Pe scurt, despre geopolitica

Pe scurt, despre geopolitica

Atunci cand vorbim despre geopolitica, remarca ' Tuathail, ne referim de fapt la politica. Geopolitica este un discurs[1], un mesaj, o perspectiva, culturala si politica, asupra politicii externe si geografiei. Este imbinarea dintre cunoastere si putere. Intotdeauna, subliniaza autorul mentionat, oamenii de stat s-au raportat la geopolitica ca la un glob de cristal in masura sa le ofere o perspectiva cat mai limpede asupra viitorului. La inceput, conceptiile geopolitice erau adanc penetrate de principiile darwinismului social, cele care descriau statul ca pe un organism viu (Ratzel) angajat in lupta acerba pentru supravietuire cu statele vecine. Extinctia era garantata in lipsa capacitatii de a se extinde pe seama celorlalti. Suprematia rasei, acel ,, white man's burden" care legitima politica expansionista, superioritatea barbatului in fata femeii si preeminenta civilizatiei occidentale insemnau, intr-o prima faza, liniile de forta ale discursului geopolitic (geopolitica expansionista).

Se presupune ca nasterea geopoliticii e legata si de atentia crescanda acordata de mediul academic discutiilor care, traditional, aveau loc in cabinetele ministerelor afacerilor externe si de razboi. Autor al unei foarte scurte introduceri in geopolitica, Klaus Dodds identifica factorii care au inlesnit aparitia geopoliticii ca disciplina de sine statatoare: tarifele comerciale protectioniste si nationalizarea economiilor (incercarile Americii de a se afirma ca mare putere nemultumesc Europa occidentala), strategiile belicoase ale puterilor imperialiste infometate de spatiu incepand cu a doua jumatate a secolului XIX (Marea Britanie si Franta in Africa de Nord, Rusia Tarista si Anglia in Asia Centrala - ,, Marele Joc"), dobandirea de catre geografie a statului de disciplina academica.

De regula, discutiile despre aceasta disciplina pornesc de la Rudolf Kjellen, politologul suedez care in 1899 introduce geopolitica pe piata termenilor stiintifici. Considerata de unii stiinta momentului, una care aduna rezultatele cercetarilor intreprinse de demografie, economie, politologie, sociologie, drept etc. pentru a le pune in slujba statului[2], geopolitica a avut si o serie de detractori care o priveau ca pe un intrus in sfera stiintelor cu legitimitate la acel moment. Acuzatia de copil bastard al stiintei adusa geopoliticii avea in sprijinul ei argumentul nationalismului - de tipar etnic , organicist, ,, rau" - care ar fi intunecat judecata noii discipline, incapabila deci sa diagnosticheze obiectiv situatia de moment din campul relatiilor internationale.

Nu ne abatem de la trendul traditionalist in abordarea geopoliticii si spunem ca in viziunea lui Kjellen aceasta insemna o imbinare a geografiei cu politica , asa incat privirea statului, atintita asupra propriului teritoriu, precum si al aceluia apartinand vecinilor, sa fie cat mai limpede. Statul nu plutea in vazduh, ci, aidoma padurii, era legat de un anumit sol din care-si tragea seva, sustine Kjellen. Era o ,, forma vie", legatura inexpugnabila dintre tara, neam, si economie, studiate din punct de vedere geografic, demografic, respectiv din perspectiva economiei politice, o realitate supra-individuala care putea fi perceputa empiric. Continuand acest gand, sociologul-geopolitician roman Anton Golopentia investeste geopolitica cu sarcina de a studia ,, potentialul statelor". E vorba de totalitatea virtualitatilor unui stat (patru la Gusti), adica de teritoriu, neam, populatie, economia nationala, structura sociala, modul de guvernare si mediul politic. Prin urmare, continua Golopentia, efortul comprehensiv al geopoliticii nu va fi doar economic, politic ori geografic, ci, simultan, geografic, demografic, economic, social, cultural si politic. Aflate intr-o perpetua dinamica, statele - de remarcat, din nou, statul suveran ca unitate de analiza, spre deosebire de noile unitati de analiza: statul cu suveranitate discutabila, regiune, planeta (mai ales in cazul geopoliticii mediului inconjurator), civilizatii, fluxuri s.a. - trebuie investigate in continuu, asa incat cercetarea geopolitica trebuie sa emita in permanenta, zilnic adica, ,, buletine meteorologice". Perspectiva noastra, ce are drept reazem sistemul de sociologie al lui Dimitrie Gusti, e ca geopolitica ar putea studia si felul in care un stat e in masura sa-si actualizeze virtualitatile (posibilitatile, darurile) identificate de Golopentia. De aceea, un element important de cercetat ar fi vointa sociala (scopuri, mijloace, valori), modelata de elita unei societati si datatoare de seama, prin activitatile ori manifestarile sociale in care vibreaza (cu diverse intensitati), de felul in care sunt valorificate darurile unui stat (teritoriu, neam, populatie, economia nationala, structura sociala etc).

Prin atentia acordata geopoliticii romanesti si reprezentantilor ei ne abatem partial de la fagasul firesc al acestor discutii, care ar fi trebuit sa continue cu reprezentantii de marca ai gandirii geopolitice de la inceputul secolului trecut. Insa, cum acestia sunt discutati pe larg in lucrarea lui ' Tuathail, obligatorie pentru acest examen, am considerat ca nu-i de prisos o scurta introducere in perspectivele ,, Scolii" romanesti de geopolitica. Reprezentantii acesteia zugravesc o imagine metaforica a teritoriului national: organism cu muntii Carpati drept coloana vertebrala, cetate aparand Europa, spatiu de sinteza.

Am vazut mai devreme ca geopolitica este o stiinta de sinteza, plasata de Anton Golopentia intr-o pozitie hegemonica in sfera stiintelor sociale. Beneficiarii straduintelor noii discipline sunt statul si elita guvernanta. Cum temele de cercetare ale geopoliticii sunt alese de clasa guvernanta in acord cu interesele de moment ale statului, obiectivitatea acesteia este in afara oricarei discutii, crede Golopentia.

Alaturi de Gheorghe Bratianu, Sabin Manuila[6], Mircea Vulcanescu si Anton Golopentia, Ion Conea pune umarul in 1940 la constituirea revistei de ,, Geopolitica si geoistorie". Colaborator al Scolii Sociologice de la Bucuresti, Conea vede procesele politice ca avand un accentuat determinism teluric. In conceptia lui deci, menirea geopoliticii consta in decelarea influentei pe care spatiul o exercita asupra proceselor politice. Considera ca globalizarea, un proces care va rata cu mult tinta constituirii unui ,, sat global" din cauza producerii unor zone de frictiune cu reverberatie mondiala, nationalismul, vectorul atasamentului emotional al oamenilor fata de un loc anume, o cultura specifica si o economie particulara, si importanta crescuta a geografiei in spatiul public sunt tot atatia factori favorizanti ai aparitiei geopoliticii, stiinta unei lumi globalizate. Daca geografia politica studiaza statul, geopolitica ia in vizor procesul globalizarii. Asa ajunge Conea sa defineasca geopolitica ca stiinta a ,, atmosferei politice planetare" sau a ,, presiunilor dintre state".

Terenul paradigmatic pe care evolueaza geopolitica romaneasca e unul marcat de teoriile organiciste ale statului si natiunii. Bunaoara, statul e o ,, realitate biologica", dupa Simion Mehedinti. Nu o ,, fictiune cartografica". E modul de gandire specific timpului, o vreme in care statul era perceput ca un organism care se ,, naste, creste, decade si piere" in circumstantele formate de teritoriu, neam si clima. Viziunea geopolitica a lui George Valsan evolueaza tot in aria teoriilor primordialiste despre stat si natiune. Pierderea Ardealului era vazuta de geograful cu preocupari geopolitice (cine nu avea astfel de preocupari in vremea celui de-al doilea Razboi Mondial? Diferenta a facut-o si faptul ca unii au avut astfel de preocupari mai devreme decat altii) ca despicarea unei fiinte cu sira spinarii (Carpatii) proeminenta. De asemenea, analizele lui Ion Conea sunt imersate in acelasi model teoretic (poate si de simtire). Acesta, plecand de la ideea importantei covarsitoare a drumurilor pentru aparitia statelor, punct de vedere slefuit de Iorga si P.P. Panaitescu, crede ca, precum mugurii prinsi de creanga, relatia dintre cresterea unui stat si drumurile care-l strabat e una simbiotica.

In zorii secolului XX, statul era considerat un organism viu (lebendiger Organismus), cu o teribila foame de spatiu. In lupta dintre state, tot atatea organisme vii, va supravietui - se simt aici influentele darwiniste - cel mai bine inzestrat, adica posesorul celui mai vast teritoriu[8], factor hotarator pentru destinul national. De aici geopolitica spatiului vital (Lebensraum) care stabilea ca datoria unui stat cu o prea mare ,, desime a populatiei" (numar de locuitori pe km2) este aceea de a-si extinde necontenit teritoriul . Artizanul perspectivei spatiului vital in sfera geopoliticii este Karl Haushofer. Dezamagit de infrangerea suferita de Germania in Primul Razboi Mondial, Haushofer, combatant pe frontul de est, se retrage in lumea academica ca profesor de geografie politica la Universitatea din Mnchen. E de parere ca geopolitica este la fel de veche ca istoria insasi, in pofida faptului ca fundamentele sale ca stiinta sunt abia recent forjate.

Retine atentia ideea lui Erich von Drygalski, mentorul lui Haushofer, in a carui conceptie geopolitica ofera posibilitatea de a vedea natiunile asa cum sunt ele de fapt, iar nu cum am dori noi sa fie. Din acest motiv, subliniaza Haushofer, profilul intelectual al viitorilor oameni de stat ar trebui sa fie conturat nu doar de jurisprudenta si stiintele politice, cat mai ales de istorie si geografie, in masura sa releve aspectele obscure ale strategiei care diriguieste evolutia unui stat. Capabila sa ofere o perspectiva realista asupra configuratiei mapamondului, geopolitica era stiinta exacta care punea la dispozitia oamenilor de stat informatiile necesare supravietuirii Germaniei. Ca si Dimitrie Gusti, avocat al sociologiei insa, Haushofer vedea in geopolitica modalitatea de bransare a actului politic la cunoasterea livrata de cercetarea stiintifica. Din aceasta pricina, efort despus in slujba propasirii statului (un stat expansionist, ca si celelalte), geopolitica este ,, cotonogita" (Klaus Dodds) dupa al Doilea Razboi Mondial. Mai precis in anul 1954, cand Richard Hartshorne o eticheteaza ca frauduloasa din punct de vedere intelectual, suspecta ideologic, manjita de asocierea cu nazismul, rasismul, exapansionismul si politicile genocidale ale acestuia. Toate acestea in pofida faptului ca pentru Haushofer necunoscuta de care atarna destinul national era spatiul, iar nu rasa, ca fiul sau, Albrecht, este asasinat de catre Gestapo ca urmare a implicarii in operatiunea Walkiria, tentativa esuata de asasinare a lui Adolf Hitler din anul 1944, ca liniile de forta ale geopoliticii lui Haushofer, atent la ideile lui Mackinder, (necesitatea unei aliante intre Germania si Uniunea Sovietica - vezi azi relatiile dintre Germania si Rusia) sunt nesocotite in al Doilea Razboi Mondial. In raspar cu pozitia pe care se situeaza Richard Hartshorne e si opinia lui Michael Korinman. El considera nedreapta ostracizarea geopoliticii in temeiul argumentelor expuse mai sus, intrucat reflectiile geopolitice prinsesera contur cu mult inaintea lui Hitler. Este resuscitata de Henry Kissinger in anii ' 70 ca sinonim pentru jocul de putere dintre Statele Unite si Uniunea Sovietica.

Revenind insa la geopolitica germana interbelica[12], remarcam conditiile care transforma un stat in putere mondiala dupa Haushofer. E vorba de localizarea geografica si teritoriul - die Lage si das Raum la Ratzel -, resursele, forma (morfologia) si populatia. Initiatorul Scolii germane de geopolitica reflecta serios la posibilitatea infiintarii pan-regiunii Berlin-Bagdad. Prin intermediul unei cai ferate cele doua orase urmau sa fie legate unul de celalalt. Astfel, Germania ar fi avut acces la borcanul cu miere reprezentat de rezervele de petrol din Orientul Mijlociu si Asia Centrala, spre evidenta nemultumire a Marii Britanii.

Intr-un peisaj putin cunoscut, cu repere forjate de mesaje ce abunda in clisee - Cortina de Fier[13], Lumea a III-a , axa raului, imperiu al raului - geopolitica se doreste a fi ghidul de incredere ce furnizeaza perspectivele clare asupra mapamondului pentru artizanii politicilor de securitate.

Klaus Dodds sesizeaza trei moduri de a face geopolitica. O data, geopolitica formala, apanaj al mediului academic, institutelor de cercetare, think-tank-urilor, urmata de geopolitica practica, prezenta in strategiile puse in aplicare de politica externa a unui stat, organizatiile birocratice si institutiile politice, nu in ultimul rand, geopolitica populara sau geopolitica prestata in folosul publicului larg de catre mass media, cinematografie, literatura etc. Imaginile furnizate de aceste trei abordari distincte contribuie la trasarea hatii geopolitice a lumii, adica reprezentarile despre sine si despre alteritate. Contactul unui stat cu mediul extern este mediat de aceasta schema geopolitica tripartita, configurata de valorile specifice unei culturi.

Ne lovim din nou de problematica stereotipurilor polare si a discursurilor esentialiste, aspecte abordate intr-un material anterior. O buna parte a tarilor din Orientul Mijlociu sunt vazute ca elemente ale ,, axei raului", celebra sintagma utilizata de George W. Bush dupa evenimentele din 11 septembrie 2001. Dusmanii Americii - Iran, Irak, Afganistan si Coreea de Nord - erau (sunt) inghesuiti intr-o formulare stigmatizanta pentru populatiile tarilor respective. Trebuie remarcata lipsa de originalitate - pana la urma eficienta conteaza - a consilierilor presedintelui american care, pentru nascocirea expresiei de mai sus, n-au facut altceva decat sa prelucreze un mai vechi sablon utilizat de administratia Reagan pentru reprezentarea Uniunii Sovietice, ,, Imperiul raului". Nu doar America aplica etichete. Populatiile din zona Orientului Mijlociu o percep ca Marele Satan, liderul civilizatiei materialiste a Occidentului. Cuvantarea tinuta de presedintele iranian Ahmadinejad in 2005 in fata a peste 4000 de studenti este o alta mostra de geopolitica populara. Cu acea ocazie erau reiterate ideile pivot ale geopoliticii iraniene: stergerea statului Israel de pe suprafata pamantului, ceea ce insemna implicit si sprijinul acordat palestinienilor, descurajarea ambitiilor geopolitice israeliene in privinta sudului Libanului si contracararea ambitiilor hegemonice ale Americii in zona. Incheiem incursiunea noastra in zona geopoliticii populare[15] cu exemplul peliculei Die Another Day din 2002. Insusindu-si elementele cheie ale discursului geopolitic american, realizatorii filmului au scris un scenariu in care eroul negativ - un colonel dement provenit din Coreea de Nord aflata in ,, axa raului" - dorea sa distruga Japonia si Coreea de Sud cu ajutorul unui satelit. Evident ca este impiedicat de eroul modelat de ethosul ,, statului universal omogen".

Incheiem scurta noastra discutie cu ideea lui Eduard Said, care e de parere ca timp de 60 de ani amenintarile la adresa lumii civilizate au venit dinspre Uniunea Sovietica. Astazi, discursul geopolitic localizeaza principalele pericole la adresa democratiei in tarile Orientului Mijlociu si Africii de Nord, care n-au facut inca pasul spre zona post-istorica pastorita de valorile occidentale.