Istoricul Parlamentului European

Istoricul Parlamentului European

Reprezentarea cetatenilor a constituit una din principalele probleme, indiferent de epoca, filosofie sau ideologie guvernanta. Parlamentul si-a creat legitimitate in viata publica europeana, odata cu aparitia constitutionalismului si principiului separatiei puterilor in stat.[1]

Tratatul de la Paris care a infiintat Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului, a creat patru institutii si anume:

- Inalta Autoritate;

- Consiliul Special de Ministri;

- Adunarea Comuna;

- Curtea de Justitie.

Tratatele de la Roma, din 1957, au dus la aparitia celorlalte doua comunitati europene.

Odata cu semnarea Tratatelor C.E.E. si C.E.E.A. a fost semnata si Conventia referitoare la unele institutii comune ale Comunitatilor, prin care cele trei Adunari erau unificate sub numele de Adunarea Parlamentara Europeana.

Parlamentarismul este definit ca fiind conceptia politica potrivit careia poporul isi exercita guvernarea prin reprezentantii trimisi in Parlament. Acesta reprezinta sistemul de guvernamant in care guvernul, ca organ executiv, este subordonat si responsabil unei adunari reprezentative alese de catre popor si alcatuita din reprezentantii sai.

Prima din institutiile definite de tratatul CEE, Adunarea Europeana compusa din reprezentantii popoarelor statelor reunite in comunitate, exercita puterile de deliberare si control care ii sunt atribuite de tratat; Parlamentul European a stat o lunga perioada de timp in afara procesului decizional comunitar. Incepandu-si activitatea sub numele de Adunarea Europeana, aceasta institutie s-a autobotezat Parlamentul European in anul 1962, nume sub care a fost consacrat oficial in Actul Unic European din 1986.

Parlamentul European reprezinta una din institutiile de baza ale Uniunii Europene. Daca in trecut se vorbea despre Uniunea Europeana sub forma cooperarii transfrontaliere, in prezent se poate vorbi despre constructia unei veritabile structuri statale europene.

La origine, Adunarea Europeana era compusa din delegati ai parlamentelor statelor comunitare potrivit unor proceduri specifice.

Un caz special il ocupa Franta si Italia, fiind singurele state care aveau deputati comunisti, acestia fiind tinuti pentru o lunga perioada de timp in afara Parlamentului European, pe motiv ca erau impotriva integrarii europene.

Aceasta situatie s-a schimbat insa, luand sfarsit in anul 1969, in Italia si in 1973 in Franta.

Totodata, un caz aparte il constituie si laburistii britanici intrati in Parlamentul European doar in 1975.

In conformitate cu art. 189 alin 1 din Trataul C.E., art. 20 din tratatul C.E.C.O., art. 107 din Tratatul Euratom, Parlamentul European se compune din reprezentantii popoarelor membre ale Comunitatilor. Aceasta institutie europeana cuprinde doua etape fundamentale in evolutia sa, si anume: Adunarea Reprezentativa si etapa Adunarii Parlamentale.

La 19 martie 1958 are loc sesiunea de stabilire a Adunarii Parlamentare Europene.

Este tinuta in Strasbourg, unde este ales ca Presedinte al Adunarii, Robert Schuman.

La 13 mai 1958 deputatii din Adunarea Parlamentara se grupeaza pentru prima oara conform afinitatilor politice si nu conform nationalitatii.

In perioada 21-27 mai 1958, Adunarea Parlamentara isi adopta regulamentul intern.

La 20 septembrie 1976, Consiliul a adoptat 'Actul pentru alegerea reprezentantilor in Adunare cu sufragiu universal direct', prin care s-a pus bazele sufragiului direct la nivelul Comunitatilor in privinta membrilor Adunarii.

Odata cu evolutia Comunitatii Economice Europene catre Uniunea Europeana, Parlamentul European va deveni sansa cetatenilor europeni in cautare de drepturi si reprezentare democratica. Diferentele dintre Parlamentul European, Comisia Europeana si Consiliul, insitutii de reprezentare guvernamentala, au alimentat teoriile deficitului democratic al CEE si ulterior al Uniunii Europene.

Conform acestor teorii, Parlamentul European ar trebui sa detina rolul suprem in cadrul edificiului european, trebuind sa-si subordoneze institutiile guvernamentale, si, de asemenea, trebuind sa fie inzestrat cu instrumente de cenzura si control a activitatii eurobirocratiei. Proiectul european a evoluat in functie de necesitatile spatiului european si de dinamica geopolitica globala.

Cronologie - momente cheie in evolutia Parlamentului European:

1. 10 septembrie 1952 - cei 78 de membri ai Adunarii Comune a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului se reunesc pentru prima data la Strasbourg in cadrul Consiliului Europei;

2. 1 ianuarie 1958 - Tratatul de la Roma intra in vigoare; astfel, Adunarea Comuna devine Adunare Europeana;

3. 30 martie 1962 - Adunarea Europeana isi schimba numele in Parlamentul European;

4. 22 aprilie 1970 - prin modificarea tratatului, Parlamentul contribuie la procedura bugetara;

5. 16 ianuarie 1973 - are loc prima reuniune a deputatilor dupa aderarea Regatului Unit, a Irlandei si a Danemarcei. Parlamentul European numara 198 de membri;

6. 20 septembrie 1976 - Consiliul adopta actul prin care Parlamentul European urmeaza sa fie ales prin vot direct;

7. 7 - 10 iunie 1979 -au loc primele alegeri prin vot direct a Parlamentului European;

8. 17 iulie 1979 - prima reuniune a celor 410 membri ai Parlamentului;

9. 1 iunie 1981 - numarul membrilor creste la 434 odata cu aderarea Greciei;

10. 1 ianuarie 1986 - 518 membri ai Parlamentului European dupa aderarea Portugaliei si Spaniei;

11. 1 iulie 1988 - Actul Unic European intra in vigoare; denumirea de Parlament European este recunoscuta prin tratat;

12. 1 noiembrie 1993 - intra in vigoare Tratatul de la Maastricht, prin care Parlamentul devine colegislator alaturi de Consiliu in ceeea ce priveste procedura de codecizie;

13. 1 ianuarie 1995 - 626 membri, in urma aderarii Austriei, Finlandei si Suediei;

14. 15 martie 1999 - Comisia condusa de Jacques Santer demisioneaza, fiind confruntata cu posibilitatea unei motiuni de cenzura adresata acesteia de catre Parlamentul European;

15. 1 mai 1999 - se acorda competente largite Parlamentului European datorita intrarii in vigoare a Tratatului de la Amsterdam;

16. 5 mai 1999 - Parlamentul aproba numirea lui Romano Prodi in functia de presedinte al Comisiei Europene;

17. 10 - 13 iunie 1999 - alegeri pentru Parlamentul European;

18. 7 decembrie 2000 - presedintii Parlamentului, Comisiei si Consiliului proclama Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii, anexata Tratatului de la Nisa;

19. 15 ianuarie 2000 - Pat Fox este ales presedinte al Parlamentului European;

20. 1 februarie 2003 - intra in vigoare Tratatul de la Nisa;

21. 9 aprilie 2003 - Parlamentul European da avizul conform, aderarii Republicii Cehe,a Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, Sloveniei si Slovaciei;

22. 20 iulie 2004 - Josep Borell Fontenelles este ales presedinte al PE;

23. 18 noiembrie 2004 - presedintele Parlamentului aproba noua Comisie condusa de Barroso, cu 449 voturi pentru, 149 impotriva si 82 abtineri;

24. 13 aprilie 2005 - Parlamentul European da avizul conform aderarii Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana;

25. 1 ianuarie 2007- Romania si Bulgaria devin membre ale Uniunii Europene.