretea si lipsa de experienta a celui care dorea sa devina noul Don.

Marino a fost "soldatul" care, in luna mai a anului 1963, si in timpul inmormantarii tatalui lui Carmine Lombardozzi, responsabil de afacerile familiei Gambino, pe Wall Street, l-a lovit pe agentul FBI, John Foley. Acel act va declansa lupta deshisa dintre J. Edgar Hoover si membrii Cosei Nostra.

Investit in functie, dupa cateva luni de conflict intre partizanii lui John Gotti Jr. si ai sai, Danny Marino a adus in familia veche de sute de ani sange nou si idei revolutionare ce faceau parte din teoria de "cooperare pentru supravietuire". Crima Organizata jamaicana, nigeriana, chineza, japoneza sau rusa , ba si marile firme nord-americane, incepeau sa liciteze pentru avutiile Cosei Nostra. De exemplu, o importana corporatie cu sediul in New York a negociat cu familiile Gambino, Bonanno si Lucchese "intr-o competitie de cecuri" concesionarea strangerii de gunoaie, una dintre afacerile traditionale din Manhatan, Brooklyn, Queens si inca cateva orase din New Jersey.

In ultimii noua ani, noii lideri ai Cosei Nostra au inceput sa schimbe mentalitatea familiilor lor, o strategie pe care a inceput deja sa o proiecteze Lucky Luciano in anii '50 si pe care a dezvoltat-o Paul Castellano in anii '80, prin aliata cu bandele irlandeze ale lui James Coonan, care s-a dovedit a fi atat de profitabila pentru familia Gambino.

Summit-urile de la Las Vegas II, pe 6 si 7 octombrie, in 1995 si summit-ul de la Troika, de pe 11 februarie 1996, le dezvaluiau FBI-ului si celorlalte Agentii federale americane noua strategie a Cosei Nostra. In orasul Nevada s-a stabilit cooperarea cu yakuzele japoneze si cu triadele chineze, in Restaurantul Troika din New Jersey, cooperarea cu mafiile ruse, din ce in ce mai puternice. Pentru membrii Comisiei, formata din James Marcello, sef al familiei din Chicago; Peter Milano, sef al familiei din Los Angeles; John Jackie Nose D'Amico, sef al familiei din New Jersey; Danny Marino, sef adjunct al familiei Gambino; Dominick Quiet Dom Cirillo, sef al familiei Genovese; Joe DeFede, sef al familiei Lucchese, Alfonse Allie Boy Persico, sef al familiei Colombo si Joseph Messina, sef al familiei Bonanno, era necesara cautarea de noi aliante pentru a propaga influenta Cosei Nostra.

Primele contacte au avut loc cu Yoshi Teriyaka, daigashi (sef adjunct) al yakuzei Boryokudan; Kasuo Ursul Taoka, oyabun (sef) al yakuzei Yamaguchi-Gumi si Masao Ori, oyabun al yakuzei Sumiyoshi-Kai[1], care controlau pornografia si traficul de heriona, provenind din asa-numitul "Triunghi Auriu", prin frontierele Republicii Myanmar, Laos si Thailanda .

Japonezii vor fi folositi de noua Cosa Nostra, la fel cum a procedat in vremea sa Paul Castellano, in anii '80, cu bandele irlandeze. Yakuza va fi noua forta de soc a italienilor pe strazile Statelor Unite.

Prima disputa in care vor fi folosite serviciile particulare ale japonezilor a avut loc la sfarsitul anului 1997 si inceputul lui 1998, cand bandele jamaicane au incercat sa ocupe, prin violenta, zonele care se aflau sub controlul Cosei Nostra. Cele mai puternice bande antiliane, Jungle Posse si Spangler Posse, se concentrau pe zonele din Bronxul de Sud newyorkez[3].

Prima dintre ele era condusa de un anume Marvin Jarv[4], nascut in periculosul ghetou Spanish Town. Jarv ajunsese in Statele Unite la sfarsitul anilor '80 si reusise, in scurt timp, sa dobandeasca o mare putere printre sferele criminale jamaicane. Noul lider mentinea, avand la baza o violenta neobisnuita si teroarea, controlul traficului de droguri si de arme in sudul Bronx-ului si in cartierele marginase, chiar in Harlem.

Comisia a decis atunci sa le dea frau liber japonezilor pentru a lupta impotriva traficantilor jamaicani. Timp de opt saptamani, Bronx-ul a devenit un esafod. Inarmati cu arme scurte, cei din yakuza ii sechestrau pe traficantii lui Marvin Jarv in jeepuri negre cu geamuri fumurii. ramasitele lor transate apareau in pachete trimise catre bandele jamaicane, ca invatatura de minte.

Intr-o seara de iulie, in anul 1998, Nasul antilian a fost sechestrat. Chiar in aceeasi seara a fost decapitat, iar cadavrul sau a fost agatat, cu capul in jos, de una dintre usile metroului. Incepand cu acea zi, puterea bandelor jamaicane a inceput sa scada, insa nu sa dispara.

Michael Zaffarino, capo al familiei Bonanno, va fi mutat la Tokio de catre seful lui, Joseph Messina, cu scopul de a mentine contactul in mod constant cu kumicho, presedintele unui fel de Comisii ale Crimei Organizate japoneze. Pentru yakuze, Zaffarino era un om de onoare, un schiop, un aliat care merita tot respectul din lume. In scurt timp, acesta a devenit un soi de ambasador al Cosei Nostra in Imperiul Soarelui Rasare, un reprezentant special al celor douazeci si opt de familii, in afacerile lor din sud-estul asiatic.

Relatiile cu triadele chineze au fost si ele fructuoase pentru asiatici si italo-americani. Primele contacte cu triadele au debutat in luna februarie 1994, insa abia in iunie sau iulie, anul 2000, au devenit o cooperare stransa intre ambele grupuri criminale. Michael Zaffarino, omul Mafiei in Tokio, a informat Comisia Cosei Nostra ca se apropiasera de el Henry Chin, shan chu (lider) al triadei Wah Ching din San Francisco; Hung Tai, fu shan chu (sef adjunct) al triadei 14K din New York, Johnny Kon, shan chu al triadei On Leong Tong, din New York, si Larry Kui, fu shan al triadei Gun Sing din Brookyn[5]. Planul era ca triadele sa se ocupe cu transformarea opiumului in heroina, precum si cu transportul catre principalele porturi din Statele Unite. Investitii Cosei Nostra vor avea sarcina de a o distribui in strada .

Comisia a stabilit ca saptezeci si cinci la suta din profituri va reveni familiilor, iar cei douazeci si cinci la suta ramasi, chinezilor. Propunerea a declansat un conflict deschis intre diversele triade, pe strazile din San Francisco si New York. Pe de o parte, cele care credeau ca italienii le dadeau pomana si, pe de cealalta, cei care credeau ca era mai bine sa accepte, in cel mai pur stil asiatic de a gandi, douazeci si cinci la suta din ceva fiind mai bine decat cincizeci la suta din nimic. De aceasta data italienii au primit ordinul de la Nasii lor sa nu se amestece in razboiul ce avea sa izbucneasca. Dupa trei luni de ucideri si impuscaturi pe strazile din Brooklyn si Manhattan, triadele 14K si Gun Sing, in favoarea ideii de a negocia cu Cosa Nostra, au fost castigatoare[7]. Astazi inca mai este valabil acest acord.

Relatiile cu mafiile ruse au inceput exact pe 11 februarie 1996, dupa intalnirea cu liderii Cosei Nostra in Restaurantul Troika, in Fairview (New Jersey). Sefii familiilor doreau sa stabileasca negocieri seriose cu Vyacheslav Ivankov, din banda Solontsevskaya, si cu Alexander Slepinin, al bandei Dolgoprudnaya. Ambii Nasi rusi controlau mare parte din sex-shop-urile din Manhattan, si din cele apropiate de Times Square, precum si traficul de cocaina si de heroina din fostele republici ale vechii Uniuni Sovietice spre Statele Unite, prin tarile europene precum Polonia, Germania, Finlanda si Suedia[8].

Cu banda lui Ivankov, cele Cinci Marete familii din New York au stabilit un acord de cooperare mutuala in afacerile pornografiei si ale prostitutiei. Cu banda lui Slepinin, au negociat asistenta mutuala in traficul de droguri, un acord care inca este valabil.

In dimineata de luni, 10 iunie 2002, John Gotti va muri la saizeci si unu de ani in spitalul pentru detinuti federali din Springfield, in statul Missouri, unde fusese mutat din celula sa din inchisoarea federala de maxima securitate Marion (Illinois) dupa ce ii fusese detectat un cancer la gat in stadiu final. Cel care a fost unul dintre cei mai puternici Nasi ai Cosei Nostra era inchis de aproape un deceniu, iar moartea a fost singura care l-a salvat de o pedeapsa pe viata, primita in urma mai multor acuzatii. Sammy Taurul Gravano si familia sa au ramas ascunsi sub o noua identitate, undeva in Statele Unite, sub supravegherea Programului Federal de Protectie a Martorilor.

Autorul le-a propus responsabililor de la WITSEC sa-i inmaneze un chestionar scris fostului consigliere al lui Gotti, insa Serviciul Marshals a respins propunerea pe ultima suta de metri, considerand ca acesta ar putea pune in pericol securitatea lui Gravano. Un "contract" emis de catre Comisie a oferit un milion de dolari pentru capul fostului om de incredere al lui John Gotti, in cadrul familiei Gambino. Sammy Gravano stie ca, daca intr-o zi scade catusi de putin gradul de securitate a WITSEC, poate fi executat de vreo torpila.

Fostul consigliere stie ca incalcarea regulii omertà este considerata cea mai grava in cadrul Cosei Nostra, si, drept urmare, trebuie sa moara. Aceasta regula respectata de catre "soldatii" lui Giuseppe Battista Balsamo, la sfarsitul secolului al XIX-lea, mentinuta in timpul secolului al XX-lea, va fi valabila si in secolul al XXI-lea, iar fara investiti ca Joseph Valachi, Jimmy Frattiano sau Sammy Gravano, universul Cosei Nostra va continua sa fie o puternica umbra in cadrul Crimei Organizate. Fortele politiei si Agentiile federale au, in secolul al XXI-lea, un nou front de lupta deschis.

Cosa Nostra, Onorabila Societate, Sindicatul, sau oricum s-ar numi, a stiut sa se adapteze vremii; puternica Mafie italo-americana nu-si mai marcheaza granitele pe strazile din cartierele Queens, Brooklyn, Harlem sau Manhattan. In zilele noastre, zonele sale de influenta acopera tari intregi, multumita cooperarii cu mafiile asiatice, europene, africane, antiliane sau latino-americane. Aliantele sale au permis crearea a adevarate corporatii multinationale ale Crimei Organizate. Aceasta noua strategie a obligat, de asemenea, fortele politiei sa caute noi colaborari cu alte Agentii ale legii in tari atat de diferite, ca Spania, Japonia, Columbia, Olanda, Germania, Federatia Rusa sau China[9].

Acum, azi, in timp ce dumneavoastra traversati, ca turist, luminatele bulevarde din New York, cochetele si decoratele strazi din Mica Italie din Manhattan, "soldatii" Cosei Nostra, investiti ai celor Cinci Marete familii, continua sa-si supravegheze afacerile, o activitate pe care o vor desfasura timp de secole intregi, deoarece, pentru ei, "pistolul si pumnalul sunt instrumentele care te tin in viata si care iti aduc moartea. Cosa Nostra este mai presus de oricare alt lucru in viata. Mai presus de familie, mai presus de tara, mai presus de Dumnezeu"[10].