Pompei/ Cnaeus Pompeius Magnus

Pompei/ Cnaeus Pompeius Magnus

     Pompei/ Cnaeus Pompeius Magnus (106-48 i.e.n.), om politic si general roman. Fiu al lui Cn. Popmepius Strabo, reprezentant al unei ilustre familii senatoriale, Pompei se afirma in viata politica dupa debarcarea lui L. Cornelius Sulla in sudul Italiei si reizbucnirea razboiului civil dintre populari si optimati. La inceputul anului 83, reuseste sa recruteze in Picenum trei legiuni cu care contribuie la victoria optimatilor. Casatorit cu Aemilia, fiica vitrega a lui Sulla, Pompei este trimis in Sicilia, apoi in Africa de Nord pentru a lichida ultimele rezistente ale popularilor: din 76 duce lupte grele in Spania impotriva lui Sertorius. Revenit in Italia, infrange in 71 ultimele forte ale armatei lui Spartacus.

Ales consul impreuna cu M. Licinus Crassus in 70, Pompei modifica sistemul politic impus de Sulla, restaurand atributele si drepturile tribunilor poporului. In 67, prin Lex Gabinia, i se confera puteri extraordinare (imperium maius) pentru trei ani, cu misiunea de a combate pirateria din Marea Mediterana; dovedind un talent organizatoric de exceptie, el rezolva aceasta misiune in numai cateva luni. In 66, impotriva vointei senatului, ii este incredintata comanda suprema in Orient, in razboiul impotriva lui Mitradate VI, regele Pontului. Pompei il invinge pe acesta, apoi pe aliatul sau Tigranes II cel Mare, regele Armeniei, initiaza o campanie in regiunea Marii Caspice si a Caucazului. In anii 64-63 se consacra reorganizarii politice a Orientului; Regatul Seleucid este desfiintat si transformat in provincia Siria, Pontul Occidental si Cilicia sunt organizate ca provincii romane, Armenia, Cappadocia, Commagene, Regatul Bosporan, Galatia, Osroene si Iudeea primesc statutul de regate clientelare.

La intoarcere, Pompei isi serbeaza cu un fast nemaiintalnit triumful la Roma, primeste cognomentul de Magnus, dar nu izbuteste, datorita constantei opozitii a senatului, sa ratifice masurile adoptate in Orient si sa asigure inzestrarea veteranilor sai cu pamant. In aceste conditii, gratie abilitatii lui Caesar, care reuseste sa atenueze temporar rivalitatea dintre Pompei si Crassus, se constituie in 60 primul triumviratm intelegere privata si secreta in scopul sprijinirii reciproce a celor trei in lupta impotriva aristocratiei senatoriale. In 57 Pompei obtine rechemarea lui Cicero din exil si dobandeste puteri exceptionale pe timp de 5 ani, in vederea asigurarii aprovizionarii Romei cu cereale. Dupa intrevederea de la Lucca (56), in Italia Centrala, care reinnoieste triumviratul, Pompei si Crassus sunt alesi consuli in 55; la sfarsitul consulatului sau, Pompei obtine guvernarea Spaniei pe 5 ani, dar nu paraseste Roma. Framantarile politice continue de la Roma, gloria crescanda a lui Caesar in Gallia, moartea lui Crassus la Carrhae (53) duc la destramarea triumviratului si la apropierea lui Pompei de senat, care, in 52, accepta desemnarea sa in calitate de consul sine collega, cu misiune de a restaura ordinea. Evolutia politica impune ca inevitabila ciocnirea dintre cele doua personalitati. La 7 ianuarie 49, printr-un senatus consultum ultimum, Caesar este demis din functii, iar Pompei insarcinat cu apararea republicii. Traversand cu legiunile sale, trei zile mai tarziu, Rubiconul, Caesar declanseaza razboiul civil. Inaintarea lui rapida in Italia il obliga pe Pompei sa se refugieze, impreuna cu partizanii lui, in Brundisium, apoi in Grecia, unde incepe concentrarea de forte in vederea recuceririi Italiei. Dupa ce infrange in batalia de la Ilerda principala concentrare a fortelor pompeiene din Spania (2 august 49), Caesar debarca in Epir, dar la Dyttachium este respins. Fortat de optimatii din tabara sa, Pompei accepta sa dea la Pharsalos, in Tesalia, la 9 august 48, batalia hotaratoare impotriva lui Caesar. Infrant, se refugiaza in Egipt, unde este asasinat la 28 septembrie 48 din ordinul regelui Ptolemeu XIII. Organizator si administrator exceptional, general talentat, Pompei ramane insa inferior ca om politic genialului sau rival.