Concepte si forme ale integrarii economice

Concepte si forme ale integrarii economice

Integrarea economica semnifica "crearea unor spatii economice de mari dimensiuni care permit, prin exploatarea economiilor de scara si a specializarii ca urmare a cresterii dimensiunilor pietei, obtinerea unor preturi scazute si implicit a unor profituri ridicate. Elementele definitorii ale integrarii economice sunt:

-diviziunea muncii - la nivel local, sectorial, de ramura, national, regional sau global

-principiul discriminarii sau al non-discriminarii

-mobilitatea factorilor de productie, a bunurilor si serviciilor.

Integrarea economica internationala imbraca, in esenta, doua forme, cea a globalizarii si cea a regionalizarii.

1.Integrarea globala

Globalizarea economiei mondiale se defineste ca fiind procesul dinamic de crestere a interdependentelor dintre statele nationale ca urmare a extinderii si adancirii legaturilor transnationale in tot mai largi si mai variate sfere ale vietii economice, politice, sociale si culturale si avand drept implicatie faptul ca problemele devin mai curand globale decat nationale, impunand, deci, o solutionare mai curand globala decat nationala. In opinia lui Martin Albrow globalizarea se refera la toate acele procese prin care popoarele lumii sunt incorporate intr-o singura societate mondiala, societatea globala. Anthony Gedees defineste globalizarea ca intensificare a relatiilor sociale in lumea intreaga, care leaga intr-o asemenea masura localitati indepartate, incat evenimente care au loc pe plan local sunt privite prin prisma altora similare, petrecute la multe mile departare, si invers. Emanuel Richter defineste globalizarea ca reteaua globala care a adunat laolalta comunitati de pe aceasta planeta, altadata dispersate si izolate, intr-o dependenta mutuala si o unitate ale unei singure lumi.

Cauzele globalizarii sunt: tehnologica, politica, economica. Considerat primul vector al globalizarii, inovatia tehnologica, in special tehnologia de informare si comunicare are un impact deosebit asupra mobilitatii si comunicarii, incat revolutia tehnologica implica si o revolutie sociala. Evolutiile uriase in planul dezvoltarii tehnologice in sfera informaticii si telecomunicatiilor din ultimul deceniu au contribuit la globalizarea vietii economice internationale contemporane. Noul context digital, rezultat in urma fuzionarii tehnologiilor din sfera informaticii si a telecomunicatiilor, prezinta doua caracteristici:

convergenta serviciilor, deci posibilitatea ca orice serviciu sa poata fi furnizat prin acelasi mijloc de inmagazinare si transmisie

conectabilitate si inter-operabilitate, deci posibilitatea ca utilizatori multipli sa poata prelucra si utiliza resursele prin intermediul retelelor. Toate informatiile sunt transmise pe cai de inalta definitie si standardizare, alcatuind asa-numitele autostrazi electronice ale lumii.

Al doilea vector al globalizarii este dominatia ideologiei neoliberale, legata de ideologia economiei de piata, a societatii de consum. Modelul pietei libere si al democratiei a devenit mai convingator dupa colapsul comunismului. Ideologia neoliberala promoveaza liberalizarea pietelor, descentralizarea economiilor si privatizarea companiilor de stat.

Ca forme de manifestare ale globalizarii economiei, mentionam:

globalizarea productiei

globalizarea comertului international

globalizarea pietei financiare

Semnificative sunt mutatiile produse de globalizare in productie. Corporatia clasica s-a transformat in retea, incorporand intr-un produs finit elemente din cele mai indepartate surse. De exemplu, un autoturism global este construit din parti componente provenite din nu mai putin de 16 tari diferite. Pietele tind sa se globalizeze datorita faptului ca pietele interne nu mai pot sustine costurile ridicate de cercetare si dezvoltare si nici ciclurile de viata tot mai scurte ale produselor sub aspect tehnologic. Reteaua mondiala de productie permite firmelor sa isi diversifice sursele de aprovizionare, pietele de desfacere, sa atenueze riscurile asumate si le ofera o mai mare posibilitate de actiune pe pietele internationale.

In ceea ce priveste transformarile in comertul international, natura si rolul acestuia s-au modificat incepand cu anii '50, datorita adancirii integrarii regionale a sistemelor de productie, pe de o parte, concomitent cu accentuarea procesului de globalizare, pe de alta parte. In perioada 1950-1975 volumul comertului mondial a crescut cu 500% in timp ce produsul global    a crescut cu 22% ulterior G.A.T.T.-ul transformat in 1995 in O.M.C. a impulsionat si mai mult dezvoltarea comertului in ultima perioada s-a trecut de la comertul cu produse industriale la servicii si protectia proprietatii intelectuale - sectorul telecomunicatiilor, finantelor, tehnologiei informationale comertul cu servicii creste mai repede decat cel cu bunuri, agricultura si comertul electronic sunt teme noi, aflate in dezbateri.

Globalizarea pietei financiare reprezinta un alt indiciu ca economiile diferitelor tari avanseaza spre un sistem global puternic integrat. Aranjamentele monetare postbelice de la Bretton Woods, constituirea F.M.I. si a Bancii Mondiale au fost etape spre sistemul financiar international stabil integrat, avand in centru ideea conform careia, miscarile de capital instabile impiedica dezvoltarea comertului international si pot conduce la crize. Cresterea competitiei pe pietele financiare internationale obliga marile institutii financiare sa se lanseze in operatiuni ample - anual, pe plan mondial sunt operate prin intermediul retelelor internationale de telecomunicatii transferuri de fonduri electronice de cca. 100.000 miliarde . In procesul globalizarii marcante au fost cresterea fluxurilor private de capital spre tarile in dezvoltare cresterea rolului ISD evolutii sinusoidale si scaderi ale investitiilor de portofoliu si creditelor bancare formarea de trusturi financiare care opereaza toate genurile de operatiuni financiare la scara globala.

2.Integrarea regionala

Integrarea regionala este una din caracteristicile principale ale mediului politic, economic, social si militar mondial din perioada postbelica.

Spre deosebire de globalizare, ale carei cauze, evolutie, forme de manifestare si efecte sunt determinate in principal de factori de natura economica nonformala si noninstitutionala, regionalizarea trebuie analizata prin prisma gradului inalt de interdependenta dintre factorii de natura politica, economica, culturala, istorica si de securitate care o determina si a efectelor multiple pe care le genereaza.

Termenul de integrare semnifica, in general, inglobare, incorporare, armonizare intr-un tot; in viziune economica, notiunea de integrare are sensul de coordonare a activitatilor, organelor, organismelor, unitatilor economice in vederea functionarii armonioase, de functionare intr-un cadru paralel creator de oportunitati si avantaje pentru toate componentele implicate. Integrarea economica este un proces de durata, de ajustari a structurilor nationale, realizate cu minimum de cheltuieli materiale, sociale, umane, etc.

Pana in prezent nu se poate vorbi despre existenta unor forme de integrare totala, completa, decat la nivel national. In cadrul Uniunii Europene, considerata drept cea mai complexa si mai avansata forma de integrare economica regionala infaptuita pana in prezent sunt ingemanate elemente ale federalismului, cum ar fi divizarea responsabilitatilor intre institutiile supranationale si cele nationale corespondente sau aplicarea principiului egalitatii in luarea deciziilor si garantarea drepturilor individuale cu cele ale functionalismului in anumite limite, care nu permit integrarea completa. Divergentele de opinii cu privire la viitorul Uniunii, pe fondul procesului dublu de intensificare, de adancire a integrarii si de extindere care va conduce in mod inevitabil la diluarea intensitatii formei integrative, pun sub semnul intrebarii capacitatea acesteia de a parcurge cu succes calea spre integrarea totala.

Avantajele generale ale integrarii economice sunt

Eficienta economica mare, ca urmare a economiilor derivate din productia de serie mare - economii de scara

Intensificarea concurentei in cadrul noii piete marite, cu efecte favorabile asupra calitatii productiei, diversificarii, preturi accesibile pentru cumparatori, etc.

Dezvoltarea activitatilor de amploare de interes national, imposibil sau dificil de realizat individual de catre unele state

Elaborarea politicilor economice nationale corespunzatoare optiunilor interne si adecvarea la structurile economice comunitare

Modificari de structura in spatiul economic integrat, privind atat dezvoltarea sectoarelor industrial, agricol, fiscal, educational, etc., in special in statele mai putin dezvoltate, antrenand atenuarea treptata a discrepantelor ce le separa de statele dezvoltate

Cresterea puterii de negociere a tarilor, stiut fiind faptul ca aceasta este direct proportionala cu marimea P.N.B., volumul comertului exterior, capacitatea de finantare externa, etc.;

Dezvoltare economica intr-un ritm inalt, printr-o mai buna si eficienta utilizare a factorilor de productie.