Terorism vs. violenta revolutionara

Terorism vs. violenta revolutionara

Pentru a vedea diferenta intre o violenta revolutionara si terorism, trebuie avute in vedere criteriile de alcatuire a conceptului de violenta revolutionara. Asocierea celor doua forme de manifestare duce la mari confuzii. Unii folosesc aceste etichete urmarind un scop, iar altii o dezinformare atat la nivel academic, cat si guvernamental. Cert este ca lipsa unor delimitari conceptuale a celor doua concepte distincte nu ajuta pe nimeni, iar daca pentru unii a fost un real folos, pentru altii a reprezentat confuzia si haosul.

Gidens (2005) defineste violenta revolutionara in felul urmator: "Violenta implica amenintarea cu violenta sau folosirea ei de catre participanti. Revolutiile reprezinta schimbarile politice savarsite din pricina opozitiei manifestate de catre autoritatile pre-existente, care nu pot fi convinse sa renunte la putere fara amenintarea cu recurgerea la mijloace violente si folosirea acestora".

Mai mult, o forma de manifestare a violentei revolutionare nu atinge scopuri nonconventionale si indirecte fata de o guvernare, grupare sau subiect uman. La baza unei manifestari ale violentei revolutionare sta ratiunea, respectarea normelor legislative, precum si a drepturilor omului, cu exceptia indepartarii obstacolului care poate fi un guvernant, guvern sau o grupare etnica.

Ganor (2005) defineste terorismul pentru a sublinia diferenta intre violenta revolutionara si terorism, ca o metoda a intimidarii constituita din actiuni violente repetate, insusita de actori individuali, statali sau grupari, din motive irationale, in care tintele directe ale violentelor nu sunt si tintele principale. Victimele umane sunt de obicei alese aleatoriu sau selectiv, dintr-un grup tinta (consumator de media, de turism, de alimente; din transportul in comun; grup politic sau religios, etc.) si servesc ca generatori de cognitii ale terorii.

Procesele de comunicare bazate pe amenintari din partea teroristului, membru al unei organizatii la adresa unei victime, reprezentant al societatii civile, sunt folosite cu scopul de a manipula tinta principala (guvern, grupare sau subiect uman), transformand-o intr-o tinta a terorii, o tinta a pretentiilor, o tinta a atentiei, in functie de scopul primar urmarit: intimidare, coercitie, propaganda, soc si haos.

Asadar, nu putem asocia conceptul de terorism cu violenta revolutionara de dragul etichetarilor. Cum s-a amintit, violenta revolutionara apartine formei de manifestare a violentei indreptate catre un reprezentant al puterii, iar terorismul implica tinte indirecte scopului urmarit. Spre exemplu, revolutia americana (1776), revolutia franceza (1789) si revolutia din Romania (1989) sunt modele ale violentelor revolutionare care au legatura directa cu tinta. Contrar formei de manifestare a violentei revolutionare, terorismul inseamna atentate sinucigase indiferent de subiectii umani, stat sau organizatie, precum opereaza si se manifesta de exemplu gruparea "Jihadul Islamic Palestinian" (PIJ).