Ce este politica?

Ce este politica?

1 Politica si politic

Pentru limba franceza, ca si pentru limba romana, politica - la politique - este un termen androgin, ce poate fi utilizat atat la masculin, cat si la feminin. Politica este o activitate sociala prin excelenta. Plecand de la afirmatia lui Max Weber ca politica desemneaza orice fel de activitate de conducere autonoma, politica este sinonima cu incercarea de a ocupa posturi de conducere sau cu incercarea de a influenta deciziile conducatorilor. Politica poate fi definita ca arta de a guverna sau arta de a face compromisuri pentru rezolvarea unor probleme sociale. Politica este "ansamblul eforturilor care sunt facute pentru a participa la putere sau pentru a influenta repartitia puterii, fie intre state, fie intre diverse grupari de pe teritoriul aceluiasi stat" (Ph. Braud). Politica este activitatea planificata de gestionare/rezolvare/preintampinare a conflictelor si de coordonare a relatiilor dintre grupuri sociale la diferite niveluri de organizare ale comunitatii. Politica este activitatea de administrare, distribuire si redistribuire a resurselor unei societati. Politica se refera la procesul de luare a unei decizii cu consecinte sociale.

Politicul - le politique - se refera la dimensiunile specific umane, la moduri ontologice. Omul este vazut ca zoon politikon - animal social - in sensul lui Aristotel, incluzand si semnificatia de animal politic, cata vreme pentru Stagirit statul si societatea sunt realitati indistincte. In Politica, Aristotel exprima ideea de politic atunci cand defineste natura umana prin cumularea a doua atribute: sociabilitatea si instinctul de a trai in comunitati organizate. Fiinta sociala, omul poseda de la natura capacitatea de a transmite mesaje articulate prin grai, spre deosebire de albine sau de alte specii de animale care nu poseda limbajul articulat; omul se deosebeste de celelalte specii prin capacitatea de a distinge intre bine si rau si de a transmite semenilor sai mesaje in acest registru al comunicarii. Politicul se refera la indivizi care poseda un instinct de a trai in comunitati organizate, tip de comunitati pe care Aristotel le identifica cu statul. Politicul reprezinta scena in care se confrunta credinte, ideologii, convingeri; un spatiu al contradictiilor si asemanarilor reglate prin institutii. Politicul este ordinea institutionala impusa vointelor umane; este nivelul structural al societatii, prin care sunt ordonate datele materiale ale unei colectivitati si elementele spirituale care ii formeaza cultura. Politicul face trimitere la existenta unor norme si reguli de interactiune in societate. Braud defineste politicul drept un camp social dominat de conflicte, de interese reglate prin intermediul unei puteri, ea insasi instanta care detine monopolul coercitiei legitime. Daca politicul face apel la necesitate - esenta/natura umana -, politica se refera la contingenta, in sensul de activitate legata de rezolvarea unor probleme sociale concrete individuale sau de grup, hic et nunc.

2 Conceptia lui Raymond Aron despre politica

Filosofii politici ai modernitatii au observat ca gandirea politica anglo-saxona face distinctie intre doua realitati organizatorice din domeniul politicii prin folosirea a doi termeni diferiti: politics si policy. Anglo-saxonii identifica prin policy actiunea de guvernare concreta si rezultatele actiunii de guvernare, iar prin politics se desemneaza activitati generale de politica.

In lucrarea Democratie si totalitarism, filosoful politic francez Raymond Aron incearca sa construiasca obiectul filosofiei politice, iar pentru a construi obiectul recurge la analiza echivocurilor fundamentale legate de termenul politica si ajunge astfel la o definitie pe care o da politicii:

1. Conceptul de politica in engleza acopera simultan doua notiuni distincte - acesta este primul echivoc al conceptului de politica: Policy (policies, pl.) desemneaza un program de actiune, un program politic, o idee sau o actiune cu obiect. Politics se refera la domeniul in care aceste programe rivalizeaza sau mai precis la scena, terenul unde se confrunta aceste viziuni diferite. Astfel, intelegem si distinctia politica vs. politic.

Al doilea echivoc se refera la faptul ca politica desemneaza atat o realitate, cat si cunoasterea acelei realitati. Realitatea politica reclama cunoasterea sau constientizarea politica, fapt care devine ulterior parte a realitatii (modul de internalizare a sistemului politic de catre cetateni, felul in care indivizii invata regulile politicii, se raporteaza la ele si exprima cultura lor politica).

3. Dar cel mai interesant echivoc afirma ca politica este atat un sistem partial al ansamblului social, cat si aspectul cel mai global al societatii dintr-un anume punct de vedere. Ca sistem partial, politica este doar o parte dintr-un ansamblu, alaturi de munca, religie, familie, economie. Dar, in sistemul partial numit politica se produce un proces determinant, fundamental pentru ansamblul societatii in general:

Alegerea celor care guverneaza si stabilirea modului in care se exercita autoritatea/guvernarea. Alegerea guvernantilor si exercitarea puterii influenteaza serios relatiile si viata oamenilor, astfel ca politica nu mai este doar un sistem partial, ci aspectul cel mai cuprinzator al stilului relatiilor dintre oameni. Obiectul filosofiei politice il constituie, asadar, justificarea autoritatii si a supunerii. Asa cum Adrian Leftwich arata in Ce este politica? Activitatea si studiul ei (1984), politica este inima tuturor activitatilor colective sociale, formale si informale, publice si private, in toate grupurile umane, institutii si societati. Intalnim politica in cadrul familiilor si in mijlocul micilor grupuri de prieteni la fel de mult ca intre natiuni si la nivel global. Ca amploare, politica implica productia, distributia si folosirea resurselor in cursul existentei sociale. Politica este abilitatea de a obtine rezultatul dorit, prin orice mijloace. Aceasta notiune a fost subliniata in titlul cartii lui Harold Lasswell's Politica: Cine ce ia, cand, cum ? (1936).

Politica presupune diversitate si conflict, dar elementul esential este existenta lipsei: simplul fapt ca, in timp ce nevoile si dorintele umane sunt infinite, resursele disponibile pentru satisfacerea lor sunt intotdeauna limitate. Politica poate fi citita ca o lupta pe scara resurselor, iar puterea poate fi vazuta ca mijloacele prin care aceasta lupta este condusa.

Teste de autoevaluare:

Cand devine o problema politica?

Care este diferenta dintre politica si politic la R. Aron?

Raspunsuri:

1. O problema devine politica prin nevoia interventiei puterilor/institutiilor publice pentru respectarea legii. O problema devine politica in momentul in care statul este nevoit sa intervina pentru rezolvarea conflictului fie prin intermediul unor judecatori speciali, fie prin aparate de ordine, pentru a proteja drepturile si viata cetatenilor de pe teritoriul sau. Guvernarea, ca activitate de administrare a resurselor unei societati, este o actiune politica prin excelenta. Alegerile sau elaborarea de legi sunt acte pur politice: alegerile sunt legate de delegarea de putere in sistemele reprezentative, iar elaborarea de legi tine de instituirea unor reguli sub imperiul sanctiunii pentru realizarea unui obiectiv cu consecinte sociale.

Raymond Aron, ca si Ralph Dahrendorf, Robert Dahl si Giovanni Sartori, apreciaza ca nu exista politica fara reactie, fara alternativa si ca, prin urmare, conflictul este legat de politica. Cu un amendament insa: politica presupune, de asemenea, si compromisul. Astfel, actorii politici trebuie sa cada de acord asupra regulilor care reglementeaza orice conflict prezent sau potential (politics).

Dahrendorf, de exemplu, vorbeste despre politici normale si politici constitutionale. Politicile normale sunt o multitudine, constituie pluralitatea programelor politice: liberale, social-democrate, crestin-democrate, ecologice (policy), iar politicile constitutionale reprezinta de fapt o unica solutie, una de compromis, apartinand societatii deschise, toleranta la diversitate si manifestand respect fata de drepturile fundamentale ale indivizilor (politics). Doar la nivelul politicilor constitutionale, adica la nivelul spatiului public, trebuie sa existe un consens al actorilor politici, un compromis asupra regulilor.

Bibliografie:

▫ Aron, Raymond, (2001), Despre politica in democratie si totalitarism, Ed. ALL, Bucuresti

Weber, Max, (1992), Politica, o vocatie si o profesie, Ed. Anima, Bucuresti