Stalin, un tiran al progresului - Manevre castigatoare

Stalin, un tiran al progresului

Duminica, 27 ianuarie 1924. Pe un frig naprasnic, sunt -20C, un milion de rusi se inghesuie si dardaie, in Piata Rosie, pentru a aduce un ultim omagiu marelui carmaci, Lenin. A murit un om, se naste insa un mit, leninismul. Cine avea sa-i ia locul zeului E o zi apasatoare, urmeaza altele si mai grele, decisive chiar. E in joc partidul, Uniunea sovietica. In spatele catafalcului, sabiile deja se ascut, lupta pentru putere va fi castigata de cel care va izbuti sa convinga poporul ca este singurul mostenitor, de drept al lui Lenin, continuatorul destoinic al operelor sale. Candidati sunt multi. Kamenev, Zinoviev, Trotki, Buharin. Starul este bineinteles Trotki, eroul razboiului civil, intemeietorul Armatei Rosii, energicul administrator, stralucitorul orator, foarte popular printre soldati. Se stie doar ca el a fost cel care in momentele hotaratoare din toamna lui 1917, a obtinut pentru bolsevici, sprijinul sovietelor din Petrograd. Ar mai fi de amintit cineva, un om al umbrelor, un birocrat neobosit. Prezent mai tot timpul in plan secund, cum lesne se poate observa pana si in fotografii, un personaj insipid, tacut, fara charisma lui Trotki, nici tinuta intelectuala a lui Buharin, dar care cu multa meticulozitate, isi calcula pasii spre putere. Numele lui conspirativ, inca de pe vremea exilului in Siberia, era Stalin. De mult statea la panda, orgoliul si setea de putere l-au tradat deja in cateva randuri, a iesit chiar sifonat  din       clinciurile cu Zinoviev si Kamenev, dar mai ales cu Trotki, dusmanul sau numarul unu, inca de pe vremea cand, el Stalin, era comandantul frontului de la Taritin. Acum, la inmormantarea lui Lenin, din postura de secretar general al partidului, "frumosul georgian" i-a pregatit lui Leon Davidovici o mica razbunare. Moartea lui Lenin survenise in timp ce Trotki se afla la o cura de bai, in Caucaz, astfel ca Stalin a mirosit ocazia si i-a trimis scrisoarea de instiintare cu intarziere, in asa fel incat acesta sa nu mai poata ajunge la funeralii. Sa lipsesti de la ceremonia de ramas bun, sa nu porti pe umeri sicriul liderului mult iubit, nici ca se putea o blasfemie mai mare ! Poporul stia acum, cine nu poate si nu trebuie sa fie urmasul lui Lenin. S-a ocupat de asta, ca un regizor dibace, Stalin.

Manevre castigatoare

Conducerea comuna a fost dupa 1924 provizorie, pana se alcatuiau taberele. Cu Orgburo-ul sub brat, Stalin controla intreaga politica de cadre a partidului, stia ce trebuia sa stie despre toti tovarasii, astfel si-a asigurat adeziunea majoritatii membrilor Comitetului Central. Urma smulgerea primului ghimpe din coasta sa, cel mai periculos pentru ascensiunea sa, Trotki. Pretextul vendetei ? Teza controversata a revolutiei permanente, de care Trotki tragea cu dintii, visand la un export al revolutiei ruse in toata lumea. In schimb, Stalin nazuia la construirea socialismului intr-o singura tara. Fostul comisar al poporului pentru armata, a gresit tactica, l-a subestimat pe Stalin cel "mediocru", si-a cumparat singur streangul, mai se cerea ca, cineva sa il puna pe grumaz .si tot el a facut-o. Nu putea renunta, cu una, cu doua, la revolutie, era Biserica lui, la fel ca pentru Robespierre. Inexplicabil, Trotki lasa garda jos, devine apatic, clacheaza nervos, nu mai participa la sedintele biroului politic, evadeaza in Crimeea la tratament sau se retrage la vanatoare. Aliat din precautie cu Zinoviev si Kamenev, Stalin il doboara cu usurinta unui pumn direct in figura, pe un Trotki stors de puteri. Isi intoarce coltii, apoi, spre "gemenii revolutiei , Zinoviev si Kamenev, de data asta secondat de Buharin. Cu un Leon Trotki sculat din morti pentru o ultima zvacnire, cei doi batrani bolsevici au format Opozitia unita, asa numita disidenta de stanga impotriva politicii tradatoare a NEP-ului, care incuraja initiativa privata a taranilor, adica aducea capitalismul in patria muncitorilor. Stalin nu era ingrijorat de o asemenea perspectiva, in consecinta s-a pozitionat la dreapta, pentru ca trebuia sa se scuture de cei trei. In 1927, zorii puterii se intrezareau senini pentru Stalin, in sfarsit se descotorosea de ei, Trotki si Zinoviev chiar au fost exclusi din C.C. Va suna ceasul si pentru vechiul sau aliat, N. Buharin, copilul minune al partidului, acuzat de deviatie de dreapta. Gruzinul Djugasvili s-a intors pe varfuri cu 180 de grade spre stanga, ii folosea, pentru a lichida inca un rival, probabil ultimul de seama. Rezultatul partidei, sah mat: la Trotki, exilat si haituit pe jumatate de glob, partidului strunit si cu frica in oase, tarii, caruia i se oferea un nou conducator suprem, pe care sa-l venereze. Ce a fost dupa, nu a mai contat, procesele de la Moscova din perioada 1936-1938, au fost doar niste spectacole tragico-comice. La care, se pare ca a si asistat, de undeva, dintr-un colt intunecat al salii. Pentru a castiga puterea, trebuia sa detina monopolul asupra Ideii, numai asa puterea se identifica indistructibil cu personalitatea sa      .

De abia acum, devenea unicul talmaci, discipolul ilustru al lui Lenin. In plus, omul care in anii imperiului spargea banci prin Tbilisi, mai cunostea un amanunt dialectic, care se pare le era necunoscut companionilor sai, si anume ca, in Istorie nu exista virtute, binele si raul sunt notiuni ce tin de morala si atat, forta motrica a universului este actiunea. Trebuia sa masacreze partidul daca vroia sa salveze regimul sovietic, Stalin a gasit combinatia perfecta, a unit dogma cu actiunea. Ce ironie sinistra, in felul acesta se implinea tocmai teoria lui Hegel despre Idee ! Caci Iosif Visarionovici se metamorfozase in Idee.

Factura industrializarii, sangele

Vasazica, mai ramanea tara de aranjat. Koba gruzinul, era la post, gata sa-si suflece manecile si sa trudeasca la smulgerea vechii Rusii din inapoierea sa proverbiala. Occidentul, care niciodata nu a privit cu ochi binevoitori regimul proletarilor, facea planton cu mana inclestata pe barda, cu gandul la primul semn de slabiciune, care i-ar fi permis sa-l decapiteze. Stalin stia acest lucru, cu siguranta, ii reveneau in minte zilele tumultoase ale razboiului civil cand britanicii, francezii si americanii au debarcat si in sud si in nord, pentru a-i strivi pe bolsevici in fasa. Se impunea o industrializare urgenta a tarii si intr-un ritm alert pentru a ajunge Vestul din urma, era singura sansa de supravietuire a republicii sovietelor. Comunismul biruise intr-o tara ravasita de razboi, foamete si genocid. Istoricii de spita joasa, pentru care lenea spiritului inseamna confort intelectual, deci elitism (fara munca de cercetare!), zbiara ca Stalin, un tiran sangeros, a trimis in pamant milioane de oameni, pentru a-si implini reveriile de marire, ca vedea neaparat in Rusia o mare putere, indiferent de pret. Numai ca opera la care s-a inhamat nu putea prinde contur, intr-un timp foarte scurt, decat cu mari sacrificii, cum nimeni nu mai facuse de la Petru cel Mare incoace. Bugetul era plin de gauri, posibilitatile de export nule, care era calea de iesire din acest dramatic impas? Dupa cum sustinea si scriitoarea L. Marcou, Stalin se afla intr-un cerc vicios " pentru a dezvolta o agricultura colectivizata, avea nevoie de o industrie puternica, pentru a avea o industrie puternica ii lipsea o agricultura colectivizata pe care sa se sprijine". Ca urmare, a folosit metodele constrangerii administrative atat de dragi inamicului sau, Trotki. Orice am zice, un om al carui unic scop era numai puterea personala, nu s-ar fi angajat sub nici o forma, intr-o lupta pana la extinctie cu taranii si muncitorii. Primul plan cincinal conceput de Stalin in vara lui 1928, la Soci, intr-o casa de vacanta, a adus roade importante, productia de carbune si otel s-a triplat, metalurgia, industria constructoare de masini si cea chimica, toate au luat un avant nemaivazut pana atunci. Desi indicele productiei industriale nu a atins prognoza de crestere cu 200% a C.C al P.C.U.S, totusi Uniunea sovietica a izbutit sa ia fata mai marilor capitalismului, Franta, Anglia, Japonia, astfel ca de prin 1935 sufla deja in ceafa Statelor Unite, in ceea ce priveste cresterea economica. Si apropo de America, simbolul renasterii economiei sovietice a fost, culmea, celebrul camion Ford. In toata tara s+au deschis si mai multe scoli de meserii, licee, institutii de cercetare, academii, universitati, ateliere, uzine. Ogoarele s+au lasat calcate de mii de tractoare mesterite la Stalingrad si Harkov, a fost construit canalul M. Alba+M. Baltica. Colectivizarea s+a incheiat in 1936, cu succes au spus autoritatile, peste 90% din gospodarii au intrat mai de bunavoie, mai cu de+a sila in "sistem". Pana la urma, taranilor saraci le suradea o atare masura, imparteala "poamelor" era acum egala. Costurile umane au fost infernale, cinci milioane de kulaci in gulag, patru milioane de morti de foame, la propriu, in Ucraina, sute de mii de muncitori jertfiti pe altarul socialismului. Stalin maturase Rusia, de la un capat la altul, asa cum facuse odinioara si Ivan cel Groaznic cu opricinina sa. Pentru a ridica tara, trebuia sa tina cont de conditiile ei specifice. Coercitia si teama au fost cele mai bune arme pentru ca, se stie, ele maximizeaza efortul, deci rezultatele. A fost nevoit sa institutionalizeze birocratia, pentru a acumula toata puterea ei si prin ea sa+si execute planurile de modernizare. In definitiv, teroarea nu a fost gandita ca un mijloc de exterminare ci ca un instrument eficace de a guverna masele. A confiscat constiinta, a pus in miscare motorul Istoriei care este frica, numitorul comun al actiunilor sale se numea dinamizarea progresului, faurirea Omului Nou. Si a fost foarte aproape. Altfel cum putem explica cea mai mare migratie industriala din istorie, cand in 1941, Stalin a transferat in Ural peste 2000 de fabrici si cateva milioane de muncitori, pentru a reincepe intr+un timp foarte scurt productia de razboi. Uluitor, nu? Sau ca U.R.S.S. isi testa in 1949 prima bomba atomica. De la un popor ce vietuia in bordeie din lut si paie, la o mare putere nucleara ! Avea dreptate Lenin cand spunea ca marxismul nu e impietrit, e "un indreptar in actiune", Stalin a avut grija sa se ocupe de asta. Fichte ne invata, ca fiecare etapa a Istoriei e marcata de spiritul unei natiuni ori unui om, secolul XX, macar in prima sa jumatate, apartine lui Stalin, fie ca ne place, fie nu, Istoria nu judeca dupa simpatii.

PAUL VERDES