Balcanii dupa criza din Kosovo. Aspecte ale strategiei de securitate a UE. Securitate si aparare in Uniunea Europeana.

Balcanii dupa criza din Kosovo. Aspecte ale strategiei de securitate a UE. Securitate si aparare in Uniunea Europeana.

Pornind de la intrebarea: prezinta Europa si responsabilii politici europeni capacitatea de a oferi mijloacele politice, dar si financiare de a crea o politica europeana de securitate, o politie supranationala si de a armoniza legislatia la nivelul european?, mi-am propus sa analizez situatia in care este perceputa securitatea si apararea la nivelul european. Pornind de la o scurta istorie, de la contextul aparitiei Politicii Europene de Securitate si Aparare si analizand mijloacele de securitate publica si rolul reprezentantilor europeni in asigurarea securitatii, am ajuns la concluzia ca mediul de securitate va continua sa amenintat de diferite tensiuni si conflicte. Astfel aparare colectiva este necesara ca si adoptarea unor angajamente in ceea ce priveste prevenirea si combaterea amenintarilor din mediul international.

Uniunea Europeana trebuie sa isi asume si responsabilitati internationale. De aceea este interesant de studiat procesul de realizare a unei securitati si aparari europene in conditiile existentei a numeroase obstacole. In ultima perioada se observa o anumita tendinta in randul strategiilor de securitate. Actualele modele de strategii de securitate au fost axate in special pe lupta contra terorismului, ignorand intr-o oarecare masura, celelalte tipuri de amenintare care bat la usa. Sau cel putin asa au lasat impresia. Un lucru este cert securitatea sau insecuritatea unui spatiu , unei zone de maxim interes sau minim interes, a unei regiuni, are consecinte asupra intreg spatiului, adica are consecinte la scara globala. Aceste amenintari nu se gasesc doar la nivelul statului-natiune, ci ating o dimensiune supranationala. Problema securitatii se muta astfel de la nivelul institutiilor si organizatiilor de securitate statale la nivelul celor internationale: ONU, NATO si UE. Cea care a cunoscut o dezvoltare, o expansiune si o importanta relevanta, in ultimul deceniu a fost Uniunea Europeana. Care si-a dezvoltat un real interes in domeniul securitatii. Totusi intrebarea care inca se mai pune, in ceea ce priveste Uniunea Europeana, este:    Uniunea Europeana, este ea un actor al globalizarii sau nu? Daca in anii '70 raspunsul la aceasta intrebare era dat de "replica sarcastica a lui Henry Kissinger: [cum ca] nu exista un telefon direct atunci cand doresc sa vorbesc cu Europa " , in prezent raspunsul este dat de evolutia si importanta Uniunii Europene pe mapamond.

Prezinta Europa si responsabilii politici europeni capacitatea de a oferi mijloacele politice, dar si financiare de a crea o politica europeana de securitate, o politie supranationala si de a armoniza legislatia la nivelul european?Guvernele europene au decis crearea unei politici externe comune in urma conflictelor din Balcani din anii '90. Astfe, in 1999 se hotaraste crearea unor institutii de securitate proprii Uniunii Europene. In zilele noastre, globalizarea si civilizatia aduc cu ele si noi amenintari: dezvoltarea terorismului, organizatii criminale, arme de distrugere in masa, problemele de mediu. Aceste amenintari un se gasesc doar la nivelul statului-natiune, ci tind sa atinga o dimensiune supranationala.Asadar dupa cum am mentionat problematica securitatii se transpune astfel de la nivel statal la nivel regional si chiar global."NATO ramane piatra unghiulara a stabilitatii euroatlantice, apararea colectiva constituind nucleul de care depinde securitatea spatiului" . Insa Uniunea Europena prezinta un real model de organizare si guvernare la nivel supranational. Poltica de securitate europeana apare ca urmare a misiunilor de tip "Petersberg" adoptate de catre Uniunea Europena Occidentala pentru gestionarea destabilizarilor din Europa de Est.

In cadrul Summit-ului NATO de la Berlin din 1996 s-a decis crearea unei Identitati Europene de Securitate si Aparare, un "stalp european in cadrul NATO, ce permitea tarilor europene sa actioneze militar acolo unde NATO ar fi fost limitata. Pentru aceasta, UE avea posibilitatea de a utiliza capabilitatile militare ale NATO"[3]. Prin tratatul de la Maastricht din 1992 se pun si bazele Politicii Externe si de Securitate Comune (PESC). "Obiectivele comune ale PESC intareau dorinta si vointa UE de a: apara interesele fundamentale si independenta Uniunii; intari securitatea Uniunii; pastra pacea si intari securitatea internationala si, nu in ultimul rand, consolida democratia, domnia legii si respectarea drepturilor omului. Procesul decizional in cadrul PESC era astfel imbunatatit, furnizandu-se strategii comune in domenii unde statele membre aveau interese majore."

In urma tratatului de la Maastricht, Franta si Germania au contribuit la formarea unei armate comune, EUROCORPS. Dupa tratatul de la Amsterdam din 1999, se creeaza o Celula de planificare si analza politica si se infiinteaza pozitia pentru Inaltul Reprezentant pentru PESC. Se implementeaza de asemenea masuri pentru extindera cooperaarii intre Uniunea Europena si Uniunea Europena Occidentala in ceea ce priveste stoparea crizelor. Aceste masuri au restrans "aria de raspuns la crize" a PESC. Se simte astfel nevoia unei Politici Europne de Securitate si Aparare comune, prin care Uniunea Europeana ar deveni un actor important in politica internationala. Politica Europeana de Securitate si Aparare constituie un important concept politico-militar al UE, dezvoltat in cadrul celui de-al doilea pilon al Uniunii - Politica Externa si de Securitate Comuna (PESC).

Inaltul Reprezentant al PESC, Javier Solana, elaboreaza Strategia de Securitate Europeana "O Europa sigura intr-o lume mai buna". Acest document releva necesitatea existentei unei cooperari stranse in cadrul european dar si in afara acestuia. Strategia identifica drept amenintari majore terorismul, proliferarea armelor de distrugere in masa, conflictele regionale, statele decazute, crima organizata, Uniunea Europeana isi propune sa asigure securitatea prin extinderea zonei de securitate in vecinatatea Europei, prin intarirea ordinii internationale si prin adoptarea de raspunsuri adecvate la aceste amenintari.[6] Dezbaterile actuale referitoare la PESA releva faptul ca scopul acesteia este sa "urmareasca intarirea pacii si ordinii internationale", insa si sa "vizeze securitatea si apararea comunitatii europene". . Politica Europeana de Securitate si Aparare implica si conceptul de securitate umana. Acest concept a fost dezvoltat initial de catre Organizatia Natiunilor Unite in "Raportul asupra dezvoltarii umane" din anul 1994, cu scopul de a extinde sensul militar traditional al securitatii spre un nivel superior, multidimensional ce cuprinde securitatea economica, a hranei, a sanatatii, a mediului, personala, a comunitatii si politica. PESA abordeaza securitatea umana intr-o orientare ce vizeaza strict politica de securitate, a carei implementare include prevenirea crizelor si gestionarea conflictelor civile, medierea politica, stabilizarea socio-economica si reconstructia statului. Obiectivele PESA sunt extinderea si consolidarea pacii si nu impunerea fortei.

Sondajele de opinie ne informeaza asupra necesitatii de securiate, exprimata de catre cetatenii din estul si vestul Europei. Dupa indicatorii Eurobarometrului din 2004, 72% din cetatenii din 15 tari din 'vechea Europa' considera necesara o politica de securitate comuna, ca si ceilalti 79% de cetateni din noile state integrate in UE. Factorii de decizie in ceea ce priveste spatiul de securitate sunt desemnati sa raspunda noilor provocari. Bugetele disponibile si cooperarea demonstreaza adesea o capacitate inadecvata fata de amenintarile la adresa securitatii, care nu se reduce numai la nivelul national, atingand sectoare precum: militar, politic, economic, de mediu si social. Putem observa o largire a cifrei dezasterlor naturale, degradarilor ireversibile ale mediului, noi tensiuni legate de sub-dezvoltarea relatiei nord-sud etc.

In aceste conditii, putem presupune ca nici o tara din lume nu este capabila sa faca fata singura tuturor problemelor actuale. Prezinta Europa si responsabilii politici europeni capacitatea de a oferi mijloacele politice, dar si financiare de a crea o politica europeana de securitate, o politie supranationala si de a armoniza legislatia la nivelul european? Pentru a gasi un raspuns adecvat la aceasta intrebare, trebuie sa exploram mai multe probleme legate de acest subiect. Tinand cont de faptul ca ideea de securitate este strans legata de conceptul de insecuritate, trebuie sa aratam care este rolul responsabililor politici europeni in ceea ce priveste sporirea insecuritatii. Este necesara de asemenea o analiza asupra fortelor de securitate publica in Europa. Voi tine cont si de perspectiva legislativa a cooperarii europene in domeniul securitatii interne.

O politica publica de securitate reprezinta o politica facuta pentru cetatean. Aceste politici de securitate privesc sentimentul de insecuritate legat de diverse aspecte precum terorismul, securitatea alimentara, securitatea rutiera, lupta contra xenofobiei, imigrarea ilegala, traficul de droguri si de fiinte umane, delicventa scolara etc. Este important de stiut care sunt aparatele pe care statul le ofera pentru garantarea securitatii cetatenilor, dar si limitele acestor solutii in raport cu evolutia delicventei.

Mijloacele de securitate publica.

In majoritatea tarilor europene, politicile publice sunt rezultatul interactiunilor dintre statul central, puterile locale si Uniunea Europeana. O problema devine problema de securitate datorita faptului ca acesti actori o numesc asa, cu scopul de a apara functiile indispensabile vietii comunitare. In ceea ce priveste finantarea securitatii publice, vorbim despre o cheltuiala publica. De exemplu, costul mijloacelor de securitate in Franta in 2001 era    de 151 euro de locuitor, ceea ce reprezinta 66% din efectivele sectorului public. Costurile politicilor publice de prevenire nu sunt luate in calcul. Statul francez nu face diferenta din punct de vedere financiar intre prevenire si punitie. In Franta, Spania, Italia, Portugalia, fortele de ordine sunt compuse din politie si jandarmerie.

Din punct de vedere cantitav, statele s-au dotat cu mijloace importante pentru politicile de securitate, rezultatele ramanand totusi relative. Securitatea este conceputa ca o misiune a serviciului public asigurat prin mijloace publice. Responsabilii politici europeni au extins mijloace publice umane, financiare, materiale, tehnologice. Insa ei nu au reusit sa limiteze evolutia actelor de vioenta si sa combata sentimentul de insecuritate.

Forta Politiei Europene

In iunie 2000, cele 15 state membre ale UE din acea vreme au convenit sa creeze o forta globala de 5000 de politisti, Forta Politiei Europene (FPE)[10]  In decembrie 2000, cele 15 state au hotarat si    conceptele de utilizare a FPE pe baza a doua optiuni : intarirea capacitatilor locale ale politiei prin misiuni de formare, antrenamente, asistenta, control si consiliere si prin substituirea politiilor locale deficitare, prin executia unor misiuni care au dus la restabilirea ordinii publice.

FPE se prezinta astazi ca un raspuns pentru prevenirea si gestionarea crizelor. Pentru Uniunea Europeana, reprezinta demonstratia implicarii sale politice pe secna internationala a securitatii.

Unitatile FPE sunt facute sa actioneze sub comandamentul militar cu scopul de a asigura tranzitia de la un conflict armat la o stare de normalitate, dispunand de echipamente propii si complete. Fiind integrate in procesul de planificare strategica a Statului Major al UE, ele au vocatia de a juca rolul unei tranzitii intre componenta militara si alte dispozitive civile.

Putem afirma ca politia si jandarmeria desfasoara misiuni de securitate interna, ceea ce pune problema coordonarii actiunilor lor printr-o reorganizare a repartitiei intre zonele lor de competenta. In ceea ce priveste misiunea UE, institutia FPE primeste credibilitatea europeana pentru mentinerea securitatii.    Trebuie sa luam in calcul insa si cooperarea europeana in domeniul securitatii interne.

Cooperarea europeana in domeniul securitatii interne

Succesul Coferintei Interguvernamentale pentru adoptarea Tratatului pentru instituirea unei Constitutii Europene reprezinta un alt pas in transformarea Uniunii Europene intr-un actor global al securitatii. In conditiile in care adoptarea unei Constitutii europene este de natura sa faca sa dispara pilonul comunitar, politica externa si de securitate comuna si cooperarea in domeniul justitiei si politiei, trebuie vazut care sunt instrumentele de investigare si de cooperare juridiciara si a politiei europene.

Instrumentele de investigare europene

Rolul Organizatiei Internationale a politiei de criminalitate - Interpol - consta in coordonarea actiunilor politiei statelor membre, ajutand schimbul de parctici si determinarea actiunilor colective.Oficiul European de politie - Europol - este un organism european prin care se realizeaza un schimb de date si informatii care vizeaza infractiunile fianciare, traficul de droguri si de fiinte umane, omuciderile etc.

Sistemul de informare Schengen permite schimbul de informatii intre statele membre si consultarea automatizata a datelor indivizilor. Europolul si Schengen nu comunica intre ele inca.[11]

Instrumentele cooperarii europene

Exista o colaborare intre magistrati care permite sprijinul extradarii intre statele membre. Incepand cu 1 ianuarie 2004, intra in vigoare Mandatul de arest european care are rolul de a ajuta la transferul mai rapid al suspectilor implicati in cazuri de terorism. Eurojus, organ al Uniunii Europene de asemenea este prevazut ca un consintamant de cooperare operationala pentru lupta contra criminalitatii.

Discutiile asupra securitatii sunt asociate cu intarirea legislatiei si a institutiilor de cooperare internationala. Totusi prevenirea si combaterea insecuritatii sunt inca un domeniu critic pentru initiativa parlamentara a fiecarui stat democratic si pentru structurile de securitate internationala. Legislaturile europene trebuie sa tina pasul si sa anticipeze evolutia activitatilor care pot conduce la un climat de insecuritate.Conceptul de Uniune Europeana, abordat ca un camp de libertate, securitate si justitie, a fost introdus prin Tratatul de la Amsterdam, intrand in vigoare la 1 mai 1999. Acesta evoca faptul ca UE trebuie pastrata si dezvoltata ca un spatiu de libertate, securitate si justitie. Aceste obiective sunt sustinute prin instrumente legislative si institutionale care determina functionarea sa fara a aduce prejudicii drepturilor si intereselor cetatenilor statelor membre. Acest spatiu de libertate, securitate si justitie presupune anumite politici conduse pentru a asigura libertatea cetatenilor Uniunii, tin conditiile in care fiecare se bucura de accesul la justitie si beneficiaza de securitate.

Responsabilii politici europeni au obtinut bugete pentru politicile de securitate, dar putem observa o evolutie direct proportionala a factorilor de insecuritate. In anumite tari ale Europei, exista o distinctie intre politia si jandarmeria nationala, ceea ce poate duce la un climat de nonconcordanta intre actiunile lor. Din fericire, nu se pune problema intervenirii unui tert, precum Forta Politiei Europene, care intervine in cazul conflictelor majore.

In ceea ce priveste cooperarea europeana, ea functioneaza mai bine la nivelul judiciar unde exista o armonizare legislativa foarte bine realizata. In ceea ce priveste cooperarea la nivelul politiei, observam existenta    a mai multor deficiente. Mijloacele politice si financiare impiedica pentru moment existenta unei politii supranationale. Pe de alta parte, procesul de integrare europeana a instituit o legislatie armonizata care ar putea sa asigure o poltica europeana de securitate. Insa este un proces nefinalizat deorece ramane deschisa chestiunea evolutiei progresive si constante a cauzelor de insecuritate, care necesita o adaptare continua a implicarii responsabililor politici ai Uniunii Europene.

Reprezentantii PESA isi propun doua mari obiective: sa consolideze capacitatile militare europene, in beneficiul NATO, dar si pentru cazurile in care Alianta nu este angajata si sa permita Uniunii Europene sa ia decizii de ordin militar si sa asigure controlul operatiunilor de gestionare a crizelor.

Incepand cu 2007, in cadrul Uniunii Europene sunt puse la dispozitie 7-9 grupuri tactice fiecare cu un efectiv de 1.500 de oameni care se pot desfasura in 15 zile. Aceste grupuri tactice actioneaza complementar cu Forta de Raspuns a NATO (NRF) si fac parte din Forta de Reactie Rapida Europeana. Noua etapa in procesul european presupune:

- adoptarea unui obiectiv global pentru 2010;

- punerea pe rol a Agentiei Europene de Aparare;

- infiintarea unei celule de planificare si conducere a operatiilor;

- materializarea, intr-o forma sau alta, a posibilitatii statelor de a-si asuma obligatii suplimentare;

- infiintarea grupurilor tactice europene;

- crearea unui Colegiu European de Securitate si Aparare;

- crearea unei Uniuni Europene de Securitate si Aparare.

Europa are nevoie de aceste obiective, necesare pentru asigurarea securitatii si apararii. Componenta euro-atlantica, in care Statele

Unite ale Americii joaca un rol deosebit de important este de asemenea foarte necesara.[13]

Din 2003, Uniunea Europeana adopta o noua strategie de securitate. UE isi propune sa isi asume un rol mult mai pronuntat in demersul global de gestionare a noilor tipuri de riscuri si amenintari[14]. Uniunea trebuie sa promoveze o politica eficienta de prevenire a conflictelor, trebuie sa se orienteze in vederea crearii unui climat de securitate in imediata vecinatate a Europei (Orientul Mijlociu, Balcani si Caucaz). UE isi propune de asemenea sa aciioneze in domeniul proliferarii armelor de distrugere in masa, adoptandu-se o declaratie comuna UE - SUA privind cooperarea pe aceasta dimensiune. "Prin intermediul noului document, se vizeaza identificarea modalitatilor prin care UE isi va putea aduce contributia la demersul global vizand combaterea acestui tip de amenintare. Din aceasta perspectiva, UE considera ca promovarea unui mediu stabil regional si international este o conditie pentru combaterea proliferarii armelor de distrugere in masa, fiind necesara totodata o stransa cooperare cu actori cheie (SUA si Federatia Rusa, Japonia si Canada)". Tot aici se discuta si necesitatea cresterii sprijinului financiar, politic, tehnic in ceea ce priveste verificarea regimurilor internationale din domeniul neproliferarii, dar si a cresterii eforturilor UE in rezolvarea conflictelor regionale.

Atacurile teroriste din septembrie 2001, martie 2004 si iulie 2005, au contribuit la reluarea demersurilor UE in domeniul combaterii terorismului. In noiembrie 2004, Consiliul UE a adoptat Cadrul conceptual al dimensiunii PESA in cadrul luptei impotriva terorismului, care stabileste aspectele asupra carora va trebui sa se concentreze UE in viitor (interoperabilitatea capacitatilor civile si militare).

De asemenea, atacurile teroriste de la Madrid, din iunie 2004, au determinat adoptarea la nivelul UE a Clauzei de Solidaritate prin care se stabileste modul in care UE va acorda asistenta statelor care se pot confrunta cu atacuri teroriste, dezastre naturale sau provocate de om.

Unul din rezultatele imbunatatirii capacitatilor UE pentru rezolvarea rapida a crizelor si pentru intarirea colaborarii cu Natiunile Unite este initiativa Frantei, Marii Britanii si Germaniei pentru constituirea de "EU-Battle Groups". Ele au fost prezentate, in luna februarie 2004, si aprobate de Consiliul Europei in luna iunie 2004. Din ianuarie 2007, primele grupuri tactice de lupta ale UE sunt gata pentru angajament.

Dupa inceputul Politicii Europene de Securitate si Aparare al UE, in 1999, institutile si procedurile PESA au cunoscut un progres. Din anul 2003 pana in prezent, 15 operatiune civile sau militare au fost conduse sub responsabilitatea UE.
Initiativa comuna a Frantei, Marii Britanii si Germaniei pentru statuarea conceptului de grup tactic de lupta (Battle Group), demarata in februarie 2004 se potriveste perfect in cadrul hotararilor politice comune si il dezvolta acest cadru in mod consecvent.
Cu acest concept UE dispune pentru prima data de un instrument militar credibil si realist, capabil sa reactioneze in caz de criza, pe care-l poate utiliza cu sau fara ajutorul NATO. Ideea constituirii unor trupe de interventie de dimensiuni mici pentru UE este rationala si intruneste posibilitatile financiare ale UE. Acordul cu NATO si preluarea extinsa a standardelor si procedurilor NATO dovedeste din nou un progres.

Pentru ca politica de securitate si aparare a Uniunii Europene sa devina mai eficace este necesar ca Uniunea Europeana sa devina mai activa in urmarirea obiectivelor sale prin mijloace civile sau militare, mai coerenta prin unirea eforturilor si prin asigurarea interventiei in caz de criza, mai capabila prin alocarea unor resurse mai mari, coordonarea mai buna a resurselor existente.

In realizarea obiectivelor sale de securitate si aparare Uniunea Europeana nu va putea face abstractie de necesitatea mentinerii unor relatii privilegiate cu SUA. In acelasi timp insa, Uniunea Europeana va trebui sa isi dezvolte colaborarea cu alti actori importanti de pe scena mondiala. In acest sens se vor dezvolta relatii strategice cu Rusia, Japonia, China, Canada si India.

De asemenea, este necesara o Strategie Europeana de Securitate cu o atentie sporita pe capacitatea UE de a-si asuma misiuni de tip strategic in functie de intensitatea conflictelor.Politica Europeana de Securitate si Aparare are ca scop asigurarea unui mediu sigur si combaterea eventualelor pericole. Insa experienta arata ca obstcolele un se pot gasi numai in mediu european, ele pot veni si din exterior. Actiunile PESA sunt menite a spori increderea, intelegerea resorturilor comune necesare proiectarii stabilitatii si securitatii la nivel international. Principalul obstacol ramane evolutia continua a conflictelor de orice tip.

Riscurile la adresa Europei trebuie sa intareasca ideea de consens si determinare si sa ambitioneze imbuntatirile in plan militar, diplomatic, tehnologic, poltic.De asemenea o mai buna cooperare intre cele doua organizatii NATO si PESA ar putea diminua considerabil gradul de risc.Conflictele si obstacolele nu sunt limitate la un anumit nivel sau teritoriu. Caracteristica lor este ca evolueaza continuu si se extind. Astfel trebuie sa ne punem intrebarea daca Uniunea Europeana este capabila sa gestioneze si conflictele care vin din exteriorul ei si prin ce mijloace.Fiind o institutie noua, PESA si-ar putea imbunatati abilitatile pentru a actiona in circumstante in care NATO nu ara vea capacitatea necesara, contribuind astfel intr.-un mod efectiv la actiunile NATO. Tinand cont de obstacolele nestopate si care nu se limiteaza la un anumit teritoriu, parteneriatul strategic NATO-PESA este o directie benefica de urmat.

Deficientele finaciare si slaba colaborare a PESA cu Organizatia Nord-Atlantica este punctul slab al directiei de actiune europene. Pe termen lung, aceste procese de transformare si maturizare comune NATO, UE in domeniul apararii vor produce rezultate.

BIBLIOGRAFIE:

Carti:

DINU, Mihai Stefan, BAHNAREANU, Cristian, Actualitati si perspective in politica europeana de securitate si aparare, Editura Universitatii Nationale de Aparare "Carol I", Bucuresti, 2006

Dr. MOSTOFLEI, Constantin, Dr. DOLGHIN, Nicolae, Studii de Securitate si Aparare, Volumul 1, Editura Universitatii Nationale de Aparare, Bucuresti, 2005

CSI dr. MOSTOFLEI, Constantin, Exigente ale PESA asupra Securitatii si Apararii Romaniei, Seminar international, 24 mai, Bucuresti

Site-uri:

Institut National des Hautes Etudes de Securite https://www.inhes.interieur.gouv.fr/fichiers/FORM_15eS_GDS5.pdf

https://www.mapn.ro