Conceptul de suveranitate

Conceptul de suveranitate

conceptul a fost elaborat in sec. XVI-XVIII in vederea justificarii absolutismului monarhic;

este un principiu ce desemneaza instanta detinatoare de autoritate legitima;

reprezinta puterea exercitata de stat in limitele granitelor sale;

in societatea contemporana se observa unele restrangeri ale suveranitatii (prerogative ale sale), prin aparitia unor institutii supranationale, considerandu-se ca este nevoie de realizarea unui echilibru intre guvernarea interna si interdependenta regionala si mondiala (vezi principiul supranationalitatii introdus de Planul Shuman in anul 1950;

singura modalitate de a conta in dinamica internationala in vederea consolidarii stabilitatii este participarea la sistemele integrate care controleaza pietele si resursele;

"suveranitatea, in sensul sau originar, de putere absoluta, este nu numai o absurditate, dar o imposibilitate intr-o lume a statelor care se mandresc cu independenta lor unul fata de celalalt si isi acorda unul altuia statutul de egal in fata legii" (Arthur Larson, C. Wilfred Jenks et alia, Sovereignity within the Law, Dobbs Ferry, Oceana, New York, 1965, p. 11);

modul de functionare a comunitatii internationale in epoca moderna a impus noi limitari ale suveranitatii prin integrarea statelor in sisteme structurale (statul, ca entitate politica si subiect de drept national, nu mai poate face fata singur presiunii interdependentelor globale - vezi rolul si locul organizatiilor si organismelor internationale: Fondul Monetar International, Banca Mondiala, etc.);

multi analisti considera ca s-a trecut de la faza internationala a relatiilor intre state la o faza post-internationala; James Rosenau (Turbulence in World Politics: A Theory of Change and Continuity, London, 1990) se refera la notiunea de "relatii internationale" considerand-o "depasita in fata unei tendinte aparente in care din ce in ce mai multe interactiuni, din cele care sustin pol,itica mondiala, se desfasoara fara implicarea directa a a natiunilor sau statelor; Valentin Stan considera ca acest lucru nu modifica esenta competitiei intre state, subordonata inca doctrinei realismului politic si promovarii interesului national;

schimbarile profunde de pe scena relatiilor intrernationale au ca principal efect erodarea suveranitatii;

Ken Booth (Security in Anarchy: Utopian Realism in Theory and Practice, in "Intenational Affaires", vol. 67, nr. 3, July 1991) considera ca "suveranitatea se dezintegreaza. Statele sunt mai putin capabile sa-si indeplineasca functiile traditionale. Factorii globali afecteaza la o scara din ce in ce mai larga hotararile luate de guverne. Modelele de identificare devin din ce in ce mai complexe, pe masura ce oamenii isi afirma loialitatile locale, dar vor sa impartaseasca valori si stiluri de viata globale. Distinctia traditionala intre politica externa si interna este mai putin valabila ca oricand" (Valentin Stan, Romania si esecul campaniei pentru Vest);

in Romania, conceptul de suveranitate a preocupat in mod deosebit, epocile moderna si contemporana; dupa realizarea statului national si unitar roman (1918), prezervarea suveranitatii a devenit o constanta a statului roman (in opinia lui Ilarion Filipescu, Congresele si conferintele in viata internationala, Sibiu, 1944, suveranitatea sinonima independentei, reprezenta "ceea ce da dreptul statelor de a se adresa in congrese si conferinte" fiind, totodata, "cea mai generala expresie juridica a puterii de stat"; suveranitatea de stat echivala cu dreptul "pe care il are acel stat de a sta pe picior de egalitate cu oricare altul").