Clarificari ale cadrului legislativ si institutional pentru reglarea liberei circulatii a cetateanului european

Clarificari ale cadrului legislativ si institutional pentru reglarea liberei circulatii a cetateanului european

Am expus problemele create de 'slabiciunile' Tratatului de la Maastricht, precum si de presupusa iminenta a imigratiei est-europene. In plus, masurile ce trebuiau luate pentru asigurarea functionarii reale a Spatiului Schengen erau suficient de complexe pentru a necesita o abordare la nivel comunitar.

Asadar, se astepta destul de mult de la Tratatul de la Amsterdam. Mai ales ca acesta venea ca rezultat al unei Conferinte Interguvernamentale care a durat nu mai putin de un an si jumatate. Astfel, cooperarea in domeniul justitiei si afacerilor interne si-a schimbat natura: s-a definit conceptul de zona de libertate, securitate si justitie, cooperarea a devenit efectiva, mai democratica si mai echilibrata referitor la rolul diferitelor institutii UE.

Amendamentul mult asteptat: Tratatul de la Amsterdam

Titlul VI TA[1] are ca scop prevenirea si combaterea: rasismului si xenofobiei; terorismului, traficului cu persoane si agresarii copiilor, traficului cu droguri si arme, coruptiei si fraudei. In mod evident obiectivele Titlului VI TEU au devenit mai precise, iar faptul ca modalitatile de atingere a acestor obiective sunt bazate pe 'cooperarea mai stransa' intre diferitele autoritati competente din statele membre denota faptul ca statele membre au recunoscut acest tip de cooperare ca necesar pentru a putea lupta eficient impotriva retelelor internationale ale crimei organizate. Problematica de interes comun cuprinsa in TEU a fost extinsa, dar s-a procedat la o divizare a chestiunilor abordate.

Trebuie remarcata insa introducerea unui nou articol in TCE[2] ce interzice foarte clar crearea unei cetatenii europene in straturi prin cooperarea mai stransa intre anumite state membre sau, cu alte cuvinte, crearea senzatiei ca unii cetateni sunt mai europeni decat altii. Cooperarea mai stransa 'nu priveste cetatenia europeana' si nu creeaza 'discriminari intre cetatenii statelor membre'.

Un aspect extrem de important il reprezinta inserarea masurilor privind controlul la frontierele externe, azilul, imigratia si cooperarea judiciara in materie sub un nou titlu TCE[3], in cadrul Pilonul I. Incorporarea se va face treptat pe parcursul a cinci ani de la intrarea in vigoare a TA, iar dupa aceasta perioada tranzitorie domeniile mentionate vor face subiectul legislatiei comunitare si CEJ va avea jurisdictie si in aceste domenii! Marea Britanie si Irlanda nu au acceptat sa ia parte la masurile din cadrul Titlului IV TCE, iar Danemarca va participa doar in cadrul masurilor referitoare la politica de vize.

In ceea ce priveste Titlul VI TA, Consiliul UE ramane principalul actor in procesul decizional. Instrumentele legale utilizate sunt de acum: pozitiile comune, deciziile cadru privind armonizarea legislatiei si normelor statelor membre [4], deciziile in alte scopuri decat armonizarea legislativa si conventiile. Comisia este insa pe deplin implicata in discutii si are drept de initiativa in toate domeniile acoperite de Titlul VI TA, iar Parlamentul European trebuie consultat de catre Consiliul UE inainte de a adopta o decizie cadru sau o decizie, putand la randul sau sa faca recomandari sau sa puna intrebari Consiliului in acest domeniu. In plus, Curtea de Justitie are drept de deliberare preliminara asupra validitatii si interpretarii deciziilor cadru si deciziilor, asupra interpretarii conventiilor si asupra validitatii si interpretarii masurilor de implementare. In acest sens, se cere statelor membre sa inainteze declaratii individuale de acceptare a jurisdictiei CEJ si de stabilire a curtii sau tribunalului national imputernicit sa solicite deliberare preliminara.

Totusi in continuare, mai precis pe o perioada de cinci ani de la intrarea in vigoare a TA, domeniul justitiei si afacerilor interne este reglementat partial la nivel comunitar intrucat Comisia Europeana continua sa imparta dreptul de initiativa cu statele membre, deciziile Consiliului trebuie luate in conditii de unanimitate, iar Parlamentul European nu este implicat direct, ci doar consultat, in procesul decizional din domeniul JAI.

TA prevede insa, printr-un protocol anexat, incorporarea 'acquis-ului Schengen' in cadrul constructiei comunitare. In vederea acestui pas, Consiliul UE a preluat responsabilitatile Comitetului Executiv creat in cadrul Acordului Schengen, iar in momentul intrarii in vigoare a TA a stabilit procedura de incorporare a secretariatului Schengen in secretariatul general al Consiliului[6]. A aparut problema unei definiri clare a acestui acquis Schengen, ce nu fusese facut public la modul oficial de nici unul din statele membre, astfel ca in aceeasi perioada Consiliul a adoptat o lista a elementelor acquis-ului Schengen ce stabileste inclusiv baza legala a fiecarui element in TCE si TUE .

In ceea ce priveste drepturile cetatenilor tertelor tari putem spune ca acestea nu au fost reflectate sub nici o forma in dreptul comunitar pana la Tratatul de la Amsterdam. In cadrul Articolului 13 TA se interzice discriminarea pe motiv de rasa sau origine etnica, dar acesta prevedere este doar una de facilitare, fara a extinde competentele Comunitatii in acest sens. Conform Articolului 198 TCE, asa cum a fost introdus de catre Tratatul de la Amsterdam, Comunitatea va avea competenta si in ceea ce priveste conditiile de angajare a nationalilor tertelor tari ce rezideaza legal pe teritoriul Comunitatii.

Deocamdata se ramane insa la nivel de initiativa atat in ceea ce priveste dreptul cetatenilor tertelor tari de a calatori in UE[8], de a circula liber pe baza unei vize pentru sedere de lunga durata si de a presta servicii transfrontaliere in cazul in care sunt stabiliti in UE . Comisia Europeana isi propune totusi sa gaseasca modalitatea de deblocare a procesului de adoptare al acestor propuneri astfel incat, pana cel la sfarsitul anului 2002, acestea sa inceapa a fi implementate.

Nu putem afirma ca Tratatul de la Amsterdam a pus capat framantarilor legate de libera circulatie a persoanelor. Totusi a reprezentat pasul necesar in deblocarea procesului de evolutie spre o libera circulatie reala a persoanelor.

Mobilitatea la nivel comunitar la sfarsitul anilor

Intr-un document recent[11], Comisia Europeana analizeaza stadiul actual al mobilitatii in UE , concluzionand ca nivelul este inca foarte scazut. Astfel, doar putin peste 5% din populatia rezidenta UE reprezinta cetateni ai altor state decat statul gazda; mai mult, doar mai putin de 2% din populatia rezidenta UE sunt cetateni ai altor state comunitare decat statul gazda. Comparand si procentul populatiei migrante de cetatenie americana din Statele Unite, procent situat in 1998 la 2,4% din intreaga populatie SUA, cu procentul populatiei migrante de cetatenie comunitara din UE: doar 0,4% din populatia UE(15), concluzia este intarita. Ca explicatie a acestei mobilitati scazute, Comisia Europeana evidentiaza principalele bariere in calea mobilitatii: barierele sociale, culturale si lingvistice (inclusiv conditiile de trai, barierele legate de unificarea familiei, etc.), barierele economice - pensii, sisteme de taxe si asigurari (inclusiv impozitarea diferita a pensiilor), barierele de aptitudini si calificari (inclusiv lipsa transparentei si intarzierile administrative in recunoasterea calificarilor ) si barierele informationale (inclusiv informatii privind locurile de munca, nivelul de salarizare si conditiile de munca, de trai, de educatie, precum si oportunitatile de formare si perfectionare).

Totusi se remarca schimbarea naturii mobilitatii in ultimii ani, caracteristicile principale ale mobilitatii la nivelul ultimului deceniu fiind: tendinta de mobilitate urban-urban (si nu rural-urban) in functie de repartizarea geografica a diferitelor industrii; o crestere remarcabila a mobilitatii in sectoarele cu ritm rapid de dezvoltare si in sectoarele tehnologiilor avansate; predominanta mobilitatii tinerilor sub 30 de ani (in special a grupului cu varste cuprinse intre 21 si 25 de ani) cu aptitudini deosebite. De asemenea, exista o tendinta de orientare spre urmatoarele trei tipuri de migratie: migratia temporara, migratia transfrontaliera si managementul paneuropean al resurselor umane de catre intreprinderile multinationale.

Comisia Europeana spera ca noua strategie de creare a unei noi piete europene a fortei de munca sa primeasca acordul Consiliului European de la Stockholm, astfel ca pana la nivelul anului 2005 piata europeana de forta de munca sa fie deschisa pentru toti si accesibila tuturor.