Aparitia si evolutia cooperarii politice

Aparitia si evolutia cooperarii politice

Pe langa intarirea numerica a Comunitatilor Europene, a existat o preocupare constanta, inca de la constituirea lor, pentru extinderea domeniilor de cooperare acoperite de tratate, in principal prin realizarea unei unificari politice.

Astfel, inca din 1961 s-a incetatenit practica intalnirilor sefilor de stat si de guvern, intalniri realizate insa in afara sistemului institutional, avand la baza metoda clasica a cooperarii interguvernamentale. In urma unei astfel de intalniri - cea de la Bonn, din iulie 1961, a fost elaborat "Planul Fouchet" care prevedea realizarea unei Uniuni indisolubile, care sa asigure elaborarea in comun a politicii externe si a politicii de aparare, cooperarea stiintifica si culturala, apararea drepturilor omului si a democratiei. Planul nu a avut insa sustinerea necesara si a fost abandonat in 1965.

La intalnirea la nivel inalt de la Haga din 1969 a fost reluata problema uniunii politice, un comitet fiind insarcinat cu pregatirea proiectului ce va fi cunoscut sub denumirea "Raportul Davignon". Acest raport avea in vedere realizarea integrarii politice a statelor europene prin cooperare in domeniul politicii externe, cooperare ce functiona in limitele sistemului comunitar.

In 1972, la Paris, a fost afirmata intentia sefilor de stat si de guvern de a transforma ansamblul relatiilor lor intr-o Uniune Europeana inainte de sfarsitul deceniului.