Determinanti culturali ai democratizarii in Romania

Determinanti culturali ai democratizarii in Romania

Conceptul de incredere s-a impus de mai multe decenii in stiintele sociale, insa o crestere remarcabila a vizibilitatii sale a avut loc doar in ultimii zece ani, in special ca urmare a considerarii sale drept factor explicativ al unor procese ce au la baza actiuni colective. Increderea 'defineste o relatie intre actori sau grupuri in care una din parti adopta o pozitie, care exprima fie verbal, fie comportamental, convingerea conform careia cealalta parte va intreprinde acea actiune care este preferabila unor actiuni alternative.' (Braitwaite 1998 p.47).

In problemele care pot fi reprezentate prin schema dilemei prizonierului, un nivel ridicat de incredere intre actori permite atingerea unei solutii mai bune pentru fiecare decat in situatia lipsei de incredere. Acelasi optim poate fi realizat si prin alte mijloace, cum ar fi existenta unei instante capabile de control si de sanctionare a abaterilor, dar, in general aceste mijloace sunt mai costisitoare. Din acest motiv, Robert Putnam afirma ca 'increderea faciliteaza cooperarea' (1993, p.171). Intr-un exemplu clasic, Coleman (1988) arata cum eficienta economica a comerciantilor de diamante, membri ai comunitatii evreiesti din New-York, este ridicata pentru ca tranzactiile au la baza relatii de incredere. In absenta acestor relatii, tranzactiile ar fi incetinite si ar fi mai costisitoare datorita nevoii de a preveni inselaciunile.

La nivel societal, un nivel ridicat al increderii interpersonale este asociat, si se argumenteaza in unele studii, este un factor cauzal, al unui nivel scazut de coruptie, al unei redistribuiri mai cuprinzatoare a veniturilor celor bogati inspre cei saraci (Putnam, 1993, 176; LaPorta et al., 1997, 1998), al unei capacitati mai ridicate a guvernelor de a face schimbari legislative (Uslaner, 2000, cap. 7). Deasemenea, tarile cu un nivel mai ridicat al increderii tind sa aiba nivele mai ridicate ale cresterii economice (Fukayama, 1995; LaPorta et al., 1997, 1998; Putnam, 1993, 180; Uslaner, 2000, cap.8).

La nivel individual, se arata in unele studii recente, oamenii care au nivel mai ridicat al increderii sunt in medie implicati mai frecvent in activitati civice cum ar fi in primul rand voluntariatul in cadrul unor asociatii nonprofit (Putnam, 1995; Stolle, 2001; Selle and Stromsnes, 2001, Uslaner, 2000). Deasemenea, cei care au mai multa incredere tind sa sustina si sa respecte in mai mare masura normele morale de comportament, cum ar fi acelea de a nu trisa la plata impozitelor, de a nu cumpara bunuri furate, si de a nu minti (Uslaner, 1999a, 1999b).

Date fiind toate aceste presupuse efecte dezirabile ale increderii, nu este surprinzator numarul mare de studii empirice si teoretice publicate in ultimii ani. Mai multe carti importante (A. Seligman, 1997; Hardin, 2000; Uslaner, 2000), precum si multe articole si volume editate (Warren, 1999; Levi and Braithwaite, 1999) au fost publicate in ultimii ani. Cu toate acestea, nu exista consens asupra definirii increderii, a factorilor care o genereaza, si nici chiar asupra efectelor sale. In sectiunile care urmeaza voi trece in revista principalele pozitii si rezultate din literatura, structurate dupa trei teme principale:

1. Ce este increderea, care sunt formele fundamentale ale increderii;

2. Cum apare si ce determina erodarea increderii; in ce masura poate fi increderea generata prin acte intentionale;

3. Care sunt consecintele increderii.

Voi analiza fiecare dintre cele trei teme, pornind de la rezultatele unor studii recente precum si de la cateva analize proprii ale unor date privind publicul romanesc. Datele provin din sondajele din seria Barometrul de Opinie Publica, in special la cele din martie si octombrie 1998, din octombrie 1999 si din noiembrie 2000, precum si dintr-un sondaj realizat de autor in decembrie 2000 la nivelul orasului Cluj.

In sectiunea care urmeaza voi discuta relatia dintre incredere si eficienta unor actiuni care presupun coordonare, pornind de la rezultatele unui studiu clasic care argumenteaza intr-un mod inedit existenta unor conditionari cauzale. Este vorba despre cartea lui Robert Axelrode, The evolution of cooperation, publicata in 1984, si revizuita ulterior , lucrare care a avut un impact major asupra mai multor discipline sociale, in parte datorita metodei inedite de argumentare.

Sectiunea a treia este centrata asupra definirii increderii si a tipurilor distincte de incredere. Voi arata, pornind de la o serie de lucrari recente, de ce este importanta considerarea separata a notiunilor de incredere generalizata, de incredere strategica, incredere particularizata, si incredere politica. In final, voi argumenta in favoarea largirii notiunii de incredere strategica astfel incat anumite manifestari ale increderii care nu pot fi incadrate in nici unul din tipurile consacrate, sa poata fi incluse in aceasta categorie.

Sectiunea a patra este cea mai vasta, si are un caracter accentuat empiric, urmarind testarea mai multor ipoteze despre incredere asupra unor date privind publicul romanesc. Pentru fiecare dintre cele trei seturi de date distincte care vor fi analizate in aceasta parte a lucrarii, voi studia relatiile intre formele de incredere, voi arata care sunt determinantii increderii interpersonale, politice si particularizate, precum si care sunt efectele acestor forme de incredere asupra unor factori ce au relevanta in functionarea sistemului politic.

In ultima sectiune, a cincea, sunt rezumate principalele concluzii ale analizelor privind increderea, realizate pe datele de sondaj care descriu publicul romanesc.

2. Incredere, reciprocitate si actiune colectiva.

Intrebarea cea mai generala de la care porneste cercetarea lui Robert Axelrode este urmatoarea: In ce situatii de interactiune cu alti actori este indicat sa cooperezi si care sunt situatiile in care cooperarea nu este benefica?

In domeniul relatiilor internationale , in domeniul economic, sau chiar in viata de zi cu zi , aceasta intrebare revine des sub forme diferite. Un mod simplu de a reprezenta o parte a situatiilor care conduc la intrebarea privind oportunitatea cooperarii este cel al dilemei prizonierului . In cazul in care se joaca un singur joc de acest gen, sau prin extindere, un numar finit de jocuri cunoscut de jucatori de la inceput, strategia optima este, atunci cand nu exista cooperare, aceea de a nu coopera. In mod frecvent insa, situatiile reale pot fi caracterizate prin serii de jocuri care nu au un numar de repetari cunoscut de la inceput. In acest caz este imposibil de determinat o strategie care sa conduca la castig de fiecare data. Axelrode a incercat sa identifice printr-o serie de simulari care sunt strategiile care au cel mai mult succes in confruntari de acest gen. Ideea sa a fost de a organiza o competitie de strategii, concepute sub forma unor programe de calculator, in care fiecare strategie se confrunta cu toate celelalte. Pentru acest lucru, el a solicitat specialisti in cooperare din mai multe discipline socio-umane, biologie, matematica precum si programatori ai unor jocuri de sah pe computer, sa participe la concurs, fiecare cu o strategie proprie. Competitia a fost castigata detasat de catre strategia cea mai simpla participanta la concurs , numita in limbajul teoriei jocurilor 'tit for tat': la prima confruntare jucatorul coopereaza, iar la fiecare dintre urmatoarele jocuri va actiona similar cu actiunea anterioara a celuilalt. Altfel spus, strategia optima din perspectiva testarii imaginate de Axelrode este una caracterizata de cooperare initiala si reciprocitate. Tit for tat este remarcabila si din perspectiva altor testari: dupa prima competitie, autorilor strategiilor li s-au facut cunoscute rezultatele si li s-a solicitat sa participe la o a doua competitie, cu strategii imbunatatite. A doua runda a fost castigata tot de catre tit for tat.

Axelrode a realizat si simulari in care sunt introduse dimensiuni suplimentare: indivizii care interactioneaza sunt dispusi pe un teritoriu, au diferite atribute care le permit sa ii recunoasca pe cei asemeni lor (ex. rasa, etnie), si sunt capabili sa isi insuseasca strategiile de succes care sunt jucate in vecinatatea lor. Tit for tat a dovedit ca are potentialul de a se impune in simularile evolutioniste, atunci cand este indeplinit un numar mic de conditii, putin restrictive; odata impusa, aceasta strategie este rezistenta la influenta altor strategii. Mai general, strategiile caracterizate de cooperare initiala urmata de reciprocitate, sunt strategii care 'cuceresc' teritorii dominate de alte strategii, apoi rezista cu succes mutatiilor sau invaziilor altor strategii. Datorita asumptiilor reduse, care nu presupun rationalitate din partea actorilor, rezultatele de acest tip au fost luate in considerare si de catre biologi, pentru a explica unele aspecte ale evolutiei organismelor.

In cadrul unui exercitiu de seminar, studentilor din anul trei de la facultatea de stiinte politice li s-a cerut sa elaboreze strategii de joc al dilemei prizonierului, dupa regulile stabilite de Axelrode. Nici unul dintre participanti nu era familiarizat cu rezultatele cartii sau ale unor studii inspirate de carte. In final, a avut loc o competitie in care s-au confruntat intre ele strategiile imaginate de studenti--fiecare cu fiecare. In plus, in competitie a fost introdusa strategia tit for tat, fara ca acest lucru sa fi fost anuntat in prealabil. Elaborarea strategiilor s-a facut fara comunicare astfel ca jucatorii nu au putut sa incorporeze informatie despre celelalte strategii. Rezultatele au fost oarecum surprinzatoare si pot fi rezumate prin urmatoarele afirmatii:

1. Majoritatea strategiilor alese au fost necooperative.

2. Strategiile care au dominat competitia, inclusiv cea care a castigat in mod detasat, au fost necooperative. In plus, aveau in comun si alte atribute opuse celor ale jocului tit for tat: erau netransparente, aveau o structura complicata, si incercau sa induca o schema cooperativa cu scopul de a putea fi primele care intrerup cooperarea--fapt care in dilema prizonierului confera punctajul maxim.

3. Tit for tat a fost invinsa de catre majoritatea strategiilor.

Aceste rezultate nu contrazic concluziile obtinute de catre Axelrode intrucat el nu afirma ca tit for tat invinge orice strategie si nici faptul ca s-ar impune intr-o simulare evolutionista in orice fel de mediu. Rezultatele atrag insa atentia asupra importantei pe care o au situatiile dominate de scheme de joc fara cooperare si, in care castigatorii sunt cei care mimeaza cu succes cooperarea pentru a pacali jucatorii predispusi pentru cooperare.

Participantii la jocul initiat de Robert Axelrod provin din societati care in datele de sondaj au valori ridicate ale increderii interpersonale. Strategiile produse de catre acestia sunt intr-o proportie insemnata caracterizate de disponibilitate pentru comunicare, fapt care conduce in final la victoria unei strategii cooperative.

Intrebarile de interes practic inspirate de aceasta abordare sunt daca societatile post-comuniste se afla in situatii de echilibru ale unor strategii putin cooperative, si daca da, in ce mod ar putea fi schimbat acest echilibru? Ar fi cresterea nivelului de incredere interpersonala un factor care sa contribuie la alegerea mai frecventa a strategiilor caracterizate de cooperare in prima etapa, urmata ulterior de reciprocitate?

Simularile lui Axelrode precum si exemple anecdotice cum este cel despre comerciantii de diamante din New-York sugereaza faptul ca in cazul unor grupuri de oameni intre care exista relatii de incredere mai intense decat cele obisnuite pentru grupurile mai largi din care fac parte este de asteptat ca anumite activitati sa se desfasoare cu mai mult succes. Ar fi de asteptat ca in general membrii unui grup etnic sau confesional minoritar aflat intr-o societate cu un nivel scazut al increderii sa beneficieze de avantajul unor relatii de incredere mai intensa in interiorul grupului. Asertiunile privind importanta pe care o are increderea la nivel individual si-ar gasi suport daca ar fi observata tendinta ca pastrand egale alte conditii aceste grupuri sa fie mai prospere decat cele majoritare.

In cazul grupurilor etnice candidatul ideal pentru o astfel de testare este cel al maghiarilor pentru ca numarul lor este mai mare decat in cazul altor categorii de minoritari si datele mai multor anchete luate impreuna ar putea oferi informatii suficient de precise pentru a-i compara cu populatia majoritara. Analiza datelor unui sondaj din 1999 ne arata insa ca nu exista o diferenta importanta intre nivelul de incredere pe care il manifesta maghiarii fata de alti maghiari si increderea pe care acestia o manifesta (afirma) in membrii majoritatii (Tabelul 1. si Tabelul 2.).

Tabelul 1. Relatia dintre etnia respondentului si increderea fata de romani.

Tabelul 2. Relatia dintre etnia respondentului si increderea fata de maghiari.

Din cele doua tabele se observa cum nivelul de incredere pe care il manifesta romanii fata de alti romani este substantial mai ridicat decat nivelul de incredere fata de maghiari. Faptul ca sunt majoritari le permite, din perspectiva rezultatelor lui Axelrode, sa nu fie 'sanctionati' pentru aceasta diferenta.

In ceea ce ii priveste pe maghiari, lipsa unei variatii in factorul explicativ implica faptul ca eventualele diferente intre gradul de bunastare al maghiarilor si cel al romanilor nu ar putea fi explicate cu ajutorul increderii.

O alta categorie de minoritari in cazul careia ar putea fi observate atat diferente de incredere cat si diferente ale bunastarii este aceea a neoprotestantilor. Data fiind proportia lor scazuta din populatia Romaniei un studiu comparativ intre neoprotestanti si ortodocsi este dificil de realizat cu date de sondaj. In plus, nu am disponibile date care sa arate daca membrii cultelor neoprotestante au un nivel mai ridicat al increderii fata de cei de aceeasi confesiune religioasa decat fata de ortodocsi. Din aceste motive, verificarea are in mare masura un caracter preliminar. Rezultatele sale, realizate pe datele reunite a patru sondaje din seria Barometru , indica faptul ca respondentii avand una dintre confesiunile neoprotestante tind sa se considere mai bogati (in medie scorul indicat pe o axa sarac--bogat cu 10 categorii este 4 pentru ortodocsi, si 4,5 pentru neoprotestanti), sa aiba un consum al gospodariei mai ridicat (cu 5%) si sa fie mai frecvent posesorii unei firme (12,3% fata de 6,2%). Categoria neoprotestantilor este prea putin numeroasa (122 din 7570) pentru a permite verificarea existentei unor relatii in conditii de control. Se constata insa in datele acelorasi sondaje ca ortodocsii tind sa fie mai educati si sa locuiasca mai frecvent in localitati urbane decat neoprotestantii, precum si faptul ca persoanele mai educate si cele din urban au venituri mai ridicate. De aici rezulta ca prin controlul educatiei si al mediului de rezidenta ar fi mai probabil (dar nu sigur) ca relatia studiata sa se mentina sau chiar sa creasca in intensitate.

Acest rezultat ar trebui verificat cu ajutorul unui design mai bine adaptat: sa includa si estimari ale increderii iar neoprotestantii sa fie reprezentati intr-un numar suficient de mare pentru a putea fi comparati si in conditii de control.

3. Mai multe feluri de incredere

Termenul de incredere este parte a denumirii mai multor concepte, dintre care probabil cel mai vechi si mai cunoscut este cel de incredere politica. Succesul timpuriu si persistenta sa sunt intr-o relatie reciproca cu existenta unor baze de date remarcabile, ce au permis masurarea sa pe parcursul a trei decenii in Statele Unite si, pe durate ceva mai scurte, in majoritatea democratiilor consolidate. Increderea politica este definita ca orientare evaluativa fundamentala a modului de functionare a guvernarii, bazata pe asteptarile normative ale cetatenilor (Miller 1974, Hetherington 1998, 1999).

Conceptul este folosit deoarece se considera ca estimarile sale sunt o reflectare a gradului de satisfactie fata de institutiile si actorii politici. In plus, studii recente identifica efecte importante ale increderii politice asupra modului de guvernare precum si asupra comportamentului electoral al cetatenilor. Astfel, Hetherington arata cum, in Statele Unite, "rather than simply reflecting dissatisfaction with incumbents and institutions, declining political trust contributes to this dissatisfaction, creating an environment in which it is difficult for those in government to succed" (1998 p.791).

Din categoria conceptelor despre incredere cel mai mult a fost analizata in ultimii ani increderea generalizata, in primul rand datorita relatiei sale clare la nivelul masurarii cu majoritatea operationalizarilor capitalului social. Numita si incredere morala, incredere interpersonala (Uslaner 1999), sau incredere altruista (Mansbridge 1999) este considerata a fi o valoare centrala ce se manifesta prin optimism si incredere fata de ceilalti si prin convingerea ca mediul exterior individului poate fi controlat. Fukuyama se refera la acest tip de incredere atunci cand afirma ca "trust can dramatically reduce what economists call transaction costs-costs of negotiation, enforcement, and the like-and makes possible certain efficient forms of economic organization that otherwise would be encumbered by extensive rules, contracts, litigation and bureaucracy" (Fukuyama 1995 p.90) .

Unii autori disting intre increderea generalizata si increderea strategica, referindu-se prin acest din urma termen la predictiile privind comportamentul unei persoane bazate pe cunostinte privind comportamentul acelei persoane in trecut, desprinse din interactiuni directe (Hardin 1992, Uslaner 1999). Altfel spus, relatia in care A are incredere in B poate sa aiba motive fundamental diferite. Poate fi rezultatul unei valori generale a lui A fata de toti ceilalti, sau poate sa fie rezultatul unui proces de decizie in care este folosita informatia cu privire la actiunile din trecut ale lui B. O situatie intermediara este aceea in care increderea lui A in B este urmare a apartenentei lui B la o categorie fata de care A are incredere. De exemplu, o persoana poate sa fie neincrezatoare fata de toti oamenii pe care nu ii cunoaste, exceptandu-i pe cei care apartin aceleiasi confesiuni sau sunt nascuti in aceeasi localitate, in general, a oamenilor cu care au un atribut comun, astfel incat persoana in cauza sa ii poata considera asemeni ei. O situatie de acest tip este caracterizata de Uslaner (1999) prin termenul de incredere particularizata: "placing faith only in your own kind is particularized trust".

Cele trei moduri posibile de a explica relatia de incredere intre doi actori reprezinta tipuri ideale. Este de asteptat ca in situatiile reale explicatia faptului ca A are incredere in B sa rezide intr-o combinatie intre increderea generalizata, increderea strategica si increderea particularizata. Voi imprumuta o anumita carte unui student fara a-mi nota numele lui pentru ca am incredere in oameni, pentru ca ii percep pe oamenii interesati de subiectul acelei carti ca fiind asemanatori mie, si pentru ca am unele cunostinte despre acel student care imi intaresc convingerea ca imi va restitui cartea.

In mod frecvent oamenii iau decizii in conditii de informare incompleta. Acest fapt nu constituie in sine o abatere de la norma unui comportament rational, dimpotriva, cel mai adesea exista un optim al efortului depus pentru informare care depinde de diferentele in beneficii ce decurg in urma deciziei bazate pe informare, optim care este diferit de informarea maxima. Atunci cand angajez pe cineva sa imi repare acoperisul ar fi ideal sa cunosc toate rezultatele anterioare ale celor dintre care urmeaza sa selectez, insa costurile informarii complete ar depasi costurile ce urmeaza unei decizii proaste. Un grad minim de informare este cel in care ii diferentiez pe candidati in functie de apartenenta la un numar redus de categorii. Astfel, as putea sa ii prefer pe cei care au lucrat in strainatate pentru ca este mai probabil sa fie familiarizati cu tehnologii mai noi si pentru ca este mai probabil sa respecte termenii unor intelegeri. Aceasta convingere poate fi bazata pe experienta unor interactiuni cu specialisti din alte domenii. Va fi alegerea mea rezultatul increderii morale, a celei particularistice sau a celei strategice? Foarte clar, nici unul dintre cele trei concepte nu pot fi folosite pentru a descrie situatia de mai sus.

Consider oportuna redefinirea conceptului de incredere strategica astfel incat sa cuprinda totalitatea situatiilor in care increderea este rezultatul unui calcul rational, indiferent daca informatia provine din experienta personala directa dintre subiect si "candidatul la incredere" sau este rezultatul experientei altor persoane decat subiectul .

4. Date si verificari empirice in cazul Romaniei

Am folosit datele cumulate a doua sondaje care au comune cea mai mare parte a intrebarilor si in care exista masuri pentru increderea generalizata, increderea politica si increderea particularizata (Setul 1) si un al treilea sondaj in care intervin aceleasi concepte privind increderea, insa cu unele masuri diferite, si avand in plus alte cateva notiuni care pot fi puse in relatie cu increderea (Setul 2). Cele doua sondaje apartin seriei Barometrul de opinie publica si au fost realizate in iunie 1998 si in octombrie 1998, in timp ce al treilea sondaj este tot din seria Barometru si a fost realizat in octombrie 1999. In plus, voi analiza si datele unui sondaj propriu, realizat la nivelul orasului Cluj, la inceputul anului 2000 (Setul 3).

Ipotezele care vor fi testate cu ajutorul acestor date sunt urmatoarele:

I1. Cele trei tipuri de incredere sunt corelate la nivel individual, controland pentru ceilalti factori. Chiar daca sensul cauzal nu poate fi specificat, confirmarea ipotezei ofera suport atat pentru teoriile care afirma existenta unui valori fundamentale a increderii, cat si celor care sustin posibilitatea influentarii increderii generalizate pornind de la varierea nivelului de incredere politica, sau a unui proces de sens contrar. Respingerea ipotezei ar conduce la falsificarea teoriei privind existenta unui sindrom unic al increderii, si, in functie de rezultat, ar sustine--cazul in care exista o relatie semnificativa-- sau ar infirma--in cazul contrar--, teoriile privind posibilitatea de a genera un tip de incredere pornind de la influentarea celorlalte tipuri de incredere.

I2. Membrii voluntari in asociatii au un nivel mai ridicat de incredere decat cei care nu sunt membri, in conditii de control pentru principalele atribute socio-demografice. Studiile cele mai recente pe aceasta tema conduc la rezultate contradictorii in ceea ce priveste rolul societatii civile intr-o ecuatie explicativa care cuprinde simultan factori ai increderii si ai democratizarii . Datele nu ne permit sa testam sensul cauzal, ci numai existenta unei corelatii in conditii de control. In situatia in care aceasta corelatie nu exista ar sustine acele argumentatii care neaga existenta unui rol important al societatii civile in resocializarea membrilor sai, intr-un mod care este favorabil democratizarii societatii.

I3. Formele de incredere sunt asociate tipurilor de participare politica. Este de asteptat ca persoanele caracterizate de un nivel mai ridicat al increderii particularizate sa fie implicate mai frecvent in acte participative, in special in cele care presupun activitati colective. Chiar si in cazul participarii care nu presupune cooperare, cum este votarea, este probabil ca persoanele cu un nivel mai ridicat al increderii sa fie mai usor de mobilizat decat celalalte persoane.

I4. Nivelul de incredere--sau al unora dintre tipurile de incredere in cazul in care ipoteza I1. este infirmata--, este corelat cu indicatori ai sustinerii fata de sistemul democratic. Daca aceasta ipoteza este confirmata in ceea ce priveste relatia dintre increderea politica si valorile de tip democratic, atunci este sustinuta ideea conform careia o scadere accentuata a increderii politice poate creste sansa instabilitatii democratice. Existenta unei legaturi intre increderea generalizata si sustinerea pentru democratie ar constitui un argument in plus in favoarea importantei pe care o are aceste tip de incredere pentru analizele proceselor de democratizare.

I5. Nivelul de incredere este corelat pozitiv cu gradul de eficienta a unor actiuni colective. Ipoteza va fi testata intr-un context particular, cel al activitatii in cadrul asociatiilor de locatari (sau proprietari). Testarea va avea in vedere atat relatia dintre nivelul general al increderii generalizate la nivelul asociatiilor si eficienta acestora in rezolvarea acelor probleme care presupun cooperarea membrilor, cat si a relatiei dintre nivelul de incredere generalizata al administratorilor asociatiilor si eficienta asociatiilor conduse de acestia.

Primele doua sondaje cumulate (Setul 1) permit testarea primelor doua ipoteze. Datele celui de-al treilea sondaj (Setul 2) vor fi folosite pentru testarea primelor patru ipoteze, avand cateva operationalizari si variabile de control diferite fata de cele din primele doua sondaje. In acest mod, rezultatele obtinute cu privire la primele doua ipoteze au un grad de robustete mai ridicat: este mai putin probabil ca relatiile observate intre variabile sa se datoreze exclusiv unor probleme de masurare sau unei conjuncturi speciale. A treia si a patra ipoteza pot fi testate numai pentru datele celui de al treilea sondaj.

A cincea ipoteza va fi evaluata cu ajutorul datelor obtinute la nivelul orasului Cluj (Setul 3).

In urmatoarele trei sectiuni, @ , @si @ voi studia separat cele trei seturi de date. In sectiunea @ voi prezenta concluzii, considerand impreuna rezultatele analizelor statistice.

4.1. Primul set de date

Voi descrie in continuare operationalizarile care au fost posibile, folosind datele sondajelor Barometru din 1999, pentru cele trei tipuri de incredere, a factorilor care intervin in explicarea variatiei lor, precum si factorilor pentru care increderea poate avea un rol explicativ.

Atunci cand a fost posibil am preferat sa masor un concept folosind mai multe variabile observabile. Ca metoda de agregare am preferat modelele liniare de ecuatii structurale cu variabile latente (pe scurt, LISREL), folosind softul statistic LISREL 8 .

Conceptul de incredere interpersonala este reprezentat in chestionar prin trei dintre intrebarile folosite in mod curent pentru operationalizarea sa:

CS1: Se poate avea incredere in cei mai multi dintre oameni?

1. se poate avea incredere 0. depinde -1. este bine sa fii prudent

CS2: Cei mai multi dintre oameni ar incerca sa profite de mine?

1. ar fi corecti 0. depinde -1. ar incerca sa profite

CS3: Cei mai multi dintre oameni incearca sa fie de ajutor?

1. incearca sa fie de ajutor 0. depinde -1. se gandesc numai la ei

Intensitatea relatiilor dintre conceptul latent, definit de CS1 - CS3, si fiecare dintre acestea sunt exprimate de urmatorii coeficienti (avand o interpretare similara cu a coeficientilor beta de la regresie):

CS1 CS2 CS3

incredere -------- ----- ------ ---------

interpersonala 0,60 0,77 0,80

Coeficientii au fost calculati intr-un model care cuprinde toate cele trei concepte ale increderii. In modelele mai complexe in care intervine increderea generalizata, cum vor fi cele in care tipurile de incredere sunt atat variabile dependente cat si independente, coeficientii cunosc mici modificari (cu un maxim de 0,02), insa pentru a simplifica prezentarea nu am sa ii reproduc de fiecare data. Acelasi lucru va fi valabil si pentru celelalte concepte latente.

Increderea politica este construita cu ajutorul a noua variabile observabile prin care este evaluat nivelul de incredere ("Cat de multa incredere aveti in ") in anumite institutii ale statului. Este vorba de presedentie, guvern, parlament, justitie, armata, politie, SRI, primarie si partide politice. Variabilele au patru categorii:

1. foarte multa 2. multa 3. putina 4. deloc

Coeficientii care exprima cat de bine reflecta fiecare dintre masuri conceptul latent sunt urmatorii:

prese- guvern parla- justitie armata politie SRI primarie partide

dentie ment politice

incredere -------- ----- ------ -------- ----- ------ ----- ----- ----------

politica 0,61 0,77 0,80 0,77 0,44 0,60 0,64 0,66 0,75

Se oberva ca intensitatea relatiilor este mai mare pentru institutiile care pot influenta in mai mare masura aspecte generale ce privesc intreaga populatie. Coeficientii sunt aceeasi in toate modelele in care este inclus conceptul de incredere politica. In afara relatiilor cu factorul comun au fost estimate corelatii intre variabilele care estimeaza increderea in institutii ale ordinii-armata, politia si SRI-si intre variabilele care estimeaza increderea in presedentie, guvern si parlament.

Pentru increderea particularizata datele celor doua sondaje permit doar o circumscriere partiala a conceptului. Nu am putut sa evaluez diferente de atitudine ale subiectilor intre membri si nemembri ai familiei, ai comunitatii sau vecinatatii, ai confesiunii religioase. Singurele variabile pe care am putut sa le folosesc au in vedere raspunsuri cu privire la nivelul de incredere fata de membrii catorva etnii ("Cat de multa incredere aveti in ", cu patru categorii de raspuns): romani, maghiari, germani, rromi si evrei.

Am considerat ca o persoana are un nivel ridicat de incredere particularizata daca raspunsurile sale indica o diferenta mare intre increderea fata de membrii propriei etnii in raport cu membrii celorlalte etnii. Pentru fiecare subiect am suma a patru diferente iar valorile posibile sunt intre -12 si 12.

Cele trei estimari ale increderii sunt modelate simultan printr-un model de ecuatii structurale: increderea generalizata si cea politica sunt estimate prin cate o variabila latenta, in modul descris mai inainte, in timp ce increderea particularizata este masurata prin variabila a carei distributie este reprezentata in Figura 1. Modelul reproduce structura datelor cu un grad de acuratete acceptabil (Adjusted Goodness of Fit Index (AGFI) = 0,94 si Normed Fit Index (NFI) = 0,98).

Corelatiile dintre cele trei variabile sunt urmatoarele:

increderea increderea

generalizata particularizata

-------- ----- ------ ----

increderea generalizata

increderea particularizata 0,00 (t = -0,1)

increderea politica 0,20 (t = 7,7) 0,11 (t = 5,2)

Lipsa unei relatii dintre increderea generalizata si increderea particularizata este neasteptata, tinand cont de rezultatul amintit mai inainte (Uslaner 1999) dar si de modul de definire. Ar fi posibila una dintre urmatoarele situatii:

1. Masurile folosite ridica probleme de validitate; din acest motiv chiar daca realitatea din Romania este asemanatoare cu cea din Statele Unite avand instrumente diferite obtinem rezultate diferite. Dupa cum am vazut, operationalizarea increderii particularizate este afectata de lipsa unora dintre variabilele folosite in studiul american.

2. Cele doua concepte au intradevar manifestari independente in populatia Romaniei.

3. Modelarea verifica existenta unei relatii liniare iar cele doua variabile sunt intr-o relatie neliniara. Ar fi posibil ca atat cei care au foarte putin incredere in ceilalti oameni cat si cei care au multa incredere sa fie putin dispusi sa faca aprecieri care tin cont de apartenenta la anumite categorii. Aceasta situatie poate fi testata daca analiza este adaptata si pentru studiul unor relatii neliniare. Intrucat nici una dintre regresiile bivariate neliniare produse de SPSS (inversa, cubica, quadratica, exponentiala, etc.) nu a condus la un R² mai mare decat 0,04, aceasta varianta poate fi respinsa.

Si in ceea ce priveste relatia dintre increderea generalizata si increderea politica rezultatul este neconcordant cu cel obtinut de Uslaner, insa este conform cu rezultatele unor studii anterioare, precum si cu predictiile unor teorii privind determinantii si rolul pe care il are increderea politica. Relatia dintre cei doi factori este pozitiva si cu o intensitate de 0,20. Chiar daca admitem ca masura increderii generalizate reflecta si o influenta a increderii particularizate, faptul ca acest din urma tip de incredere are o relatie pozitiva dar cu intensitate semnificativ mai mica, ne indreptateste sa respinge ipoteza ce afirma ca relatia dintre increderea generalizata si cea politica este nula.

Desi modelul nu ne permite sa stabilim intensitatea determinarii pentru fiecare dintre sensurile cauzale putem sa consideram acest rezultat drept un argument in favoarea ideii conform careia increderea morala poate fi influentata de performanta institutiilor politice. Astfel, este posibil ca una dintre parghiile prin care sa poata fi stimulata aparitia unor "cercuri virtuoase" (Putnam 1993) la nivelul societatii romanesti sa fie aceea a cresterii eficientei guvernarii; o performanta sporita a unora dintre institutiile politice ar duce la cresterea in nivelul de incredere morala care, la randul ei, ar favoriza o mai buna functionare a institutiilor guvernarii.

Cine sunt cei care au incredere? Care sunt resursele individuale si contextuale ce stau la baza unui nivel de incredere ridicat? Exista diferente de incredere intre urban si rural sau intre regiunile tarii atunci cand este controlat efectul altor factori? Este nivelul de educatie formala un stimulent pentru incredere sau dimpotriva este intr-o relatie negativa? In ce mod difera oamenii in functie de varsta? Sunt cei care au dificultati materiale mai putini increzatori decat ceilalti sau nu?

Am incercat sa raspund acestor intrebari folosind un model cu ecuatii structurale simultane in care am inclus ca variabile dependente masurile pentru increderea politica, pentru cea particularizata si pentru cea generalizata, iar ca variabile independente mediul de rezidenta, regiunea cultural istorica, nivelul de educatie formala, varsta si venitul familiei.

In plus, am introdus o variabila care distinge intre cele doua esantioane si, deci, si intre momentele de timp ale realizarii lor.

Pentru fiecare dintre cele trei variabile dependente valorile ridicate indica un nivel ridicat al increderii.

Mediul de rezidenta este o variabila dihotomica: "1" desemneaza respondentii din urban, "0" pe cei din rural. Regiunea cultural istorica ia valoarea "1" pentru persoanele care locuiesc in Transilvania si "0" in rest. Nivelul de educatie are trei categorii: "1" persoanele care nu au absolvit liceul, "2" pentru cei care au absovit liceul dar nu si facultatea, "3" pentru cei care au absolvit facultatea. Variabila varsta exprima varsta respondentului in ani. Variabila venit reprezinta aprecierea respondentului privind venitul actual al familiei si ia valori intre "1" si "5", unde "1" ii desemneaza pe cei care considera ca venitul nu le ajunge nici pentru strictul necesar, iar "5" pe cei carora venitul le permite sa isi cumpere tot ce le trebuie.

Modelul reproduce structura datelor cu un grad de acuratete care poate fi acceptat (Adjusted Goodness of Fit Index (AGFI) = 0,91 si Normed Fit Index (NFI) = 0,93).

Tabelul urmator cuprinde coeficientii care exprima sensul si intensitatea relatiilor dintre variabilele independente si cele dependente. Interpretarea este similara cu cea a coeficientilor beta intalniti la regresia multiliniara.

urban regiune scoala varsta venit timp

-------- ----- ------ ----- ----- ----- ----- ------

incredere politica -0.09 0.00 -0.07 -0.01 0.14 -0.02

incredere particularizata -0.12 -0.29 -0.06 0.05 0.02 0.04

incredere interpersonala -0.12 0.03 0.05 0.03 0.06 -0.11

Dintre cele sase variabile independente doar in cazul mediului de rezidenta si al venitului coeficientii ce exprima relatii cu tipurile de incredere au acelasi semn. Structura determinarii indica inca o data concepte diferite, deasemenea si faptul ca increderea particularizata nu apare ca opus al increderii morale. Oamenii care locuiesc in rural sunt caracterizati de un nivel mai ridicat al increderii atat in ceea ce priveste institutiile politice cat si incredearea in oameni in general. Tot in cazul lor, insa, apare o diferenta mai mare intre increderea in romani si membrii altor etnii. Este intradevar proportia "mizantropilor" mai mica in rural (controland pentru alte variabile), sau este vorba de o intelegere diferita a sensului intrebarilor privind increderea interpersonala intre cei care locuiesc in comunitati mici si cei care locuiesc in orase? Locuitorii din rural incheie cele mai multe dintre tranzactiile in care increderea poate sa joace un rol cu membri ai aceleiasi comunitati. In general, o persoana care ar putea sa beneficieze de increderea unui locuitor din rural se afla intr-o retea de relatii care ii cuprinde pe cei doi, mai densa decat reteaua care cuprinde un locuitor din urban si persoana careia acesteia ii acorda sau nu increderea sa. De aceea, locuitorul din rural tinde sa aiba mai multa informatie, sa aiba o instanta de control si sanctionare a celui care insala, deasemenea, este probabil sa incheie mai multe tranzactii cu acceasi persoana. Pe de alta parte, este mai probabil ca persoanele din rural sa ia parte la interactiuni de tipul jocurilor repetate ale dilemei prizonierului decat persoanele din urban si, ca urmare a acestui fapt, strategiile caracterizate de incredere sa fi valorizate pozitiv.

Intrebarea care ramane este urmatoarea: faptul ca o persoana din rural are prilejul mai des decat o persoana din urban sa acorde incredere fara a fi inselat are sau nu ca efect acordarea unei increderi sporite unei persoane cu totul necunoscute ei? Daca raspunsul este afirmativ putem stabili ca acea persoana are intradevar un nivel de incredere generalizata mai ridicat.

Intrebarea mai generala care se pune este daca exercitarea increderii strategice poate sa influenteze sau nu nivelul de incredere morala? Un raspuns afirmativ ar implica faptul ca nivelul de incredere morala poate fi influentat prin transformari institutionale. Intr-o societate in care mecanismele institutionale de control a respectarii regulilor formale sunt eficiente este diminuat numarul celor care triseaza iar situatiile in care au loc tranzactii bazate pe incredere strategica sunt numeroase. La randul lor, acestea contribuie la formarea unor atitudini de incredere in bunele intentii ale celorlalti.

Diferente regionale apar doar in ceea ce priveste increderea particularizata. Locuitorii din Transilvania au nivele de incredere mult mai apropiate intre membrii propriei etnii si ceilalti decat locuitorii celorlalte regiuni ale tarii. Intensitatea relatiei dintre masura increderii interpersonale si regiune este, de departe, cea mai puternica din model. Studiile privind relatiile interetnice, inclusiv cele realizate in Romania (Kivu, 1994 p.12) argumenteaza faptul ca proximitatea este un factor care in multe situatii reduce diferentele de perceptie intre "noi" si "ceilalti", insa si in acest caz ne intrebam daca rezultatul ar fi acelasi in cazul in care masura increderii interpersonale ar include referiri si alte tipuri de grupuri.

In ceea ce priveste varsta exista o diferenta semnificativa statistic (p < 0,05) numai in cazul increderii particularizate. Oamenii mai in varsta tind sa acorde mai multa incredere celor care au aceeasi etnie decat celorlalti iar aceasta relatie are loc intr-o masura asemanatoare pentru fiecare dintre etnii. Relatia este slaba si are un caracter liniar. Putem afla doar printr-o cercetare longitudinala daca exista diferente intre incredere intre generatii si acestea se pastreaza in timp sau pentru aceeasi indivizi exista in general o variatie de-a lungul vietii lor. Pentru prima situatie ar fi de asteptat o diminuare in timp a increderii interpersonale, datorita inlocuirii treptate a generatiilor cu nivel scazut de incredere cu altele care au un nivel mai ridicat, in timp ce in a doua situatie, inlocuirea generationala nu ar avea efect.

Nivelul de incredere politica tinde sa fie mai scazut printre cei care au un nivel de educatie mai ridicat, iar daca distingem intre cei care au afirmat ca au cea mai mare incredere intr-un partid care se afla la putere, cei care au incredere intr-un partid de opozitie si cei care nu au raspuns, relatia intre educatie si incredere politica se pastreaza. Se pare, deci, ca indiferent de orientarea politica, oamenii mai bine educati au asteptari mai ridicate din partea institutiilor statului.

Nivelul de incredere interpersonala este usor mai ridicat (la limita semnificatiei statistice, t = 2,2) printre cei cu un nivel de educatie mai ridicat. Aceasta relatie poate fi rezultatul unei frecvente mai ridicate a interactiunilor in care increderea a fost confirmata sau urmarea unui sentiment de optimism datorat reusitei personale (a carei parte este si reusita scolara). Pentru prima varianta ar trebui sa dovedim ca exista o legatura intre increderea strategica si increderea morala si, in plus, ca in campul social al celor cu un nivel ridicat de educatie increderea confirmata este un fenomen mai frecvent decat in mod obisnuit.

Atunci cand este controlat efectul educatiei, respondentii cu un venit mai ridicat tind sa aiba mai multa incredere in institutiile politice. Succesul material este adesea conditionat de o relatie buna cu institutii ale puterii, deasemenea, este probabil sa determine o perceptie mai favorabila a acestora. In timp ce nivelul increderii particularizate nu este influentat semnificativ de venit, increderea generalizata este intr-o relatie pozitiva, de slaba intensitate.

Se observa ca in conditii de control pentru structura esantionului exista o relatie intre timp si increderea generalizata (beta = -0,11, t = -4,64) si o relatie slaba dar semnificativa statistic intre timp si increderea particularizata ( beta = 0,04, t = 2,3). In primul caz avem o diminuare insemnata in decurs de numai cateva luni, un fapt care este dificil de asimilat teoriilor care afirma constanta in timp a nivelului de incredere generalizata.

Incredere si participare politica. Democratizare inseamna atat schimbarea in institutii, norme si reguli, adica in aspecte ale realitatii sociale de nivel supra-individual, cit si schimbarea de atitudini si comportamente individuale. O schimbare in comportamente in directia democratizarii presupune si atingerea si mentinerea unui nivel ridicat de participare politica.

In ce mod influenteaza variatiile in nivelul de incredere disponibilitatea de a se implica in acte de participare politica, adica in acele activitati ale cetatenilor care au ca obiectiv, mai mult sau mai putin direct, sa influenteze selectia personalului din guvernamint si/sau actiunile luate de acestia (Verba si Nie 1972 p.2)?

Participarea poate sa vizeze scopuri care il privesc numai pe cel care participa, pe el si apropiatii sai, sau poate sa urmareasca obiective relevante si pentru oameni pe care nu ii cunoaste. Este de asteptat ca o persoana caracterizata de un nivel ridicat de incredere generalizata sa fie mai dispusa sa se implice in actiuni care vizezeaza actiuni colective. De exemplu, munca voluntara intr-o asociatie preocupata de probleme de mediu sau participarea la o demonstratie prin care se cere devierea traficului camioanelor, sunt actiuni care pot fi subminate de problema free rider-ului (blatistului), adica de faptul ca beneficiile se impart egal dar nu si costurile, motiv pentru care exista tentatia de a sta deoparte si ai lasa pe ceilalti sa participe. Comportamentul unei persoane cu un nivel ridicat de incredere morala poate fi descris, folosind limbajul economic neoclasic, printr-o functie a utilitatii individuale care depinde in mare masura si in mod direct de valorile utilitatii celorlalti oameni, incluzandu-i pe cei necunoscuti. Avand multa incredere in ceilalti e mai putin probabil sa te simti descurajat de eventualitatea ca unii sa nu participe dar sa aiba un castig egal.

Pornind de la aceste considerente ipoteza mea este ca in conditii egale persoanele cu un nivel inalt de incredere generalizata sunt mai frecvent motivati sa participe si, in general, motivatia este mai intensa.

Deasemenea, in masura in care increderea generalizata este asociata pozitiv cu un grad ridicat de centralitate in cadrul retelelor sociale ar fi de asteptat sa existe o diferenta in capacitatea de fi mobilizati intre cei care au multa incredere si cei cu putina incredere, in favoarea celor dintai.

Disponibilitea de a lua parte la diferite acte de participare poate sa difere din motive diferite in functie de situatie. Este probabil ca un nivel inalt de incredere interpersonala sa fie mai putin favorabil activitatilor ce intra in categoria participarii neconventionale sau de protest. In timp ce votarea si apartenenta voluntara la asociatii sunt tipuri conventionale, semnarea de petitii, participarea la demonstratii si greve legale sunt activitati politice neconventionale, aflate in limitele normelor democratice acceptate (Dalton 1996 p.71-73). Pe langa aceste forme de participare sunt si activitati semilegale sau ilegale care depasesc granita actiunii politice institutionalizate: demonstratii si greve ilegale, boicot, greva foamei. Un ultim nivel este cel al actiunilor care sunt nu doar ilegale dar implica si violenta: ocuparea de cladiri, sechestrarea de persoane, razboi de gherila.

Ipoteza mea este ca deplasarea dinspre actiunile pe deplin acceptate social inspre cele neconventionale, mergand pana la cele extreme, ilegale, este insotita de o crestere tot mai mare in diferenta dintre gradul de respingere a celor cu un nivel inalt al increderii fata de ceilalti. Astfel, pastrand ceilalti factori constanti, corelatia dintre nivelul de incredere si disponibilitatea de a participa ar urma sa fie negativa in cazul semnarii petitiilor de protest, grevei, manifestatiilor si a grevei foamei si nula sau pozitiva in cazul votului si participarii voluntare in asociatii.

La fel ca si in cazul increderii interpersonale este de asteptat ca un nivel inalt de incredere politica sa fie asociat negativ cu disponibilitatea pentru actiunile de participare neconventionala si pozitiv cu cele de participare conventionala. Increderea in institutile politice este asociata cu sustinerea regulilor care le guverneaza si in timp ce prin vot si prin apartenenta la asociatii nu sunt incalcate reguli sunt sustinute institutiile existente, formele de actiune de protest vizeaza frecvent schimbari in institutiile existente.

Un nivel inalt de incredere particularizata este probabil sa fie asociat cu o frecventa mai scazuta a actelor participative prin care se incearca obtinerea de beneficii pentru cei care nu sunt membri ai grupurilor primare din care face parte subiectul. Din acest motiv, atat motivatiile cat si disponibilitatea pentru participare ar fi mai scazute. Deasemenea, ar fi de asteptat ca posibilitatea de a fi mobilizati in vederea participarii sa fie mai redusa pentru cei cu multa incredere de acest tip.

Variabilele dependente ale analizei sunt apartenenta la asociatii ("1" pentru cei care sunt membri, si "0" pentru ceilalti), participarea construita prin agregarea in modelul LISREL a mai multor variabile observabile ("ati participat dupa '90 la un miting?", ". mars de protest?", ".semnat o petitie de protest?"), disponibilitatea pentru participare in actiuni de protest construita in mod similar (intrebarile sunt "e bine sa semneze petitii?", ". sa participe la manifestatii?", ". sa participe la greva?", ". sa faca greva foamei?") si intentia de vot ("0" pentru cei care au spus ca nu intentioneaza sa voteze nici un partid, "1" in rest).

Pentru fiecare dintre variabilele dependente am construit cate un model de ecuatii structurale in care increderea politica, increderea interpersonala si increderea morala sunt variabile intermediare iar variabilele independente sunt mediul de rezidenta, regiunea cultural istorica, nivelul de educatie formala, varsta si venitul familiei.

Tabelul urmator cuprinde coeficientii ce descriu relatiile dintre tipurile de incredere si variabilele dependente:

incredere incredere incredere AGFI*

politica particularizata generalizata

Membru in

asociatii -0,02 -0,02 0,12 0,91

Participare -0,14 -0,06 0,01 0,91

Disponibilitate -0,07 -0,11 -0,09 0,92

Vot 0,19 0,06 0,04 0,92

* AGFI (Adjusted Goodness of Fit Index) caracterizeaza calitatea modelului de a reproduce structura datelor.

Coeficientii tipariti cu bold corespund unor relatii semnificative statistic (p < 0,05).

Rezultatele obtinute sunt in mare masura conforme cu ipotezele formulate mai inainte. In conditii de control pentru efectul variabilelor independente exista o corelatie pozitiva, semnificativa statistic, intre nivelul de incredere generalizata si apartenenta la asociatii. Exista o disponibilitate mai scazuta de a participa in acte de protest pentru cei care au un nivel inalt de incredere morala insa, la nivelul actiunii efective, corelatia nu difera in mod semnificativ de zero. Este probabil ca increderea sa influenteze participarea in mai multe moduri moduri, avand semne diferite, si care in ansamblu se anuleaza reciproc: un efect negativ asupra disponibilitatii, care la randul ei determina nivelul participarii, un efect pozitiv asupra capacitatii de a fi mobilizat si un efect pozitiv asupra motivatiei.

Relatia cu votul este pozitiva dar sub limita semnificatiei statistice.

Un nivel ridicat de incredere particularizata determina atat o disponibilitate scazuta cat si mai putina implicare in acte de participare de protest. In schimb, in mod neasteptat, persoanele pentru care diferenta de incredere intre membrii propriei etnii si membrii celorlalte etnii este mare si pozitiva par sa fie mai decisi sa voteze decat ceilalti.

Si in cazul increderii politice relatiile cu diponibilitatea de participare si cu participarea efectiva in acte de protest sunt negative. Este pozitiva si are cea mai ridicata intensitate din model relatia cu intentia de vot (Figura 5. din anexa): proportia celor care afirma ca nu au intentia sa voteze este mult mai scazuta in printre persoanele care care au multa incredere in institutiile politice decat printre cele care incredere putina.

4.2. Al doilea set de date

Conceptul de incredere interpersonala este evaluat in acest sondaj (Barometru din octombrie 1999) printr-un singur item:

TRUST. Dumneavoastra credeti ca se poate avea incredere in cei mai multi dintre oameni?

1. Da 2.Nu 9.NS/NR

Din pacate, aceasta variabila nu este identica cu nici una dintre cele trei variabile care estimeaza increderea generalizata in primul set de data, si de aceea posibilitatea comparatiei este diminuata.

Indicele de incredere politica este construit la fel ca si in analiza datelor din primele doua sondaje, prin agregarea itemior care estimeaza nivelul increderii in diferite institutii ale guvernarii. Si in acest caz, analiza releva o singura dimensiune puternica, si deci modul de agregare a indicelui este justificat din perspectiva modelarii statistice.

Conceptul de incredere particularizata este operationalizat atat prin variabilele care intervin in modelul anterior cat si prin cateva variabile suplimentare, care permit o circumscriere mai completa a unora dintre aspectele precizate in definitia conceptuala.

Astfel, indicele agregat PART1 este construit in mod similar cu indicele increderii particularizate folosit in sectiunea precedenta, si se refera la diferenta dintre increderea acordata celor care apartin propriei etnii si cei care apartin unor etnii diferite.

Un al doilea indicator agregat, PART2, vizeaza diferenta de incredere fata de cei care sunt membri ai familiei si fata de cei care sunt vecini, respectiv cei care sunt de alta religie.

Pentru testarea ipotezei privind existenta unor relatii intre incredere si valorile de tip democratic am construit un indice al sustinerii unor principii generale ale democratiei, DEMOCRAT, pornind de la urmatoarele variabile observabile:

Pentru fiecare dintre urmatoarele afirmatii respondentii au fost rugati sa isi exprime gradul de acord, pe o scala cu patru categorii (acord total, acord partial, dezacord partial, dezacord total):

D1. Este bine sa fie doar un singur partid politic

D2. Este bine sa avem economie de piata

D3. O data ce a fost ales, Parlamentul nu mai trebuie criticat

Prin agregare se obtine un indice cu un grad ridicat de unidimensionalitate.

O alta categorie de masuri care apar numai in acest sondaj sunt legate de notiunea de capital social, inteles in acest caz drept ansamblu de relatii sociale care permit mobilizarea unor resurse pentru atingerea unor scopuri.

Reproduc mai jos bateria de intrebari in forma in care acestea apar in chestionar:

In cercul dvs. de cunostinte, aveti pe cineva care va poate ajuta sa rezolvati.

Un prim indice agregat este cel care realizeaza o apreciere globala a relatiilor de care beneficiaza respondentul, si este construit pornind de la distinctia dintre situatia in care are pe cineva care sa il ajute, oricare ar fi acea persoana, si situatia contrara (CR1).

Un al doilea indice este cel care distinge intre cei care pot sa apeleze la persoane care nu sunt rude, adica la vecini, prieteni si vecini, si intre ceilalti (CR2).

O deficienta majora a acestui set de intrebari este aceea ca nu permite o diferentiere intre respondentii care au un singur cunoscut la care pot sa apeleze pentru mai mult de una dintre problemele enuntate si cei care au pentru fiecare dintre aceste probleme cate unul sau chiar mai multi cunoscuti care pot sa le fie de ajutor. Astfel, indicii care vor fi construiti pornind de la aceste variabile pot avea unele probleme de validitate atunci cand se urmareste reconstituirea gradul de diversitatea a retelelor sociale in care este cuprins individul.

Vor fi incluse in analiza alte cateva variabile care au fost prezente si in primul set de date:

VOT: Persoanele care isi manifeste intentia de a vota sunt distinse de cele care afirma ca nu vor vota sau sunt nehotarate.

ASOCIATII: La fel ca si in modelul anterior, variabila distinge intre cei care sunt membri voluntari in asociatii si ceilalti.

EDUCATIE: Nivelul de educatie formala este evaluat la fel ca in sectiunea anterioara (categoriile sunt 'fara liceu', 'cu liceu dar fara facultate', 'cu facultate').

RURAL: Persoanele care isi au rezidenta in mediul rural sunt distinse de cele care locuiesc in mediul urban.

ARDEAL: Este o variabila dihotomica care ia valori diferite pentru cei care locuiesc in Ardeal fata de cei care locuiesc intr-o alta regiune a tarii.

VENIT: Variabila estimeaza nivelul subiectiv al bunastarii individuale, si are aceeasi formulare ca si modelul anterior.

VARSTA. Variabila este obtinuta in urma recodificarii varstei in ani impliniti; in prima categorie intra cei care au mai putin de 35 de ani, in a doua cei care au intre 36 si 55 de ani, iar in a treia sunt cei care au peste 56 de ani.

Modelul statistic, reprezentat in Figura 1. din Anexa, pune in evidenta urmatoarele relatii intre formele de incredere (in paranteza sunt trecute valorile t):

TRUST POLTRUST PART1 PART2

Increderea generalizata (TRUST) - 0,13 (5,4) 0,10 (3,6) -0,15 (-5,8)

Increderea politica (POLTRUST) - 0,06 (2,2) -0,05 (-2,1)

Increderea particularizata (PART1) - 0,08 (2,7)

Increderea particularizata (PART2) -

Se observa ca increderea generalizata este corelata pozitiv cu increderea politica, in conditii de control. Deasemenea, atat increderea generalizata cat si increderea politica sunt corelate pozitiv cu primul indicator al increderii particularizate, a carui constructie porneste de la atitudini etnice, si sunt corelate negativ fata de al doilea indicator al increderii particularizate, cel care estimeaza diferentele dintre increderea in familie si increderea in oameni de alte religie, respectiv fata de vecini.

Relatiile de determinare ale formelor de incredere considerate in model sunt reprezentate in urmatorul tabel:

Tabelul urmator cuprinde relatiile de determinare ale celor doi factori care estimeaza capitalul relational:

Relatiile dintre masurile increderii si sustinerea principiilor democratice (DEMOCRAT), indicatorii capitalului relational (CR1 si CR2), apartenenta la asociatii (ASOC) si intentia de participare la vot (VOT) sunt reproduse in urmatorul tabel (au fost reprezentate numai valorile pentru care t > 2,0):

4. 3. Al treilea set de date.

Datele din analiza urmatoare provin dintr-un sondaj realizat in randurile adultilor din orasul Cluj care locuiesc la bloc . Conceptele si variabilele din aceasta parte a studiului se suprapun in mai mica masura cu cele intalnite in sectiunile anterioare. Sunt comune conceptul de incredere interpersonala, conceptul de capital relational, si cel de apartenenta voluntara la o asociatie. Apar in plus, pe langa unele diferente in operationalizare, cateva notiuni noi, care ne permit sa avem o imagine mai completa a efectelor pe care le au factorii asociati conceptual cu termenul de capital social. Astfel, datele cuprind variabile care estimeaza eficienta asociatiei de locatari din care face parte subiectul, atitudinea fata de potentiali noi vecini care apartin unor categorii sociale diferite de cele ale respondentului, disonibilitatea pentru comportament voluntare si pentru donatii, tipul de reactie in diferite situatii ipotetice.

Mai precis, in aceasta analiza apar urmatoarele variabile:

Incredere interpersonala (TRUST): variabila dihotomica care provine din urmatoarea intrebare din chestionar

Dumneavoastra credeti ca se poate avea incredere in cei mai multi dintre oameni?

1. da 2.nu, NS/NR

Capital relational (CAPREL): indice agregat construit, cu ajutorul unei analize factoriale, din urmatoarele variabile observabile

Cat de des obisnuiti sa va vizitati vecinii?

1. zilnic sau mai des 2. aproape zilnic 3. saptamanal 4. mai rar

Vi s-a intamplat sa invitati un vecin la o petrecere, reuniune in familie sau cu prieteni (ex. zi de nastere), in decursul ultimului an?

1. da 2. nu

Ati fost invitat in ultimul an la vreo petrecere, reuniune, organizata de un vecin?

1. da 2. nu

Vi se intampla sa imprumutati lucruri casnice vecinilor d-voastra?

1. da 2. nu

Ati dat vreodata bani imprumut unuia dintre vecinii d-voastra?

1. da 2. nu

Ati luat vreodata bani imprumut de la vreunul dintre vecinii d-voastra?

1. da 2. nu

Presupunand ca ati avea nevoie urgenta de o suma importanta de bani, pentru cateva zile, credeti ca vecinii d-voastra ar fi dispusi sa va imprumute?

1. nu 2. unii dintre ei 3. cei mai multi sau toti

Eficienta asociatiei de bloc (EFASOC): este un indice agregat care ia valori ridicate pentru asociatiile care si-au reparat acoperisul de curand, au interfon de scara si contoare de apa separate, au zugravit spatiile comune sau au efectuat alte reparatii.

Evaluarea de catre subiect a utilitatii sedintelor de bloc (SEDINTA): este un indice agregat, printr-o analiza factoriala, pornind de la exprimarea acordului / dezacordului in raport cu urmatoarele afirmatii:

La sedintele asociatiei se discuta prea mult si se iau prea putine hotarari.

Ar fi mai bine daca sedintele asociatiei ar avea loc mai des.

Administratorul si comitetul de bloc ar trebui sa ia singuri mai multe decizii fara sa ii cheme pe toti locatarii la sedinte.

Este bine sa aiba loc sedinte de bloc cu toti locatarii pentru ca in acest fel se pot intalni si discuta probleme comune.

Evaluare de catre operator a aspectului locuintei respondentului (ASPECT).

Gasirea unei solutii intr-o problema locala care il afecteaza pe subiect (ACTLOC): raspunsurile la urmatoarea intrebare au fost grupate in categoria raspunsurilor care indica cunoasterea unor mijloace de actiune si in categoria celorlalte raspunsuri:

Sa presupunem ca alimentarea cu curent electric pe strada d-voastra ar incepe sa aiba probleme (de exemplu, intreruperi care va pun in pericol aparatele electrice din casa). Ce masuri ati lua?

Gasirea unei solutii intr-o problema nationala care il afecteaza pe subiect (ACTNAT): raspunsurile la urmatoarea intrebare au fost grupate in categoria raspunsurilor care indica cunoasterea unor mijloace de actiune si in categoria celorlalte raspunsuri:

Sa presupunem ca in Parlament se discuta o lege pe care d-voastra o considerati injusta (nedreapta, nepotrivita) sau impotriva intereselor d-voastra. Ce ar urma sa faceti?

In plus, apar variabilele apartenenta in asociatii (ASOC), nivel de educatie (EDUC), varsta (VARSTA), toate definite la fel ca si in seturile de date anterioare, etnia (MAGH)--cu doua categorii, maghiari si ceilalti.

Ce determina eficienta unei asociatii? Analiza are trei componente in functie de cazurile de analiza selectate: (1) prima are in vedere numai administratorii de bloc si incearca sa puna in evidenta care sunt atributele individuale ale administratorilor care prezic eficienta functionarii asociatiei de locatari; (2) a doua parte a analizei include toti locatarii, iar variabilele independente sunt atribute individuale; (3) a treia parte se refera numai la locatarii care nu sunt administratori, insa variabilele independente includ pe langa atributele individuale ale subiectilor si caracteristici ale administratorilor de asociatie. Aceste atribute sunt de tip contextual si permit compararea efectelor asupra eficientei care sunt datorate locatarilor--cum ar fi nivelul de educatie al acestora, capitalul material, etnia, increderea generalizata, atitudini fata de sedintele asociatiei, capitalul relational--, cu atribute ale celor care conduc asociatia--nivelul de incredere generalizata si nivelul de educatie.

1. Numai administratorii. Rezultatele unei analize de regresie multiliniara aplicate asupra datelor cu privire la eficienta asociatiei--variabila dependenta--, si atribute ale administratorilor--variabilele independente--, sunt reprezentate in Tabelul 2.

Tabelul 2. Rezultatele unui model de regresie multiliniara privind eficienta asociatiei, aplicat asupra administratorilor. (R² = 0,21)

Modelul indica faptul ca administratorii de sex feminin conduc mai frecvent asociatii de locatari eficiente (beta = 0,20). Un nivel de educatie mai ridicat este asociat unei functionari mai bune a asociatiei (beta = 0,15), deasemenea un nivel mai ridicat al increderii interpersonale pare sa determine un nivel crescut al eficientei asociatiei (beta = 0,16). Varsta si etnia administratorilor sunt slab corelate cu variabila dependenta.

Iata deci ca increderea apare ca avand un rol semnificativ in explicarea diferentelor de functionare intre asociatii. Modul in care se transmite efectul unui nivel ridicat al increderii nu este insa foarte clar. Pe de o parte este posibil ca increderea generalizata sa fie influentata de eficienta: administratorii care au sansa unor locatari cooperanti, sau care au resurse materiale deosebite, intalnesc mai frecvent situatii care sa le justifice increderea in ceilalti oamei, fapt care le consolideaza increderea interpersonala. O explicatie de acest tip concorda cu teoriile care afirma posibilitatea cresterii increderii interpersonale ca urmare a unor experiente favorabile din trecut, insa este contrazisa de teoriile care argumenteaza asupra fundamentarii valorice a increderii interpersonale. Din perspectiva acestora, experienta de administrator a unui adult joaca un rol prea putin important pentru a-i putea modifica nivelul increderii. Ar ramane in acest caz mai plauzibila existenta determinarii de sens contrar: administratorii care au mai multa incredere in ceilalti oameni sunt mai eficienti iar asociatiile conduse de ei au rezultate mai bune.

Mai exista si posibilitatea 'contaminarii' intrebarii din chestionar care estimeaza increderea cu raspunsurile intrebarilor de la care este construit indicele eficientei. Apreciez ca fiind redusa aceasta posibilitate intrucat intre cele doua categorii de intrebari exista interpus un numar mare de alte intrebari.

Increderea apare drept un predictor important si in situatia in care administratorul este rugat sa estimeze care este proportia dintre locatari care ar iesi sa curete zapada in cazul in care ar fi solicitati sa faca acest lucru[18]. Astfel, in medie, proportia indicata este de 28%, proportia in cazul asociatiilor conduse de administratori 'fara incredere generalizata' este de 22%, iar proportia atunci cand administratorii au declarat ca au incredere in cei mai multi dintre oameni este de 33%. Din nou, deci, nivelul de incredere interpersonala al administratorului este asociat cu o masura a eficientei asociatiei.

2. Toti locatarii. Rezultatele unei analize de regresie multiliniara aplicate asupra datelor cu privire la eficienta asociatiei--variabila dependenta--, si atribute ale locatarilor, atat administratori cat si membrii obisnuiti ai asociatiei, sunt reprezentate in Tabelul 3.

Tabelul 3. Rezultatele unui model de regresie multiliniara privind eficienta asociatiei, aplicat asupra intregului esantion. (R² = 0,19)

Modelul indica faptul ca asociatiile in care oamenii au un nivel de educatie mai ridicat, au multi membrii de etnie maghiara, si sunt apreciate de catre locatari drept mai bogate decat alte asociatii, tind sa aiba un nivel al eficientei mai ridicat. Nivelul de incredere interpersonala este asociat pozitiv dar cu o intensitate slaba (beta = 0,09, sig.= 0,09).

Daca in analiza sunt introduse si alte variabile, cu rol de variabile intermediare intr-un model explicativ, gasim o relatie pozitiva intre evaluarile pozitive ale sedintelor de bloc si eficienta asociatiilor (beta = 0,12). Din nou, exista posibilitatea influentei reciproce, dar chiar si asa analiza furnizeaza un argument in favoarea importantei pe care o joaca interactiunea intre locatarii asociatiei in relatie cu eficienta asociatiei.

C. Cei care nu sunt administratori. Rezultatele unei analize de regresie multiliniara aplicate asupra datelor cu privire la eficienta asociatiei--variabila dependenta--, si atribute ale locatarilor care nu sunt administratori, sunt reprezentate in Tabelul 3.

Tabelul 3. Rezultatele unui model de regresie multiliniara privind eficienta asociatiei, aplicat asupra locatarilor care nu sunt administratori. (R² = 0,14)

Increderea interpersonala apare asociata cu eficacitatea atunci cand se refera la persoana administratorilor, si doar intr-o masura mai redusa, sub limita semnificatiei statistice (p = 0,192) atunci cand se refera la nivelul de incredere al fiecarui respondent. Factorul cel mai puternic este, in mod oarecum neasteptat, etnia respondentului: atunci cand respondentii sunt maghiari este mai probabil ca ei sa faca parte dintr-o asociatie mai eficienta. Deasemenea, nivelul de educatie al respondentilor si aspectul locuintelor lor, doi indicatori ai capitalului uman si, respectiv fizic al membrilor asociatiei, sunt corelate pozitiv cu nivelul de eficienta.

Concluzia acestei analize asupra factorilor care influenteaza functionarea unei asociatii este aceea ca, in plus fata de variabilele cu un efect asteptat, cum este cazul masurilor capitalului uman si material al membrilor asociatiei, un rol important il au atributele personale ale administratorilor. Dintre acestea, nivelul de educatie si nivelul de incredere interpersonala sunt clar corelate pozitiv, controland pentru alti factori, cu reusita in functionarea asociatiei. Sensul cauzal al relatiei dintre nivelul increderii si performanta asociatiei nu poate fi stabilit cu aceste date 'beyond any reasonable doubt' decat in cadrul unor anumite contexte teoretice. Astfel, daca este acceptat faptul ca increderea interpersonala este manifestarea unei valori fundamentale dobandite de individ in special in decursul copilariei timpurii atunci influenta este transmisa prin unul singur dintre cele doua sensuri cauzale posibile, increderea aparamd drept o cauza a eficientei. In caz contrar, modul in care functioneaza asociatia, in special interactiunile dintre administrator si ceilalti membri, pot influenta nivelul de incredere al asociatiei.

Efecte ale increderii. Datele din sondajul realizat asupra locatarilor blocurilor din orasul Cluj permit estimarea efectelor pe care le are increderea interpersonala asupra unor atitudini si comportamente care nu se regasesc in sondajele studiate anterior. Voi evalua cu ajutorul unor modele de ecuatii structurale care sunt relatiile dintre incredere si capitalul relational, rezultatul identificarii de solutii in cazul unor probleme ipotetice, atitudinile fata de participarea la sedinte ale asociatiei, apartenenta voluntara la asociatii, disponibilitatea pentru voluntariat si donatii. Aceste relatii sunt studiate in conditii de control pentru efectul scolii, varstei, capitalului material si etniei subiectului.

Structura modelelor este reprezentata in Figura 2. din Anexa.

Coeficientii care descriu intensitatea relatiilor evaluate in modele sunt cuprinsi in Tabelul 4. (interpretarea este similara cu a coeficientilor standardizati ai regresiei multiliniare):

Tabelul 4. Coeficientii standardizati ai relatiilor liniare care includ variabila TRUST in cateva modele de ecuatii structurale (sunt reprezentati doar coeficientii pentru care t > 2,0).

Concluzia acestui model statistic este ca variabila care estimeaza nivelul de incredere interpersonala este corelata, in conditiile de control precizate anterior, numai cu nivelul capitalului relational: persoanele care au contacte mai frecvent cu vecinii tind sa fie cele care afirma ca au mai multa incredere in ceilalti oameni (beta = 0,14, t = 2,8). Absenta unor relatii intre incredere, pe de o parte, si voluntariat si donatii, apartenenta la asociatii, si identificarea de solutii in situatii care presupun actiuni colective, face mai putin plauzibil faptul ca increderea interpersonala este un ingredient major pentru activitatile subiectilor intervievati desfasurate in afara gospodariei si a asociatiei de bloc. Relatia dintre incredere si capitalul relational in interiorul blocului indica totusi existenta unei mize practice pentru respondenti, insa aceasta vizeaza doar unele activitati casnice bazate pe schimb, si care vizeaza beneficiul individual si al gospodariei, nu si cel al comunitatii.

5. Concluzii. Dimensiuni, cauze si consecinte ale increderii

Analiza celor trei teme principale--relatiile intre formele de incredere, determinantii increderii si efectele increderii--, au condus la un tablou complex care nu poate fi descris in cateva afirmatii categorice. Sursele multiple de date, estimarile diferite pentru aceleasi concepte, erorile de masura si natura fenomenelor studiate, sunt probabil motive pentru care ipotezele formulate initial nu isi au, fiecare, un raspuns ferm, de validare ori de respingere. In acelasi timp, abordarile diferite--mai multe surse de date si de masuri--, confera o credibilitate sporita acelor rezultate pentru care exista concordanta.

Voi prezenta in continuare principalele concluzii pentru fiecare dintre cele trei teme principale studiate:

Relatii intre formele de incredere.

Ambele seturi de date care contin simultan estimari pentru increderea generalizata si pentru increderea politica conduc la acelasi rezultat:

1. Increderea generalizata si increderea politica sunt corelate pozitiv. Aceste rezultat vine in sprijinul acelor teorii care afirma posibilitatea influentarii reciproce intre cele doua forme de incredere si contrazice idea conform careia primul tip este pur moral (o valoare invatata timpuriu) iar a doua este rezultatul unui calcul rational.

2. Semnul relatiei dintre increderea generalizata si increderea particularizata difera in functie de modul in care sunt estimate cele doua concepte: este negativ atunci cand al doilea concept este estimat cu ajutorul unor masuri care au in vedere raportari ale subiectului fata de membri ai familiei, vecini, si persoane de alta confesiune religioasa; atunci cand increderea particularizata se refera la diferenta de incredere intre cei de aceeasi etnie si cei care au alte etnii, relatia este nula in primul set de date si este pozitiva in al doilea set de date. Aceste rezultate indica cel mai probabil existenta unor probleme ale instrumentelor prin care este estimat nivelul de incredere particularizata. Faptul ca cele doua operationalizari au relatii de tip diferit cu increderea generalizata poate indica o natura multidimensionala a conceptului studiat: cei care au un nivel mai scazut de incredere fata de cei de alte etnii decat fata de etnia proprie nu sunt intr-o proportie mai mare decat cea medie printre cei care au incredere putina in cei de alta confesiune. Existenta unor relatii diferite intre increderea generalizata si increderea particularizata atunci cand aceasta din urma este estimata in acelasi mod este mai dificil de argumentat. Poate fi urmarea unor probleme in masurarea increderii generalizate (modul de constructie al indicatorului este diferit intre Setul 1 si Setul 2), in modul in care au fost culese datele, sau, mai putin probabil, realitatea studiata s-a modificat in cele cateva luni care despart sondajul al treilea de primele doua. Pentru a verifica daca rezultatul este urmarea unor factori conjuncturali legati de modul in care au fost culese datele, am repetat o parte a analizei realizate pe datele sondajului din octombrie 1999 si pentru un sondaj realizat in mai 1999 avand cea mai mare parte a chestionarului comuna. Rezultatele au fost foarte asemanatoare, fapt care respinge posibilitatea unor erori legate de culegerea datelor, si, in mare masura, si posibilitatea unor variatii in timp in realitatea studiata. Sursa cea mai probabila a diferentei intre rezultatele analizei pe cele doua seturi de date ramane modul de operationalizare al increderii generalizate, care, cel putin intr-unul din cazuri nu isi are o solutie satisfacatoare. Indicatorul din primul set de date este construit prin agregarea a trei variabile observabile, dintre care una are o forma foarte asemanatoare, insa nu perfect identica, cu indicatorul din al doilea set de date. Este de remarcat ca variabila latenta din primul set de date este cel mai slab corelata cu acest din urma indicator (0,60, fata de 0,77, respectiv 0,80). Iata in continuare alte cateva rezultate care vin sa intareasca aceasta idee:

O analiza factoriala in care sunt incluse variabile care provin din intrebari de tipul 'Cata incredere aveti in romani / maghiari / romi / evrei / germani?' (in total cinci intrebari) si variabila care estimeaza increderea generalizata, pe datele sondajului din octombrie 1999, pune in evidenta existenta a doua dimensiuni bine conturate. Pe de o parte, variabilele despre increderea in persoane de alte etnii sunt corelate intens cu un prim factor (mai mic in cazul romilor-- 0,65--, si peste 0,85 pentru celelalte etnii), in timp ce increderea in romani si increderea generalizata sunt corelate puternic cu un al doilea factor (0,77, respectiv 0,82). Din moment ce estimarea pentru increderea in oamenii de aceeasi etnie cu respondentul, in acest caz romani, se suprapune in mare masura cu estimarea increderii generalizate, si in acelasi timp este aproape ortogonala in raport cu un factor al increderii in cei care au alta etnie (ETNIE) , se pune intrebarea daca nu cumva acest din urma factor nu constituie o operationalizare mai buna a notiunii de incredere generalizata, sau cel putin una care surprinde aspecte importante ale sale si care nu sunt descrise de catre estimarea folosita. Increderea generalizata se refera in cea mai mare parte a conceptualizarilor ei la un mod de raportarea al subiectului fata de oameni necunoscuti, ori cei care au o alta etnie si cu care subiectul e probabil sa nu fi interactionat niciodata, sau cei care au o alta confesiune, neprecizata , aproximeaza mai bine aceasta categorie a persoanelor complet necunoscute, decat categoria celor care au aceeasi etnie. In favoarea acestei idei vine si faptul ca relatiile dintre factorul ETNIE si alte variabile sunt cele care ar fi fost asteptate in cazul in care acest factor ar fi o masura a increderii interpersonale. Astfel, persoanele care au mai multa incredere in cei de alte etnii tind sa

a. isi exprime dezacordul cu afirmatia 'este bine sa fie un singur partid politic' (media variabilei ETNIE este 0 si abaterea standard este 1 pe esantion, 0,2 pentru cei care sunt in dezacord total, si -0,3 pentru cei care sunt complet de acord),

b. isi exprime dezacordul cu afirmatia 'odata ales, Parlamentul nu trebuie criticat' (media variabilei ETNIE este 0,0 pentru cei care sunt in dezacord total, si -0,2 pentru cei care sunt complet de acord),

c. fie mai frecvent membrii voluntari in asociatii (media variabilei ETNIE este 0,3 pentru membrii si 0,0 pentru ceilalti).

Deasemenea, un nivel ridicat de incredere in cei de alte etnii este asociat pozitiv cu increderea in cei de alta religie, cu o intensitate ridicata (media pentru ETNIE este 0,6 pentru cei care au foarte multa incredere, si -0,7 pentru cei care au foarte putin incredere in cei de alta confesiune), si tot pozitiv dar cu intensitate mai scazuta cu increderea in vecini.

3. Semnul relatiei dintre increderea politica si increderea particularizata difera in functie de modul in care este operationalizat al doilea termen al relatiei. Primul si al doilea set de date au in comun o estimare similara pentru increderea politica si o estimare pentru increderea particularizata. In ambele cazuri, pentru aceste operationalizari comune, relatia este pozitiva, de intensitate slaba dar semnificativa statistic (p < 0,05): r = 0,11 in primul set, respectiv 0,06 in al doilea set de date. In al doilea set de date exista o a doua operationalizare pentru increderea particularizata, iar relatia cu increderea politica in acest caz este slab negativa (r = -0,05, t = -2,1).

Existenta relatiei pozitive poate fi justificata prin faptul ca persoanele pentru care etnia reprezinta un criteriu de diferentiere, considerandu-i a fi de mai de incredere pe cei de aceeasi etnie, au tendinta acorda un 'bonus' de incredere si institutiilor statului, datorita caracterului lor national. Acest fapt devine mai clar atunci cand increderea in institutii este dezagregata: exista o variatie insemnata in intensitatea relatiilor dintre increderea particularizata (prima operationalizare) si increderea in diferite institutii . Relatia cea mai intensa este cea in biserica (r = 0,20), fapt asteptat datorita suprapunerii aproape totale intre etnie si confesiune; la un nivel aproape identic este si intensitatea relatiei cu incredera in armata (r = 0,19). Estimarile increderii in presedintele tarii, in Serviciul Roman de Informatii si in liderii de sindicate, sunt singurele pentru care corelatiile nu sunt semnificative statistic (p > 0,05).

Pentru cei care diferenta dintre nivelul increderii in membrii familiei si cel al increderii in vecini si cei de alta religie este ridicata, exista tendinta de a avea un nivel mai scazut al increderii in institutii. Relatiile sunt de slaba intensitate (r este cuprins intre -0,08 si 0) cu exceptia increderii in biserica, pentru care relatia este pozitiva (r = 0, 08).

Cei doi indicatori ai increderii particularizate sunt corelati pozitiv insa cu intensitate slaba (r = 0,09), fapt care semnaleaza o deficienta a operationalizarii, si din acest motiv si rezultatele obtinute sunt dificil de interpretat.

Determinanti ai increderii.

Relatiile intre nivelul de incredere interpersonala si factorii explicativi sunt in general slab structurate. Acest fapt concorda cu rezultatul obtinut de catre Ronald Inglehart in urma unei analize comparative intre peste 50 de natiuni: in acele tari in care nivelul de incredere generalizata, estimat printr-o intrebare similara cu cea din al doilea set de date, este coborat, relatiile la nivel individual sunt de intensitate slaba sau nu sunt semnificative statistic. O posibila explicatie poate fi formulata in termenii analizei lui Robert Axelrode (1984): atunci cand mediul social este dominat aproape in totalitate de catre actori sociali care au putina incredere, atunci strategiile bazate pe incredere nu au succes si de aceea nu se impun nici macar la nivelul unor grupuri sociale particulare; in cazul in care ar fi depasit un prag critic al lipsei de incredere, strategiile bazate pe cooperare si care induc incredere intre actori s-ar putea impune la nivelul unor grupuri sociale caracterizate de interactiuni intra-grupale si de o capacitate de invatare a strategiilor de succes. Categoriile celor cu un nivel ridicat al educatiei formale, cu un venit ridicat si care locuiesc in localitati urbane candideaza la acest statut, fapt verificat empiric in societatile cu un nivel relativ ridicat al increderii.

Si in cazul Romaniei persoanele care au un nivel mai ridicat al educatiei formale si un venit mai mare tind sa afirme mai des ca au incredere in ceilalti oameni. Aceste relatii, de intensitate slaba dar semnificative statistic (p < 0,05) se regasesc in ambele seturi de date. Daca luam in considerare variabila latenta construita cu ajutorul intrebarilor privind increderea in alte etnii (si despre care stim ca este intens corelata cu estimarea increderii in persoane de alta confesiune) drept o posibila operationalizare a increderii generalizate se obtin relatii similare dar de o intensitate mai mare cu nivelul de educatie, venitul subiectiv si cu tipul de localitate. Este mai probabil ca aceasta variabila (ETNIE) sa aiba valori ridicate (semnaland un nivel ridicat al increderii) pentru persoanele care au unul dintre urmatoarele atribute: au studii superioare, afirma ca sunt satisfacute cu venitul propriu, nu locuiesc in sate, iar daca locuiesc in sate acestea sunt la distanta redusa de orase.

Efecte ale increderii.

Asertiunile de ordin general cele mai importante cu privire la incredere sunt cele care afirma ca un nivel ridicat al sau are un efect benefic asupra economiei si asupra functionarii mecanismelor democratice. Asa cum este argumentat in unele studii, si asa cum reiese si din analiza de mai sus, conceptul de incredere nu poate fi tratat global ci trebuie distinse mai multe categorii de incredere. Dintre acestea, increderea generalizata, adica acea forma a increderii care are in vedere persoane necunoscute subiectului, si probabil diferite de acesta din perspectiva mai multor atribute, este presupusa a avea efecte dezirabile asupra tranzactiilor economice in care sunt implicati subiectii, precum si asupra calitatii lor de cetateni. Exista si lucrari in care se afirma ca efectele increderii generalizate au loc doar la un nivel agregat: persoanele cu un nivel ridicat de incredere tind sa fie la fel de prospere si la fel de buni cetateni ca si persoanele cu un nivel scazut de incredere, insa societatile in care categoria celor cu incredere este bine reprezentata tind sa fie mai dezvoltate economic si mai democratice . Relatiile de acest gen pot fi puse in evidenta doar prin analiza unor date comparative intre tari.

Cea mai mare parte a analizei mele se limiteaza la studiul unor relatii intre factori individuali, datorita faptului ca datele provin din sondaje si nu sunt insotite de variabile contextuale care sa descrie gradul de dezvoltare sau de civism al comunitatilor din care provin subiectii. O exceptie importanta o constituie datele care provin din ancheta realizata in asociatii de locatari si care constau in atribute care se refera la fiecare subiect in parte dar si la atribute ale asociatiilor din care fac parte. Pentru aceasta analiza a fost posibila identificarea relatiilor dintre nivelul de incredere al subiectilor si eficienta functionarii asociatiilor.

O limita importanta a analizei, indusa de tipul de date disponibile, consta in faptul ca relatiilor observate nu le poate fi precizat sensul cauzal pornind exclusiv de la datele empirice. Chiar daca modelarea cu ecuatii structurale permite in anumite situatii testarea sensului determinarii intre doua variabile, nu am construit modele de acest gen, considerand ca asumptiile necesare sunt prea restrictive pentru a fi si plauzibile pentru datele de sondaj disponibile. Din acest motiv, nu este intotdeauna clar daca existenta unei relatii in conditii de control intre incredere si un anumit factor semnaleaza un efect de influenta cauzala a increderii, unul de influenta asupra increderii, sau ambele efecte in acelasi timp.

Principalele rezultate cu privire la efectele increderii sunt cuprinse in urmatoarele afirmatii:

1. Nivelul incredererii generalizate tinde sa fie mai ridicat in randul membrilor voluntari in asociatii decat printre cei care nu sunt membrii . Acest rezultat se obtine pentru doua dintre cele trei operationalizari folosite: cele obtinute prin agregarea mai multor variabile si pentru care se poate argumenta ca au o validitate mai ridicata decat a treia operationalizare. Pentru aceasta din urma, constand in aplicarea unei singure intrebari, relatia nu este semnificativa statistic.

Intrebarea care ramane este daca un nivel ridicat al increderii influenteaza decizia de a fi voluntar, sau daca apartenenta la o asociatie conduce la cresterea nivelului de incredere. Datele de sondaj avute la dispozitie nu sunt potrivite pentru a da un raspuns acestei intrebari. Cele cateva studii care au incercat sa dea un raspuns acestei intrebari au beneficiat de date de tip panel sau de intrebari privind durata apartenentei in asociatii (Hooghe 1999, Stolle 1999). Rezultatele cunoscute nu sunt concordante (Uslaner 2000) iar relatia cauzala dintre incredere si apartenenta la asociatii ramane in continuare un subiect deschis, avand o relevanta practica si teoretica deosebita .

Existenta unei corelatii in conditii de control pe date de sondaj din Romania lasa deschise ambele posibilitati. Pe de o parte, increderea generalizata ar putea sa fie o resursa pentru dezvoltarea societatii civile, in cazul in care un nivel ridicat al increderii constituie un factor care favorizeaza decizia indivizilor de a deveni membrii, sau, pe de alta parte, societatea civila ar putea sa fie una din sursele de crestere a nivelului de incredere generalizata, in cazul in care participarea voluntara a unei persoane tinde sa o faca pe aceasta sa aiba mai multa incredere in alti oameni.

2. Nivelul de incredere generalizata nu este in relatie cu participarea politica. Persoanele care sunt caracterizate de un nivel ridicat al increderii sunt la fel de frecvent implicate in acte de participare de protest ca si persoanele cu un nivel scazut al increderii. Absenta unei relatii ar putea fi in acest caz urmarea a mai multe efecte de sens contrar, care pe ansamblu se anuleaza: pe de o parte, subiectii cu mai multa incredere tind sa aiba retineri mai mari decat ceilalti in a se expune in actiuni de protest, pe de alta parte, un nivel mai ridicat al increderii ii face mai usor de mobilizat pentru actiuni colective si le ofera mai des motivatia de a participa.

In ceea ce priveste votul, analiza datelor indica existenta unei relatii pozitive, de slaba intensitate. Pentru datele unui sondaj national realizat cu o luna inainte de alegeri in care operationalizarea prezentei la vot este in mod substantial mai buna decat in sondajele nationale anterioare relatia este pozitiva dar nu este semnificativa statistic (p > 0,05).

3. Nivelul de incredere in institutiile guvernarii este intr-o relatie negativa cu participarea de protest si intr-o relatie pozitiva intensa cu intentia de vot. In general, o implicare mai putin frecventa in activitati de participare de protest, cum sunt semnarea de petitii, participarea la demonstratii si greve, a celor care au mai multa incredere in institutiile politice nationale, nu este surprinzatoare. Este de asteptat ca persoanele care au mai multa incredere sa prefere canalele obisnuite de influentare in locul celor neconventionale. In acelasi timp, intrebarile privind participare vizeaza toata perioada de dupa 1989, iar cei care au un nivel ridicat al increderii politice tind sa sustina in mai mare masura partidele aflate la putere. Din aceste motive, ar fi fost de asteptat ca subiectii care au mai multa incredere in institutiile guvernarii sa fi acumulat in perioada 1990-1996, pe parcursul careia partidele aflate acum la putere au fost in opozitie, o experienta mai bogata in acte participative de protest . Probabil insa ca evenimentele mai vechi de 1996 sa fie identificate cu mai multa dificultate si din acest motiv, componenta din operationalizarea participarii data de activitatile de dinainte de 1996 sa fie subestimate .

Relatia dintre increderea politica si intentia de vot este una dintre relatiile cele mai intense, si in acelasi timp cel mai constante in datele studiate. In primele doua seturi de date, precum si in sondajul Barometru din noiembrie 2000, exista o relatie pozitiva, de aproximativ aceeasi intensitate (r = 0,2). Astfel, increderea politica este unul dintre putinii factori de nivel individual care explica variatiile in participarea la vot. Nivele de incredere in partidele politice, in presedinte, in guvern, in parlament, in justitie, in armata si in politie, sunt fiecare intr-o relatie pozitiva cu intentia de vot, cu intensitati asemanatoare. In cazul armatei, politiei si partidelor, intensitatea este cea mai ridicata (coeficientul d al lui Sommer, respectiv tau-b al lui Kendall au valori mai mari de 0,1), iar in cazul justitiei este cea mai scazuta (cei doi coeficienti au aceeasi valoare de 0,04).

4. Nivelul de incredere, operationalizat printr-o singura intrebare (cea din setul doi si din setul trei de date), nu este in relatie cu gradul de sustinere a principiilor democratice. In schimb, indicele agregat al increderii in cei care sunt diferiti din punct de vedere etnic si confesional de subiect este intr-o relatie pozitiva cu atitudini de sustinere a regulilor democratice. Rezultatul indica, asa cum am aratat si intr-o sectiune anterioara, nevoia unei evaluari a operationalizarilor increderii generalizate, care sa conduca la estimari adecvate (valide) ale acestui concept pentru publicul romanesc. Analiza datelor arata faptul ca persoanele care au mai multa incredere in oamenii care nu le sunt asemanatori, si fata de care au avut contacte directe putine sau deloc, sunt cele care sustin in mai mare masura doua principii importante pentru un sistem democratic: este necesar sa existe mai multe partide politice, si este de dorit ca reprezentatii alesi sa fie evaluati continuu si nu doar in timpul alegerilor. Datele sustin astfel afirmatia conform careia persoanele cu un nivel mai ridicat de incredere generalizata tind sa fie mai buni cetateni.

5. Nivelul de incredere, operationalizat printr-o singura intrebare (cea din setul doi si din setul trei de date), este intr-o relatie pozitiva cu eficienta functionarii asociatiilor de locatari de bloc. Analiza datelor sondajului realizat in orasul Cluj asupra celor care locuiesc in blocuri a aratat faptul ca variabila care estimeaza nivelul de incredere interpersonala este corelata, in conditiile de control, cu un indice agregat al eficientei asociatiilor de locatari. Variatia eficientei este explicata intr-o masura importanta de gradul de incredere al administratorilor si, intr-o masura mai mica, dar semnificativa statistic (p < 0,05), de gradul de incredere al locatarilor. Diferenta de intensitate se poate datora modului diferit in care se face comparatia: in cazul locatarilor, fiecare asociatie este reprezentata de doar trei locatari, iar raspunsurile lor permit o estimare extrem de imprecisa a nivelului de incredere al asociatiei; designul ideal ar fi fost cel in care sunt puse in relatie nivelul de incredere agregat la nivel de asociatie si eficienta acesteia, insa in cel realizat, primul termen este aproximat de o estimare pe esantioane de cate trei cazuri. Faptul ca in aceste conditii poate fi totusi pusa in evidenta o relatie sugereaza ca intensitatea ei este puternica[30].

In plus fata de legatura dintre incredere si eficienta asociatiilor exista si o relatie intre increderea generalizata si capitalul relational in interiorul blocului. Acest fapt indica existenta unei mize practice pentru respondenti, aceasta vizand unele activitati casnice care benficiaza de pe urma schimburilor intre gospodarii.

Concluzia de ansamblu a acestei analize despre incredere este ca in pofida unor neclaritati conceptuale si, mai ales, a unor limitari induse de modul in care sunt operationalizate tipurile principale de incredere in datele disponibile despre Romania, notiunile din aceasta categorie au un potential explicativ insemnat. Astfel, am aratat cum, controland pentru efectul altor factori, persoanele care au un nivel ridicat al increderii in ceilalti oameni tind sa sustina in mai mare masura institutiile politice, sa fie implicati mai frecvent in activitati civice, si sa contribuie la o eficienta mai buna a actiunilor colective in care sunt implicati.

O continuare a acestei analize ar presupune verificarea rezultatele obtinute aici pentru alte date si pentru operationalizari mai valide, si, in plus, sa testeze in conditii mai bune existenta unor influente de tip cauzal ale formelor de incredere.

Anexa.

Figura 1. Modelul structural privind formele de incredere, determinanti si consecinte ale acestora. Datele sunt din Sondajul Barometru din octombrie 1999. Modelarea este realizata cu softul AMOS 3.6.

Figura 2. Reprezentarea modelului cauzal centrat asupra variabilei TRUST, pentru datele sondajului realizat asupra locuitorilor din blocuri din orasul Cluj.