Teoriile stiintifice asupra ordinii sociale. Utilitarism (J. Bentham, J. Stuart Mill), pozitivism (A. Comte)

Utilitarismul

La sfarsitul secolului al XVIII-lea, Jeremy Bentham se singularizeaza in tentativa sa de a explica politicul prin metode aritmetice. Principiul fundamental al explicatiilor sale este acela ca "natura a plasat omenirea sub guvernarea a doi stapani, durerea si placerea. Numai ei pot sa ne spuna ce trebuie sa facem". Lumea ar trebui sa promoveze principiul utilitatii; atata timp cat oamenii doresc sa fie fericiti, utilitatea promoveaza fericirea

In Introducerea asupra principiilor moralei si legislatiei (1789) propune :

O republica democratica in care eficacitatea si fericirea fiecarui membru al comunitatii sa fie masurate si prevazute stiintific de catre o institutie speciala;

O teorie generala a inchisorilor, conform careia delicventul detinut, plasat continuu sub supravegherea gardianului si supus unui dresaj corporal minutios, va recunoaste ca ii este folositor sa se supuna normelor fericirii colective;

Interventia guvernamantului atunci cand, in cautarea placerii proprii, unii membri ai comunitatii provoaca durere altora: "Treaba guvernamantului in societate este sa promoveze fericirea in societate prin pedepse si recompense";

Drepturile naturale ale omului sunt "absurditati bombastice";

Neinterventia guvernamantului in societate este de dorit, in felul acesta promovand cea mai mare fericire pentru cel mai mare numar de oameni - intrucat indivizii sunt cei mai buni cunoscatori ai propriilor interese;

Evitarea situatiei in care un numar mic de oameni cotroleaza guvernamantul. In cautarea utilitatii, toti trebuie sa fie egali - aceasta inseamna ca aproape toata lumea trebuie sa aiba dreptul de a vota (in concret, Bentham a sustinut sufragiul universal masculin, conform unor interpretari sustinand chiar si dreptul de vot pentru femei).

John Stuart Mill este mult mai clar in sustinerea drepturilor femeilor, in Despre libertate (1859):

In noua organizare liberala a statului (care functiona in Marea Britanie si Statele Unite ale Americii) guvernul - care inainte era principalul inamic al libertatii individului - este receptiv la majoritatea poporului. In acest fel insa, ei instraineaza libertatea celor care sunt minoritatea care voteaza altfel;

Majoritatea isi foloseste presiunea sociala si impotriva acelora care nu se conformeaza modului de viata comun si conventional; fara a trece prin guvern sau prin lege, "coercitia morala a opiniei publice" poate sufoca libertatea de gandire si actiune, proscriind pe cei care nu se conformeaza traditiilor;

"Unicul scop pentru care puterea poate fi legitim exercitata asupra oricarui membru al unei comunitati civilizate si impotriva dorintei acestuia este prevenirea vatamarii celorlalti. Propriul sau bine, fizic sau moral, nu este un mandat suficient" ("principiul vatamarii");

Libertatea este vitala pentru dezvoltarea individului; fara exersarea libera a facultatilor mentale si morale, care sunt asemenea muschilor, acestea se slabesc si ofilesc;

Exista oameni care pot face majoritatea societatii sa se simta inconfortabil si nefericita, dar pe termen lung, nonconformisti ca Sopcrate sau Galilei au fost folositori societatii;

Progresul este posibil doar prin piata libera a ideilor, opiniilor si credintelor.

In privinta formelor de guvernare, Mill si-a expus punctul de vedere in Consideratii asupra guvernarii. Reprezentativitatea (1861):

Democratia reprezentativa este cea mai buna forma de guvernare;

Participarea politica este forma principala de antrenare a facultatilor morale si mentale, folosita numai in democratie;

Teama de tirania majoritatii trebuie sa aduca rezerve in probleme democratiei; este preferabil votul plural (voteaza toti care stiu citi si sa se semneze, dar au voturi mai multe aceia cu educatie superioara). Este o solutie temporara, pana cand majoritatea va fi suficient de cultivata pentru a inlatura problema tiraniei majoritatii.

El insusi, Mill s-a intitulat adept al liberalismului de tip "laissez-faire", dar spre sfarsitul vietii s-a proclamat socialist.

Utilitarismul a ramas influent pana dupa al doilea razboi mondial, inclusiv in mediul academic american.

Pozitivismul

Introdus in gandirea politica de C. H. de Saint-Simon (1760-1825), pozitivismul a devenit o doctrina completa odata cu Auguste Comte - politehnician si secretar al lui Saint-Simon. Operele sale fundamentale raman Curs de filozofie pozitiva (1830-1842, 6 vol.) si Sistem de politica pozitiva (1851-1854, 4 vol).

Din esenta gandirii sale:

Cele trei stari ale civilizatiei umane sunt, de fapt, etape ale evolutiei spiritului. In faza teologica sau fictiva, ratiunea explica faptele observate prin fapte inventate (in politica, a fost astfel inventat dreptul divin); in faza metafizica sau abstracta, faptele sunt explicate prin abstractii (cazul contractului social in politica); starea stiintifica sau pozitiva, in care faptele sunt explicate prin legi generale. In acest ultim stadiu, stiinta politica devine "o fizica particulara, fondata pe observarea directa a fenomenelor privitoare la dezvoltarea colectiva a speciei umane, stiinta avand ca obiect coordonarea trecutului social, iar ca rezultat determinarea sistemului pe care mersul civilizatiei tinde sa-l produca astazi".

Progresul social se produce datorita descoperirilor stiintei si aplicatiilor sale (in primul rand in industrie);

Individualismul creaza anarhie si dezordine sociala. Este necesara o stricta diviziune a muncii si o clara ierarhie a competentelor in societate:

Cei ce stiu sa elaboreze cunostintele referitoare la natura fizica si sociala;

Publicistii care difuzeaza si raspandesc planurile;

Guvernantii care executa acesta planuri;

Masele care se supun guvernantilor, in avantajul lor;

Revolutia franceza se datoreaza pierderii sensului sociabilitatii si destrabalarii indivizilor;

Individualismul nu are nici o valoare in afara societatii, si poate fi valorificat doar prin intermediul familiei (creuzetul formarii morale) si patrie (care ne invata solidaritatea);

Politica trebuie fundamentata stiintific, pana la a fi inlocuita cu o stiinta a tehnicii si gestiunii colective;

Puterea trebuie sa apartina savantilor, singurii care detin mijloacele (cunoscand principiile sociologiei, staticii si dinamicii sociale). Acestia sunt insa sistematic persecutati de putere;

Este necesara planificarea sociala sistematica si "stiintifica", care sa fie propovaduita de noua religie in care oamenii de stiinta urmau sa fie prelati, iar Comte insusi - papa.

Intre pozitivistii suucesori lui Comte, remarcam pe Henry James Maine si Lewis Morgan.

Henry Maine, care in 1861 a tiparit Ancient Law (Dreptul antic), realizeaza un studiu comparativ al conceptelor si sistemelor juridice, de la lumea arhaica la jurisprudenta moderna. Studiind cartea Genezei, Odiseea si Memoriile lui Tacitus, autorul concluzioneaza ca peste tot in lumea veche, unitatea fundamentala a societatii a fost familia, iar autoritatea politica a fost autoritatea paternala; incepand chiar cu Adam, care era pentru familia sa in acelasi timp tata, rege si senior. Prin aceasta, este contestat dreptul natural.

Lewis Morgan, in Ancient Society (Societatea arhaica), contrazice pe Maine, aratand ca omenirea a pornit la drum intr-o stare de comunism primitiv, in care instinctul sexual nu era infranat de reguli. Abia odata cu interzicerea incestului s-a constituit familia patriarhala. Astfel, de la starea de organizare sociala, oamenii aflati pe acelasi teritoriu vor trece la starea de organizare politica, ca urmare a contractului intre vointe libere.

Astazi exista inca numerosi adepti ai religiei pozitiviste, care face un Dumnezeu din stijnta, si care vede evolutia omenirii de la epoca teologica, prin epoca metafizica, spre epoca pozitiva - cea a dominatiei stiintei.

In Europa, unul dintre reprezentantii neopozitivismului a fost Karl Popper (1902-1994), cunoscut prin lucrarile Societatea deschisa si dusmanii ei (1945) si Mizeria istoricismului (1944-1945 in periodic):

Se revendica din traditia lui John Stuart Mill, cu "liberalismul lui radical"; se autocaracterizeaza ca promotor al "crezului unui liberal, credintei lui in posibilitatea domniei legii, a dreptatii egale, a drepturilor fundamentale si a unei societati libere". Principial este adeptul suprematiei "rationalismului critic";

Combate "falsii profeti": Platon (sursa sau justificarea filozofica a propagandei si dreptatii totalitariste), Hegel (sursa nationalismului si culturii statale) si Marx (ideologul luptei de clasa si revolutiei violente) ;

Nu este adept al utilitarismului clasic, centrat pe ideea satisfacerii celei mai mari fericiri pentru cel mai mare numar de oameni, ci instituie un "utilitarism negativ", care incearca mai curand sa elimine nefericirea decat sa maximizeze fericirea. Democratia, toleranta si libertatea absolute sunt paradoxale si irealizabile; maximul lor inseamna autodistrugerea.