Mecanismul exercitarii puterii antonesciene

Mecanismul exercitarii puterii antonesciene

- fundamentele puterii antonesciene au fost consacrate prin decretele 3052 si 3053/5 septembrie 1940, 3067/6 septembrie 1940 si 3072/8 septembrie 1940 prin care Antonescu fusese investit si reinvestit "cu puteri depline" in statul roman;

- decretele in cauza au creat institutia politica de "conducator al statului" care concentra atat puterea legislativa cat si puterea executiva in mainile sale; in virtutea acestora, Antonescu putea initia si promulga legi; numea si revoca ministri secretari de stat si subsecretarii de stat, incheia tratate cu alte state; declara razboi sau putea incheia pace;

- ce a scapat lui Antonescu in momentul reinvestirii sale cu puteri depline a fost tocmai prevederea cuprinsa in art. 2 al decretului-regal din 6 septembrie 1940 (care nu aparea in 5 septembrie) potrivit careia regele, aproband modificarea legilor organice numea "pe primul ministru, insarcinat cu puteri depline"; ori dintr-o astfel de perspectiva, este limpede ca regele avea dreptul legal de a-l si destitui. Importanta acestei "scapari" a putut fi apreciata, in fapt, abia la 23 august 1944.

- in activitatea guvernului, ministrii in cadru organizat prezentau informari primului-ministru Antonescu; acesta hotara pe loc sau ulterior masurile care se impuneau;

- paralel cu Consiliul de Ministri, inca din 14 septembrie 1940, Antonescu constituise asa-numitul Consiliu de Cabinet pentru "conducerea si rezolvarea afacerilor curente ale statului";

din Cabinet faceau parte conducatorul statului, vicepresedintele Consiliului de Ministri, ministri Apararii Nationale, Afacerilor Interne, Afacerilor Straine, Justitiei, Economiei Nationale si Finantelor.

Insusi Antonecu recunostea ca acest Cabinet era in fapt "adevaratul guvern care este responsabil de politica statului si de coordonarea in cadrul guvernului a tuturor activitatilor". Consiliul de Cabinet se intrunea saptamanal in vreme ce Consiliul de Ministri o data la doua saptamani, daca era nevoie. La Consiliul de Cabinet participau alaturi de ministri si seful SSI, Eugen Cristescu si Constantin Piki Vasiliu, reprezentantul Internelor si al Jandarmeriei. Problemele cu caracter secret Antonescu le discuta doar cu Eugen Cristescu si Piki Vasiliu sau numai cu Eugen Cristescu (asa cum rezulta din documentele Procesului Antonescu din mai 1946). In sfarsit, un rol deosebit il avea si Consiliul Economic in domeniul "afacerilor curente" specifice agriculturii, industriei, comertului si finantelor;

- in ianuarie 1942, pentru controlul mai eficient al administratiei publice, Antonescu a creat Inspectoratul General Administrativ cu responsabilitati pe circumscriptii si cu obligatia de a inspecta terenul dupa cum urmeaza: inspectorii generali administrativi 20 de zile/luna; prefectii-10/luna si subprefectii-8/luna

- in octombrie 1942 Antonescu a extins atributiile prefectilor, considerati reprezentantii conducatorului statului in teritoriu cu drept de control si sanctiune asupra tuturor serviciilor publice din judete.

- Antonescu a promovat o legislatie exceptionala, specifica unui regim dictatorial, urmarind "reprimarea faptelor ce pun in pericol interesele statului" (6 februarie 1941) si instituind pedeapsa capitala pentru cei care distrugeau in parte sau in intregime fabrici, intreprinderi si depozite (19 aprilie 1941), pentru talharie, furturi, violari de domiciliu, in timpul bombardamentelor;

- impotriva sabotajului economic a instituit internarea in lagare de munca de la o luna la doi ani, dar si pentru "crima de sabotaj" promovand pedepse intre 5 si 20 de ani. Regimul muncii dovedeste militarizarea intreprinderilor de stat si particulare (18 februarie 1941), prevedere care putea fi aplicata oricarei intreprinderi "daca interesele statului o cer";

- in mai 1941 a fost adoptat decretul-lege care instituia obligativitatea muncii pentru toti cetatenii tarii iar in octombrie acelasi an, decretul-lege asupra regimului muncii in timp de razboi, in virtutea caruia intreprinderile lucrau cu trei schimburi de muncitori, 8 ore/zi, 56/saptamana, fiindu-le interzis orice incetare a lucrului;

- dictatura lui Antonescu nu a cunoscut formele aberante de represiune din Uniunea Sovietica sau din cel de al treilea Reich. In anii 1940-1943 au fost anchetate, arestate, condamnate sau amendate sub acuzatia de activitate politica 10.566 persoane. Au fost pronuntate 313 condamnari la moarte, dintre acestea, 72 fiind executate. De retinut ca au fost executati comunisti care actionau ca agenti ai URSS, savarsind acte de sabotaj si spionaj. Daca cei arestati erau dovediti ca faceau parte din PCdR, erau, dupa 1942, gratiat