Influenta mass-media asupra imaginii candidatului

Influenta mass-media asupra imaginii candidatului

Referitor la rolul presei, Doru Pop a remarcat existenta catorva functii[1] pe care aceasta le indeplineste in relatia cu agentii politici (candidati si electori):

presa este un factor educativ si moral la nivel civic - functia mobilizatoare

presa relateaza obiectiv despre faptele politice,pentru a le reda la nivelul intregii societati - functie corelativa

presa poate exista numai intr-o societate libera, care permite schimbul continuu de informatii si o ierarhizare bazata pe concurenta - teoria participarii democratice

presa orienteaza publicul spre probleme politice existente, creand prioritati si ierarhii valorice - functia continuativa

presa este un canal de comunicare neutru - functia informativa

presa este un instrument de legitimare a situatiei sociale existente, de perpetuare a puterii politice consacrate - functia continuativa

presa este un factor important in crearea modelelor sociale, in impunerea unor mituri si constructii comportamentale - functia corelativa

presa este un mijloc de transmitere a ordinelor pe cale ierarhica si de impunere a acestora asupra populatiei - functia continuativa

presa este un mijloc de productie specific clasei conducatoare - functia mobilizatoare.

Lupta pentru audienta a impins institutiile de presa spre crearea unei oferte de informatie politica bazata, in principal, pe aspectele conflictuale ale relatiilor dintre politicieni. Scandalul de presa are consecinte importante in ceea ce priveste imaginea protagonistilor si apare in momentul in care jurnalistul "injecteaza adrenalina tipografica".[2] Supranumele, porecla, apelatvul ironic, dispretuitor sau defaimator referitoare la personalitatile politice au devenit un lucru comun cu impact puternic asupra cetateanului. De asemenea, stirile despre coruptie, ineficienta, distorsionarea realitatii catre spectaculos provoaca generalizarea scepticismului publicului fata de cei vizati si mai ales fata de politica in general. Comentariul de presa, material asumat integral de autor, contine interpretari si opinii subiective, prin care sunt criticate anumite actiuni ale politicienilor sau se fac speculatii referioare la acestea si influenteaza perceptia imaginii omului politic.

Publicictatea facuta de media ajuns o sursa majora de motivatie politica, aceasta avand o putere de convingere coplesitoare, in abilitatea de a modifica perceptiile si de a influenta credintele si atitudinile consumatorilor de presa. Interpretarea pe care o da mass media anumitor evenimente sau actiuni, formeaza si deformeaza opinia indivizilor. Popularitatea prezentatorilor sau a redactorilor este enorma. Ei sunt prezenti zi de zi in casele oamenilor si obtin o cota foarte mare de credibilitate. In cazul prezentarorilor TV, mimica fetei, verbele utilizate, atitudinea afisata dupa difuzarea reportajului, lasa o impresie profunda asupra receptorului.

Exista insa si greseli pe care jurnalistii politici le pot face, iar atentia receptorului este distrasa de la mesajul ce se transmite. Claudiu Saftoiu[3] enumera cateva dintre acestea:

• utilizarea in exces a persoanei I - jurnalistii incepatori au tendinta sa comenteze, sa-si exprime    propriile opinii, in cadrul unor interventii ce s-ar dori a fi obiective;
• paragrafele prea lungi - sunt preferabile propozitiile de maximun 15-20 de cuvinte, frazele arborescente ingreuneaza lectura;
• inlocuirea vebului "a spune" cu sinonime, gen: "este de parere", "crede", "simte", "exclama", "admite" este eronata, deoarece acestea induc o nota de subiectivism din partea reporterului;
• excesul de citate - da impresia unei simple transcrieri si nu ofera structura unei stiri; trebuie sa fie un ecou al materialului jurnalistic, nu materialul in sine;
• dependenta de o singura sursa - este necesara confruntarea mai multor surse, pentru ca pericolul difuzarii unei stiri neadevarate sa se micsoreze considerabil;
• lead-ul ingropat - introducerea unei stiri importante abia in paragrafele 2 sau 3;
• utilizarea deficienta a numelor proprii - in cadrul stirii nu se recomanda evocarea frecventa a numeui complet al personajului, in general, la reluare se pastreaza doar numele de familie (exceptie fac titulaturile nobiliare);
• uzul excesiv de adverbe si adjective - singurele permise, pentru a crea senzatia de obiectivitate, sunt substantivele si verbele cu sens conotativ direct;
• cliseele
• jargonul sau limbajul ultra-specializat,
• amanuntele nerelevante;
• sintaxa stufoasa - frazele si constructiile sintactice greoaie complica comprehensivitatea publicului.

Mass-media inseamna comunicare. In conditiile cand atat democratia, cat si libertatea de expresie si pluralitatea exista, influenta comunicatului este reala doar in masura in care este capabil sa transmita ceea ce intereseaza receptorul, ceea ce-l face sa fie atent, sa se implice si sa ia atitudine. Tot ceea ce trece pe langa acest interes trebuie considerat drept esec al presei.

Mass media nu poate si nici nu trebuie sa inlocuiasca institutiile democratice, ci trebuie doar sa puna in lumina aspectele nevazute ale vietii publice. Procesul electoral din politica are corespondent, in ceea ce priveste mass-media, procedeul de selectare a ziarelor, revistelor, posturilor de radio si de televiziune de catre populatie. Plecand de la aceasta constatare, Doru Pop afirma ca, "prin optiunea pentru un anumit organ de presa, individul isi transfera o parte din autoritatea publica asupra acestuia, renuntand, ca in cazul procesului electoral, la participarea directa."[4]

Marea problema care intervine in relatia politicienilor cu presa este ca acestia considera, inca din start, faptul ca mediile de informare reprezinta un dusman, care are ca obiectiv cresterea ratingului, prin orice mijloace. Este adevarat in mare masura, insa oamenii politici trebuie sa invete sa gandeasca precum un reporter, care are de indeplinit o sarcina: de a reflecta stirile, de a se afla in miezul actiunii, de a relata evenimente dramatice. Astfel, este un lucru cert ca politicienii au nevoie de presa, iar presa de ploliticieni. Nu este nevoie ca acestia sa se simpatizeze, sa fie de acord cu ceea ce se scrie si se difuzeaza, insa conflictul deschis fata de reporteri reduce sansele transmiterii unor informatii echilibrate, neutre. In ultima instanta, trebuie sa se aiba in vedere faptul ca presa nu le spune oamenilor ce sa gandeasca, ci la ce sa se gandeasca. Efectele mass media sunt greu de cuantificat; este cert faptul ca aceasta are un rol determinant in crearea comportamentului indivizilor fata de un personaj politic, dar nu este unicul factor.

In presa libera, bazata pe concurenta, informatia transmisa isi impune sa fie cat mai originala, sa fie prezentata intr-un mod deosebit si cat mai ingenios si sa se adreseze unui public tinta. Avand de ales intre atatea alternative mass-media, receptorul se fooseste din plin de acest drept al sau , butonand telecomanda si alegand cu grija publicatia expusa in chiosc. Dorinta nu mai este suficienta, acum mass-media trebuie sa

satisfaca "multiplele dorinte", "dorinta diversificata", dupa cum considera Peter Gross[5].

Obiectivitatea nu poate fi considerata decat developarea neutra a unei informatii, dar tinand cont de comentariu, de asezarea in pagina, de cuantificarea importantei prin imagine, corp de litera si titlu, inca inainte de a se ajunge la explicitari, lentila este focalizata intr-un anume mod.

Faptul ca presa este o adevarata putere suprainstitutionala este evidentiat de influenta pe care aceasta o exercita asupra ceea ce se discuta in cadrul legislativului si asupra atentiei pe care o manifesta pentru comportamentul partenerilor de coalitii. De aici rezulta efortul puterii de a controla si limita accesul si impactul presei sau de a-l canaliza spre propriile interese.

Emil Hurezeanu este de parere ca "presa trebuie considerata , in principiu, mai credibila decat politica. Presa este instrumentul privilegiat al scrutarii si al scanarii actului politic, dar si al prevenirii sau rectificarii abuzurilor sau aberatiilor politice.[] Mai toate ziarele independente romanesti stau inca pe cate un colt din fotoliul cutarui partid, lider, grup de interese politice".[6]

Un aspect care a devenit din ce in ce mai actual este acela ca, jurnalistii au devenit mai importanti in desfasurarea campaniilor electorale decat politicienii insisi. Ei au puterea de a decide ce personalitate politica merita sa fie mediatizata, iar partidele politice au devenit dependente de organele de presa. Publicitatea, aducerea in atentia publica a devenit o motivatie politica, deoarece lipsa interesului presei si ignorarea, transpun personajul politic intr-o lume inexistenta.