CONSTITUTIA CUTUMIARA SI CONSTITUTIA SCRISA

CONSTITUTIA CUTUMIARA SI CONSTITUTIA SCRISA

Clasificarea constitutiilor in cutumiare si scrise are o valoare relative. Aceasta pentru ca nicaieri in lume regulile constitutionale nu sunt stabilite exclusive prin obiceiuri juridice, ci cel putin unele dintre ele emana de la organe de stat investite cu competenta legislativa. Invers, in aproape tarile cu constitutii scrise sistematice se intalnesc si un numar de reguli cutumiare care prin obiectul lor au caracter constitutional.

Se poate face distinctie intre constitutia cutumiara si cea scrisa.

Exemple de constitutie cutumiara intalnim in cazul Marii Britanii si aceasta contine ansamblul regulilor cutumiare referiroare la transmiterea si exercitarea puterii.

Majoritatea constitutiilor insa, sunt sistematice si elaborate dupa proceduri dinainte stabilite. Doctrina mai face distinctie intre constitutii simple si rigide : prima categorie, caracterizandu-se prin posibilitatea revizuirii de catre organele care adopta loegile ordinare si dupa procedura comuna cu cea utilizata pentru adoptarea acestor legi (ex : constitutiile cutumiare) ; a doua categorie, care reprezinta cazul majoritatii constitutiilor contemporane, implica o procedura deosebita de cea necesra adoptarii legilor ordinare, precum si un organ distinct de adoptare (ex : Adunarea Constitutionala) ; tocmai acest fapt conferindu-le o forta juridica superioara.

Obiceiurile juridice sau cutumele sunt reguli de conduita sociale care, desi nu emana de le organele statului competente sa legifereze, sunt totusi considerate obligatorii, intrucat, fiind expresia convingerii unei colectivitati umane ca raspund sentimentului unanim de justitie, sunt consacrate ca obligatorii printr-o practica indelungata si constanta.

Obiceiurile juridice se deosebesc de simplele uzuante sau uzuri, care sunt practici lipsite de un continut juridic, astfel incat, chiard aca sunt constant aplicate, nu au un caracter obligatoriu.

Pentru ca un uz sa se transforme in obicei juridic, trebuie sa fie intrunite mai multe conditii :

a)      In primul rand, este necesar ca uzul sa se aplice un timp suficient de lung pentru a nu apare ca un simplu fapt intamplator

b)      In al doile rand, pentru ca un uz sa se transforme in obicei juridic este necesar sa se formeze o practica indelungata constanta, adica aceasta practica sa nu fie intrerupta prin tactici contrare, iar daca totusi se produce o intrerupere, cea mai mare parte a opiniei publice sa o considere ilegala sau neconstitutionala

c)      In al treilea rand, pentru ca un uz sa devina obicei juridic, se cere ca in constiinta unui grup social sa se inradacineze convingerea ca el se impune respectului general cu forta unei reguli de conduita obligatorie.

Astfel, daca se merge pana la originile cele mai profunde ale obiceiului juridic, acesta nu este altceva decat o regula de conduita devenita obligatorie in mediul social printr-un plebiscit tacit de zi cu zi.

Daca in cele mai multe tari europene, obiceiul juridic este privit ca o categorie unica, in Anglia se face deosebire intre obiceiul juridic propriu-zis si asa-numitele "conventii constitutionale". In timp ce regulile cuprinse in actele scrise ale Parlamentului sau in ceea ce se numeste common law, adica in vechi obiceiuri, pot fi puse in executare de tribunale, conventiile sunt practici constante care nu sunt susceptibile de a fi aplicate cu ajutorul fortei de constrangere a statului de catre justitie. Respectarea lor nu este impusa de tribunale, ci are loc su presiunea opiniei publice, care ar considera nerespectarea lor ca o incalcare a constitutiei. Pe de alta parte, daca regulile asa-numitului common law sun oglindite in hotarari judeactoresti executorii, conventiile nu se bucura de o asemenea consacrare si izvorul lor poate fi gasit in surse foarte diverse, cum sunt comentariile unor specialisti repuati asupra constititutiei, scrisorile si jurnalele de amintiri ale unor monarhi, declaratiile si memoriile unor oameni politici etc. Este explicabil de aceea ca aceste conventii sunt mai putin precise decat statutele sau decat regulile cutumiare care se constitiuie in common law. In Anglia sunt cosiderate ca apartinand categoriei "conventiilor" : regula potrivit careia monarhul trebuie sa convoace parlamentul cel putin o data pe an; cea care consacra libertatea primului-ministru de a decide asupra listei guvernului; doctrina responsabilitatii solidare a cabinetului ministerial in fata parlamentului etc.

Constitutiile scrise sunt incorporate de cele mai multe ori intr-un text unitar si sitematic, adica se infatiseaza ca un singur tot, ale carui parti se integreaza intr-o ordine rationala.

Exista insa si constitutii scrise, care isi gasesc expresie in mai multe texte legislative, care, intrucat se completeaza reciproc, formeaza totusi un ansamblu unitar. Acesta a fost cazul Constitutiei franceze din 1875, care a rezultat din trei legi distincte, legate insa intre ele printr-un raport de coordonare.

De constitutiile scrise sistematice se deosebesc asa-numitele acte constitutionale, ale caror obiect nu il constituie ansamblul raporturilor sociale specifice ramurii dreptului constitutional, ci doar unul sau cateva fragmente din acest tot.

In dezvoltarea constitutionala a diferitelor tari, asemenea acte constitutionale intervin de obicei in situatii de criza politica, fie ca instrumente juridice chemate sa infaptuiasca trecerea de la un regim democratic la altul dictatorial, ca exemplu decretul-lege nr. 3035 din 5 sept. 1940, prin care Carol al II - lea a dat generalului Antonescu depline puteri pentru conducerea statului; decretele-legi nr. 3067 din 6 sept. 1940 si nr. 3072 din 8 sept. 1940, prin care regele Mihai I a confirmat deplinele puteri date aceluiasi general etc., fie invers, pentru a marca inlouirea unui regim dictatorial cu unul democratic, ca exemple decretul-lege nr. 1628 din 2 sept. 1944, prin care a fost pusa in vigoare, cu unele exceptii, Constitutia din 1923; comunicatul Consiliului Frontului Salvarii Nationale din 22 dec. 1989, prin care acest organism revolutionar si-a asumat intreaga putere de stat etc.

Asa-numitele "acte constitutionale" emana fie de la un organ de stat legal constituit in amsura sa dispuna de forta de constrangere a statului, dar care procedeaza aseseori la modificareaconstitutiei incalcand normele procedurale prestabilite in acest scop, fie de la un guvern de fapt, adica de la un grup de persoane care isi asuma puterea in stat din propria initiativa, fara sa fi fost investit legal cu o asemenea competenta.

A. Constitutiile flexibile sau suple

Constitutiile flexibile (suple) se caracterizeaza prin faptul ca regulile de conduita, pe care le stabilesc, au aceesai valoare din punct de vedere juridic ca si legile ordinare, putand fi modificate conform procedurii legislative obisnuite.

Intrucat in tarile cu constitutii flexibile nu se face nici o deosebire de ordin procedural intre legile condtitutionale si celelalte legi, crearea unei categorii aparte de legi, cum este cea a legilor organice care, in unele sisteme de drept se bucura de o forta juridica superioara legilor ordinare, nu se poate concepe.

In masura in care orice legepoate modifica oricand constitutia,, este evident ca problema verificarii conformitatii unei legi ordinare cu constitutia nici nu se pune in tarile cu constitutii flexibile. De aceea, aceste tari nu cunosc organe speciale competente sa declare neconstitutionale legile ordinare contrare unui principiu constitutional.

Dar daca constitutiile flexibile nu se bucura de o suprematie juridica fata de legile orinare, ele nu pot fi totusi echivalente pe plan politic, cu acestea din urma.

B. Constitutii rigide

Constitutia nu poate fi conceputa ca un monument peren, destinat sa reziste vicisitudinilor secolelor si nici macar ale deceniilor. Ca toate celelalte reglementari juridice, constitutia reflecta conditiile economice, sociale si politice existente intr-o societae la un moment dat al istoriei si urmareste sa creeze structurile si formele organizatorice cele mai adecvate dezvoltarii ei. Pe de alta parte, una din caracterisricile reglementarilor juridice consta in faptul ca ele prefigureaza anumite fagasuri menite sa canalizeze dezvoltarea societatii intr-o directie sau alta.

Daca in practica politica a statelor, un punct de vedere in paret diferit a triumfat, explicatia poate fi atribuita mai multor factori.

In primul rand, intrucat are ca obiect emiterea unor acte normative care pun in acuza fie interesele intregii populatii, fie ale unor largi paturi ale ei, activitatea legislativa nu poate fi fructul unor improvizatii de moment, ci presupune o foarte temeinica examinare a masurilor propuse si o evaluare cat mai corecta, facuta de un organ autentic reprezentativ al vointei corpului social, a consecinelor aplicarii ei.

In al doilea rand, un imperativ dedus atat din consideratii de eficienta, cat si din preocuparea de aparare a autoritatii legii, este acela al asigurarii stabilitatii ei. Intr-adevar, daca sunt supuse unor continue modificari, dispozitiile legilor nu sunt in masura sa se fixeze in constiinta juridica a maselor, nici nu permit organelor de stat competente sa puna la punct intregul mecanism necesar asigurarii aplicarii lor stricte si consecvente. Astfel, lipsa de stabilitate a legilor influenteaza negativ asupra eficientei lor. Atunci cand parlamentul adopta o lege, se presupune ca el da expresie unor necesitati bine conturate ale societatii, iar masurile instituite sunt rezultatul unei atente examinari a realitailor in plina dezviltare.

Daca instituirea unei proceduri care sa garanteze ca legile ordinare vor avea un continut corespunzator intereselor si aspiratiilor colectivitatii sociale se impune luarea unor masuri chemate sa impiedice o reglementare pripita si insuficient pregatita este cu atat mai necesrara atunci cand este vorba de revizuirea constitutiei. Aceasta pentru ca in constituite isi gasesc consacrare institutiile fundamentale ale statului. O prea mare moblilitate in reglementarea acestor institutii nu ar putea asigura insa continuitatea si coerenta fara de care infaptuirea unor teluri de lunga durata este imposibila.

C. Procedee de infaptuire a rigiditatii constituitonale

a) Conditii speciale de exercitare a initiativei de revizuire a constitutiei

Pentru a se evita ca initiativa de revizuire a constitutiei sa fie declansata in scopuri demagocice sau fara temeiuri serioase, in numeroase sisteme de drept sunt prevazute conditii speciale pentru exercitarea ei.

In unele sisteme de drept, initiativa de reviziure a constitutiei nu trbuie sa se concretizeze intr-un proiect de lege propriu-zis, ci ia forma unei propuneri de principiu. Ca urmar, intr-o prima faza, adunarile reprezentative competente nu sunta chemate sa se pronunte asupra unui text deja formulat, ci decid doar asupra necesitatii revizuirii si a liniei generale ce se propune a fi urmata in acest scop.

b) Organul competent sa adopte legea de revizuire a constitutiei si procvedura de dezbatere a ei.

In aceasta privinta, unele constitutii consacra regula ca revizuirea constitutiei nu poate fi facuta de adunarile legiuitoare obisnuite, ci numai de o adunare constituanta.

Acest procedeu pleaca de la ideea ca, o data ce se admite principiul ca o constitutie trebuie sa fie opera uneiadunari reprezentative anume alese in scopul adoptarii ei, este firesc sa se ajunga la concluzia ca nici competenta de revizuire a ei nu va putea reveni adunarilor legiuitoare obisnuite.

Fie ca revizuirea constitutiei este data in competenta unei conventii sau in cea a adunarilor legiuitoare obisnuite, este posibil sa se prevada in constitutie o procedura de dezbatere a initiativei sau a propunerii de revizuire mai complicata decat cea aplicabila in cazul legilor ordinare.

c) Caracterul rigid al unei constitutii poate rezulta si din faptul ca revizirea ei, o data adoptata de organul de stat competenet, trebuie suousa votului referendar.

Prin aplicarea acestui sistem, Constitutia elvetiana din 1802 a fost prima aprobata prin referendum. Actuala constitutie a Elvetiei din 1874 prevede la randul ei ca orice revizuire a ei nu intra in vigoare decat daca este acceptata atat de majoritatea legaturilor, cat si de cea a cantoanelor si a semicantoanelor, votul acestora din urma valorand numai o jumatate de vot.

In statele particulare care formeaza S.U.A., procedeul referendumului constituant a fost aplicat la inceput numai sporadic. Astazi insa, desi Constitutia federala nu il declara obligatoriu, aproape toate aceste stste il consacra.

Unele constitutii nu consacra referendumul ca o faza strict necesara a procedurii de revizuire a lor, si il reglementeaza numai ca o modalitate subsidiara in cazul in care o anumita majoritate ceruta de constitutie nu este intrunita in adunarile reprezentative sau daca un numar de deputati, de senatori sau de consiile regionale cer aceasta.

In legatura cu dispozitia, potrivit careia legea de revizuire devine definitiva dupa aprobarea ei prin referendum, Constitutia mai prevede ca referendumul va fi organizat in cel mult 30 de zile de la data adoptarii proiectului sau a propunerii de revizuire.

d) Dispozitii ale Constitutiei decalrate nerevizuibile.

Uneori, autorii constitutiilor sunt convinsi de perfectiunea operei lor sau incearca sa impuna tarilor lor pentru o cat mai lunga perioada de timp idealurile lor politice si un anumit sistem de guvernare. In ambele situatii, ei nu ezista sa ridice bariere greu sau imposibil de trecut in calea revizuirii constitutiei, chiar daca acestea depasesc pragul impus de necesitatea asigurarii unei firesti stabilitati politice.

Declararea ca nerevizuibila pentru o anumita perioada de timp a Constitutiei in intregul ei este o prima modalitate utilizata in acest scop.

O problema distincta se pune in legatura cu acele dispozitii prin care se interzice decalnsarea procedurii de dezbatere si adoptare a unor legi de revizuire a constitutiei, atunci cand anumite situatii exceptionale s-au produs. In acest caz, este vorba de interdictii care nu au nimic comun cu preocuparea de a impune generatiilor urmatoare conceptiile politice ale generatiei actuale, si tot ceea ce se urmareste prin imtermediul lor este de a impiedica revizuiri constitutionale facute sub presiunea unor evenimente de natura sa influenteze desfasurarea normala a lucrarilor parlamentului.

BIBLIOGRAFIE:

Dr. Carmen Popa - Teoria generala a dreptului

Tudor Dragan - Drept constitutional si institutii politice.