Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


ORIGINEA SI DEZVOLTAREA LIMBII ROMANE

Istorie



+ Font mai mare | - Font mai mic



ORIGINEA SI DEZVOLTAREA LIMBII ROMANE

Afirmatia lui M. Eminescu scoate in evidenta originea,unitatea si continuitatea limbii romane,in stransa legatura cu istoria poporului roman.Tot Eminescu afirma: ". da,de la Roma venim,scumpi si iubiti compatrioti-din Dacia Traiana! Se cam stersese diploma noastra de nobleta: limba insa am transmis-o din buchiile noastre ghebusite de batranete si literele de aur ale limbilor surori" si sublinia,in observatiile sale despre limba,importanta fonetismului in Transilvania: Acesta este un puternic mijloc pentru a pastra vechea noastra avere nationala: unitatea in limba si o norma unica in pronuntie.



A remarcat rolul lui Friedrich Diez (1794-1876, lingvistic si filolog german-creatorul lingvisticii romanice)-la demonstrarea pentru prima data, in plan European, a latinitatii limbii romane, explicand pe baze stiintifice caracterul latin al limbii noastre: "In prvinta limbii romanesti,Diez are meritul de a fi nimicit pe cale stiintifica toate basmele despre originea slava a limbii romanesti,precum acele care erau sustinute cu patima de filologi de scoala veche, slavona si combatute in acelasi mod nedibaci de scoala veche a filologiei romanesti".

"Din aceste consideratiuni - spunea Timotei Cipariu (in anul 1867) - Domnii mei, daca noi suntem romani adevarati iar nu un amestec de gloate straine dupa originea lor, daca suntem ceea ce simtim cu totii, ceea ce ne arata urmele si monumentele autentice si necontestabile(.)

Putut-a trai romanul fara limba? Si daca (.) elemental lui e roman sin u schiau,putut-a sa vorbeasca candva in alta limba decat in limba romana?

Noi,cu elementul nostrum roman, cu limba romana suntem o enigma neexplicabila inaintea mintii lor. Nu ca doara nu ar putea sa o explice - atata ignoranta nu voi,nu pot a presupune - ci pentru ca nu vor sa admita explicatiunea naturala, care decura din studio faptelor, documentelor si a limbii; pentru ca nu decura dupa cum ar dori inima lor.Si atunci existenta noastra, in tot respectful, ramane neexplicata enigma".

Vorbind despre influenta altor culture asupra noastra,dand exemplu pe Brancusi si Blaga, Noica se intreaba: "Ce mai e al nostru? Si isi raspunde:Al nostru este cate un zbucium spiritual sau cate o cautare in spiritual universal,dar in cuvant romanesc, asa cum le-ar putea vedea si ar trebui sa le vada orice cuget romanesc in Caietele lui Eminescu".

2.1.ORIGINEA LIMBII ROMANE

CARACTERUL ROMANIC

ELEMENTELE AUTOHTONE

INFLUENTE

DEZVOLTAREA LIMBII ROMANE

"Legile dupa care cuvintele latine s-au prefacut in cuvinte romanesti si-au sfarsit de mult evolutiunea lor; in momentul in care romanii au primit cuvinte slavone, limba lor era formata, de secole deja."

Partile componente ale limbii romane sunt:fonetica,semantica, vocabularul,morfologia,sintaxa,ortografia,punctuatia si ortoepia-cu unele subcapitole specifice fiecarui compartiment.

Printre factorii care au contribuit la romanizare se mentioneaza:

- serviciul militar,in care tinerii daci,ca si cei gali si iberici,se inrolau,avand unele avantaje-nu mai erau sclavi,erau improprietariti la terminarea stagiului (20-25 de ani),devenind veterani;

- casatoriile intre soldati,veterani romani si femeile dace,copiii nascuti beneficiind de avantajele cetateniei romane;

- crestinismul raspandit in limba Latina.Notiunile de baza ale credintei crestine se regasesc in limba romana,prin mostenirea unor termini din latina:Dumnezeu(din domine dues),crestin(din christianus),biserica(din basilica),botez(din baptisium),rugaciune(din rogationem),preot(din presbiterius),cruce(din crucem),pacat(din pecatum),inger(din angelus),drac(din draco) etc.

In Dacia felix - Dacia cea fericita - se continua procesul de romanizare si dupa parasirea oficiala a Daciei de catre inparatul Aurelian - 271 -,prin intensificarea patrunderii limbii latine in masele largi rurale.Astfel,limba Latina s-a generalizat treptat si in randul dacilor liberi neromanizati,dupa anul 300,atat in vechea provincie romana,cat si in randul populatiei daco-romane ramase pe loc.

Din contopirea elementului etnic de baza,reprezentat de daco-geti,cu cel roman s-a constituit populatia daco-romana de limba latina.

Latineasca, departe de a fi trunchiul limbilor care se vorbesc azi s-ar putea zice ca este mai putin in firea celei dintai firi romane, ca ea a schimbat mai mult vorbele sale cele dintai si daca nu m-as teme sa dau o infatisare paradoxala acestei observatii juste as zice ca ea e cea mai noua dintre toate, sau cel putin a aceea in ale carei parti se gasesc mai putine urme din graiul popoarelor din care s-au nascut. Limba latineasca in adevar se trage din acest grai, iar celelalte limbi mai ales moldoveneasca sunt insusi acest grai. (D`Hauterive, Memoriu asupra vechei si actualei stari a Moldovei, Ed. Acad., p 255-257, 1902)

Limba romana este continuatoarea limbii populare,latina vulgaris,vorbita de paturile largi populare,fara a fi definite prin literature si scoala,fiind insa unitara si conservand elemente arhaice,asemenea limbii italiene.

Procesul de formare a limbii romane se incheie in secolul al VIII-lea.Invaziile popoarelor mogratoare:goti,gepizi,huni,avari,sclavi etc. au influentat limba fara insa a modifica fondul principal de cuvinte,structura gramaticala si fonetismul de ordine latina.

"Neamul care se foloseste de una si aceeasi limba, corupta neindoios, dar romana sau latina, diferita totusi de italiana, franceza, spaniola, insa apropiata cel mai mult de vallica si de italiana, nu numai eu, ci si altii am crezut de cuviinta sa o numim cu numele general daco-romana, de aceea ca, vorbindu-se in diferite regiuni si provincii, a primit chiar si nume diferite de la acele regiuni sau de la partile lor" Gheoghe Sincai

Limba romana face parte parte din familia limbilor romanice:italiana,franceza,spaniola,portugheza,romana,sarda, retomana sau romana,provensala sau occitana,dalmata,catalana.

Dialectele limbii romane sunt:dacoroman,din care s-a dezvoltat dacoromana - limba vorbita in nordul Dunarii;aroman - aromana - vorbita in Macedonia;meglenoroman - meglenoromana - vorbita in Meglenia,zona din nordul Greciei;istroroman - istroromana - vorbita in Peninsula Istria de la Marea Adriatica. Ultimele trei dialecte se vorbesc in sudul Dunarii. Diferentele intre dialectele limbii romane sunt de natura fonetica,lexicala,morfologica si sintactica.

In cadrul dacoromanei se pot identifica unele deosebiri,ceea ce face sa se vorbeasca de subdialecte,fara insa a modifica unitatea limbii - modificarile nefiind de structura (ca in cazul aromanei,meglenoromanei,istroromanei). Astfel pot fi citate ca subdialecte:muntean,moldovean,maramuresean,crisan,banatean,in interiorul acestora se vorbeste si despre graiuri - vrancean,oltean etc.

Prin secolele XII sau XIII a fost introdus alfabetul slav in cancelaria domneasca,limba romana fiind scrisa cu caractere chilirice. Aspectul bulgar al unor elemente slave din limba romana se datoreaza faptului ca slavii care au locuit pe teritoriu tarii noastre vorbeau o limba cu character bulgaresc.

Aparitia slavilor-bulgari,a maghiarilor,in secolele X si XI in Transilvania a influentat istoria si limba romanilor. Dintre imprumuturile slave pastrate mentionam:baba,deal sfant,soroc etc.,iar dintre termini maghiari:fel,chip,neam etc. De asemenea,limba romana imprumuta cuvinte din limba turca:pasa,vizir,aga,zapaciu etc.

Termeni din neogreaca,din franceza,germana,enleza influenteaza,fara sa modifice,substratul limbii,fondul principal de cuvinte si structura gramaticala ramanand latine.

In ce priveste influenta germana,mentionam cuvinte cu o larga raspandire:bustean,jet,joagar,sant etc.

Influenta neogreaca se manifesta prin cuvinte ca: mustata,papura,diac etc.

Am mentionat mai sus ca primele scrieri in limba romana au fodt facute cu alfabetul chirilic,in stransa legatura cu organizarea politica si bisericeasca.Se presupune insa ca,inainte de alfabetul chirilic,romanii au avut traditia scrierii cu alfabetul latin,pastrand cuvintele a scrie si scriptura.

"Despre limba principalilor reprezentanti ai Scolii Ardelene circula inca in marele public opinii in general suficient de eronate. E drept ca reprezentantii Scolii Ardelene puneau in teorie un accent foarte apasat pe <<romanitatea>> limbii noastre, dar nu din vina lor aceasta imprejurare va duce mai tarziu la exagerarile lipsite de umor ale latinistilor."

Evolutia limbii romane este legata de cea a culturii,a literaturii,a intregii vieti spirituale.Anul 1521 marcheaza,prin Scrisoarea lui Neacsu din Campulung,primul document scris in romaneste,urmat de carti bisericesti,lucrari ale cronicarilor,ale Scolii Ardelene,ale scriitorilor de la 1848,ale marilor clasici,mai laes prin ceea ce a dat M. Eminescu.

"Nevinovata nenorocire de a fi produs o scoala [Ardeleana] destul de numeroasa de romani noi, care far a-si sprijini zisele cu faptele, socot ca-si trag respectul lumii asupra-si cand striga ca se trag din romani, ca sunt romani si prin urmare cel intaiu popor din lume." (M. Kogalniceanu)

Dar cea mai trainica influenta asupra limbii romane a avut-o literatura populara,ea fiind cea mai veche literatura romaneasca,pe care s-a altoit cea culta,dand o literatura nationala care oglindeste sufletul si limba poporului pe care o reprezinta.

"Sa adevereaza, a treia, din limba cum ca romanii ce astazi sant in Dachiia sant din romanii cei vechi, ca tot cel ce stielimba cea latineasca si cea romaneasca bine cunoaste cum ca limba cea romaneasca iaste alcatuita din cea latineasca carea, intru atatea neamuri varavare, macar rau stricata, tot o au tinut romanii in Dachiia; care lucru cu totul de c rezut face cum ca ei sunt adevarati fii si nepoti ai romanilor celor vechi carii preste toata lumea imparatea []      Nici sa poata zice ca romanii s-au imprumutat din limba latineasca pentru impartasirea ce avea cu romanii. Ca romanii cei ce acum sant in Dachiia, de multe sute de ani nici o amestecare si nici o impartasire nu au cu romanii din Italiia, de vreme ce sunt departe unii de altii, si in mijlocul lor multe osibite neamuri lacuiesc, care osibita limba au. Iar bine sa poata zice cum ca romanii au luoat unele cuvinte de la bulgari si de la sloveni si de la unguri, pentru ca aceste neamuri si stapane si vecine era si impreuna mestecate cu romanii lacuia si sa trabuia unii cu altii, care lucru barbatii cei invatati bine l-au cunoscut si l-au insemnat" Samuil Micu

Aspectul normat al limbii nationale se numeste limba literara. Inceputurile limbii literare se situeaza o data cu aparitia tipariturilor si se formeaza indeosebi in nordul Munteniei (Campulung, Targoviste, Curtea de Arges) si sudul Ardealului (Brasov,Fagaras,Sibiu) - centre cu o larga traditie culturala.

2.2.LIMBA SI LIMBAJUL

DACHII PREA VECHE A LOR LIMBA OSEBITA AVAND, CUM O LASARA, CUM O LEPADARA ASA DE TOT SI LUARA A ROMANILOR, ACEASTA NICI SA POATE SOCOTI

NICI CREDE.
(C.Cantacuzino)"

ASPECTELE , STILURILE SI NIVELURILE LIMBII

In general limba este definita drept "principalul mijloc de comunicare intre membrii unei colectivitati".

Prin urmare ea presupune un complex de semen-asocieri de sunere cu semnificatii si relatii intre aceste semen, un sistem ivit in istoria convietuirii sociale a oamenilor.

Proncipala functie a limbii este, fara indoiala, cea de comunicare. Procesul comunicarii implica obligatoriu un emitator un receptor si un mesaj.

Limba nu trebuie confundata cu limbajul care este doar "procesul de exprimare a ideilor si a sentimentelor prin mijlocirea limbii".

Orice limba nationala are un aspect spontan si mai putin ingrijit(popular) si altul normat (limba literara); poate fi folosit in scris sau oral.

Limba literara are cateva stiluri functionale: -stilul tehnico-stiintific;

-stilul beletristic;

-stilul administrative;

-stilul publicistic;

Se poate vorbi si despre stilul individual caci fiecare vorbitor are o anumita formatie, iar intentiile actului de comunicare trebuie sa implicie o personalitate.

Acest stil este valabil mai ales pentru literature artistica, ina care scriitorul pornind de la datele generale ale limbii pune ceva din propriile-i aptitudini lingvistice. Astfel ca Ion Creanga poate fi considerat un "realist poporan" , pe cand Ion Barbu este adeptul poeziei ermetico-abstracte influentate de geometrie.

Din perspective descriptiva, limba naturala are mai multe niveluri in functie de care s-au impus si domeniurile studiului lingvistic:

@fonetica: studiaza sunetele vorbirii, accentual si intonatia;

@fonologia: fenomenele ca unitati dinstinctive de sunete;

@vocabularul: cuvintele si relatiile semantice.

@gramatica: morfologia si sintaxa;

@semantica: sensul cuvintelor;

2.3.LATINITATEA,

UNITATEA SI CONTINUITATEA LIMBII ROMANE

"De la ramleni, ce le zicem latini, paine, ei zic panis; carne, ei zic caro; gaina, ei zic galina; muiarea, mulier; fameia, femina; parinte, pater; al nostru, noster si altele multe den limba latineasca, ca de ne-am socoti pre amaruntul, toate cuvintele le-am intelege" (Letopisetul Tarii Moldovei) -afirmarea ideii de latinitate a limbii materne- Grigore Ureche (1590-1647)

Formarea poporului roman, precum si formarea limbii romane constitulie un proces unitar.

Limba romana e o limba romanica: structura ei, morfologia, sintaxa si elementele fundamentale ale lexicului, acelea de inbunatatire permanenta, de circulatie intense, sunt latine.

Ceea ce au adaugat pe urma slavii, in mai mare masura, popoarele turcesti, in mai mica, n-au putut modifica acest caracter initial si fundamental al limbii nostre.

Pentru toate categoriile esentiale ale ale vietii omemesti, intrebuintam termeni latini.

De aceia, macar ca ne-am deprins a zice ca limba romana e fiica limbii latinesti, adeca acei corecte, TOTUSI DACA VOM AVEA A GRAI OBLU, LIMBA ROMANEASCA E MUMA LIMBII CEI LATINESTI. (Petru Maior, Istoria pentru inceputul romanilor in Dacia, p 316, 1812)

2.4.EVOLUTIA LIMBII NOASTRE NATIONALE

Limba lor [romanilor] n-a putut fi extirpata desi sunt asezati in mijlocul atator neamuri de barbari si asa se lupta sa nu o paraseasca in ruptul capului, incat parca nu s-ar fi luptat atata pentru viata cat pentru o limba. (Bonfini)

Dupa formare, limba romana a suferit influente din partea unor limbi vorbite de populatii cu care romanii au avut relatii culturale sau "in forta". Elemente de vocabular am preluat din limba slava, maghiara, neogreaca.

Incepand cu secolul al XIX-lea se manifesta influenta libilor romanice si mai ales franceza si italiana. Defapt s-a ajuns la concluzia ca fondul neologic al limbii romane "este      constituit aproape in intregime de cuvinte latino-romanice, dintre care majoritatea sunt latino-franceze. Faptul acesta a determinat o intarire a structurii neolatine a libii noastre.".(C. Manica)

Toate influentele straine de limba initial formulata nu i-au afectat structura gramaticala, aceasta ramanand fundamental latina.

Continuitatea limbii romane nu poate fi contestata numai pentru motivul ca prinul text scris pastrat este "Scrisoarea lui Neacsu din Campulung"-text datat la 1521, caci studiul atent al acestui monument de limba dovedeste ca se mai scrisese romaneste.



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 5465
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved