Pactul Ribentrop-Molotov in cadrul R.I

Pactul Ribentrop-Molotov in cadrul R.I

Lucrarea de fata si-a propus sa realizeze un studiu de ansamblu asupra modului in care evenimentul istoric, cunoscut in cadrul Relatiilor Internationale sub denumirea de Pactul Ribentrop-Molotov sau Pactul Hitler-Stalin, s-a simtit si resimtit in Noua Europa[1]. Ce anume ne-a determinat sa ne indreptam atentia asupra acestei teme a fost tocmai faptul ca data de 23 august 1939 a reprezintat pentru istoria europeana, si nu numai, un moment de referinta; ba chiar, un moment care a marcat, voit sau nu, evolutia statelor europene in genere si a celor sud-est europene in special. Putem aprecia data de 23 august 1939 ca pe un moment premergator izbugnirii celei de a Doua Conflagratie Mondiala . Pe de alta parte, cercetatorul american A.J Taylor in " Originile celui de al doilea Razboi Mondial, era de parere ca prin semnarea pactului, Uniunea Sovietica a dorit evitarea declansarii unui nou razboi. Dezbaterile privitoare la acesta tema de discutie au fost multe si vor ramane multe. Mai mult, parerile oamenilor avizati in domeniu sunt varii. Ne raliem ideii ca dupa o epoca in care principiul nationalitatilor a devenit stalp de rezistenta pentru statele europene nou formate, semnarea pactului a avut un impact aparte pentru intreaga Europa. Pe parcursul lucrarii, dupa cum vom vedea, cercetatorii autohtoni sau nu, au o perceptie diferita sau nu asupra felului in care ceea ce s-a intamplat si-a pus amprenta asupra evolutiei socio-politice de la acea vreme la nivel european si mondial. Scopul acestei documentatii nu a fost acela de implementa o idee sau alta. Toate asertiunile au o baza stiintifica, mai putin cele in care a fost expusa parerea celor ce au elaborat lucrarea in cauza. Dar trebuie precizat ca si opiniile prezentate au un fundament stiintific. Ne-am propus sa oferim o imagine asupra ceea ce a inseamnat pactul in sine pentru Europa, pentru statele vizate, o imagine asupra modului in care a fost perceput de catre oamenii de stiinta. Ne vom indrepta atentia, de asemenea, asupra repercursiunilor sale in context european, asupra politicii promovate de fiecare dintre cele doua puteri semnatare, politici care vin in sustinerea tendintelor hegemonice. In ideea ca nu vom fi acuzati de o expunere tendentioasa, ne-am permis sa discutam despre raporturile dintre Uniunea Sovietica si Germania lui Hitler de la acea vreme.

Actul de la 23 august 1939 a decis partajarea sferelor de influenta in Europa de Est, ceea ce a dus la aparitia unui nou curs al istoriei. Potrivit oamenilor de stiinta, actul sau pactul, cum mai a fost numit, a constat in elaborarea a doua documente. Unul oficial, dat publicitatii si un altul secret, despre care s-a aflat cu mult mai tarziu de la semnarea lui . Acest protocol, cum a fost si este regasit in literatura de specialitate, a fost elaborat in patru puncte . Aici mentionam, in primul rand, disparitia Poloniei ca stat unitar si independent de pe harta Europei , anexarea Tarilor Baltice, a Basarabiei si a Nordului Bucovinei. Se pare ca prin elaborarea acestei anexe, cele doua state renuntau benevol la anumite teritorii in favoarea altora. Cu alte cuvinte, Germania a devenit "o putere toatlitara cu putere maxima de miscare in veste, iar U.S o putere totalitara cu putere maxima de miscare in Est.

Potrivit lui Michel Heller, " o cotitura s-a produs realmente in istoria Europei si a lumii-U.S a deschis poarta razboiului, semnand pactul cu Germania".[8] Cu alte cuvinte, pactul a fost cel care " a decis soarta pacii". Pactul a fost supranumit si "banchetul sinistru" de catre Paul Johnson intrucat el a fost incheiat intr-o atmosfera de veselie si voie buna, fiind de parere ca " macelarii Europeiametiti de bautura, isi jucau rolurile, imbratisandu-se cu tandrete si clatinandu-se pe picioare. In intregime, ei se infatisau ca un grup de gansteri rivali, care avusesera si inainte impartit impreuna ceva, si acum puteau sa o ia de la capat, fiind profesionisti ai aceeasi afaceri Pactul de neagresiune a fo[i]st, in fapt, "un simplu act de agresiune impotriva Poloniei ( si nu numai ). Potrivit altor oameni de stiinta, pactul, supranumit "actul de brigandaj al secolului " , a fost semnat de Molotov si Ribentrop in prezenta lui Stalin in noaptea de 24 august, ora 2: 00, purtand insa denumirea de pactul de la 23 august, intrucat in data de 23 august Hitler si-a dat acordul asupra intelegerii la ora 23:00, ora Moscovei . In acceptiunea anumitor oameni de stiinta se pare ca " pactul sovieto-german din 23 august 1939 a socat opinia publica mondiala, deoarece, dupa ce ani in sir, cele doua mari puteri totalitare s-au atacat reciproca o vehementa rar intalnita, deveneau peste noapte prietene". Pactul a fost denumit chiar " pact de impartire", pact de distrugere" sau "pact de razboi".

Putem aprecia ca pactul a fost perceput ca o "lovitura impotriva incercarii de a opri expansiunea hitlerista". Paradoxal, daca avem in vedere ca partidele comuniste au considerat ca nu este exclusa " necesitatea unui acord intre Franta, Marea Britanie si URSS impotriva oricarui agresorsi nu impiedica cu nimic continuarea luptei energice impotriva agresorilor, in special a fascismului german". La un moment dat, comunisitii sustineau ca acest pact a fost doar un instrument prin prisma caruia sa detina controlul asupra Germaniei naziste. Motiv pentru care, privind cu suspiciune noua prietenie, Ribentrop la semnarea actului a declarat ca " Guvernul sovietic ia foarte serios noul pact. Imi dau cuvantul de onoare ca U.S nu-si va trada partenerul". A fost evident ca aceeasi pretentie o avea si din partea noului sau aliat, fost rival nu cu mult timp in urma.

Pentru a intelege contextul in care pactul a luat nastere, aducem in discutie, printre altele, asertiunea poetului polonez Czeslaw Milosz, care in lucrarea sa " Cealalta Europa", sublinia ca " in ajunul celui de al Doilea Razboi Mondial, cea mai mare parte a tarilor din Europa Centrala si de Rasarit erau guvernate de regimuri cvasi-dictatoriale, hipernationliaste, xenofobe, rasite, antisemite." Se pare ca aceeasi idee a fost sustinuta si de politologul american H. Seaton Watson, acesta era de parere ca statele europene, de dupa Prima Conflagratie Mondiala, au fost ruinate din punct de vedere politic, economic, mai mult "tensiunile nationale " au reprezentat "o amenintare la adresa echiibrului de puteri european". Tot Watson a dat ca exemplu dezmembrarea Cehoslovaciei pentru a explicita forta de implicare a statelor vest-europene, care au ramas pasive, fie din dezinteres, fie din neputinta, la atitudinea lui Hitler in raport cu statele europene. Se pare ca un alt moment important pentru istoria Europei a fost dezmembrarea Cehoslovaciei din septembriei 1938, prin care Hitler si-a anexat o anumita regiune, necesara constituirii asa-zisul spatiul vital.

ca in Se pare urma tratativelor esuate atat cu Marea Britanie, cat si cu Franta, Uniunea Sovietica alege sa-si indrepte atentia spre o colaborare cu Germania nazista. U.R.S.S a sustinut ca refuzul sau de a incheia un acord cu statele vest-europene a avut o motivatie de ordin militar, si anume inexistenta unei conventii militare, care sa o fi sprijinit in caz de atac din partea Germaniei hitleriste. Mai mult, Imperiul Rus a fost nemultimit pentru englezii nu au luat in serios de elaborarea unei convetii care "sa stabileasca precis proportiile, termenele si conditiile ajutorului militar pe care partile semnatare trebuiau sa-l dea reciproc ". Cu alte cuvinte, din relatarea expusa reiese ca Uniunea Sovietica nu era pusa pe picior de egaliate cu cele doua presupuse partenere, fapt ce a indignat clasa politica sovietica. Din documentarea cercetatorii autohtoni erau de parere ca semnarea pactului a constat, poate, in cel mai important lucru pentru Stalin, si anume existenta unei conventii, a unui protocol secret, care sa acorde Uniunii Sovietice putere de miscare in Europa Centrala. Ba chiar, se considera ca " fara acest protocol, pactul nu ar fi fost semnat de partea sovietica." Se credea chiar ca elaborarea acestei anexe secrete a fost ideea conducerii sovietice, mai mult, aceasta reprezentand conditia "sine qua non" a actului in sine. Cu privire la aceasta pretentie a lui Stalin, insusi Molotov declara ca "dupa semnarea pactului de neagresiune, trebuie semnat un protocol special care ar determina interesele partilor semnatare in cutare si cutare chestiune de politica externa [] care este o aprte inseparabila a pactului". Stalin, intr-o sedinta secreta a Biroului Permanent din 19 augurt 1939 declara ca " este in interesul nostru sa se declanseze un razboi intre Reich si blocul anglo-saxon. Este esential pentru noi ca acest razboi sa dureze cat mai mult posibil pentru ca cele doua parti sa se epuizeze. De aceea trebuie sa acceptam pactul propus de Germania". Pe de alta parte, Hitler sustinea ca " tot ceea ce intreprind este impotriva Rusiei. Daca Occidentul este prea prost, prea orb ca sa inteleaga asta, voi fi obligat sa ajung la o intelegere cu rusii, sa zdrobesc Occidentul si apoi sa-mi intorc toate fortele impotriva U.S." Din declaratiile celor doi lideri europeni, se pare ca nici una dintre cele doa nu credea in cealalta. Totul a fost un act regizat in vederea satisfarcerii unor itnerese de anvergura. Asa-zisa prietenie rezida, de fapt, in ideea de a-si realiza obiectivele de factura hegemonica. Pana cand reuseau sa distruga vestul, cele doau state apareau drept aliate, urmand ca intr-un final sa se ajunga la un conflict intern pentru puterea toatala.

Tot poetul polonez Czeslaw Milosz, referitor la pact afirma ca " pentru europenii occidentali, pactul Ribentrop-Molotov nu este mai mult decat o amintire vaga a unui trecut cetos. Pentru noi-spun noi- pentru ca eu insumi am simtit consecintele intelegerii dintre supraputeri, acea divizare a Europei a fost o realitate palpabila []. Voi defini Europa Centrala drept tarile in care, in august 1939, au fost obiectul real sau ipotetic al unui targ dintre U.S si Germania []." Este interesant modul in care a abordatproblema si in care a definit statele vizate de pactul sovietico-german. Ca un om care a trait acea experienta a incheierii pactului, a relatat prin afirmatiile sale felul in care a simtit pactul. Pe de alta parte, pentru prima data in aprilie 1939 Hitler si acolitii sai nu au mai atacat bolsevismul in discursurile lor. Mai mult, la 3 august 1939 Ribentrop vorbea chiar de refacerea relatiilor sovietico-germane. Oamenii politici sovietici considerau ca atata vreme cat interesele Germaniei lui Hitler nu erau aceleasi cu ale Uniunii Sovietice, " discutiile ideologice nu trebuie sa reprezinte o problema". De aici pana la semnarea unui act nu a mai fost decat un pas.

Ne place sa credem ca studiul de fata a reusit sa ofere o mai buna imagine despre ceea ce a insemnat in istoria Europei momentul 23 august 1939. Speram ca am putut sa realizam o prezentare referitoare la modul in care a fost perceput de oamenii de stiinta din domeniu. Se pare, insa, ca desi principiul nationalitatilor a jucat un rol important in istoria europeana, inca mai existau la acea vreme intentii hegemonice care sa duca la divizarea pe harta Europei. De asemenea, impactul semnarii acestui pact a fost unul puternic. Occidentul, cu alte cuvinte, s-a vazut neputincios in fata unei puteri de o asemenea anvergura. Balanta la scara europeana s-a schimbat. Echilibrul s-a transformat in dezechilibru. Statele vest europene nu mai doreau decat reechilibrarea balantei de puteri. Pacea parea a fi un ideal abstract.