Conferintele internationale pe coordonatele istoriei

Conferintele internationale pe coordonatele istoriei

Istoria antica a Greciei, Romei si Orientului contine numeroase mentiuni despre existenta unor reuniuni la care participau capeteniile statelor sau trimisii acestora. In acest context pot fi mentionate Conferinta Ligii Peloponesiace din 432 i.Chr. la initiativa Spartei, Tratativele dintre regele Macedoniei, Perseu si legatul roman, Quintus Marcius Philippus, Tratativele lui Constantin cel Mare cu gotii etc.

Evul Mediu marcat de ascensiunea crestinismului, a cunoscut o serie de reuniuni cu caracter eclesiastic in care se discutau atat probleme pur religioase, cat si probleme politice internationale datorita faptului ca "biserica avea nevoie de sprijinul celor care detineau puterea politica, iar cei care detineau puterea politica aveau nevoie de recunoasterea bisericii"[i]. Insa aceasta combinatie ciudata si totodata fortata dintre politic si religie, numeroasele razboaie, precum si contextul economic aveau sa determine mutatii majore in plan international[ii], care in cele din urma aveau sa duca la divizarea bisericii in 1054 prin Marea Schisma.

In secolele urmatoare, importanta acestor reuniuni temporare creste, din nevoia de a se rezolva, indeosebi problemele legate de incheierea tratatelor de pace[iii]. De altfel un loc aparte il ocupa tratatele de pace de la Westfalia, care au pus capat Razboiului de 30 de ani si a deschis drumul Congreselor diplomatice europene.

Secolulul XIX debuteaza cu Congresul de la Viena din 1815 care avea sa reuneasca personalitati de vaza ale lumii politice si diplomatice si care prin Actul sau final avea sa stabilesca cu "precadere reguli de natura diplomatica"[iv], sa recunoasca neutralitatea permanenta a Elvetiei[v], sa abordeze problema navigatiei pe fluviile internationale etc.

Seria tratatelor de pace avea sa fie continuata prin incheierea trei luni mai tarziu a Acordului de la Paris din 26 septembrie 1815 prin care se constituia "Sfanta Alianta"si prin care se urmarea instaurarea unei paci mondiale si cooperarea intre statele crestine. Dar Congresul de la Viena si semnarea Acordului de la Paris nu aveau sa aduca linistea pe Batanul continent european[vi].

Intre Congresul de la Viena si Congresul de la Paris - un alt moment de o importanta deosebita pe scena relatiilor internationale - un loc aparte l-a ocupat si Conventia de la Balta Liman[vii] care a deschis larg drumul relatiilor comerciale, precum si instituirea protectoratului marilor puteri pana la anterior mentionatul eveniment din capitala Frantei.

Congresul de la Paris din 1856 a insemnat "sfarsitul "Sfintei Aliante" si al principiului legitimitatii, promovat de Franta la Congresul de la Viena din 1815"[viii], dar si stabilirea regimului juridic al Dunarii si al stramtorilor Marii Negre in conditii nefavorabile tarilor riverane.

Intre sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea au avut loc numeroase conferinte internationale printre care un loc aparte il ocupa Conferintele de la Haga din 1900 si 1907 privind reglementarea pasnica a diferendelor internationale, Conferinta de la Londra din 1909 privind domeniu naval, Conferinta de la Paris din 1919 care a dat nastere Ligii Natiunilor, precursoarea Organizatiei Natiunilor Unite, Conferinta de la Barcelona din 1921 privind regimul cailor navigabile de interes international, Conferinta de la Washington din 1922 privind limitarea armamentelor etc.

Secolul XX insa ramine in istorie poate mai mult ca oricare altul daca avem in vedere cele doua razboaie mondiale, numeroasele conflicte interne, semnificative schimbari de sisteme politice, caderi de blocuri politice, economice si militare, globalizarea economiei, ascensiunea terorismului si a conflictelor cu tenta religioasa.