STATUL DAC

STATUL DAC

Daca investigam istoria administratiei publice pe teritoriul tarii noastre constatam, la fel ca si In cazul altor tari, existenta mai multor etape evolutive. Dar, administratia In stat ca proces apare doar odata cu formarea statului, ceea ce la noi coincide cu constituirea statului dac centralizat In timpul regelui unificator Burebista, moment amplasat cronologic in jurul anului 80 I.Cr. ;Desigur, flu este vorba de o administratie publica In sensul concret al cuvantului, al definitiilor expnimate In randurile anterioare, dar este vorba de un debut real, de care trebuie sa se tina cont Intr-o scriere ca cea de fata. Deci, nu se poate discuta despre administratia publica fara a se avea In vedere evolutia statului la romani, inclusiv la stramosii nostrii geto-daci. Statul geto-dac a fost o monarhie, influentata In organizarea sa de modelul monarhiei elenistice. Puterea suprema era detinuta de rege, care a concentrat in mainile sale intreaga conducere, fiind varful nobilimii si de asemenea, varful ierarhiei aparatulul de stat .De remarcat ca institutia regalitatii a tins sa devina, fara a fi vorba de o regula, ereditara, aspect ilustrat de faptul ca Burebista si Decebal erau, de pilda, fii de regi. Dar, la succesiunea tronului puteau veni si fratii regelui or chiar marele preot. Astfel, dupa Sconilo a venit Duras-Diurpaneus, ca frate al regelui, iar dupa acesta a urmat, in calitate de nepot, Decebal.Specific monarhiei dacice este exercitarea puterii laice si religioase fie de catre singura persoana. fie de catre peroane diferite.De exemplu , Deceneu si Comosicus au fost la un moment dat atat regi cat si marii preoti, spre deosebire de Burebista care a fost doar rege (mare preot fiind in vremea sa Deceneu) ori de Decebal (mare preot Vezinas). In regatul dac- functionau norme cutumiare si, probabil, chiar-strise (date de reformatorul Zolmoxe), care se aplicau, desigur, si aparatului administrativ de stat, menit sa asigure Indeplinirea flinctiilor statului pe plan intern si chiar extern. 'La curtea regelui, organizata probabil dupa unele influente elenistice, se afla viceregele (calitate pe care putea sa detina marele preot), consilieri regali, comandanti, militari, sefii de fortificatii, soli pentru diverse misiuni etc.' (Istoria dreptului romanesc, vol. 1, Editura Academiei, Bucure 1980, p.54). lata ,deci ,ca pe langa rege s-a constituit la nivel central un aparat de stat, curte compusa din sfetnici si executanti ai vointei sale. Nu posedam date care sa ne ingaduie sa descifram modul de organizare a puterii centrale, sa precizam competentele demnitarilor In cauza, dar cunoastem ca acestia se bucurau de o anume stabilitate si continuitate In exercitarea atributiilor si erau incadrati intr-o anumita ierarhie. Astfel, marii preoti detineau - dupa cum sustin lordanes si Dio Cassius - putere aproape regala, iar In organizarea statala imp usa de Burebista, marele preot exercita, a cum deja s-a pomenit, atribitiile unui vicerege. Rolul aparte acordat puterii religioase ii explicam prin faptul Ca religia devenise institutie de stat, ai carei reprezentanti, preotii, erau slujitori oficiali ai regelui si ai paturilor conducatoare si, de asemenea, prin interesul regilor daci si ai aristocratiei de a acredita ideea ca legile sunt de esenta divina. Sursele istorice referitoare la organizarea locala a Daciei ne fumizeaza date valoroase In acest sens, chiar daca ele sunt incomplete. Astfel, conform marturiei lui Suidas In Dacia existau -Inainte de cucerirea romana din 106 d.Cr.- 'unii pusi mai mari peste treburile agricole, iar altii, din jurul regelui, erau irnpartiti la paza cetatilor'. De aici reiese limpede ca existau doua categorii de dregatori: unii detineau de ordin administrativ iar altii de natura militara. Tot atat de limpede este aspectul ca un asemenea sistem de organizare a dregatorilor si a dregatoriilor locale reclama Impartirea teritoriului, respectiv repartizarea populatiei in unitati administrative cum s-a facut aceasta, cum au fost ele nu suntem in masura sa precizam, dar credern ca afirmatia anterioara corespunde realitatii. In plus, faptul ca problemele agriculturii erau diriguite de organe de specialitate ale statului indica nu doar ponderea agriculturii In viata economica a stramosilor nostri geto,..daci, dar si controlul efectiv pe care statui il exercita asupra celor doua forme de proprietate: cea a aristocratiei si cea a obsiilor teritoriale. Formarea unei categorii distincte de dregatori cu atributii de comanda militara, dintre oamenii devota regelui, ilustreaza atat atentia speciala acordata armatei cat si aspectul ca Dacia poseda un vast sistem de aparare, format din cetati raspandite pe Intregul teritoriu al statului . Astfel, sunt cunoscute cetatile de La Coste Blidaru, Piatra Rosiei si Banita ce faceau parte din sistemul de aparare al capitalei Sarmizegetusa (Gradistea Muncelului). Cetati asemanatoare au existat si in alte parti ale Transilvaniei (Capalna - pe valea Sebesului Piatra Craivii - nudeparte de Alba Julia, Tililisca - langa Sibiu), In Banat (Divici - In apropierea Dunarii), In Oltenia si chiar In Moldova (Batca Doanmei - langa Piatra Neamt). De altfel, Burebista i-a constituit armata de circa 200.000 de luptatori, dupa cum graiesc izvoarele istorice, cifra notabila chiar pentru zilele noastre, cu atat mai mult pentru vremurile acelea stravechi. De asemenea, Burebista a concentrat baterea monedei Intr-un singur centru, la Tilisca , ceea ce a facut sa se iveasca - dupa cum ne informeazi Josephus Flavius - 'un fel de perceptori ai veniturilor si roadelor ce Ie produce pamantului - alesi prin vot'. Aceasta marcheaza specializare a functiilor publice', ce a condus si la 'specializare' a normelor juridice, dupa cum remarca profesorul Paul Gogeanu (I~toria dreptului romanesc Bucuresti 1985, p.5). Deci, intalnim aici elemente embrionare ale unui drept public si, mai departe, ale administratiei publice. In evolutia acesteia vom Inregistra veritabila cotitura doar dupa anul 106 d.Cr., cand In urma infruntarii daco-romane Dacia va fi cucerita de catre Imparatul Traian, care va inaugura aici, pentru mai bine de 160 de ani. administratia Romei. Acest fapt a avut urmari multiple, mai ales ca dreptul roman aplicat in Dacia a fost un factor de unificare a provinciei cucerite, pe care a incadrat-o social, economic, financiar, politic si administrativ in marea familie romana.