| CATEGORII DOCUMENTE |
| Arheologie | Istorie | Personalitati | Stiinte politice |
Cadrul institutional al politicii de dezvoltare regionala
1. Rezumat
Cadrul institutional al dezvoltarii regionale in Romania a fost pentru prima data creat de legea nr.151/1998,privind dezvoltarea politicii regionale.
Prin politica regionala, se urmareste implementarea in practica a ideii de aderare la identitatea europeana,trebuind sa se tina cont de contextul european,national si regional. Conceputa ca o politica a solidaritatii la nivel european, politica regionala se bazeaza in principal pe solidaritate financiara, adica pe redistribuirea unei parti din bugetul comunitar realizat prin contributia Statelor Membre catre regiunile si grupurile sociale mai putin prospere (pentru perioada 2000-2006, suma aferenta reprezinta aproximativ o treime din bugetul UE ).
De fapt, se poate spune ca politica de dezvoltare regionala are un pronuntat caracter instrumental, iar prin fondurile sale de solidaritate (Fondul de coeziune, Fondurile structurale, Fondul de solidaritate) contribuie la finantarea altor politici sectoriale - cum ar fi politica agricola, politica sociala, politica de protectie a mediului. In plus, politica regionala este corelata si cu politica de extindere a Uniunii Europene, prin crearea fondurilor speciale de pre-aderare (fond de sprijin pentru reconstructia economica), ISPA (instrument al politicilor structurale, ce prefigureaza Fondul de coeziune) si SAPARD (program special pentru agricultura) la care au acces tarile in curs de aderare si prin care este sprijinita tranzitia acestora la standardele si structurile de organizare ale UE. Caracterul complex al politicii de dezvoltare regionala este subliniat si de modul in care acesta integreaza trei dintre obiectivele prioritare ale UE: coeziunea economica si sociala, extinderea aplicarii principiului subsidiaritatii si dezvoltarea durabila.
Principiul subsidiaritatii - care reprezinta gradul crescut de implicare a Statelor Membre in dezvoltarea si implementarea politicilor comunitare- este prezent si la nivelul altor politici. In contextul de fata, acest principiu are aplicabilitate in negocierea finantarii din fondurile de solidaritate de catre fiecare stat in parte (in functie de prioritatile nationale si regionale) precum si in responsabilitatea ce revine acestora din urma in implementarea, monitorizarea si evaluarea programelor stabilite de comun acord. Existenta unor institutii stabile, trebuie sa garanteze democratia
Strategia dezvoltarii durabile este prezenta ca prioritate a programelor de solidaritate europeana,si prin prin accentul pus pe protectia mediului si pe dezvoltarea de masuri in aceasta directie. Insa,aceasta strategie nu este numai europeana, ci exista ca strategie globala promovata in toata lumea prin variate acorduri internationale, ceea ce subliniaza o data in plus caracterul complex al politicii de dezvoltare regionala si coerenta interna a obiectivelor comunitare.
La nivelul U.E.,politica regionala trebuie implementata de fiecare stat membru cu mijloace proprii,obtinand astfel o eficienta ridicata a unei distributii interregionale a activitatii economice cat mai echitabila. Pentru fiecare etapa de programare care vizeaza obiectivele politicii regionale,pe baza orientarilor fundamentale,regiunile si statele membre elaboreaza programe multianuale de dezvoltare, capabile sa obtina asistensa financiara.Comisia Europeana este organismul principal pentru implementarea si monitorizarea politicii regionale europene.
Pe baza gestionarii resurselor financiare aferente Fondului European de Dezvoltare Regionala, Fondului de Coeziune si Intrumentului ISPA, acesta trebuie sa asigure asistenta in vederea implementarii statelor membre.Consiliul European analizeaza si coordoneaza politicile economice ale statelor membre, Parlamentul European dispunand de un Comitet pentru Politica Regionala, Transport si Turism si care colaboreaza cu Banca Europeana.A fost creat Comitetul Regiunilor,organism consultativ,avand ca obiect de activitate coeziunea economica si sociala, retelele de infrastructura transeuropene, sanatate, educatie, cultura, formare profesionala si de transport.Aceste proiecte sunt sustinute prin imprumuturi si garantii cu dobanda redusa acordate de Banca Europeana de Investitii.
2. Cuvinte cheie
Comisia Europeana, Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Fondul European de Dezvoltare Regionala, Comitetul Regiunilor, Banca Europeana de Investitii
3. Introducere
Politica regionala a Uniunii Europene vizeaza obiective si regiuni, urmarind implementarea in practica a ideii de identitate europeana,apartenenta la spatiul european,de fiecare stat membru in parte cu mijloace proprii specifice .Deosebirile economice regionale care exista,afecteaza nivelul eficientei economice nationale,putand avea si efecte de ordin politic si social importante Monitorizarea implementarii programelor de asistenta regionala si implementarea acestora revine Comisiei Europene.
Baza legala a politicii comunitare de dezvoltare regionala este stabilita prin Titlul XVII al Tratatului Uniunii Europene ce defineste obiectivul politicii regionale: "reducerea disparitatilor existente intre nivelele de dezvoltare ale diferitelor regiuni si a ramanerii in urma a regiunilor mai putin dezvoltate sau a insulelor, inclusiv a regiunilor rurale".
Acesteia i se adauga:
-Regulamentul nr. 1080/2006 privind Fondul European pentru Dezvoltare Regionala
-Regulamentul nr. 1082/2006 privind cooperarea teritoriala europeana
-Regulamentul nr. 1083/2006 stabilind prevederile generale privind Fondul European pentru Dezvoltare Regionala, Fondul Social European si Fondul de Coeziune;
-Regulamentul nr. 1084/2006 privind Fondul de Coeziune;
-Regulamentul 1828/2006 cu privire la
regulile de implementare a Regulamentului Comisiei (CE) nr. 1083/2006 ce
contine prevederi generale cu privire
Criteriile pentru a deveni stat membru
Reuniunea la nivel inalt a liderilor UE
de
Cu acea ocazie, au fost specificate clar
pentru prima oara conditiile ce trebuie indeplinite pentru a deveni membru, ce
au devenit cunoscute sub numele de "criteriile de
Stabilitatea institutiilor care garanteaza democratia, statul de drept, drepturile omului, respectarea si protectia minoritatilor.
Existenta unei economii de piata functionale, precum si capacitatea de a face fata presiunii concurentiale si fortelor de piata din cadrul Uniunii.
Capacitatea de a indeplini obligatiile de membru, inclusiv aderarea la obiectivele uniunii politice, economice si monetare.
Comisia Europeana este direct responsabila pentru pregatirea si asigurarea implementarii politicii de dezvoltare regionala a UE. Rolul sau este de a initia si definitiva noi acte legislative in domeniu si de a se asigura ca masurile astfel adoptate vor fi implementate de Statele Membre. Spre deosebire de situatia existenta intr-un stat national, unde dreptul de initiativa legislativa este exercitat de guvern si parlament, la nivel comunitar respectivul drept revine in principal Comisiei Europene, in unele cazuri, cu titlu de exceptie, revenind si Consiliului Ministrilor Uniunii Europene si Parlamentului.
Un atribut esential ce
revine Comisiei, este acela al controlului aplicarii tratatelor comunitare atat
de catre Consiliu, cat si de catre statele membre. In virtutea acestui atribut
Comisia poate sa declanseze anumite proceduri juridice care au menirea de a
stabili daca, Consiliul ori statele membre indeplinesc obligatiile ce le revin
din tratate. Comisia Europeana indeplineste totodata si un semnificativ rol
reprezentativ, ea fiind abilitata potrivit Tratatului de
Comisia asigura programarea si punerea in functiune a politicilor comune, ea executa bugetul si coordoneaza programele comunitare. Pentru executarea concreta a politicilor si programelor comunitare, Comisia se sprijina intr-o foarte mare masura pe administratiile nationale.
Organizare
Comisarii sunt membri cu drepturi egale ai comisiei, reprezentand deciziile luate pe principiul colegial. Durata unui mandat este de 5 ani, inceputul si sfarsitul acestuia fiind corelate cu perioada legislativa a Parlamentului European.
Limbile de lucru ale Comisiei sint -
engleza franceza si germana. Regulamentul de functionare al Comisiei Europene este compusa la
ora actuala din 27 de comisari, din care unul are functia de presedinte al
Comisiei Europene. Consiliul European il nominalizeaza pentru fiecare noua comisie pe presedintele acesteia,
dupa care se solicita acordul Parlamentului European. Dupa intrarea in vigoare a Tratatului de
Comisia Europeana reprezinta institutia care apara interesul general al Uniunii. Ea este actualmente formata din 27 de comisari (un comisar pentru fiecare stat membru si doi pentru statele mari:Italia, Spania, Franta, Germania, Marea Britanie). Comisarii actioneaza total independent in raport cu guvernele lor nationale, iar mandatul lor este de 5 (cinci) ani. Dupa cum se precizeaza in art. 157 CE, "Membrii Comisiei isi exercita functiile in totala independenta, in interesul general al Comunitatilor. In indeplinirea misiunilor lor, nici nu solicita, nici nu accepta instructiuni de la vreun guvern sau de la alte organisme. Ei se abtin de la orice actiune incompatibila cu caracterul functiilor lor. Fiecare stat membru se angajeaza sa respecte acest caracter si sa nu incerce sa-i influenteze pe membrii Comisiei in exercitarea misiunii lor".Tratatul prevede, de asemenea, incompatibilitatile mandatului de comisar european cu alte activitati remunerate sau nu. Functionarea Comisiei se supune principiului colegialitatii,prevazut in articolul 219 CE; acest principiu stipuleaza ca "deliberarile Comisiei sunt adoptate cu majoritatea numarului de membri prevazut de articolul 157'.
De asemenea, membrii Comisiei trebuie sa actioneze intr-o maniera unitara. Presedintele si membrii Comisiei Europene sunt desemnati de statele membre si isi incep activitatea dupa ce au primit avizul Parlamentului European.
Presedintele este cel care convoaca Comisia,
cel putin o data pe saptamana. Reuniunile sale nu sunt publice, iar dezbaterile sunt confidentiale. Comisia este gardianul Tratatelor (ea vegheaza la punerea in aplicare a
Tratatelor fondatoare, a celor de revizuire, precum si la respectul dreptului
comunitar in statele membre), are
initiativa legislativa directa (poate face propuneri de acte
constrangatoare - regulamente, directive, decizii -, de acte privind
activitatea celorlalte institutii, de acte neconstrangatoare - avize,
recomandari), poate fi mediator
intre guvernele statelor membre in cadrul Consiliului European, gestioneaza
fondurile structurale si bugetul, precum si clauzele de salvgardare.
Comisia este ajutata in activitatea sa de comitete, prin delegarea de
competente in cadrul procedurii de comitologie. In domeniile extracomunitare, Comisia este asociata in Politica Externa si de Securitate
Comuna si are competente limitate referitor la cooperarea in domeniul
Justitiei si Afacerilor Interne. Sediul Comisiei este
Sarcini
Comisia este motorul sistemului institutional al Comunitatii:
-avand dreptul de initiativa intocmeste proiectele de legi, pe care le supune pentru adoptare Parlamentului si Consiliului. In comparatie cu organele de tip "agenda setter" intalnite in alte sistem politice, cum ar fi in cazul guvernului federal german, comisia poate oricand sa retraga orice initiativa legislativa care inca nu a fost adoptata definitiv de Consiliu.
-in calitate de organ executiv Comisia asigura aplicarea legislatiei europene (directive, regulamente, decizii), executia bugetara si realizarea programelor adoptate de Consiliu si Parlament.
-impreuna cu Curtea Europeana de Justitie verifica respectarea legislatiei comunitare.
-in calitate de reprezentant legal al Comunitatii la nivel global are dreptul de a negocia mai ales tratatele din domeniul comertului si colaborarii internationale.
Cadrul legal
Conf. disp. art. 211 pp din Tratatul CE si art. 124 pp EURATOM Comisia este un organ comunitar. In viitoarea Constitutie Europeana cadrul legal al Comisiei este reglementat de art. 25, III-250 din proiectul de constitutie. Comisia nu a avut pana acum mari competente in domeniul Colaborarii politienesti si justitiare in domeniul penal, precum si in cel al Politicii externe si de securitate comune a UE (deci in sfera definita de cel de-al II-lea si al III-lea pilon). Acest lucru se poate insa schimba odata cu noua constitutie elaborata de Conventul European, cu conditia ca aceasta sa fie ratificata de toate cele 27 de state membre si deci sa intre in vigoare.
Istoricul Comisiei
Comisia Europeana a fost la origine Inalta Autoritate, infiintata prin
Tratatele de
-Comisia CEE Hallstein I (1957-1962)
-Comisia CEE Hallstein II (1962-1967)
-Comisia CE Rey (1967-1970)
-Comisia CE Malfatti (1970-1972)
-Comisia CE Mansholt (1972-1973)
-Comisia CE Ortoli (1973-1977)
-Comisia CE Jenkins (1977-1981)
-Comisia CE Thorn (1981-1985)
-Comisia CE Delors I (1985-1989)
-Comisia CE Delors II (1989-1993)
-Comisia CE Delors III (1993-1995)
Comisia UE Santer
Comisia UE Prodi
Comisia UE Barroso (din 2004)
Viitorul Comisiei
Tratatul privind noua constitutie a Europei prevede la art. I-26 alin. 5 si 6 reducerea pe termen lung a numarului membrilor comisiei la 2/3 din numarul statelor membre. Numai prima comisie, numita la intrarea in vigoare a constitutiei va mai fi alcatuita din cate un cetatean al fiecarui stat membru. Dupa acest prim mandat comisia - inclusiv presedintele si ministrul de externe al UE - va fi compusa dintr-un numar de membri egal cu doua treimi din numarul statelor membre, cu exceptia cazului in care Consiliul European nu va hotari cu unanimitate de voturi modificarea acestui numar. Reducerea numarului de membri ai comisiei are ca scop cresterea eficientei activitatii acesteia, resp. a capacitatii de actiune a comisiei intr-o UE largita. Principiul rotatiei posturilor, conform caruia membrii comisiei micsorate vor fi alesi din randul statelor membre, este prevazut si in proiectul de constitutie. Conform Tratatului Constitutional presedintele comisiei va fi ales de parlament, la propunerea Consiliului de Ministri, lucru care va contribui la cresterea legitimitatii democratice a comisiei si va intari in general pozitia presedintelui fata de Consiliul European si Consiliul de Ministri
Consiliul European a numit marti 9 februarie 2010, prin procedura scrisa, noua Comisie Europeana, care a fost aprobata marti de catre Parlamentul European, cu 488 voturi pentru, 137 impotriva si 72 de abtineri, potrivit unei declaratii de presa a Consiliului.
Tratatul privind Uniunea Euroepana prevede ca:Presedintele, Inaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate si ceilalti membri ai Comisiei vor fi subiect ca intreg al votului de aprobare de catre Parlamentul European. Comisia va fi apoi numita de catre Consiliul European.
Parlamentul European este unul din organele Comunitatilor
Europene Incepand
cu anul 1979 este ales direct, o data la 5 ani, prin alegeri generale, libere
si secrete. In perioada 1952-1976 membrii Parlamentului European erau numiti de
catre parlamentele statelor membre. Parlamentul European este reprezentantul
democratic al intereselor celor 450 de milioane de locuitori ai Uniunii
Europene. Parlamentul European are trei sedii:
In acest parlament exista sapte fractiuni si o serie de deputati independenti. Deputatii din Parlamentul European provin din circa 160 de partide politice diferite, in care acestia sunt membri in tarile lor de origine.
La data de 20 iulie
Parlamentul dispune de trei puteri importante:
Puterea legislativa, prin care impreuna cu Consiliul Uniunii Europene adopta legislatia
europeana (directive, ordonante, decizii). Aceasta coparticipare la procesul
legislativ asigura legitimitatea democratica a textelor de lege adoptate. PE nu
are (inca) drept de initiativa, adica nu poate inainta propriile proiecte de
legi; acest lucru insa a fost prevazut in noua Constitutie a Europei. Acest
drept de initiativa il are la ora actuala numai Comisia Europeana. Dupa
semnarea Tratatului de
Puterea bugetara. Parlamentul European impreuna cu Consiliul sunt organele bugetare ale UE. Comisia Europeana intocmeste un proiect de buget.In faza de aprobare a bugetului Parlamentul si Consiliul au posibilitatea de a efectua modificari. La capitolul de venituri bugetare ultimul cuvant il are Consiliul, la cel de cheltuieli il are Parlamentul. Dreptul de interventie al Parlamentului in domeniul cheltuielilor agricole este insa foarte redus
Puterea de control democratic asupra Comisiei Europenei. Inainte de numirea membrilor acesteia, Parlamentul analizeaza in comisiile sale competenta si integritatea comisarilor desemnati (propusi). Parlamentul poate aproba numirea membrilor comisiei, sau impune retragerea unuia din comisari prin neacordarea votului de incredere. In afara de acestea, Parlamentul exercita un control politic prin Consiliul de Ministri si Consiliul European, cu precadere in afara CE, acolo unde aceste institutii au functii executive.
De la infiintarea sa si pana azi Parlamentul a obtinut in general o serie de noi competente, lucru care insa nu este bine cunoscut in public. Tema aceasta nu este tratata decat marginal in programele de invatamant si este, deseori, incorect prezentata de mass-media, poate si din cauza ca este atat de complexa.Pentru a putea analiza serios anumite probleme parlamentarii se specializeaza pe anumite domenii. Acestia sunt delegati de fractiunile parlamentare sau de gruparile fara fractiune in cele 20 de comisii permanente si cele 2 subcomisii, care sunt responsabile pentru anumite domenii de specialitate si care pregatesc lucrarile in plen ale Parlamentului. In afara de aceasta, exista si posibilitatea de a infiinta comisii temporare sau alte subcomisii.
Intre 10-13 septembrie 1950,
in cadrul CECO (Comunitatea Europeana a Carbunelui si a Otelului)a avut loc
prima sedinta a unei Adunari Parlamentare, alcatuita din 78 membri ai
parlamentelor nationale. Adunarea nu avea, in mare, decat rol consultativ, insa
avea posibilitatea de a constrange Inalta Autoritate a CECO sa demisioneze,
prin neacordarea votului de incredere. In 1957, odata cu Tratatele de
In aceste tratate se foloseste pentru prima
data notiunea de "Parlament European", ale carui drepturi sunt extinse si in
procesul legislativ general. Conform Tratatului de
Alegerile europene
Parlamentul European este ales o data la 5 ani. Ultimele alegeri europene au avut loc in iunie 2009, in toate cele 27 state membre. Urmatoarele alegeri vor avea loc in 2014.Numarul de deputati nu reflecta toate voturile primite; statele mai mici sunt reprezentate de un numar supraproportional de deputati, in timp ce cele mai mari, si mai ales Germania de un numar subproportional. Aceasta regula s-a modificat putin cu ocazia extinderii UE de la 1 mai 2004.Dupa rearanjarea numarului de mandate, Germania nu a fost obligata sa cedeze o parte din mandate deputatilor din statele recent aderate, spre deosebire de celelalte state membre.Prin alegerea unei dimensiuni potrivite a fractiunilor parlamentare se asigura reprezentarea in parlament a diversitatii politice existente si in statele mai mici ale UE,daca s-ar lua in considerare totalul voturilor primite din fiecare tara, atunci numarul de deputati ar fi atat de mare incat Parlamentul European ar deveni ineficient.In perioada 4-7 iunie 2009 au avut loc alegeri pentru Parlamentul European, in toate tarile membre ale Uniunii Europene pentru mandatul 2009-2014. Romania a ales un numar de 33 eurodeputati.
Prezentare generala
Parlamentul European reprezinta, in
viziunea Tratatului de
Acest tratat, care a instituit Comunitatea
Europeana a Carbunelui si Otelului a creat 4 institutii:Inalta Autoritate,Consiliul
Special de Ministri,Adunarea Comuna,Curtea de Justitie. Tratatele de
La 19 martie 1958 are loc sesiunea de
stabilire a Adunarii Parlamentare Europene. Este tinuta in Strasbourg. Este
ales ca Presedinte al Adunarii Robert Schuman.Prin rezolutia Adunarii
parlamentare europene din 30 martie 1962, s-a stabilit denumirea de Parlament
European, denumire pe care o poarta pana in prezent.Primele alegeri directe in
Parlamentul European s-au tinut in iunie 1979. Numarul de mandate este
repartizat pe tari, in functie de marimea acestora. La numai 34 de ani de la
terminarea celui de al doilea razboi mondial, popoarele natiunilor Europei, o
data destramate de razboi, au mers la urne pentru a alege membrii unui
parlament unic. Europenii nu ar fi putut gasi un simbol mai puternic al
reconcilierii. Parlamentul European, a carui legitimitate deriva din sufragiul
universal direct, este ales la fiecare cinci ani; de-a lungul timpului, el a
acumulat constant putere si influenta, printr-o serie de tratate. Aceste
tratate, in special Tratatul de
Componenta Parlamentului European
Inca de la incheierea tratatelor C.E.C.A si C.E.E a fost sustinut clar principiul conform caruia membrii Adunarii sa fie alesi prin "sufragiu universal direct, dupa o procedura uniforma in toate statele membre" si sa se reglementeze punerea sa in aplicare". S-a avut in vedere ca Adunarea sa fie formata din delegati desemnati de Parlamentele nationale, dupa procedura stabilita de fiecare stat membru. Principiul a fost preluat de Tratatele C.E.E. si EURATOM.
Cu toate ca fiecarui stat
membru ii este permisa organizarea sufragiului in functie de propriile reguli,trebuind
sa respecte numai un set de conditii minime comune:
- nimeni nu poate
vota decat o singura data (principiul votului unic)
-alegerile se desfasoara in cursul aceleiasi perioade in toate statele membre incepand cu joi dimineata, pana duminica, in cursul aceleiasi saptamani; prima perioada este determinata de catre Consiliu, care statueaza, cu unanimitate de voturi, dupa consultarea Parlamentului, varsta minima pentru vot este 18 ani
-deschiderea urnelor se poate face numai dupa inchiderea scrutinului in toate statele membre.
Fiecare stat stabileste
regulile cu privire la electorat (singura conditie stabilita de o maniera
uniforma este cea referitoare la varsta), la eligibilitatea si la modurile de
desfasurare a scrutinului (toate statele au adoptat un sistem de reprezentare
proportionala, cu liste nationale sau locale.Mai tarziu, o data cu intrarea in
vigoare a Tratatului de
Legitimat prin vot universal
direct si ales pentru un mandat de 5 ani, Parlamentul European si-a sporit
continuu influenta si puterea prin intermediul unei serii de tratate. Acestea,
in mod special Tratatul de
Tratatul Uniunii Europene a prevazut o crestere a puterii Parlamentului European prin introducerea procedurii de luare in comun a deciziilor, care inseamna ca o mare parte a legislatiei (ca de exemplu cea referitoare la piata interna, problemele si protectia consumatorilor, reteaua de comunicatii trans-europeana, educatia si sanatatea) este acceptata atat de catre parlament cat si de catre Consiliu in cea mai mare parte a cazurilor (incluzand agricultura, pescuitul, piata interna, protectia mediului si transportul.Atunci cand se discuta o propunere a Comisiei Europene este necesara o majoritate de cel putin 62 de voturi pentru. In celelalte cazuri, majoritatea necesara este tot de 62 de voturi, dar acestea trebuie sa apartina cel putin a 10 state. In practica, Consiliul incearca sa atinga un consens cat mai larg in majoritatea problemelor inainte de a lua decizii, astfel incat, spre exemplu, numai la aproximativ 14% din legislatia adoptata de Consiliu in anul 1994 s-au consemnat voturi negative sau membri ai Consiliului care nu si-au exercitat dreptul de vot.
Statutul membrilor Parlamentului European este reglementat atat de dispozitiile comunitare, cat si de cele nationale. Dispozitiile aplicabile la alegerile europene, care sunt inscrise in "Act", sunt foarte sumare. Ele trimit, in special, fie la tratatele originale, fie la masurile de aplicare sau, cel mai des, la legislatiile nationale, legislatii care dispun ca se fac aplicabile si parlamentarilor europeni. Parlamentul poate stabili si unele reguli de conduita pentru membrii sai.Deputatii europeni sunt alesi pentru o perioada de 5 ani, iar mandatul lor este reprezentativ. Verificarea puterii lor este o prerogativa care incumba Parlamentului European. Cumulul mandatului european cu un mandat national este autorizat pe plan european, dar el este interzis pe plan national."Numarul locurilor este, de obicei, proportional cu populatia fiecarui stat membru. Fiecare stat membru si-a stabilit un numar de locuri, maximul fiind de 99, iar minimul de 5. Proportia femeilor in Parlamentul European a crescut, astfel ca in prezent o treime din membrii sunt femei. Membrii Parlamentului European sunt grupati dupa afinitati politice, nu dupa nationalitate. Ei isi exercita mandatul in mod independent
Organizarea Parlamentului European
Organizarea si functionarea
Parlamentului European sunt reglementate in Tratatele institutive si in
Regulamentul adoptat cu majoritate de voturi de catre insusi Parlamentul
European. Regulamentul a facut obiectul unei reforme globale in octombrie 1993.
Din punctul de vedere al organizarii, Parlamentul European cuprinde:
- un Birou
- Conferinta presedintilor
- Comisii
- Grupuri politice parlamentare.
Presedintele, cei 14 vicepresedinti si cei 5 chestori sunt alesi pentru un mandat de 2 ani si jumatate, adica pentru jumatate din durata mandatului unui Parlament. Alegerea se face prin vot secret. Impreuna, ei formeaza Biroul, in cadrul caruia chestorii au un drept de vot consultativ, in chestiunile administrative si financiare legate de membri si de statutul acestora. Presedintele reprezinta Parlamentul in situatii oficiale si in relatii internationale, prezideaza sedintele plenare si intalnirile Biroului si ale Conferintei Presedintilor.
Biroul este responsabil cu bugetul Parlamentului si raspunde de chestiuni administrative, de organizare si de de personal.
Conferinta elaboreaza agenda pentru sesiunile plenare, stabileste orarul activitatii organismelor parlamentare si termenii de referinta si dimensiunea comisiilor si delegatiilor parlamentare.Pentru a pregati activitatea sesiunilor plenare ale Parlamentului, Membrii lucreaza in 20 comisii permanente.
Acestea sunt cele care pregatesc lucrarile
Parlamentului, redacteaza rapoarte si tin legatura cu Comisia si Consiliul, in
intervalul dintre sesiuni.Parlamentul poate infiinta comisii temporare (pentru
12 luni, cu posibilitatea prelungirii existentei lor printr-o decizie a
Parlamentului) precum si comisii de ancheta.Parlamentul european poate infiinta
si comisii parlamentare mixte, cu participarea parlamentarilor din statele
asociate
De asemenea, delegatiile interparlamentare fac acelasi lucru pentru parlamentele multor altor tari si pentru organizatiile internationale.Membrii Parlamentului pot sa se organizeze in grupuri politice, dar exista si deputati neinscrisi. Ei se organizeaza dupa afilierea politica si nu dupa nationalitate. In prezent, exista sapte grupari politice in Parlamentul European:
-Grupul Partidului Popular European si Democratilor Europeni - PPE-DE
-Grupul Partidului Socialistilor Europeni
-Grupul Aliantei Democratilor si Liberalilor pentru Europa
-Grupul Verzilor, Alianta Libera Europeana
-Grupul Confederal al Stangii Unitare Europene-Stanga Verde Nordica
-Grupul Uniunii pentru Europa Natiunilor
-Grupul Independentei si Democratiei
-Grupul Celor Neinscrisi.
Grupurile politice parlamentare (G.P.P) sunt formatiuni organizatorice ale Parlamentarilor, constituindu-se in temeiul criteriilor politice care ii unesc pe parlamentari. Orice grup politic se infiinteaza prin intermediul unei declaratii care se face in fata presedintelui Parlamentului, declaratie care contine denumirea grupului, semnatura membrilor si componenta biroului. Aceasta declaratie se publica in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene. Exista si conditii referitoare la numarul membrilor privind infiintarea grupurilor politice.Trebuie mentionat ca activitatea Parlamentului este organizata de un secretariat general, condus de un Secretar General, si care are un personal de aproximativ 3500 de persoane, pe langa care mai functioneaza si personalul grupurilor politice si asistentii membrilor.
Parlamentul european poate infiinta si comisii parlamentare mixte, cu participarea parlamentarilor din statele asociate, sau din statele cu care deja sunt angajate negocieri de aderare.Comisiile parlamentare unite intretin relatiile cu parlamentele Statelor cu care Uniunea Europeana are acorduri de asociere. De asemenea, delegatiile interparlamentare fac acelasi lucru pentru parlamentele multor altor tari si pentru organizatiile internationale.
Trebuie mentionat ca activitatea Parlamentului este organizata de un secretariat general, condus de un Secretar General, si care are un personal de aproximativ 3500 de persoane, pe langa care mai functioneaza si personalul grupurilor politice si asistentii membrilor.Cele unsprezece limbi de lucru ale Parlamentului presupun ca o treime din personalul secretariatului sa lucreze in domeniul lingvistic (traducere si interpretare). Cu toate acestea, in ciuda constrangerilor impuse de multilingvism si de cele trei puncte de lucru, bugetul operational al Parlamentului este doar unu la suta din bugetul Comunitatii, adica un euro si jumatate pe an de la fiecare persoana care traieste in Uniunea Europeana.
Functionarea Parlamentului European
Durata unei legislaturi este
de 5 ani. Parlamentul tine o sesiune anuala; se reuneste pe deplin drept in a
2-a marti din luna martie (cu exceptia lunii august) si tine, cateodata,
sesiuni suplimentare mai scurte. Parlamentul poate fi convocat, cu titlu
exceptional, la cererea unei majoritati a membrilor sai sau a Consiliului ori a
Comisiei sau la cererea unei treimi din membrii sai. Dezbaterile Parlamentului
sunt publice. Lucrarile Parlamentului se desfasoara in 3 orase diferite.
Secretariatul se gaseste
Activitatea Parlamentului este organizata in general pe urmatoarele principii:
-comisia parlamentara corespunzatoare (Comisia pentru Mediul Inconjurator pe probleme de legislatie a poluarii) numeste un membru ca 'raportor', pentru a redacta un raport asupra propunerii, ce va fi supus Comisiei Europene spre analiza
-raportorul supune raportul redactat comisiei respective, pentru dezbatere
-dupa ce raportul a fost analizat, el este supus la vot si amendat
-raportul se discuta apoi in sedinta plenara, amendat si supus la vot.
Atributiile Parlamentului European
Atributiile Parlamentului European sunt:
- asigurarea controlului politic general
-participarea
la elaborarea dreptului comunitar prin cooperare (legislativa)
-decizia,in
materie bugetara (in sensul ca adopta bugetul Comunitatii)
-participa la
relatiile externe
Functiile exercitate de catre Parlament sunt numai simbolice, comparativ cu cele exercitate de un parlament veritabil, national, asa cum exista ele intr-o democratie parlamentara. Parlamentul nu are dreptul de a desemna Guvern. El are puteri de supervizare numai asupra Comisiei, nu si asupra Consiliului. Parlamentului i s-a recunoscut un rol important in luarea deciziilor care privesc accesul noilor state ca state membre.Puterea legislativa reprezinta adoptarea legilor europene ( ordonante, decizii). Prin aceasta cooperare legislativa se asigura adoptarea intr-o forma democrata a textelor legilor. Partidul European nu detine nici un drept al initiativei, deci nu poate sa voteze pentru un proiect propriu de lege.Puterea de supraveghere democratica, se exercita asupra Comisiei Europene. Partidul European isi spune parerea despre numirea membrilor comisiei si poate sa depuna o motiune impotriva acesteia.
Parlamentul European si Comisia Europeana
Parlamentul European joaca un rol important in procesul numirii Comisiei Europene. Dupa ce aproba nominalizarea pentru Presedintele Comisiei, Parlamentul audiaza membrii nominalizati pentru Comisiei, numind apoi Comisia printr-un vot de incredere.Aceasta putere vine sa completeze dreptul Parlamentului de a cenzura Comisia - o arma politica puternica, de vreme ce adoptarea unei motiuni de cenzura ar obliga Comisia sa demisioneze.
Parlamentul isi exercita puterile de supraveghere zilnic, examinand un mare numar de rapoarte lunare sau anuale pe care Comisia Europeana este obligata sa le prezinte (spre exemplu, raportul anual general si rapoartele lunare cu privire la implementarea bugetului).In plus, Membrii Parlamentului European pot adresa intrebari Comisiei Europene, oral sau in scris. In timpul sedintelor in plen, 'Sectiunea de intrebari' devine un forum pe chestiuni specifice intre membrii Parlamentului si membrii Comisiei. Membrii independenti ai Parlamentului si grupurile politice adreseaza anual peste 5000 de intrebari Comisiei.Puterile bugetare si legislative extinse ale Parlamentului au marit influenta acestuia asupra Consiliului European. In special procedura de codecizie a ajutat la crearea unui echilibru al puterii legislative intre Consiliul European si Parlamentul European.
Consiliul Uniunii Europene, denumit si Consiliul de Ministri, reprezinta, impreuna cu Parlamentul
European, ramura legislativa a Uniunii Europene. Consiliul Uniunii Europene
este principalul organ legislativ al Uniunii.De asemenea, nu trebuie sa fie
confundat cu Consiliul European, care este o institutie diferita a Uniunii
Europene, chiar daca foarte apropiata de aceasta.Consiliul Uniunii Europene isi
are ca prim loc de intalnire sediul de
Consiliul Special de Ministri, reglementat de art. 27 din Tratat, reprezenta si coordona guvernele si politicile nationale ale statelor membre. Consiliul era institutia inzestrata cu putere de decizie, reprezentantii statelor membre adoptand acte care le angajau fara a mai fi nevoie de aprobari sau ratificari ulterioare.
Fiecare guvern avea libertatea sa
delege ca reprezentant al sau pe unul din membrii sai, considerat cel mai
competent in problemele inscrise pe ordinea de zi a Consiliului.Consiliul dadea
un 'aviz conform', prin care aproba deciziile importante ale Inaltei
Autoritati.Odata cu semnarea Tratatelor de
Organizare
Consiliului de Ministri este format din
ministri delegati de catre guvernele statelor membre. Desi terminologia
oficiala nu prevede limite stricte, s-a convenit sa se faca o diferentiere
intre denumirile diferitelor reuniuni ale Consiliului, in functie de domeniile
specifice abordate.Consiliul
este compus din cate un reprezentant pentru fiecare stat membru.
Tratatul de
In cazul in care un membru al Consiliului nu poate participa la reuniunea Consiliului, el poate fi reprezentat de un functionar national de rang inalt, de reprezentantul permanent sau de adjunctul acestuia (reprezentantul permanent este ambasadorul tarii respective la UE ). Functionarul respectiv poate lua parte la dezbaterile din Consiliu insa nu are drept de vot, acesta putand fi delegat doar unui alt membru al Consiliului.De la 1 mai 2004, Consiliul este compus din 25 de membri.
Procedura de vot
Votul in Consiliu se exprima de reprezentantul fiecarui stat, in ordine alfabetica prin ridicarea mainii.Stabilirea votului unanim sau al celui majoritar nu depinde de presedintele in exercitiu al Consiliului, care decide doar trecerea la vot, ci de dispozitiile care guverneaza diferitele sectoare de activitate ale Uniunii Europene.
Autorii tratatelor consacra 3 modalitati de a vota, si anume:
-Majoritatea simpla.
Votul majoritatii simple este
prezentat ca modalitatea de drept comun in Tratatul CE. Acest tip de vot nu
este solicitat decat in cazurile limita (art. 207, 3, CE, adoptarea
regulamentului interior; art.208, CE, solicitarea de studii si propuneri
Comisiei; art.209, CE, fixarea statutului comitetelor; art. 284, CE, fixarea
conditiilor si limitelor cererii de informatii de
- Majoritatea calificata.
Majoritatea calificata este
modalitatea cea mai frecvent prevazuta ,permitand statelor care beneficiaza de cele mai putine
voturi sa obtina minoritatea necesara blocajului asociindu-si state care au
voturi mai putine. Incepand cu 1 mai 2004, data la care UE, s-a extins cu 10
state, Tratatul de
Atributii si functii
Conform art. 202 din Tratatul privind Uniunea Europeana:
'Pentru asigurarea realizarii obiectivelor fixate de prezentul tratat si in conditiile prevazute de acesta, Consiliul:
- asigura coordonarea politicilor economice generale ale statelor membre
- dispune de puterea de decizie
Prin actele pe care le adopta, confera Comisiei atributiile de executare a normelor stabilite de Consiliu. Consiliul poate supune exercitiul acestor atributii unor modalitati. De asemenea, in anumite cazuri specifice, el isi poate rezerva dreptul de a exercita direct atributii de executare. Modalitatile susmentionate trebuie sa corespunda principiilor si normelor stabilite in prealabil de Consiliu, hotarand in unanimitate, la propunerea Comisiei si cu avizul prealabil al Parlamentului European.'
Formatiuni
Afacerile Generale si Relatiile Externe
Consiliul Afacerilor Generale si Relatiilor Externe este, impreuna cu consiliul pentru Agricultura si Consiliul Ecofin, una dintre cele mai vechi configuratii ale Consiliului.
Incepand cu iunie 2002 in cadrul acestui
Consiliu au loc intalniri separate pe doua domenii:
Afaceri Generale si Relatii externe.Consiliul
se intalneste o data pe luna. In cadrul acestor intalniri sunt prezenti
ministrii de externe ai tarilor membre UE. In functie de problemele inscrise pe
agenda de discutii, mai sunt prezenti in cadrul intalnirilor si ministrii
afacerilor europene, apararii, dezvoltarii sau comertului.
Afaceri Generale
In cadrul acestei sesiuni, Consiliul
lucreaza pe dosare care afecteaza mai mult de una din politicile Uniuni - cum
ar fi de exemplu extinderea sau bugetul multianual al UE. Se pregatesc si
sedintele Consiliului european sau se dezbat cele convenite
I
Relatii externe
In sedintele acestei configuratii, Consiliul se ocupa de intreaga problematica a actiunii externe a Uniunii, inclusiv politica externa si de securitate comuna, politica europeana de aparare si securitate, comertul extern sau dezvoltarea cooperarii.Una din prioritatile ultimilor ani a fost ca, impreuna cu Comisia Europeana, aceasta configuratie a Consiliului sa asigure o coerenta in actiunea externa a UE .In cadrul PESC, Consiliul adopta actiuni comune si pozitii comune.
Pentru luarea deciziilor votul cerut este cel unanim.Consiliul adopta la sfarsitul sedintelor concluzii despre ceea ce s-a discutat.Ministrii apararii participa la aceasta configuratie a Consiliului ,de regula de doua ori pe an, in plus fata de cele doua intalniri anuale consacrate discutiilor informale.
Comitetul pentru Securitate si Politica are un rol
important si in luarea deciziilor si
creionarea directiilor strategice in cazul managementului operatiilor de criza.
In ceea ce priveste comertul extern decizia se ia in cadrul Consiliului cu
majoritate calificata.
Responsabilitatea pentru negocierea si
managementul acordurilor de comert ce implica amendamente tarifare, vama sau
masurile de protectie, revine Comisie Europene, care insa trebuie sa se
consulte cu un comitet al Consiliulul (Comitetul articolului 133).
In ceea ce priveste domeniul dezvoltarii cooperarii, Consiliul ia decizii cu privire la legislatia relativa prin majoritate calificata si in cadrul procesului de codecizie cu Parlamentul European. Acest domeniu este deosebit de important pentru ca trebuie tinut seama ca Uniunea Europeana este cel mai mare furnizor mondial de ajutor pentru dezvoltare.
Afacerile Economice si Financiare
Consiliul Afacerilor Economice si Financiare este si el una dintre cele mai vechi configuratii ale Consiliului. In limbajul uzual institutional european el este cunoscut sub denumirea prescurtata de Ecofin.Ecofin este compus din ministrii de finante si ai economiei, la sedintele consacrate problemelor bugetare participand si ministrii bugetului din tarile UE. El se intalneste o datape,luna.Ecofin se ocupa cu o larga paleta de probleme, dintre care citam:
- coordonarea politicii economice
- supravegherea economie
- monitorizarea politicilor bugetare si a finantarilor publice
- moneda unica europeana, euro
- pietele financiare si miscarile de capital
- relatiile economice cu tarile terte
Deciziile se iau de obicei cu majoritate calificata, in consultatie sau codecizie cu Parlamentul European. Unanimitatea este cerutaa in problemele fiscale, Marea Britanie fiind una dintre cele mai mari sustinatoare a acestei uzante.Consiliul Ecofin, impreuna cu Parlamentul European, pregaateste si adopta in fiecare an bugetul Uniunii Europene.
In ceea ce priveste moneda unica europeana, euro, ea nu am fost introdusa pana acum decat in 12 din cele 25 de tari membre ale Uniunii. De aceea, cu o zi inainte de intrunirea Ecofin, ministri din cele e12 tari ale zonei euro, se intalnesc pentru a dezbate si lua decizii in problemele legate de Uniunea Economica si Monetara.Reprezentantii statelor care nu au adoptat euro, nu au drept de vot in cadrul Ecofin in ceea ce priveste problematica legata de euro sau UEM.
Cooperarea in domeniul Justitiei si Afacerilor Interne
Aceasta configuratie a Consiliului aduce
impreuna ministrii justitiei si internelor din tarile membre UE ,o data la doua luni, pentru a discuta pe marginea dezvoltarii si
implementarii cooperarii si politicilor comune in acest sector.Cooperarea in
domeniul Justitiei si Afacerilor Interne reprezinta unul dintre cei trei piloni
ai UE, astfel cum au fost instituiti
prin Tratatul de
Problemele discutate in aceasta configuratie a Consiliului necesita pentru adoptare votul unanim, mai departe ele luand calea procedurii de consultare cu Parlamentul European Totusi, unele domenii, precum politica vizelor sau cooperarea judiciara in domeniul civil sunt decise prin majoritate calificata, in consultare sau in codecizie cu,Parlamentul,European.Desi pilonii UE au aparut in anii 1990, statele membre au inceput sa coopereze in domeniul Justitiei si Afacerilor Interne, inca de la mijlocul anilor 1970, pe o baza interguvernamentala, informala.
Trebuie notat ca Danemarca, Marea Britanie si Irlanda nu i-au parte pe deplin in discutarea unor probleme in aceasta configurare a Consiliului. In principal, Marea Britanie si Irlanda nu i-au parte la deciziile legate de libertatea de miscare a persoanelor, controlul granitelor externe si politica de vize Extinderea Uniunii Europene spre centrul si estul continentului are importante ratiuni economice. In conditiile in care produsele Uniunii Europene patrund tot mai greu pe piata Americii de nord si cu destule dificultati pe piata japoneza, aceste produse au patruns pe pietele din Europa Centrala si de Est.
Pentru a se deschide catre Est, Comunitatea Europeana trebuie sa devina puternica intr-o lume eterogena si instabila. UE nu poate risca o noua impartire a continentului si, totodata, nu se poate extinde inainte ca structurile sale sa fie consolidate. Integrarea tarilor estice determina cresterea disparitatilor economice, sociale, si culturale din cadrul UE. Fara o Europa consolidata din punct de vedere economic si politic, procesul integrarii risca sa se transforme intr-o structura diluata a unei confederatii, fara nicio identitate in procesul globalizarii.
Extinderea UE cu tari din Europa Centrala si de Est a
devenit o importanta problema, parerea generala fiind aceea ca va afecta
substantial functionarea Uniunii. Structura institutionala care a fost initial
formata sa deserveasca 6 membri s-ar putea sa nu fie potrivita pentru a deservi
27 membri sau mai mult. Problemele asociate largirii si posibilele solutii au
fost discutate in doua Conferinte Inter-guvernamentale in 1996 si 2000, care au dus reformele de
La inceputul acestui deceniu, W. Martens spunea: "acum, cand Utopia s-a stins in Est, cea mai buna ordine europeana - conform schemei utopice - ar fi aceea de a primi in Comunitate toate statele europene. Totusi, astfel incarcata, barca Comunitatii se va scufunda". In aceeasi ordine de idei, Giscard d'Estaign spunea in 1991, ca "orice extindere este un impediment petru dezvoltarea Comunitatii. Orice admitere a unui nou membru dilueaza bautura comunitara".
Ingrijorari in legatura cu consecintele largirii spre Est
au fost deja exprimate inca din 1990. Consiliul de
Procesul extinderii pare a fi prins intre presiuni interne si externe, ambele afectand momentul intrarii noilor state in Uniune. Presiunile externe se refera la transformarea, din partea tarilor candidate, a sistemului economic, politic si a celui legal, conform acquis-ului comunitar. Un asemenea proces cere eforturi substantiale pe plan politic in tarile candidate si trebuie sa fie recunoscut de Uniune. Presiunile interne constau in reformele legate de extindere ce au loc in interiorul Uniunii.
Largirea UE prin admiterea unui numar de alte 13 state (cate sunt in prezent in postura de candidat) fara o reforma prealabila a institutiilor si procedurilor de decizie ar duce la paralizarea functionarii administratiei comunitare.In ipoteza amanarii reformei institutionale pana dupa aderarea celor 10 tari din Europa Centrala si de Est, a Ciprului si Maltei (pentru Turcia, desi nu se pune inca in discutie inceperea negocierilor de aderare, trebuie tinut cont ca ea a fost inclusa in proces alaturi de ceilalti candidati nominalizati) ar duce UE in situatia de a folosi 23 de limbi oficiale, (Cipru ar veni cu greaca si turca), in loc de 11 cate sunt astazi (chiar si cu 11 limbi procesul de interpretare incetineste considerabil luarea deciziilor, de aceea ca limbi de lucru se folosesc franceza si engleza). Numarul comisarilor Comisiei Europene ar creste de la 20, cati sunt in prezent la 32, daca fiecare nou membru va avea dreptul la cate un astfel de post.
Desi, se fac auzite voci care
sustin ca o Comisie cu mai mult de 20 membrii ar fi ineficienta, se apreciaza ca prin admiterea noilor candidati
nu s-ar crea o problema reala, mai ales daca se va pune in practica ideea ca
Franta, Germania, Marea Britanie, Spania si Italia, sa renunte la celde-al
doilea post decomisar. Mai complicata s-ar dovedi insa repartizarea voturilor,
in Consiliu caci dupa ponderea populatiei, cele 12 state nou venite in Uniune
ar trebui sa primeasca voturi in Consiliu dupa cum urmeaza: Polonia - 8 voturi,
Ungaria - 5, Letonia 3, Estonia - 2, Romania - 6, Bulgaria - 4, Lituania - 3,
Cipru - 2 , Rep. Ceha - 5, Slovacia-3, Slovenia-2, Malta-2.
Chestiunea este extrem de importanta, intrucat totalul voturilor in Consiliu va
creste de la 87 cate sunt in prezent, pana la 132 intr-o Uniune cu 27 membri.
Majoritatea calificata cu care se
iau cele mai multe decizii se modifica in favoarea celor mici. Statele mari vor fi in minoritate si
vor putea mult mai greu decat astazi sa impiedice adoptarea unor decizii.
Cu alte cuvinte, nou venitii a
caror populatie va reprezenta aproximativ 23% din populatia totala a Uniunii,
fac posibila punerea in minoritate decizionala a statelor mari a caror
populatie reprezinta 77%. Schimbarea ar avea repercusiuni negative in domenii
de importanta capitala, cum sunt protectia mediului sau coeziunea economica si
sociala. In plus, sunt posibile tensiuni atunci cand se iau decizii cu
majoritate calificata, pentru repartizarea fondurilor structurate intrucat tarile
contribuitoare nete la bugetul comunitar (Germania, Franta, Marea Britanie,
Austria) vor putea fi puse in minoritate. Beneficiarii principali vor fi tocmai
nou venitii in Uniune.
Situatia este asemanatoare si in cazul repartizarii locurilor in Parlamentul
European. Daca se respecta regulile actuale distribuirea eurodeputatilor pe tari
membre ar fi urmatoarea: Polonia 64, Ungaria 25, Letonia 15, Estonia 15, Romania
42, Bulgaria 22, Lituania 15, Cipru 6, Republica Ceha 25, Slovacia 16, Slovenia
15, Malta 6. Numarul membrilor Parlamentului European va creste de la 626 in
prezent la 892, ceea ce va aduce dificultati functionarii institutiei la care
se adauga si incapacitatea cladirilor de a asigura birouri pentru 900 deputati si
2500 - 3000 de functionari parlamentari precum si sali de reuniune. Pentru a
rezolva aceasta problema s-a cazut deja de acord ca, indiferent cate state
membre va avea UE in viitor, numarul eurodeputatilor sa nu depaseasca cifra de
700. Aceasta inseamna reduceri din cota fiecarui stat membru pentru a face loc
noilor veniti, operatiune dureroasa, dar cu care toata lumea este de acord. Desi,
tratatul de
In cazul concret al admiterii tarilor din Europa Centrala si de Est, inclusiv
Romania, negocierile sunt precedate de un exercitiu de examinare analitica
('screening') format din doua etape: -cea
multilaterala (cu toate tarile candidate) are un scop didactic, de
familiarizare a candidatilor cu ansamblul acqui-ului comunitar -cea bilaterala (cu
fiecare stat candidat in parte) in care se trece in revista, domeniu cu
domeniu, progresele realizate de tara respectiva in transpunerea normelor
comunitare in dreptul intern si aplicarea efectiva a regulilor ce guverneaza
functionarea Uniunii Europene. Statele care au inceput negocierile de aderare in
octombrie 1998 au demarat imediat dupa incheierea exercitiului de screening la
fiecare capitol, ordinea lor fiind stabilita de catre Comisia Europeana.
Forta de Munca, Politica Sociala, Sanatate si Afacerile Consumatorilor
Consiliul Afacerilor Consumatorilor, Sanatatii, Politicii Sociale si a Fortei de Munca, are in componenta sa, ministrii statelor membre UE din domeniile protectiei consumatorilor, sanatatii si a oportunitatilor egale, protectiei sociale si muncii.
El se intalneste de patru ori pe an.In domeniile citate mai sus, Consiliul ia decizii cu majoritate calificata, actionand impreuna cu Parlamentul European in cadrul procedurii de codecizie. O exceptie este securitatea sociala unde este ceruta unanimitatea pentru luarea unei decizii.
Aceasta configuratie a Consiliului adopta regulile europene pentru armonizarea si coordonarea legilor nationale cu privire la conditiile de munca, intarirea politicilor nationale pentru prevenirea imbolnavirilor si protectia consumatorilor.
4. Stadiul cercetarilor
Misiunea Directiei Generale Politica Regionala este de a consolida coeziunea economica, sociala si teritoriala prin reducerea disparitatilor dintre nivelurile de dezvoltare ale regiunilor si tarilor din Uniunea Europeana. Astfel, politica regionala contribuie in mod pozitiv la ameliorarea rezultatelor economice ale UE. Pentru a reduce disparitatile este nevoie de o politica de coeziune care sa favorizeze imbunatatiri continue in materie de competitivitate si ocuparea fortei de munca. Prin cofinantarea proiectelor de infrastructura, dezvoltarea societatii informationale, accelerarea transferului de know-how, sprijinirea investitiilor in oameni si stimularea cooperarii transfrontaliere, DG Politica Generala sprijina regiunile mai putin prospere sau care intampina probleme structurale pentru a creste competitivitatea si pentru a accelera dezvoltarea economica durabila. Politica regionala reprezinta, prin urmare, o expresie importanta a solidaritatii in cadrul Uniunii Europene. Directia Generala administreaza trei mari fonduri:
1.Fondul European de Dezvoltare Regionala, care functioneaza in toate statele membre si cofinanteaza investitiile, fiind concentrat in special in regiunile cu cel mai scazut PIB pe cap de locuitor;
2.Fondul de Coeziune, care asigura, in principal, co-finantarea proiectelor de transport si mediu in statele membre al caror PIB este sub 90% din media comunitara;
3.Instrumentul pentru Politici Structurale de Preaderare (ISPA), care sprijina tarile candidate sa isi dezvolte retelele de transport si sa isi imbunatateasca infrastructura de mediu.
Pe langa aceste fonduri, DG Politica Regionala raspunde si de:
- implementarea Fondului de Solidaritate al Uniunii Europene (FSUE), care este destinat interventiei rapide in caz de catastrofe majore, pentru a oferi ajutor in cel mai scurt timp posibil;
- grupul de coordonare privind regiunile ultra-periferice, care incurajeaza actiunile comunitare vizand remedierea situatiei defavorizate a acestor regiuni, in conformitate cu articolul 299 alineatul (2) din Tratat;
- administrarea contributiilor
CE
Politica Regionala urmareste pregatirea unor politici structurale eficiente si performante, care sa aduca beneficii tuturor cetatenilor Europei si sa fie intelese de acestia, sa contribuie in mod direct la crearea conditiilor unei extinderi de succes a Uniunii Europene si sa fie compatibile cu principiul bunei gestionari financiare. Experienta dobandita de tarile Uniunii Europene, in ceea ce priveste descentralizarea a demonstrat ca partenerii locali si regionali sunt cei mai in masura sa aprecieze problemele reale existente in propriile lor arii de actiune. Mai mult, acestia sunt direct interesati si implicarea lor va fi totala daca li se ofera posibilitatea de a influenta deciziile care se iau. in cele din urma, implicarea directa a partenerilor locali le creeaza acestora sentimentul responsabilitatii propriilor actiuni.
Agentiile de Dezvoltare Regionala sunt necesare pentru a evidentia complementaritatea, respectiv resursele endogene ale unei regiuni.
O agentie pentru dezvoltare regionala poate fi
organizatie ce indeplineste o misiune care este in interesul comun sau general al unui anumit teritoriu O agentie de dezvoltare trebuie sa intretina raporturi semnificative cu autoritatile locale sau regionale, in ce priveste conducerea, finantarea sau stabilirea sarcinilor,institutie finantata de la buget, din afara domeniului administratiei centrale si locale si care poseda atributii pe linia scopului specific al promovarii dezvoltarii industriale ,in cadrul regiunilor care sunt, desemnate drept zone problema sau prioritare sau institutia cu baza regionala, cu finantare bugetara in afara corpusului principal al administratiei centrale si locale de stat, destinata promovarii economiei. Ea demonstreaza dinamica mediului economic si social si necesitatea sustinerii dezvoltarii in regiune, prin existenta unei structuri coordonatoare. Aceasta definitie nu precizeaza care institutii sunt si care nu sunt incluse in cadrul "corpusului principal al administratiilor centrale si locale de stat".
2. organizatia care indeplineste o misiune care este in interesul comun sau general al unui anumit teritoriu. Din aceasta perspectiva, o agentie de dezvoltare trebuie sa intretina raporturi semnificative cu autoritatile locale sau regionale, in ceea ce priveste conducerea, finantarea sau stabilirea sarcinilor. Mai mult, aceasta trebuie sa actioneze intr-o zona suficient de mare, dar mai mica decat cea a intregii tari,(EURADA).
3. organizatia independenta neguvernamentala, ale carei scopuri includ in principal: dezvoltarea regiunilor, sustinerea administratiei de stat in implementarea sarcinilor legate de dezvoltarea regionala si crearea unei infrastructuri pentru realizarea masurilor de restructurare' (Polonia). Aceasta definitie subliniaza importanta acordata activitatilor privitoare la infrastructura regionala, intr-un mediu in care se produc importante schimbari structurale.
Schimbarea generala de optica in politica, exprimata si in scopurile politicilor de dezvoltare regionala, s-a reflectat si in obiectivele multora dintre agentiile de dezvoltare regionala. Un accent din ce in ce mai mare se pune la nivel regional pe competitivitatea regiunii in ansamblu.
Atat la nivel national, cat si printre agentiile de dezvoltare existente la nivel regional este acum recunoscut faptul ca, politicile de dezvoltare regionala trebuie sa satisfaca necesitatile referitoare la:
- restructurarea regionala si locala
- cresterea competitivitatii si productivitatii
- inovarea continua
- internationalizarea activitatii economice
- asigurarea de consultanta
- fonduri si infrastructura
- dezvoltare prin servicii acordate in special sectorului economic si intreprinderilor mici si mijlocii.
In decursul timpului, scopurile si functiunile agentiilor si-au dezvoltat un corp de elemente comune, ca raspuns fata de modificarea obiectivelor de politica si, partial, in urma reorganizarii structurilor institutionale din domeniul dezvoltarii regionale.
Aceasta ultima evolutie a implicat o serie de elemente distincte:
- descentralizarea responsabilitatilor guvernelor centrale ,departamentelor si functiilor centrale ale departamentelor acestora la nivelul regiunilor, insa nu si la cel al autoritatilor regionale
- descentralizarea responsabilitatilor catre autoritatile sau agentiile regionale
coordonarea sau cooperarea mai stransa intre institutii, atat ierarhic, intre diferitele niveluri ale administratiei, cat si orizontal
- infiintarea intermediarilor locali sau regionali specifici
- implicarea sectorului privat in implementarea masurilor de dezvoltare economica
Activitatile agentiilor de dezvoltare regionala.
Experienta demonstreaza ca in majoritatea tarilor membre ale Uniunii Europene activitatile Agentiilor de Dezvoltare Regionala sunt concentrate pe urmatoarele prioritati:
- utilizarea potentialului endogen
- servicii pentru intreprinderi
- servicii pentru autoritatile locale si regionale
- servicii de pregatire.
Cele mai frecvent intalnite activitati la nivelul agentiilor de dezvoltare regionala sunt:
- consultanta si asistenta pentru intreprinderi (creare si/sau dezvoltare)
- studiu privind dezvoltarea economica a regiunilor si/sau sectorului
- consultanta acordata intreprinderilor (in domeniul marketingului, strategiei de ramura, restructurarii);
- consultanta acordata comunitatilor regionale;
- banci de date.
Cele mai putin intalnite activitati sunt:
- managementul tranzactiilor comerciale, al atelierelor tehnologice, serviciilor publice
- acordarea de subsidii pentru export
- acordarea de garantii, asigurari
- facilitati privind taxele
Din cele prezentate, reiese caracteristica fundamentala a activitatilor agentiilor de dezvoltare regionala, si anume "diversitatea' si "adaptabilitatea' tinand seama de rolul acestora de a stimula activitatea economica a regiunii si de a crea noi locuri de munca.
Acordarea de consultanta si asistenta informationala.
Tipul de consultanta oferit firmelor cuprinde: asistenta manageriala generala, indeosebi pentru micile intreprinderi,informatii privind posibilitatile de afaceri ,promovarea si publicitatea internationala a regiunii (pentru atragerea investitorilor straini in zona) si transferuri de informatii tehnologice.
Pentru managementul si implementarea programelor de dezvoltare regionala, precum si pentru indeplinirea corespunzatoare a atributiilor delegate de institutia nationala cu atributii in acest domeniu, finantarea se realizeaza in baza unor contracte negociate si incheiate pentru managementul tehnic si financiar al programelor de dezvoltare regionala.
Pentru implementarea programelor nationale prin agentiile pentru dezvoltare regionala si pentru indeplinirea unor atributii delegate acestora de institutiile nationale, finantarea se realizeaza in baza unor contracte negociate si incheiate cu institutiile respective pentru implementarea programelor nationale.
Operatiunile financiare privind executarea programelor si proiectelor finantate din fonduri publice se deruleaza de catre agentiile pentru dezvoltare regionala, prin unitatile teritoriale ale Trezoreriei Statului.
Consiliul pentru dezvoltare regionala este organismul regional deliberativ, fara personalitate juridica, care este constituit si functioneaza pe principii parteneriale la nivelul fiecarei regiuni de dezvoltare, in scopul coordonarii activitatilor de elaborare si monitorizare ce decurg din politicile de dezvoltare regionala.
Consiliul pentru dezvoltare regionala are urmatoarele atributii principale:
- analizeaza si aproba strategia si programele de dezvoltare regionala
- sprijina elaborarea in parteneriat a Planului National de Dezvoltare
- aproba proiectele de dezvoltare regionala,selectionate la nivel regional,in concordanta cu criteriile,prioritatile si metodologia ,elaborate de institutia nationala cu atributii in domeniul dezvoltarii regionale,impreuna cu organismele regionale specializate
- transmite Consiliului National de Dezvoltare Regionala,spre aprobare a finantarii portofoliu propus de proiecte ,pentru care se aplica o procedura de selectie la nivel national
- aproba criteriile,prioritatile si alocarea resurselor Fondului pentru Dezvoltare Regionala
- prezinta Consiliului National pentru Dezvoltare Regionala propuneri privind alocarea de resurse
In fiecare regiune de dezvoltare functioneaza cate o agentie pentru dezvoltare regionala, organism neguvernamental, nonprofit, de utilitate publica, cu personalitate juridica, care functioneaza in domeniul dezvoltarii regionale.
De asemenea, in fiecare judet component al regiunii de dezvoltare, cu exceptia judetului de resedinta a agentiei, functioneaza un birou al agentiei pentru dezvoltare regionala.
Agentia pentru dezvoltare regionala are urmatoarele atributii principale:
-elaboreaza si propune consiliului pentru dezvoltare regionala, spre aprobare, strategia, planul si programele de dezvoltare regionala, precum si planurile de gestionare a fondurilor
-asigura realizarea programelor de dezvoltare regionala si a planurilor de gestionare a fondurilor, in conformitate cu hotararile adoptate de consiliul pentru dezvoltare regionala, cu respectarea legislatiei in vigoare, si raspunde fata de acesta pentru realizarea lor
-solicita institutiei nationale cu atributii in domeniul dezvoltarii regionale sume din Fondul national pentru dezvoltare regionala, pentru finantarea proiectelor de dezvoltare aprobate
-actioneaza, impreuna cu consiliul pentru dezvoltare regionala, pentru atragerea de resurse, in scopul indeplinirii atributiilor sale
-asigura managementul tehnic si financiar al Fondului pentru Dezvoltare Regionala, in scopul realizarii obiectivelor prevazute in programele de dezvoltare regionala
-raspunde fata de consiliul, pentru dezvoltare regionala, fata de institutiile nationale cu care are incheiate contracte, precum si fata de organele abilitate prin lege pentru corecta gestionare a fondurilor incredintate
-transmite, spre aprobare, Consiliului pentru Dezvoltare Regionala proiectele selectate in cadrul programelor de dezvoltare regionala, in baza prioritatilor, criteriilor si a metodologiei elaborate de institutia nationala responsabila pentru dezvoltarea regionala, impreuna cu organismele regionale specializate
-in cazul licitatiilor de proiecte organizate la nivel national, proiectele selectate vor fi avizate de Consiliul pentru Dezvoltare Regionala si aprobate de Consiliul National pentru Dezvoltare Regionala
-asigura si raspunde, pe baza contractelor incheiate cu institutiile nationale, de implementarea, monitorizarea tehnica si financiara si controlul executiei proiectelor finantate de Uniunea Europeana in cadrul programelor de dezvoltare regionala ,sau dupa caz, a proiectelor din cadrul programelor nationale, care se implementeaza la nivel regional prin Agentia pentru Dezvoltare Regionala;
-pentru atributiile delegate Agentiilor pentru Dezvoltare Regionala de catre institutiile apartinand administratiei publice centrale sau locale, monitorizarea si controlul unor astfel de activitati se fac de catre institutia care a delegat aceste atributii
-intocmeste rapoarte semestriale, precum si raportul anual de implementare referitor la activitatile derulate conform contractelor cu institutia nationala cu atributii in domeniul dezvoltarii regionale
-evidentiaza stadiul, dificultatile de implementare, precum si impactul programelor si proiectelor de dezvoltare regionala si propune masuri de imbunatatire
-realizeaza si asigura, in baza contractelor, mediatizarea ,publicitatea la nivel regional a
programelor si proiectelor de dezvoltare regionala
-organizeaza si dezvolta, cu sprijinul si sub coordonarea consiliului pentru dezvoltare regionala, parteneriatele regionale si promoveaza la nivel regional cunoasterea politicilor si practicilor Uniunii Europene, precum si a principiilor care stau la baza politicilor de dezvoltare regionala
-asigura, printr-o structura de audit intern proprie, subordonata directorului agentiei, desfasurarea unei activitati independente si obiective, care da asigurare si consiliere conducerii agentiei, pentru buna administrare a veniturilor si cheltuielilor, perfectionand activitatile agentiei
-incheie si supune spre avizare consiliului pentru dezvoltare regionala contracte, conventii, acorduri si protocoale, precum si alte documente similare incheiate cu tertii in domeniul specific de activitate, inclusiv cu institutii similare din cadrul Uniunii Europene;
-indeplineste obligatiile contractuale si raspunde pentru realizarea acestora, in conformitate cu criteriile si indicatorii de performanta stabiliti prin contractele incheiate in acest scop;
-asigura, prin personal specializat, secretariatul consiliului pentru dezvoltare regionala
-participa in structurile parteneriale stabilite la nivel national, in comitetele si subcomitetele nationale, precum si in grupurile de lucru organizate de institutiile nationale responsabile pentru managementul si gestionarea programelor finantate de Uniunea Europeana
-indeplineste atributiile privind elaborarea in parteneriat a Planului national de dezvoltare;
-asigura, impreuna cu organismele regionale specializate, colectarea si centralizarea datelor la nivel regional, cu privire la utilizarea fondurilor nerambursabile alocate regiunii, in scopul implementarii programelor de dezvoltare regionala.
Personalul de decizie din cadrul Agentiilor pentru Dezvoltare Regionala nu poate fi implicat si nu poate desfasura activitati care constituie conflict de interese cu atributiile de serviciu si nu poate fi asociat si detine actiuni sau parti sociale intr-o societate comerciala care beneficiaza, sub orice forma, de sprijin financiar sau de alte servicii furnizate de agentii
5. Expunere
Tratatul care instituie Constitutia Europeana (TCE), in mod obisnuit denumit, Constitutia Europeana, este un tratat international care are ca scop crearea unei Constitutii pentru Uniunea Europeana. Acest Tratat a fost semnat in 2004 de catre reprezentanti ai Statelor Membre, dar doua dintre acestea l-au respins ulterior prin referendum. Principalele sale scopuri au fost inlocuirea suprapunerilor existente in actualele tratate (vezi Tratatele Uniunii Europene) care alcatuiesc actuala 'constitutie' a Uniunii, sa dea o formula comprehensiva drepturilor omului pe teritoriul UE, si sa influenteze procesul de luare a deciziilor in actuala organizatie de 25 de State Membre. TCE a fost semnat de catre reprezentanti ai Statelor Membre pe 29 Octombrie 2004, si a fost supus procesului de ratificare de catre Statele Membre pana cand, in 2005, votantii francezi (29 Mai) si olandezi (1 Iunie) l-au respins in cursul referendumului. Esecul inregistrat de constitutie in a castiga sprijinul popular in aceste doua tari a facut ca si alte tari sa amane sau sa opreasca procedura de ratificare, iar actualmente viitorul Constitutiei este foarte incert. Daca ar fi fost ratificat, Tratatul ar fi intrat in vigoare pe 1 Noiembrie 2006. Incepand din Mai 2006 Tratatul Constitutiei Europene este ratificat in urmatoarele tari: Austria, Belgia, Cipru, Estonia, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Slovacia, Slovenia si Spania. Obiectivele proiectului de constitutie sunt, in principal, cel de a simplifica seriile de Tratate si Protocoale ce dau in prezent constitutia legala a Europei, si cel de a spori functionarea viitoarei Uniuni cand 10 pana la 12 tari din Europa de Est se vor alatura celor 15 state membre pe 1 mai 2004, respectiv 1 ianuarie 2007. Tratatul acorda personalitate juridica UE in dreptul international (fiind subiect de drept international), in dreptul comunitar si in dreptul intern al statelor membre. Institutiile UE vor fi conform Constitutiei Europene: Parlamentul European, Consiliul European, Consiliul, Comisia Europeana si Curtea de Justitie a Uniunii Europene. De asemenea prevede si izvoarele dreptului comunitar: legea europeana (inlocuieste regulamentul), legea-cadru (inlocuieste directiva), regulamentul - act non-legislativ edictat pentru aplicarea unor acte sau prevederi specifice Constitutiei, decizia, recomandarea si avizul.
Carta
drepturilor fundamentale ale UE este introdusa in tratat si se deschide astfel
posibilitatea aderarii UE
Creata in scopul de a garanta
o pace durabila, constructia europeana s-a concretizat dupa cel de-al Doilea
Razboi Mondial. La 9 mai 1950 Ministrul francez al Afacerilor Externe, Robert
Schuman, propune, pe baza unei idei a lui Jean Monnet, punerea in comun a
resurselor de carbune si de otel ale Frantei si Germaniei in cadrul unei
organizatii deschise catre celelalte tari europene. La apel au raspuns inca
patru state, Tratatul de instituire a Comunitatii Economice a Carbunelui si a
Otelului fiind semnat
La 25 martie 1957,cele sase state membre
ale C.E.C.O. semneaza,
Prin tratatul de
1. Comunitatile Europene, permit Uniunii sa coordoneze politici comune si partajate in diverse domenii (piata unica, transporturi, concurenta, moneda unica, ocuparea fortei de munca, educatie, cultura, sanatate, protectia consumatorilor, cercetare, protectia mediului, agricultura, s.a.),urmand obiectivul de coeziune economica si sociala.
2. Politica externa si de securitate comuna, reprezinta cadrul actiunilor comune ale statelor membre ale Uniunii Europene in acest domeniu.
3.Cooperarea politieneasca si judiciara in materie penala, este cadrul cooperarii dintre organele de politie si de justitie din cele 15 state membre pentru consolidarea securitatii interne.
Tratatul de
- drepturile cetatenilor (in special, protectia drepturilor fundamentale)
- cooperarea in domeniul securitatii si justitiei (integrarea acquis-ului Schengen in competentele Uniunii Europene )
- politica externa si de securitate comuna (alegerea unui Inalt Reprezentant pentru PESC)
- consolidarea democratiei
Tratatul de
Tratatul de
- componenta si modul de organizare al
institutiilor europene
- procedura de decizie din cadrul Consiliului
de Ministrii.
- consolidarea cooperarii intre institutii
Prin fondurile sale de solidaritate (Fondul de coeziune, Fondurile structurale, Fondul de solidaritate) contribuie la finantarea altor politici sectoriale - cum ar fi politica agricola, politica sociala, politica de protectie a mediului. Politica regionala este corelata si cu politica de extindere a Uniunii Europene, prin crearea fondurilor speciale de pre-aderare Phare (fond de sprijin pentru reconstructia economica), ISPA (instrument al politicilor structurale, ce prefigureaza Fondul de coeziune) .
Caracterul complex al politicii de dezvoltare regionala este subliniat si de modul in care acesta integreaza trei dintre obiectivele prioritare ale UE:coeziunea economica si sociala, extinderea aplicarii principiului subsidiaritatii si dezvoltarea durabila.
Coeziunea economica si sociala este prezenta la nivelul obiectivelor fondurilor structurale si importanta sa este reflectata prin crearea unui fond omonim (Fondul de coeziune) ce sprijina grabirea procesului de convergenta si atingere a nivelelor de dezvoltare .
Fondul de coeziune apare ca un instrument special al politicii de solidaritate si, prin
circumstantele in care a fost infiintat,
trimite in mod direct la principiile acestei politici si la unul din scopurile principale
ale Uniunii Europene, de a promova progresul economic si social si de a elimina
diferentele care exista intre standardele de viata la nivelul diferitelor
regiuni si State Membre. Conceptul de coeziune economica si sociala s-a
cristalizat ca politica europeana de sine statatoare prin Actul Unic European (in 1986),
iar prin Tratatul de
Fondul de coeziune are doua etape de functionare: 1994-1999 si 2000-2006. De mentionat este faptul ca, desi sunt eligibile in cadrul acestui fond numai statele al caror Produs Intern Brut (PIB) pe cap de locuitor se situeaza sub 90% din media UE, pentru perioada 2000-2006 raman aceleasi state, desi Irlanda si anumite regiuni din Spania au depasit acest prag.
Domeniile in care actioneaza Fondul de coeziune sunt protectia mediului inconjurator si retelele trans-europene asociate infrastructurilor de transport.
Sprijinul financiar acordat nu este structurat pe programe ,ci pe proiecte, fiecare proiect primind finantare in proportie de 80-85% din totalul costurilor eligibile. Finantarea celor doua domenii este echilibrata, fiecare primind 50% din bugetul alocat acestui fond. Proiectele sunt selectate si implementate de catre statele membre beneficiare, care sunt responsabile si de managementul si monitorizarea lor financiara.
In domeniul mediului sunt reprezentate proiecte de rezerva de apa potabila,tratarea apei menajere si depozitarea deseurilor solide.Alaturi de acestea, sunt eligibile si proiecte ce vizeaza re-impadurirea terenurilor, controlul eroziunii solului si conservarea naturii.
In domeniul infrastructurii de transport sunt eligibile proiectele care isi propun sa creeze sau sa dezvolte infrastructura la nivelul Retelei Trans-Europene de Transport (TEN)14, sau care asigura acces la aceasta retea.
Fondul de solidaritate si Fondul de coeziune functioneaza pe baza de proiecte, pe baza de programe, acestea fiind la randul lor structurate in functie de domeniile si obiectivele prioritare ale politicii regionale.Principiile care stau la baza operationalizarii fondurilor structurale au fost si ele usor modificate in urma reformei din 1999, fiind intarite sau devenind mai specifice. Principiul concentrarii este principiul director al reformei. Astfel, daca pentru perioada 1994-1999 principiile operationale erau: parteneriatul, programarea si coerenta interna,aditionalitatea (sau coerenta externa) si concentrarea, in noua varianta reprezentata de Agenda 2000, acestea au devenit:
- pricipiul programarii
- principiul parteneriatului
- principiul aditionalitatii
- principiul monitorizarii, controlului si evaluarii.
Principiul programarii este unul din elementele esentiale. Intr-o prima etapa, statele membre vor inainta Comisiei Europene planuri nationale de dezvoltare si conversie bazate pe prioritatile nationale si regionale si care vor contine:
- descrierea detaliata a situatiei curente in regiunea/statul respectiv
-descrierea strategiei celei mai potrivite pentru realizarea obiectivelor mentionate
indicarea formei si utilizarii contributiei fondurilor structurale
In etapa urmatoare, trebuie sa inainteze Comisiei asa-numitele documente de programare, documente realizate conform criteriilor trasate de aceasta si care pot fi :
- documente Cadru de Sprijin Comunitar (DCSC) ,transpuse in Programe Operationale (PO)
- documente Unice de Programare (DUP).
Pe baza acestor documente de programare are loc un proces de negociere intre Comisia Europeana si statele membre, proces care se finalizeaza cu alocarea orientativa a fondurilor structurale pentru fiecare stat in parte.
Principiul parteneriatului presupune o stransa colaborare intre Comisie si autoritatile nationale, regionale si locale, parteneri economici si sociali si alte organisme competente. Acest principiu subliniaza gradul de descentralizare ce caracterizeaza intreaga politica regionala si aplicabilitatea subsidiaritatii.
Principiul aditionalitatii are in vedere completarea asistentei comunitare prin finantare nationala, astfel incat fondurile comunitare sa nu inlocuiasca fondurile nationale alocate pentru dezvoltarea unui anumit sector, ci sa vina in completarea acestora.
Principiul monitorizarii, evaluarii si controlului este elementul de noutate adus de reforma din 1999 in domeniul fondurilor structurale. Astfel, conform noului regulament, statele membre au atributii administrative si au obligatia de a desemna:
- o autoritate nationala corespunzatoare fiecarui program al fondurilor structurale
- comitete de monitorizare.
Responsabilitatea autoritatilor nationale acopera aspecte legate implementarea,administra-rea corecta si eficacitatea programului respectiv, cum ar fi: colectarea de informatii statistice si financiare, pregatirea si transmiterea de rapoarte catre Comisie, organizarea de evaluari inter-mediare .
Comitetele de monitorizare sunt conduse de un reprezentant al autoritatii nationale de implementare si vin in completarea activitatilor acestora prin asigurarea calitatii si eficientei in implementarea masurilor structurale.
Referitor la procedura de evaluare, aceasta este de trei tipuri: ex-ante, intermediara si ex-post.
Evaluarea ex-ante presupune evaluarea sau aproximarea efectului socio-economic, anterior implementarii masurilor unui program si este in responsabilitatea autoritatilor competente ale statelor.
Evaluarea intermediara are loc la mijlocul perioadei de desfasurare a unui program si este efectuata de Comisia Europeana, in colaborare cu autoritatea nationala aferenta
Evaluarea ex-post are loc dupa incheierea perioadei de functionare a unui program (2006) si este realizata de Comisia Europeana, in colaborare cu statele membre si autoritatile nationale aferente. Tot sub incidenta acestui principiu intra si modalitatile de plata si control financiar, ceea ce inseamna ca fiecare Stat Membru are obligatia de a desemna, pe langa autoritatea nationala de gestionare corespunzatoare fiecarui program, si o autoritate de plati ("paying authority").
Aceasta functioneaza ca intermediar intre Comisie si ultimii beneficiari si, impreuna cu autoritatea nationala, asigura respectarea regulilor de utilizare a finantarii comunitare de catre acestia. Controale ad-hoc si audituri financiare sunt efectuate regulat de Comisia Europeana, in mod aleatoriu si in limita a 5% din bugetul fiecarui program.
Daca obiectivele prioritare reprezinta cadrul operational al politicii regionale a UE, Fondul Structurat, reprezinta cea mai importanta parte din instrumentele financiare ce servesc la implementarea acesteia.
Exista patru fonduri structurale, fiecare fond putand finanta mai multe obiective si fiecare obiectiv putand fi finantat din mai multe fonduri, dupa cum urmeaza:
-Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR)
-Fondul Social European (FSE)
-Fondul European de Orientare si Garantare pentru Agricultura (FEOGA):
- Instrumentul Financiar de Orientare in domeniul Pescuitului (IFOP)
Fondul European de Dezvoltare Regionala a fost infiintat in 1975 si are cea mai mare pondere in cadrul fondurilor structurale. Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR) are drept scop reducerea disparitatilor dintre regiunile UE si are ca directii de interventie urmatoarele (conf. reglementarii Parlamentului European si Consiliului nr. 1783 /1999):
-investitii productive pentru crearea si mentinerea unor locuri de munca durabile
-investitii in infrastructura - contribuie astfel la revitalizarea, diversificarea si imbunatatirea accesului pentru zonele economice si industriale aflate in declin economic,zonele urbane inactive, zonele rurale si zonele dependente de pescuit
initiative de dezvoltare locala si activitati de afaceri ale intreprinderilor mici si mijlocii (IMM)
- au drept scop dezvoltarea de servicii pentru intreprinderi, transferul tehnologic, dezvoltarea de instrumente financiare, oferirea de sprijin direct pentru investitii, asigurarea infrastructurii locale si sprijinirea structurilor ce furnizeaza servicii invecinatate, investitii in educatie si sanatate.
Domeniile sprijinite prin aceste masuri sunt:
- dezvoltarea unui mediu de afaceri stimulator,
- cercetarea si dezvoltarea tehnologica,
- dezvoltarea societatii informationale,
- protectia mediului,
- egalitatea de gen in domeniul ocuparii fortei de munca si cooperarea trans-frontaliera si interregionala.
Fondul Social European (FSE) a fost creat in 1958 .FSE pune accent pe imbunatatirea modului in care functioneaza piata muncii in diferite tari si pe re-integrarea somerilor pe piata muncii, prin finantarea a trei tipuri de actiuni: formarea profesionala, reconversia profesionala si masuri ce duc la crearea de locuri de munca.
Tipurile de masuri astfel finantate au in vedere;
- reintegrarea profesionala a somerilor pe termen lung
- integrarea profesionala a somerilor tineri
- integrarea profesionala a persoanelor excluse de pe piata muncii
- promovarea egalitatii de sanse in accesul la piata muncii
-actiuni specifice de imbunatatire a accesului femeilor la piata muncii
-imbunatatirea sistemelor de educatie si formare
concentrarea de potential uman in domeniile cercetarii si dezvoltarii.
Fondul European de Orientare si Garantare pentru Agricultura a fost stabilit in 1962 pentru finantarea politicii agricole comune a UE si consuma cea mai mare parte a bugetului comunitar. FEOGA sprijina dezvoltarea regiunilor rurale si imbunatatirea structurilor agricole, fiind structurat in:sectiunea de orientare( finanteaza scheme de rationalizare, modernizare si ajustare structurala a sectorului agricol din zonele rurale),sectiunea de garantare( finanteaza masuri de organizare comuna a pietelor si de sustinere a preturilor produselor agricole), sectiunea de orientare( actioneaza ca fond structural propriu-zis si are urmatoarele domenii de interventie).
Instrumentul Financiar de Orientare in domeniul Pescuitului a fost creat in 1994, prin gruparea tuturor instrumentelor comunitare privind pescuitulAlaturi de noile prevederi, au fost reinnoite masurile privind investitiile in industria de prelucrare si piscicultura, precum: constructia, largirea si modernizarea fabricilor pentru prelucrarea pestelui si a fermelor de peste.
Domeniile principale de interes ale Consiliului Concurentei sunt:
Piata Interna.
In aceasta arie, Consiliul se ocupa de cele legate de: achizitiile publice, libera circulatie a bunurilor, drepturile de proprietate intelectuala si industriala, legislatia concurentei si companiilor.
Industrie.
Acest sector este de fapt centrul activitatii Consiliului Concurentei.
Conform prevederilor tratatelor, actiunea comunitara in domeniul industriei trebuie indreptata catre ajustarile industriale si schimbarile structurale care sunt de natura a incuraja cresterea economica si o protectie mai buna a mediului in cadrul UE. Un alt punct de interes este sprijinirea activitatii Intreprinderilor Mici si Mijlocii, precum si politicile de inovare, cercetare si dezvoltare tehnologica. Consiliul tine cont de toate acestea in cadrul activitatii sale.
Cercetare.
Pentru a face fata concurentei pe plan mondial in domeniul economic, UE si-a fixat drept obiectiv major incurajarea cercetarii. In acest moment, principalul instrument al Uniunii in acest domeniu este Al Saselea Program Cadru (2002-2006).
Transport, Telecomunicatii si Energie
Si aceasta configuratie a Consiliului a
fost modificata in iunie 2002. Compozitia ei variaza in functie de problemele
discutate, fiind chemati la sedinte ministrii transporturilor, telecomunicatiilor
sau energiei.Acest Consiliu se intalneste aproximativ la fiecare doua luni.
Obiectivul
UE,in domeniul transporturilor, telecomunicatiilor si energiei este crearea
unui sistem modern si eficient care poate fi si viabil in termeni economic,
sociali si de mediu.
Pentru a atinge acest obiectiv, consiliul, a contribuit la introducerea retelelor de energie, telecomunicatii si transport trans-europene.Nu trebuie uitat in acest domeniu adoptarea de catre Consiliu a deciziilor cu privire la crearea unui sistem european de navigatie prin satelit, cunoscut sub denumirea de GALILEO.
Acesta se doreste a fi deschis
utilizarii civile precum si cooperarii internationale si exploatarii
comerciale.
Agricultura si
Pescuit
Procedurile din Consiliul Agriculturii si Pescuitului sunt pregatite de 12 formatiuni de lucru care se impart in 45 de subdiviziuni in functie de produse sau domenii. Consiliul decide in acest domeniu prin majoritate calificata, ori in consultare cu Parlamentul European in cazul agriculturii si pescuitului, ori prin codecizie, in cazul sigurantei alimentare.
Mediu
Consiliul pentru Mediu este compus din ministrii mediului din tarile membre UE si se intalneste de patru ori pe an. El ia deciziile prin majoritate calificata in codecizie cu Parlamentul European.
Educatie, Tineret si Cultura
Aceasta configuratie a Consiliului aduce impreuna, de trei patru ori pe an, ministrii din tarile membre UE, responsabili pentru educatie, cultura, tineret si comunicare. Deciziile sunt luate de obicei prin majoritate calificata si in codecizie cu Parlamentul European. O exceptie o reprezinta afacerile culturale unde este necesar un vot unanim.Principalul rol al Uniunii in acest domeniu este oferirea unui cadru de cooperare intre statele membre prin schimburi de informatii si experiente in probleme de interes comun.
In Romania, dezvoltarea
regionala a inceput sa se contureze o data cu functionarea programului PHARE, in 1996. Realizarea unei
dezvoltari regionale si de reducere a disparitatilor economice si sociale
existente intre diversele regiuni implica toate domeniile, de la cele strict
economice (infiintare de IMM-uri, infrastructura, mediu, dezvoltarea
agriculturii) la cele social-culturale,somaj.
Dezvoltarea
regionala este un concept ce urmareste impulsionarea si diversificarea
activitatilor economice, stimularea investitiilor in sectorul privat,
contributia la reducerea somajului si sa conduca la o imbunatatire a nivelului
de trai.
Regiunile din Romania sunt
sub nivelul mediu de dezvoltare economica al
regiunilor din tarile membre ale Uniunii, dar sufera si de discrepante interne.
Aceasta situatie face necesara adoptarea unui ansamblu de masuri, sprijinirea
cresterii economice si imbunatatirea conditiilor de viata prin valorificarea
eficienta a potentialului regional si local, stimularea initiativelor,
stimularea cooperarii interregionale interne, care au ca scop diminuarea
dezechilibrelor regionale si prevenirea altor dezechilibre internationale cu
scopul final de a creste nivelul de trai al cetatenilor.
Pentru a putea fi aplicata,
politica de dezvoltare regionala, s-au infiintat opt
regiuni de dezvoltare,care cuprind tot teritoriul
Romaniei.
Fiecare regiune de dezvoltare cuprinde mai multe judete. Regiunile de dezvoltare nu sunt unitati administrativ-teritoriale, nu au personalitate juridica, fiind rezultatul unui acord liber intre consiliile judetene si cele locale.
In Romania au fost
create, prin asociere voluntara, opt regiuni de dezvoltare,
entitati
teritoriale specifice, fara statut administrativ si fara personalitate juridica,
care urmaresc
sistemul european privind Nomenclatorul Unitatilor Teritoriale Statistice
(NUTS) si
corespund nivelului NUTS II. Ele reprezinta cadrul de
concepere, implementare si
evaluare a politicii de dezvoltare
regionala si a programelor de coeziune economica si
sociala, constituind totodata si cadrul de culegere a
datelor statistice specifice, in
conformitate cu reglementarile europene emise de EUROSTAT pentru nivelul de
clasificare teritoriala NUTS II. Conform Ordonantei de Urgenta nr. 75/2001 privind
functionarea Institutului National de Statistica au fost create 8 directii
generale pentru
statistica regionala, care, alaturi de cele 34 de directii judetene de
statistica, au ca scop
dezvoltarea statisticii regionale.
Actele normative cu privire la impartirea teritoriala a Romaniei definesc structura teritoriala in vigoare,asimilabila NUTS dupa cum urmeaza :
- Nivel NUTS I : Romania
- Nivel NUTS II: 8 regiuni de dezvoltare, cu
o populatie medie de 2,8 milioane locuitori
- Nivel NUTS III 42 judete,
care reflecta structura administrativ teritoriala a Romaniei
- Nivel NUTS IV nu se
foloseste, deoarece nu s-au identificat asocieri de unitati teritoriale
- Nivel NUTS V 265 municipii
si orase, 2686 comune, cu 13092 sate, care reflecta structura administrativ teritoriala
a Romaniei.
Pentru realizarea
programelor de cooperare transfrontaliera derulate la granitele
Romaniei cu Bulgaria si Ungaria, au fost delimitate doua zone eligibile
(regiuni
transfrontaliere, cuprinzand sapte, respectiv patru judete de granita), ale
caror teritorii nu coincid cu cele ale regiunilor de dezvoltare.
Regiunile si problemele economice,denumirea si componenta regiunilor de dezvoltare in Romania.
1. Regiunea de Dezvoltare Nord - Est - care grupeaza judetele Bacau, Botosani, Iasi, Neamt, Suceava si Vaslui
2. Regiunea de Dezvoltare Sud - Est - care grupeaza judetele Braila, Buzau, Constanta, Galati,Vrancea si Tulcea
3. Regiunea de Dezvoltare Sud-Muntenia - care grupeaza judetele Arges, Calarasi, Dambovita,Giurgiu,Ialomita,Prahova si Teleorman
4. Regiunea de Dezvoltare Sud - Vest Oltenia - care grupeaza judetele Dolj, Gorj, Mehedinti, Olt si Valcea
5. Regiunea de Dezvoltare Vest - care
grupeaza judetele Arad, Caras-Severin, Hunedoara si
Timis.
6. Regiunea de Dezvoltare Nord - Vest - care
grupeaza judetele Bihor, Bistrita-Nasaud, Cluj,
Salaj, Satu - Mare si Maramures
7. Regiunea de Dezvoltare Centru - care grupeaza judetele Alba, Brasov, Covasna, Harghita, Mures si Sibiu
8. Regiunea de Dezvoltare Bucuresti-Ilfov - care grupeaza municipiul Bucuresti si judetul Ilfov.
Acestea reprezinta aria geografica cea mai omogena si au fost alese pentru punerea in aplicare a politicii regionale. Indicii economici care evalueaza bogatia se aplica tot acestui nivel, ca si alocarea fondurilor structurale. Totusi regiunile de dezvoltare, fiind rezultatul unui acord liber intre consiliile judetene si cele locale, nu sunt unitati administrativ-teritoriale si nu au personalitate juridica.
6. Concepte si terminologii in politica regionala
Conceptul de dezvoltare este cel mai adesea asociat cu expansiunea.Dezvoltarea implica schimbare si este privita cu retinere .Pentru cei mai multi schimbarea este sinonima cu tranzitia, acest proces insemnand de cele mai multe ori nesiguranta, somaj sau saracie. In comunitatile inchise sau izolate orice tentativa de diversificare a paletei activitatilor cotidiene este primita cu indiferenta sau respingere.
Demararea procesului de dezvoltare comunitara trebuie sa apartina comunitatii, nefiind recomandata interventia din exteriorul comunitatii. Mobilizarea resurselor comunitatii necesita timp si profesionalism, iar in prima faza rezultatul va fi un plan sau o strategie de dezvoltare a comunitatii. Acest prim produs al comunitatii se va include solutii la problemele identificate de catre comunitate.
Cadrul legislativ al dezvoltarii regionale a fost stabilit in 1998,dupa modelul european in vederea promovarii si implementarii unei politici de dezvoltare regionala. Obiectivele principale sunt diminuarea dezechilibrelor existente, prin stimularea dezvoltarii echilibrate, prin recuperarea intarzierilor in dezvoltarea zonelor defavorizate ca urmare a conditiilor istorice, geografice, economice, sociale, politice si de preintampinarea producerii de noi dezechilibre, pregatirea cadrului institutional pentru a raspunde criteriilor de integrare in structurile comunitare si de acces la fondurile structurale si la fondurile de coeziune ale UE
Sistemul de management de mediu pentru comunitatile locale este foarte important si in acelasi timp foarte util. Este un proces de analiza si evaluare a performantelor municipalitatii, care include aspecte legate de mediu, politici, planuri, proiecte, practici si conformarea cu prevederile legale, intr-un mod:periodic,sistematic,obiectiv,documentat.Aceasta reprezentare este proprie perioadei industrializarii, atunci cand singurele criterii de evaluare a proceselor de dezvoltare erau de tip cantitativ si vizau volumul, numarul si viteza de realizare.
Dezvoltarea comunitara poate fi privita ca procesul prin care o comunitate devine mai responsabila de probleme, sau de potentialul de care dispune, reusind in acelasi timp sa-si organizeze si sa-si planifice mai bine resursele de care dispune. Angajarea cu eficienta maxima a resurselor comunitare are ca obiectiv final dezvoltarea economica locala, (crearea de noi locuri de munca si a oportunitatilor de afaceri, reducerea saraciei) si in egala masura realizarea unor obiective socio-culturale si de mediu.
Dezvoltarea comunitara reprezinta procesul prin care se incearca schimbarea conditiilor si a factorilor care actioneaza la nivel de comunitate astfel incat, in urma acestor schimbari comunitatea sa inregistreze nivele ridicate ale standardului de viata.
Resursele umane reprezinta membrii unei comunitati.Implicarea si participarea oamenilor la procesul dezvoltarii comunitare este un element cheie pentru succesul unei astfel de activitati. In categoria resurse umane pot fi incluse: educatia si formarea profesionala, sanatatea individului si a familiei, stilurile de viata, relatia angajat-angajator, drepturile omului si drepturi cetatenesti, legislatia muncii,
Resursele financiare presupun existenta banilor sau capacitatea de a face rost de bani.
Succesul initiativelor de dezvoltare comunitara consta in identificarea si atragerea surselor financiare care pot conduce la atingerea obiectivelor propuse in strategiile de dezvoltare comunitara. De cele mai multe ori aceste initiative pleaca de la taxele locale sau subventiile guvernamentale. Acest proces insa nu trebuie sa se opreasca doar la mentionarea acestui tip de resurse financiare.
Exista in acest moment pentru astfel de situatii persoane cu calificarea si abilitatile necesare, special angajate in vederea atragerii de resurse finaciare necesare dezvoltarii comunitare. O lista extinsa a resurselor financiare ar putea include: taxe si impozite locale, alocatii sau subventii guvernamentale, imprumuturi guvernamentale, imprumuturi bancare, forme cooperatiste de imprumut sau investitii, atragerea de fonduri nerambursabile, granturi, politici si masuri menite sa stimuleze investitii in comunitate.
Comunitatile sunt formate din indivizi sau grupuri cu preocupari, credinte, interese foarte diferite, motiv pentru care unul din elementele definitorii pentru succesul oricarei initiative comunitare consta in crearea unui climat de incredere in care sa fie inlaturate barierele de comunicare sau stereotipiile privind alteritatea. O atentie deosebita trebuie acordata participarii individului la procesele de dezvoltare comunitara. Includerea indivizilor si grupurilor trebuie sa fie una intentionata, respectand principiile participarii democratice, fiecare participant avand dreptul de a oferi solutii pentru problemele sale sau ale comunitatii.
Conceptul de dezvoltare durabila a devenit punctul central al dezbaterilor legate de mediu si dezvoltare incepand cu anul 1987, dupa ce a fost publicat raportul Comisiei Mondiale pentru Mediu si Dezvoltare. Cea mai des utilizata aici,este dezvoltarea durabila ,fiind definita ca si " Dezvoltarea care satisface necesitatile prezentului fara a compromite posibilitatea generatiilor urmatoare de a-si satisface propriile necesitati". Dezvoltare durabila este legata de conceptul de calitate a vietii si include realizarea a trei deziderate, cum ar fi bunastarea economica, stabilitatea sociala si protectia mediului.
Cele trei deziderate sunt definite astfel:
- bunastarea economica este cea care urmareste generarea unui flux maxim de venit prin mentinerea in timp a capitalului care a produs aceste beneficii,
- stabilirea sistemelor sociale si culturale care asigura conditia capitalului uman necesar oricarui tip de dezvoltare, inclusiv prin reducerea conflictelor distructive,
- dezvoltarea durabila urmareste sa conserve stabilitatea biologica si
fizica a sistemelor naturale.
Comunitatile locale, atat cele mari cat si cele mici au datoria sa respecte aceste deziderate pentru a putea trai in societati durabile si echitabile.
Dezvoltarea comunitara este strans legata de dezvoltarea durabila. Deoarece atunci cand vrea sa se dezvolte, o comunitate incepe sa utilizeze diverse metode, utilizeaza resurse si inevitabil se pot produce decalaje care pot afecta mediul inconjurator.
Prin dezvoltare comunitara se intelege evolutia planificata a tuturor aspectelor importante de la nivelul comunitatii (economic, social, mediu si cultural), evolutie in care pot fi consemnate actiuni colective, situatii in care membrii unei comunitati actioneaza impreuna pentru rezolvarea unor probleme comune.
Initiativele privind dezvoltarea locala pot fi diferite cum ar fi, in functie de marimea grupului de initiativa sau de obiectivele pe care si le propune grupul. Pot exista initiative ale unui grup mic sau initiative de dezvoltare in care este implicata intreaga comunitate. Indiferent care sunt cei care proiecteaza aceste viziuni de dezvoltare a comunitatii (grup sau intreaga comunitate) planul de dezvoltare comunitara trebuie sa respecte cateva cerinte de baza:
- sa ofere o imagine de ansamblu asupra proceselor de dezvoltare,
sa fie echitabil pentru toate partile implicate.
Principalul rezultat al proceselor de dezvoltare comunitara trebuie sa-l constituie cresterea standardului de viata pentru membrii comunitatii parte a acestor procese. Partile care sustin acest gen de initiative trebuie sa-si asume responsabilitati si mai apoi sa beneficieze in egala masura de castigurile rezultate in urma implementarii planului de dezvoltare comunitara.
Admitand faptul ca la nivelul unei comunitati exista intotdeauna interese diferite la nivel de grup, eforturile planificate de dezvoltare a comunitatii incearca sa reduca competitia excesiva la nivel local, in incercarea de inlocuire a competitiei cu diferite forme de cooperare, bazate pe interese comune.
7. Solutii
Odata cu semnarea Tratatului de
In
In
Anul 1975 aduce crearea unui al treilea fond - Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR), cu scopul de a redistribui o parte a contributiilor bugetare ale Statelor Membre catre regiunile cele mai sarace ale comunitatii, in vederea sprijinirii dezvoltarii lor economice. Astfel, FEDR redistribuie bugetul comunitar in investitii productive (pentru crearea si mentinerea unor locuri de munca durabile) si in investitii in infrastructura.
Un moment important in dezvoltarea politicii regionale este reprezentat de adoptarea Actului Unic European, in 1986, prin care se introduce conceptul de coeziune economica - adica a eliminarii diferentelor economice existente la nivelul diferitelor regiuni .
In februarie 1988,
Consiliul European de
Un element de noutate in cristalizarea politicii regionale il reprezinta crearea programului Phare, in 1989, in scopul sprijinirii Poloniei si Ungariei (abia iesite din spatiul blocului comunist) in efortul de reconstructie a economiilor lor nationale si revizuirea acestuia, in anul 2000, in scopul sustinerii dezvoltarii regionale in tarile candidate.
Odata cu ratificarea Tratatului Uniunii Europene in 1993, problema coeziunii economice si sociale apare din nou in agenda comunitara si devine unul dintre principalele obiective ale Uniunii, alaturi de uniunea economica si monetara si de piata unica europeana. De asemenea, duce si la crearea unui nou fond - Fondul de coeziune, ce are drept scop sprijinirea proiectelor din domeniului protectiei mediului si infrastructurii de transport in Statele Membre mai putin dezvoltate (Spania, Portugalia, Grecia si Irlanda)
In anul 1994 este infiintat un nou fond structural, al patrulea - Instrumentul Financiar de Orientare in domeniul Pescuitului (IFOP), creat prin gruparea tuturor instrumentelor comunitare privind pescuitul existente la acel moment. IFOP a fost creat in perspectiva extinderii UE catre nord, odata cu aderarea Finlandei si Suediei in 1995.
In acelasi an devine activ si Comitetul
Regiunilor - organ
consultativ infiintat prin Tratatul de
Tratatul de
In
aceeasi directie se desfasoara si procesul de reforma a fondurilor structurale,
inceput in 1999 in urma summit-ului de
8. Analiza rezultatelor
Pentru ca programele pe termen scurt si mediu, planurile de dezvoltare si masurile sectoriale sa fie in acord intre ele si cu obiectivele pe termen lung este importanta o viziune asupra viitorului tarii si descrierea obiectivelor principale pe termen lung.
Este vorba despre o sarcina complexa, inedita de planificare strategica. Strategia reprezinta un demers prin care, pe baza analizei situatiei economice si sociale existente, se formuleaza principiile si obiectivele pe termen mediu si lung, cu stabilirea prioritatilor si a resurselor necesare care pot fi utilizate.
Pe baza analizelor realizate in Planul National de Dezvoltare si a strategiilor stabilite in Planurile de Dezvoltare Regionale, intocmite de cele 8 Regiuni de Dezvoltare, s-au stabilit 6 prioritati privind dezvoltarea regionala si masurile corespunzatoare realizarii lor. Aceasta strategie se ocupa intr-un mod amplu cu viitorul tarii adica prin respectarea principiilor de baza a dezvoltarii durabile identifica factorii care obstructioneaza dezvoltarea durabila, defineste prioritatile referitoare la aceste obstacole. Rolul strategiei nationale este realizarea si asigurarea bunastarii generatilor din prezent si viitor.
La nivel teritorial,Consiliile de Dezvoltare Regionala au urmatoarele atributii:
- analizarea si luarea unei hotarari in privinta strategiei si a P.D.R.
- aprobarea proiectelor de dezvoltare regionala;
- prezentarea, catre Consiliul National de Dezvoltare Regionala, a propunerilor privind constituirea Fondului pentru Dezvoltarea Regionala;
- urmarirea utilizarii fondurilor alocate Agentiilor pentru Dezvoltarea Regionala din Fondul National pentru Dezvoltare Regionala
Agentiile pentru Dezvoltare Regionala, reprezinta corpul etnic si de executie, ele aflandu-se in subordinea Consiliilor pentru Dezvoltare Regionala. Agentiile pentru Dezvoltare Regionala au urmatoarele atributii:
- elaborarea si propunerea, catre C.D.R., a programelor de dezvoltare regionala si a planurilor de gestionare a fondurilor
- punerea in aplicare a programelor de dezvoltare regionala si a planurilor de gestionare a fondurilor, in conformitate cu hotararile adoptate de C.D.R
- identificarea zonelor defavorizate din cadrul regiunilor de dezvoltare
- asigurarea asistentei tehnice de specialitate persoanelor fizice sau juridice, cu capital de stat sau privat, care investesc in zonele defavorizate
- inaintarea catre A.N.D.R. a propunerilor de finantare, din F.N.D.R. a proiectelor de dezvoltare aprobate
- actioneaza pentru atragerea de surse la formarea F.D.R.
- gestionarea F.D.R in scopul obiectivelor prevazute in programele de dezvoltare regionala;
- raspundere de corecta gestiune a fondurilor alocate.
9. Concluzii
Politica dezvoltarii regionale este legata de cresterea economica si monetara,uniunile economice si politice fiind interdependente.
Comesurarea
efectelor politicilor regionale consta in compararea costurilor cu
rezultatele,indicatorul cel
Daca se doreste realizarea unei dezvoltari economice unitare ,in cadrul U.E.,aspectele economice reale si monetare trebuie sa se orienteze in aceeasi directie,fapt ce conduce la concluzia, ca o coeziune politica mai puternica, v-a depinde de o convergenta economica superioara.
Cadrul legislativ
Legea nr. 151/1998 privind
dezvoltarea regionala, legea fundamentala a dezvoltarii regionale in Romania,
stabileste obiectivele, cadrul institutional, competentele si instrumentele
specifice necesare promovarii politicii de dezvoltare regionala. Legea nr.
151/1998, modificata si completata prin Ordonanta de Urgenta nr. 268/2000, a
stabilit organisme decizionale si executive atat la nivel regional cat si la
nivel national.
Cadrul legislativ actual care sustine
implementarea politicii regionale mai cuprinde:
- Legea nr. 189/1998 privind finantele publice locale, cu modificarile si completarile ulterioare
- Legea nr. 143/1999 privind ajutoarele de stat
- Ordonanta Guvernului nr. 119/1999 privind auditul intern si controlul financiar preventiv
- Ordonanta de
Urgenta nr. 63/1999 cu privire la gestionarea fondurilor nerambursabile alocate
Romaniei de catre Comunitatea Europeana, precum si a fondurilor de cofinantare
aferente acestora, Conform cerintelor Planului National de Dezvoltare prin care
se preconizeaza o dezvoltare economica si sociala la nivel regional, urmeaza sa
fie identificate, si infiintate pe baza unor criterii stabilite de Ministerul
Apelor si Protectiei Mediului, Inspectoratele de Protectie a Mediului regionale
care vor avea un rol integrator din punct de vedere al activitatii de protectie
a mediului, a Agentiei de Plati si Interventie
Regulamentele care guverneaza coordonarea
instrumentelor structurale vor fi obligatorii si direct aplicabile Romaniei in
aceleasi conditii ca si pentru celelalte State Membre.
Cadrul institutional actual
La nivel national
Pentru realizarea obiectivelor politicii nationale de dezvoltare regionala s-a constituit Consiliul National pentru Dezvoltare Regionala (CNDR), organism cu rol deliberativ, fara personalitate juridica, care aproba:
- strategia Nationala pentru Dezvoltare Regionala si Programul National pentru Dezvoltare Regionala
- prioritatile de finantare din Fondul National pentru Dezvoltare Regionala (FNDR) - criteriile de eligibilitate si selectie a proiectelor de investitii care vor fi finantate din acest fond
- utilizarea fondurilor de pre-aderare alocate Romaniei de catre Comisia Europeana, in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare.
CNDR inainteaza catre Guvern propuneri privind constituirea FNDR si urmareste realizarea obiectivelor dezvoltarii regionale, in cadrul activitatilor de cooperare nationala si internationala, intre regiunile de dezvoltare, inclusiv la nivelul Euro-regiunilor.
Organul executiv al CNDR este Ministerul Dezvoltarii si Prognozei.
Pentru implementarea tehnica si financiara a Instrumentului Special de
Preaderare pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala a fost infiintata Agentia
SAPARD. Agentia functioneaza ca institutie publica cu personalitate juridica,
in subordinea directa a Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor,
avand o structura proprie la nivel central. Agentia SAPARD contribuie la
implementarea acquis-ului comunitar referitor
Ministerul Lucrarilor Publice,
Transporturilor si Locuintei este Coordonator ISPA - Transporturi. In anul 2000 au fost infiintate, prin
Ordinul ministrului de resort, Agentiile de Implementare ISPA in cadrul
Administratiei Nationale a Drumurilor si Companiei Nationale 'CFR'
SA.
Ministerului Apelor si Protectiei
Mediului este Coordonator ISPA- Mediu. Pentru administrarea ISPA- Mediu sunt
desemnate urmatoarele structuri:
Oficiul Plati si Contractare Phare (OPCP) din cadrul Ministerului Finantelor Publice, ca Agentie de Implementare a Proiectelor ISPA, responsabil cu licitatiile, contractarile, implementarea si monitorizarea financiara a Programului ISPA
Unitatea de
Coordonare a Implementarii ISPA, creata in cadrul Ministerului Apelor si
Protectiei Mediului, care este
responsabila cu implementarea si monitorizarea tehnica si publicitatea
programului. In prezent Unitatea de Coordonare a Implementarii ISPA are
capacitatea de a identifica si dezvolta portofolii de proiecte ISPA similare cu
portofoliile de proiecte pentru Fondul de Coeziune. La
nivel regional
Pentru coordonarea si urmarirea activitatilor necesare pentru atingerea
obiectivelor politicii de dezvoltare regionala, la nivelul fiecarei regiuni de
dezvoltare s-a infiintat Consiliul pentru Dezvoltare Regionala (CDR), ca organ
deliberativ. CDR-urile iau decizii strategice in ce priveste proiectarea si
implementarea politicilor de dezvoltare regionala in regiunile lor, aproba documentele
de programare regionala si utilizarea Fondului de Dezvoltare Regionala (FDR) stabilit
pentru fiecare regiune si monitorizeaza utilizarea corecta a fondurilor.
In cadrul fiecarei regiuni s-a
constituit cate o Agentie pentru Dezvoltare Regionala (ADR), coordonata de CDR.
ADR- urile sunt organisme neguvernamentale, nonprofit, de utilitate publica, cu
personalitate juridica, care actioneaza in domeniul specific dezvoltarii regionale
si reprezinta organul executiv al CDR. ADR - urile au ca atributii:
- elaborarea documentelor programatice ale regiunilor si implementarea lor dupa aprobarea acestora de catre CDR
- inaintarea catre CDR-uri a propunerilor privind proiectele care urmeaza a fi finantate din FDR
- inaintarea de propuneri de proiecte de mai mare amploare catre institutia coordonatoare la nivel national, pentru a fi finantate din FNDR
- initierea de masuri pentru
atragerea de resurse financiare suplimentare
Beneficiarii Programului ISPA Mediu
sunt administratiile regionale sau locale, prin regiile sau societatile
subordonate. Pentru fiecare proiect aprobat pentru obtinerea finantarii prin
ISPA, dupa semnarea memorandumului de finantare, se constituie cate o Unitate
de Implementare a Proiectului (UIP). Responsabilitatea pentru monitorizarea
factorilor de mediu in procesul de implementare si exploatare a proiectelor
finantate prin ISPA este impartita intre agentiile descentralizate ale
autoritatii centrale, respectiv reprezentantele locale ale Companiei Nationale
"Apele Romane' si Inspectoratele de Protectie a Mediului (IPM), cate unul
pentru fiecare judet si unul pentru Municipiul Bucuresti.
In conformitate cu politica
de dezvoltare regionala, Ministerul Apelor si Protectiei Mediului
intentioneaza, selectarea si transformarea a 8 din cele 42 de Inspectorate
Teritoriale a Mediului aflate in subordinea sa, in Inspectorate Regionale.
Acestea vor avea atributii specifice de identificare si rezolvare a problemelor
regionale privind managementul deseurilor si al apelor uzate.
Coordonarea
Ministerul Integrarii Europene coordoneaza pregatirea strategiei in vederea
aderarii Romaniei
Ministerul Finantelor Publice este autorizat sa gestioneze
contributia financiara a Comunitatii Europene in conditiile stabilite prin
memorandumurile de intelegere privind Infiintarea Fondului National si
Infiintarea Oficiului de Plati si Contractare Phare si prin memorandumurile de
finantare incheiate sau convenite intre Comisia Europeana si Guvernul Romaniei,
in baza acordului cadru.
Ministerul
Dezvoltarii si Prognozei ( privind organizarea si functionarea acestuia,
modificata si completata ) are sarcina de a promova si coordona la nivel national
politica de dezvoltare regionala. In acest scop, Ministerul Dezvoltarii si
Prognozei (MDP) indeplineste urmatoarele atributii:
elaboreaza proiectul Planului National de Dezvoltare, il inainteaza spre avizare catre CNDR si, spre aprobare, Guvernului
elaboreaza programe de dezvoltare regionala si le propune CNDR pentru finantare,
- elaboreaza criteriile, prioritatile si procedurile necesare in vederea finantarii programelor si proiectelor din domeniul sau de activitate
asigura managementul financiar si tehnic al FNDR
este Agentie de Implementare si de Plata pentru Programul Phare - Componenta Coeziune Economica si Sociala, asigurand managementul financiar si tehnic al sub-programelor
este
Autoritate de Implementare pentru Programul Phare , de Cooperare
Transfrontaliera (de la granita Romania-Ungaria si de la granita
Romania-Bulgaria), asigurand identificarea si programarea proiectelor pe baza
prioritatilor convenite, conformitatea si incadrarea lor in strategia de
aderare si in programele sectoriale, implementarea acestor programe, precum si
managementul procedural si administrativ al acestora.
Ministerul
Muncii si Solidaritatii Sociale are
sarcini in asigurarea si coordonarea aplicarii strategiei si politicilor
Guvernului in domeniul muncii, protectiei si solidaritatii sociale, in
elaborarea Planului National de Actiune in domeniul Ocuparii. In acest sens:
elaboreaza politici, programe si planuri nationale in domeniile ocuparii, formarii profesionale si egalitatii de sanse pe piata muncii, si exercita controlul asupra realizarii acestora de catre Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca si de Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor
elaboreaza programe de ocupare si formare profesionala pentru integrarea in munca a persoanelor defavorizate
promoveaza
programe, propune acorduri si implementeaza proiecte de colaborare
internationala in domeniile ocuparii, formarii profesionale si egalitatii de
sanse pe piata muncii si atrage surse de finantare a acestora.
Agentia Nationala pentru Ocuparea
Fortei de Munca are ca obiective principale aplicarea strategiilor in domeniul
ocuparii si formarii profesionale si a masurilor de protectie sociala a persoanelor
neincadrate in munca.
Totodata,s-a atribuit Agentiei Nationale
pentru Ocuparea Fortei de Munca rolul de implementare a programelor de tip FSE.
Ministerul
Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor are atributii in:
pregatirea strategiei nationale pentru agricultura si dezvoltare rurala si a strategiei nationale pentru pescuit
asigurarea
coordonarii actiunilor de implementare tehnica si financiara a Instrumentului
special de preaderare pentru agricultura si dezvoltare rurala - Agentia SAPARD.
Ministerul
Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei are atributii in pregatirea
strategiei nationale pentru dezvoltarea infrastructurii de transport. In calitatea
sa de Coordonator ISPA in domeniul transporturilor, MLPTL, prin directia de
specialitate, are ca principale atributii:
stabilirea strategiei de finantare si implementare ISPA
- coordonarea procesului de programare ISPA
coordonarea procesului de implementare a proiectelor cu finantare externa ISPA de catre Agentiile de Implementare (Regia Autonoma Administratia Nationala a Drumurilor si Compania Nationala CFR SA)
efectuarea
verificarii tuturor documentelor legate de proiectele cu finantare ISPA ori de
cate ori considera necesar.
Ministerul Apelor si Protectiei
Mediului are atributii in:
pregatirea strategiei nationale pentru protectia mediului
actualizarea
strategiei nationale pentru implementarea ISPA Mediu si coordonarea
implementarii proiectelor aprobate.
Ministerul
Educatiei si Cercetarii are sarcini referitoare la fundamentarea si
elaborarea si coordonarea aplicarii politicilor si strategiilor in domeniul
invatamantului si in domeniul cercetarii stiintifice, dezvoltarii tehnologice
si inovarii.
In domeniul cercetarii, Ministerul Educatiei si Cercetarii are atributii in:
prognozarea, planificarea, alocarea, monitorizarea si evaluarea utilizarii resurselor necesare implementarii politicilor in domeniul cercetarii stiintifice, dezvoltarii tehnologice si inovarii
elaborarea, monitorizarea, evaluarea si finantarea programelor nationale de cercetare-dezvoltare - inovare
stimularea si monitorizarea participarii Romaniei
la programe si la proiecte internationale, comunitare si bilaterale in domeniul
cercetarii stiintifice, dezvoltarii tehnologice si inovarii.
Cadrul institutional pentru implementarea instrumentelor structurale
Intrucat structura teritoriala a celor opt regiuni
de dezvoltare corespunzand nivelului NUTS II se va mentine, implementarea
fondurilor structurale se va realiza pe baza Cadrului de Sprijin Comunitar.
Acest document se va negocia in baza Planului de Dezvoltare continand
strategia, prioritatile de actiune planificate pentru dezvoltare la nivel
national si regional, scopurile acestora specifice si resursele financiare
indicative aferente.
In momentul actual, Romania a identificat
necesitatea includerii in Cadrul de Sprijin Comunitar a urmatoarelor programe
operationale:
un Program Operational Regional, cu 8 subprograme regionale, cuprinzand prioritati care pot fi finantate prin Fondul European de Dezvoltare Regionala si Fondul Social European
un Program Operational Sectorial pentru agricultura si dezvoltare rurala si pescuit, eligibil a fi finantat prin Fondul European de Orientare si Garantare Agricola - Sectiunea Garantare si Instrumentul Financiar pentru Orientare Piscicola
un Program Operational Sectorial pentru politica sociala si de ocupare a fortei de munca, eligibil a fi finantat prin Fondul Social European
un Program Operational Sectorial pentru cercetare,
dezvoltare tehnologica si inovare, eligibil a fi finantat prin Fondul European
de Dezvoltare Regionala si, eventual, prin Fondul Social European.
In perioada urmatoare, in functie de
prioritatile definite in Planul de Dezvoltare, precum si de evolutia politicii
comunitare in domeniul Fondurilor Structurale si al politicii regionale, se va
analiza posibilitatea completarii Cadrului de Sprijin Comunitar cu alte
programe sectoriale.
Autoritatea de Management la nivelul
Cadrului de Sprijin Comunitar (CSF) va fi Ministerul Dezvoltarii si Prognozei,
prin departamentul responsabil cu elaborarea si negocierea planului. Printr-o
unitate distincta din cadrul acestui departament se va asigura coordonarea
implementarii corecte si eficiente a CSF. Suplimentar, pentru urmarirea
implementarii CSF, se va constitui un Comitet de monitorizare, prezidat de
ministrul dezvoltarii si prognozei.
Membrii
acestui comitet vor fi: presedintii comitetelor de monitorizare a programelor
operationale, reprezentanti ai Autoritatii de Management a CSF, ai Autoritatii
de Plata, ai Ministerului Finantelor Publice, ai altor autoritati publice si
institutii implicate in implementarea CSF, reprezentanti ai partenerilor
sociali, ONG-uri, precum si, cu rol consultativ, reprezentanti ai Comisiei
Europene si ai Bancii Europene de Investitii. Autoritatea de Management pentru
Programul Operational Regional va fi Ministerul Dezvoltarii si Prognozei, prin
actuala Directie generala pentru dezvoltare regionala, care se va constitui ca
un departament separat de departamentul responsabil cu functia de management a
CSF.
O parte dintre functiunile Autoritatii
de Management a Programului Operational Regional vor fi delegate structurilor
regionale (de ex. selectia proiectelor, monitorizarea). Pentru urmarirea programelor
la nivel regional pana la sfarsitul anului 2005 se vor infiinta 8 Comitete de
Coordonare Regionale, cate unul pentru fiecare subprogram, avand in componenta
reprezentanti ai autoritatilor locale, agentiilor de dezvoltare regionala,
precum si reprezentanti din diverse sectoare economice si sociale.
Autoritatea de Plata pentru FEDER va
functiona in cadrul Ministerului Dezvoltarii si Prognozei, printr-un
departament distinct, specializat, conform principiului separarii functiilor.
Autoritatea de Management pentru
Programul Operational Sectorial pentru agricultura si dezvoltare rurala si
pescuit va fi stabilita prin hotarare de guvern in anul 2004. Pentru
gestionarea fondurilor Politicii Agricole Comune prin FEOGA, incepand cu anul
2002 vor fi initiate procedurile pentru infiintarea Agentiei de Plati si
Interventie, care va incepe sa se organizeze din 2004. In 2005 se va decide
modalitatea de integrare a structurilor Agentiei SAPARD in structura Agentiei
de Plati si Interventie. In perioada 2004 - 2006 vor fi intreprinse masurile
legislative si institutionale necesare pentru: organizarea si competentele structurii
teritoriale ale Agentiei; stabilirea sistemelor si procedurilor pentru
functiile interne si pentru functiile externe ale Agentiei; autorizarea si
contabilizarea platilor; contabilitatea cheltuielilor, elaborarea rapoartelor
periodice de cheltuieli, a declaratiilor lunare si anuale; efectuarea
verificarilor de natura tehnica.
In
Autoritatea de Management pentru
Programul Operational Sectorial privind politica sociala si de ocupare a fortei
de munca va fi Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale.
Rolul de Autoritate de Management, cu
responsabilitati de administrare, coordonare si monitorizare a implementarii
programelor finantate din Fondul Social European i se va atribui Ministerului
Muncii si Solidaritatii Sociale.
Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca i se va atribui rolul de
implementare si de Autoritate de Plata pentru programele finantate din Fondul
Social European, prin modificarea HG nr. 4/1999 privind aprobarea statutului
ANOFP, cu modificarile si completarile ulterioare. Autoritatea de Management
pentru Programul Operational Sectorial pentru cercetare, dezvoltare tehnologica
si inovare va fi Ministerul Educatiei si Cercetarii.
Rolul de Autoritate de Management,
cu responsabilitati de administrare, coordonare si monitorizare a implementarii
programelor de cercetare, dezvoltare tehnologica si inovare finantate din
Fondurile Structurale i se va atribui Ministerului Educatiei si Cercetarii.
Coordonarea pregatirii si supervizarea implementarii programului operational
finantat in cadrul initiativei comunitare INTERREG va fi asigurata de un
departament specializat in managementul programelor de cooperare
transfrontaliera din cadrul Ministerului Dezvoltarii si Prognozei.
Pentru fiecare program operational se
va constitui cate un comitet de monitorizare, prezidat de catre Autoritatea de
Management respectiva.
Autoritatea de Management pentru Programul
Operational Sectorial pentru cercetare, dezvoltare tehnologica si inovare va fi
Ministerul Educatiei si Cercetarii.
Rolul de Autoritate de Management, cu
responsabilitati de administrare, coordonare si monitorizare a implementarii
programelor de cercetare, dezvoltare tehnologica si inovare finantate din
Fondurile Structurale i se va atribui Ministerului Educatiei si Cercetarii .
Coordonarea pregatirii si
supervizarea implementarii programului operational finantat in cadrul
initiativei comunitare INTERREG va fi asigurata de un departament specializat
in managementul programelor de cooperare transfrontaliera din cadrul
Ministerului Dezvoltarii si Prognozei.
Pentru fiecare program operational se
va constitui cate un comitet de monitorizare, prezidat de catre Autoritatea de
Management respectiva.
Ele
vor include reprezentanti ai Ministerului Dezvoltarii si Prognozei, ai
Autoritatii de Plata, ai Ministerului Finantelor Publice, alte autoritati
publice si institutii implicate in implementarea programului operational,
reprezentanti ai partenerilor sociali, ONG-uri, precum si, cu rol consultativ,
reprezentanti ai Comisiei Europene si ai Bancii Europene de Investitii. Autoritatea
de Management pentru Programul Operational Sectorial pentru cercetare,
dezvoltare tehnologica si inovare va fi Ministerul Educatiei si Cercetarii.
Rolul de Autoritate de Management, cu
responsabilitati de administrare, coordonare si monitorizare a implementarii
programelor de cercetare, dezvoltare tehnologica si inovare finantate din
Fondurile Structurale i se va atribui Ministerului Educatiei si Cercetarii .
Coordonarea pregatirii si
supervizarea implementarii programului operational finantat in cadrul
initiativei comunitare INTERREG va fi asigurata de un departament specializat
in managementul programelor de cooperare transfrontaliera din cadrul
Ministerului Dezvoltarii si Prognozei.
Pentru fiecare program operational se
va constitui cate un comitet de monitorizare, prezidat de catre Autoritatea de
Management respectiva. Ele vor include reprezentanti ai Ministerului
Dezvoltarii si Prognozei, ai Autoritatii de Plata, ai Ministerului Finantelor
Publice, alte autoritati publice si institutii implicate in implementarea
programului operational, reprezentanti ai partenerilor sociali, ONG-uri, precum
si, cu rol consultativ, reprezentanti ai Comisiei Europene si ai Bancii
Europene de Investitii. In paralel cu Fondurile Structurale, Romania va
beneficia de instrumentul de finantare complementar, Fondul de Coeziune, pentru
sprijinirea investitiilor majore in domeniul transporturilor si mediului. Autoritatea de Management pentru Programul Operational Sectorial pentru cercetare,
dezvoltare tehnologica si inovare va fi Ministerul Educatiei si Cercetarii.
Ministerele implicate in pregatirea si aprobarea programelor, ca si cele care
vor participa ulterior in implementarea si monitorizarea lor sunt: Ministerul
Dezvoltarii si Prognozei, Ministerul Integrarii Europene, Ministerul Finantelor
Publice, Ministerul Justitiei, Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale,
Ministerul Industriei si Resurselor, Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si
Padurilor, Ministerul Apelor si Protectiei Mediului, Ministerul Lucrarilor
Publice, Transporturilor si Locuintei, Ministerul pentru Intreprinderile Mici si
Mijlocii si Cooperatie, Ministerul Educatiei si Cercetarii, Ministerul
Sanatatii si Familiei, Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei si
Ministerul Administratiei Publice.
Institutiile actuale create
pentru implementarea politicii de dezvoltare regionala si utilizarea fondurilor
de pre-aderare vor reprezenta nucleele pentru cadrul institutional necesar
implementarii politicii structurale. In perioada de preaderare sprijinul
acordat prin instrumentele financiare de pre-aderare Phare, ISPA si SAPARD va
fi folosit si pentru dezvoltarea cunostintelor si aptitudinilor personalului
din structurile existente in scopul asigurarii unui management eficient.
Pentru a corespunde cerintelor
managementului eficient al fondurilor structurale si a asigura un grad ridicat
de absorbtie a fondurilor se va acorda atentie crearii capacitatii de abordare
a aspectelor coeziunii economice si sociale in sensul Obiectivului I al
fondurilor structurale, printr-un program de formare care pune accentul pe urmatoarele:
dezvoltarea capacitatii de management si in special cea privind managementul de proiect
dezvoltarea capacitatii de evaluare ex-ante, la jumatatea perioadei si ex-post
dezvoltarea capacitatilor la nivel regional pentru asigurarea unui portofoliu de proiecte de buna calitate
introducerea programarii multianuale care sa cuprinda masuri si indicatori bine definiti
cresterea capacitatii de management financiar si control riguros
realizarea si implementarea sistemelor informationale pentru monitorizarea si managementul programelor.
Politica
regionala activa la nivelul U.E.,are ca obiectiv principal convergenta si unificarea
economica pe termen lung.Realizarea unei piete inter-unice va putea fi atinsa
atunci cand nivelurile de dezvoltare ale economiei componente nu va mai fi
diferita. Finantarea prin intermediul acestor fonduri
destinate dezvoltarii regionale ,are la baza, programe de dezvoltare, realizate
Pentru ca un indicator sa devina esential in analiza disparitatilor regionale trebuie sa fie supus unor cercetari statistice,pentru a determina in ce masura poate servi:
- ca mijloc de informare privind starea unui anumit domeniu de interes,intr-o anumita perioada de timp
- ca mijloc de cercetare a elementelor sociale dintr-un anumit domeniu
- ca mijloc de determinare a consecintelor,in momentul modificarii anumitor parametri
Deosebirile economice regionale care persista o perioada mare de timp afecteaza nivelul eficientei economice nationale.Scopul politicii regionale este acela de obtinere a unei eficiente ridicate si a unei distributii interregionale a activitatii economice cat mai echitabila.
Obiectele muncii pot fi masurate si
cuantificate.Efectele politicii regionale constau in diversificarea
activitatilor economice existente,mai mult decat in crearea de activitati
economice aditionale.In perioada actuala 2007-2013,competitivitatea ramane
obiectivul fundamental al politicii regionale,implinirea acestui obiectiv
permitand atingerea parametrilor de dezvoltare conform strategiei adoptate
Se urmareste mai buna integrare a
politicii de coeziune in programele nationale si regionale de dezvoltare ale statelor membre,concomitent
cu cresterea sentimentului de proprietate asupra acestor politici(ownership). Aderarea Romaniei
In plan politic, statutul de
membru al UE aduce cu sine forta pe care o are un ansamblu de 27 tari ce
vorbesc cu o singura voce. Altfel spus, in dialogul cu un stat tert, un membru
al Uniunii Europene are intotdeauna alaturi de el, daca problemele in discutie
nu nasc divergente interne, sprijinul celorlalte state comunitare. Aceasta fiind
un principiu de baza al politicii externe si de securitate comuna. In
perspectiva, odata cu cristalizarea identitatii europene de securitate si
aparare (ESDI), apartenenta
In plan economic, aderarea
Tot in plan economic, aderarea
10. Propuneri
- construirea unui nou model de dezvoltare, este tot mai necesar, accelerand astfel integrarea economica pe termen lung.
- promovarea dezvoltarii economice prin stimularea initiativelor locale de dezvoltare economica
- identificarea zonelor defavorizate din cadrul regiunilor de dezvoltare
- asigurarea asistentei tehnice de specialitate persoanelor fizice sau juridice, cu capital de stat sau privat, care investesc in zonele defavorizate
- generarea unui flux sporit de inovatii si de noi produse
- asigurarea cercetarilor stiintifice si dezvoltarea input-urilor si calificarea factorului de munca
- transformarea modului de administrare a politicii regionale,prin stimularea descentralizarii, parteneriatului si coordonarii
- cresterea importantei stabilitatii dezvoltarii economice si a incluziunii sociale
- participarea activa la comertul interregional .
- diminuarea dezechilibrelor regionale existente,prin stimularea dezvoltarii echilibrate,prin reducerea accelerata a intarzierilor in dezvoltarea zonelor defavorizate,ca urmare a unor conditii istorice,geografice,economice,sociale,politice si preintampinarea producerii de noi dezechilibre.
- pregatirea cadrului institutional pentru
a raspunde criteriilor de integrare in structurile AUniunii Europene si de
acces
- corelarea politicilor si activitatilor sectoriale guvernamentale la nivelul regiunilor, prin stimularea initiativelor si prin valorificarea resurselor locale si regionale,in scopul dezvoltarii reale a acestora.
- descentralitarea procesului de luare a deciziilor de la nivel central ,guvernamental spre cel al comunitatii regionale
- cofinantarea,respectiv contributia financiara a diversilor actori implicati in realizarea programelor si proiectelor de dezvoltare regionala
- elaborarea si propunerea catre Consiliul pentru Dezvoltare Regionala, a programelor de dezvoltare regionale si a planurilor de gestionare a fondurilor
- punerea in aplicare a programelor de dezvoltare regionala si a planurilor de gestiune a fondurilor, in conformitate cu hotararile adoptate de Consiliul pentru Dezvoltare Regionala
- identificarea zonelor defavorizate din cadrul regiunilor de dezvoltare
- asigurarea asistentei tehnice de specialitate persoanelor fizice sau juritice,cu capital de stat sau privat ,care investesc in zonele defavorizate
- actionarea pentru atragerea de surse la formarea Fondului pentru Dezvoltarea Regionala
- gestionarea Fondului pentru Dezvoltarea Regionala in scopul obiectivelor prevazute in Programele de Dezvoltare Regionala
- stimularea cooperarii interregionale,interne si internationale, transfrontaliere,inclusiv in cadrul Euro-regiunilor,precum si participarea regiunilor la dezvoltarea economica si institutionala a acestora,in scopul realizarii unor proiecte de interes comun in conformitate cu acordurile internationale la care Romania este parte.
- raspunderea de corecta gestiune a fondurilor alocate
- Romania se asteapta ca, toate regiunile sale de dezvoltare, respectiv intregul sau teritoriu sa fie eligibile pentru Fondurile Structurale.
- Romania isi declara interesul de a participa, in toate initiativele
comunitare.
Romania va asigura coerenta politicii sale de coeziune economica si sociala cu
alte politici comunitare, in special in domeniile ocuparii fortei de munca,
egalitatii de sanse intre femei si barbati, politicii sociale si formarii
profesionale, politicii privind dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii,
politicii agricole comune, politicii comune a pescuitului, energiei,
transportului si retelelor trans-europene, aplicarea cerintelor legate de
protectia mediului inconjurator.
11. Bibliografie
Ionescu V. R. , Marchis G. (2006) Strategii
de dezvoltare comunitara si regionala,
- Marchis Gabriela (2009) Analiza fondurilor europene pre si post aderare in Romania
Constantin
D.L.(2004)
Elemente fundamentale de economie regionala, Bucuresti, Editura ASE - Augustin Fuerea, Manualul Uniunii Europene, Editia a
III-a, Editura Universul juridic, Bucuresti, 2006 Bucuresti: Editura Didactica
si Pedagogica*Tratatul de
Acordul
de
- Actul Unic European, 1987.
- Tratatului de
- Tratatul de
- Tratatul de
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1841
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
