Conservatorismul (de dreapta)

Conservatorismul (de dreapta)

Este detinut de cele mai multe ori ca o stare de spirit, pentru ca sunt foarte multe interpretari asupra naturii acestei doctrine si datorita abilitatii de a supravietui in orice context.

Pentru a fi conservator e nevoie sa existe ceva de conservat (situatie, pozitie) si de aceea putem defini conservatorismul ca o rezistenta teoretica, articulata si sistematica la schimbare, fiind o ideologie ce isi propune sa apere statul - quo deja stabilit, in fata schimbarii.

Conservatorismul datorita acestei definitii largi este foarte greu de periodizat si e foarte greu de definit in linii foarte largi. Totusi, oriunde s-ar afla, conservatorismul are cateva principii de baza care definesc ideea conservatoare, chiar si atunci cand ea nu e definita ca atare:

a)     Libertatile individuale sunt mai importante decat egalitatea.

b)    Conservatorismul este impotriva concentrarii puterii politice in mana oricui si in special in mana multimilor.

c)     Conservatorismul insista asupra unei teorii organice a societatii care sa includa o ierarhizare a grupurilor si a claselor, dar si o cooperare intre ele - ideea de comunitate si faptul ca interesele comunitare sunt mereu mai presus de interesel individuale.

d)    Conservatorismul isi asuma respect pentru traditie si mostenire culturala.

e)     Ratiunea? si proprietatea sunt unicele metode de rezolvare a problemelor sociale.

f)      Religia este un bun cultural traditional si trebuie sa se bucure de respect.

g)     Majoritatea liniilor ideologice conservatoare sunt elitiste.

Din punct de vedere istoric e greu de stabilit inceputul conservatorismului. Unii autori pretind ca conservatorismul a existat mereu in cultura umanitatii - Cicero era conservator in raport cu Cezar.

Alti autori considera ca conservatorismul e o reactie la trecerea de la feudalism la modernitate, fiind insa o teorie a modernitatii care priveste inapoi cu nostalgie.

Altii considera ca avem de-a face cu o multitudine de curente care se constituie ca unica dimensiune a aceleeasi doctrine.

S.Huntington spunea ca:

q      conservatorismul poate fi vazut ca o nostalgie care emana de la aristocratie ca rationalizare a pozitiilor si intereselor sociale in raport cu Revolutia Franceza - conservatorismul aristocratic

q      Este o ideologie care contine prescriptii asupra organizarii vietii sociale si politice - conservatorismul autonom.

q      Este o ideologie care apare in situatii specifice cand staul si interesele unui grup sunt amenintate de o ideologie a schimbarii profunde - conservatorismul situational.

ETAPIZARE:

q      Conservatorismul clasic = se manifesta ca o reactie intelectuala la Revolutia Franceza si care se situeaza in raport cu aceasta (Burke, etc.).

La inceputul secolului 19 apare:

q      Conservatorismul paternalist = face apologia epocii dinaintea modernizarii si a puritatii comunitatii originare; acesta continua in alte etape, constituind elementul esential pentru nasterea nationalismului (Novalis, Eminescu, T.S.Elliot); e legat de mituri de constructii fantasmatice si de o recreere in abstract a trecutului.

q      Conservatorismul paternalist = accepta sa faca reforme institutionale, indreptate spre societate; in lupta sa cu liberalismul gaseste mai rezonabil sa faca reforme      sociale in pofida pietei libere (Bismarck).

q      Conservatorismul contemporan = preia elemente din liberalism, dar si din modelul "wellfare-state-ului", transformandu-se in conservatorism conjunctural.

q      Neoconservatorismul = respinge "wellfare-state-ul" si orice implicare a statului in economie si reintoarcerea la piata libera (Hayek, Friedman).

q      Neoconservatorismul clasic ? = incercare de a prelua elemente conservatoare din secolele 18-19, ca forme de opozitie la .?Anarho-capitalismul propus de neoconservatorism (Charles Taylor)?