Constitutia Uniunii Europene intre ratificare totala si ratificare partiala

Constitutia Uniunii Europene intre ratificare totala si ratificare partiala

Solidaritatea Europei are ca punct de reper proiectul vizionar conturat de liderii politici la inceputul anilor 50 ai secolului trecut. O Europa decimata de implicatiile celui de-al doilea razboi mondial putea supravietui numai prin intermediul fenomenului de cooperare. Obiectivul initial al Uniunii Europene de astazi s-a axat in jurul asigurarii pacii si prosperitatii in partea de vest a continentului. Acest obiectiv s-a tradus in primul rand prin cooperare tehnica si economica. Datorita evolutiei progresive precum si nevoii de a deveni un actor global de prima forta s-a nascut argumentul dimensiunii politice, argument deosebit de important in vederea realizarii acestui deziderat.

Obiectivul Uniunii Europene, si anume acela de a deveni un actor de prima forta pe scena politica mondiala a condus in primul rand la extinderea aliantei (la 1 ianuarie 2007, Uniunea Europeana va numara 27 de membri odata cu aderarea Romaniei si Bulgariei). Mai mult, colaborarea intre aceste state precum si numeroasele blocaje de la nivelul institutiilor europene existente converg catre o iminenta reforma a sistemului institutional. Pe langa acest lucru, acest nou sistem cu noi dimensiuni , cu alte reguli si principii de existenta trebuie sa capete o personalitate juridica foarte bine definita iar acest lucru se poate realiza prin adoptarea unei Constitutii. Trebuie spus de la bun inceput ca acest proiect s-a lovit de cateva bariere si blocaje temporare generate de imposibilitatea solutionarii unor aspecte controversate privind reforma institutionala . Principiul consensului si compromisului a facut ca aceste obstacole sa fie usor inlaturate lasand loc parcurgerii pasilor necesari dobandirii personalitatii juridice de catre Uniune. Momentul declansator privind viitorul unei Constitutii europene a fost reprezentat de discursul sefului diplomatiei germane Joschka Fischer, in primavara anului 2000 la Universitatea Humboldt din Berlin . Istoria "constructiei" Constitutiei Europene mai contine de asemenea un moment nefavorabil, si anume esecul Conferintei Interguvernamentale din anul 2000 si rezultatul descurajant al negocierilor privind reforma institutionala cu care s-a soldat momentul Nisa. In ceea ce priveste etapa urmatoare, cea a Conventiei privind viitorul Europei (martie 2002-iunie 2003), ea paote fi considerata ca un element de imbold al reformei institutionale si mecanismul potrivit pentru a pregati lucrarile unei noi Conferinte Interguvernametale ce urma sa aiba loc in octombrie 2003. In cadrul Conventiei au fost delimitate unele obiective deosebit de importante in ceea ce priveste nasterea Constitutiei Europene (conferirea unei personalitati juridice unice Uninuii, inserarea drepturilor fundamentale in tratat, o mai clara afirmare a rolului U.E. pe scena internationala etc.) Acest proiect a fost in cele din urma inaintat Conferintei Interguvernamentale (2003-2004) unde sunt rediscutate cateva din punctele cele mai controversate ale reformei. Asadar,.punctul final al demersului de constituire a Constitutiei are loc cu ocazia semnarii acestuia de catre statele membre la Roma, in octombrie 2004.

La 50 de ani de la nasterea ei, Uniunea Europeana inregistreaza la ora actuala, cel putin in opinia multor analisti politici, o criza mai mult sau mai putin evidenta. Aceasta criza este declansata in primul rand de dificultatea cu care documentul prin care se ofera personalitate juridica uniunii, Constitutia Europeana, este ratificat in statele membre. Alte puncte de vedere europene sustin ca posibilul impas al uniunii este legat de esecul Consiliului European din 16-17 iunie in obtinerea unui acord privind perspectivele financiare pentru perioada 2007-2013. In alta ordine de idei criza Europei ca proiect politic se origineaza in aceasta problematica, cea a adoptarii de catre statele membre U.E.

Acest eseu va incerca sa gaseasca motoarele ce au alimentat criza politica a Uniunii Europene si de asemenea va incerca sa identifice cateva din solutiile privind ratificarea totala a Constitutiei , sau intr-un caz pesimist, respingerea ei.

Din punct de vedere juridic, pentru a intra in vigoare Tratatul Constitutional trebuie ratificat in unanimitate de toate statele Uniunii Europene, conform procedurilor constitutionale ale fiecaruia. In functie de traditiile istorice sau juridice ale fiecarui stat, procedurile de acceptare nu sunt identice: el pot opta fie pentru votul popular fie pentru votul politic, cel al parlamentului sau le pot alege pe amandoua.

Modalitatea aleasa pentru ratificare Constitutiei este deosebit de importanta prin prisma problemelor pe care le pune fiecare in parte.

Primul caz, cel al referendumului, presupune acordul cetatenilor cu drept de vot dintr-un stat membru U.E. Aceasta metoda este comparativ cu cea a votului parlamentar mai democratica si reprezinta expresia legitimarii Constitutiei prin consimtamantul direct al cetatenilor europeni. Astfel, unele din temele si mesajele ce au precedat reforma europeana se regasesc si in aceasta problematica: reducerea deficitului problematic, implicarea populatiei in procesul decizional, etc. . Mai mult un referendum poate avea de asemenea si un rol consultativ. Indiferent de rezultatul votului (desi acesta este obiectivul fundamental), se pot face anumite analize cu privire la starea de fapt dintr-un anumit stat. De asemenea pentru anumite tari membre mai vechi, precum Olanda Spania, Portugalia sau Luxembrug organizarea unui referendum legat de un aspect politic european reprezinta o premiera, ceea ce intareste ideea importantei implicarii cetatenilor in luarea unei decizii privind viitorul tratatatului . Aici merita amintit cazul Spaniei care a beneficiat de un puternic curent pro-european si a considerat votul pozitiv acordat de cetatenii acesteia la 20 februarie 2005 un avans simbolic fata de celelalte state care urmau sa-si organizeze consultari populare. De asemenea referendumul mai paote fi privit si ca o modalitate de a preveni riscul respingerii parlamentare. Un astfel de rationament se poate aplica in cazul in care mediul politic aflat in Parlament este dominat de forte opozante ( exemplul opozitiei din Parlamentul Ceh - comunistii si civil democratii).

Cealalta metoda de ratificare a Constitutiei se traduce prin votul politic, exprimat de Parlament. Aprobarea Parlamentului este necesara atunci cand nu exista suport din partea opiniei publice. In acest caz s-a folosit ca argument irelevanta votului popular . Altfel spus alternativa parlamentara pare sa contina in sine elementele unui risc controlat si oarecum calculabil.

Avand ca suport teoretic aceste doua tipuri de ratificare ma voi opri asupra celor doua state, Franta si Olanda, care au respins Constitutia Europeana. In fapt, acesta respingere a fost cel mai clar semnal de alarma ca viitorul politic al U.E. este in pragul unei crize. Demersurile de adoptare a Tratatului privind instituirea unei Constitutii au intrat astfel intr-un blocaj, conferindu-se Europei o perioada de relaxare, de regandire, de reflexie. In aceasta perioada trebuie vazut ce anume a dus la prabusirea mecanismului reformei constitutionale si construirea unor scenarii posibile si de ce nu, a regandirii intregului sistem politic la nivel de Uniune Europeana.

Surpriza e cu atat mai mare cu cat Franta si Olanda, cele care au stopat procesul de reformare, sunt state fondatoare ale Uniunii Europene iar un sistem politic european nu poate fi gandit fara aportul celor doua.

Pana la momentul "inghetarii" procesului, pe langa aceste doua state care s-au declarat impotriva, 10 state reusisera sa ratifice Constitutia. Aici intregul calendar al ratificarii se blocheaza, liderii europeni urmarind daca sa continue procesul sau nu. Un element important in acest sens il constituie Declaratia 30 anexata la tratat care prevede ca 1/5 din numarul membrilor poate stopa acest proces al ratificarii. Astfel, "perioada de reflectie" survine ca o metoda obligatorie de a mai acorda un extra timp de gandire statelor privind aceasta problematica a Constitutiei. Aceasta decizie a mai fost luata, de asemenea, si in fata riscului ca Marea Britanie, un alt mare membru fondator, sa confere un vot de blam ca expresie a vointei cetatenilor din Regat.

Factorii care stau la baza respingerii Constitutiei in Franta si Olanda sunt numerosi. Multe voci au sustinut lipsa de comunicare politica si lipsa de promovare a prevederilor noii Constitutii. Acest argument este destul de concludent avand in vedere ca o treime dintre cei chestionati in legatura cu acest vot erau indecisi cu numai trei zile inainte de referendum.

De asemenea mai poate fi invocat argumentul socio-economic datorita faptului ca si Franta cat si Olanda s-au confruntat cu reale probleme de aceasta natura in ultimul timp. Astfel, prin acest vot de blam la adresa Constitutiei Europene s-a tradus sanctionarea guvernelor de catre propriul electorat.

Un alt argument adus neratificarii Constitutiei in aceste doua state l-ar putea constitui teama fata de provocarile negative provenite din partea noilor state-membre ce ar ataca integritatea valorilor culturale occidentale. Ion Jinga, ambasadorul Romaniei in Regatul Belgiei, atragea atentia intr-un articol din Revista de Drept Public ca votul de blam al Frantei si al Olandei nu este o sanctiune adresata Constitutiei, marea majoritate a cetatenilor necunoscand prevederile acesteia, ci mai degraba expresia unei stari de neumultumire generala la nivelul opiniei publice . Semnalul de alarma este cu atat mai mare cu cat sunt singurele state care au respins documentul celelalte 10 declarandu-se pentru intrarea acestuia in vigoare.

In ceea ce priveste Olanda, testul de ratificare ce a survenit la numai 3 zile de la desfasurarea in Franta a referendumului a avut aceleasi rezultate ceea ce probeaza efectul de "bulgare de zapada" sau al dominoului. Totusi aceasta afirmatie nu se probeaza in fapt real daca luam in considerare cazul Luxemburgului care a trecut cu succes prin testul votului popular la numai o luna de la referendumul olandez. Insa, si aici scepticii pot face uz de argumentul conform caruia victoria din Luxemburg a fost mai mult o victorie personala al omului politic J.C .Junker. Viziunea optimista a cazului luxemburghez paote fi perceputa ca un "mesaj adresat Europei si lumii intregi ca tratatul constitutional nu este mort".

Alt argument privit ca fiind nefavorabil ratificarii unanime a Constitutiei ar putea fi rapditatea cu care Uniunea Europeana se deschide, nucleul deja existent aflandu-se in imposibilitatea de a "inghiti" intr-un timp atat de scurt alte state membre. De asemenea, problema culturilor si a valorilor nationale este serios luata in calcul de tarile vestice, cu precadere Franta si Marea Britanie. Uniunea monetara urmata de uniunea politica poate duce spre nivelarea culturilor, fapt ce va crea tensiuni sociale la nivelul statelor si implicit declansarea unor crize fara precedent in istoria moderna a Europei. Mai mult anumite domenii ce tin de competenta fiecarui stat in parte cum ar fi apararea nationala si politica externa se pot omogeniza in conditiile in care ar putea crea confuzie si frustrare la nivelul opiniei publice.

Avand in vedere toate aceste argumente expuse mai sus potrivit carora ratificarea a esuat in doua din statele fondatoare ale U.E., perioada de reflectie ar trebui instaurarea unor masuri urgente in ceea ce priveste viitorul politic al Uniunii. Un element primordial al intregului calendar european politic il reprezinta Marea Britanie care potrivit mediilor politice europene s-ar situa in aceeasi baricada cu Franta si Olanda fiind stiuta pozitia de stat privilegiat al Regatului Unit de pana acum. Sau dimpotriva poate inclina balanta in favoarea adoptarii Constitutiei. Greu de crezut ca atat vointa populara cat si cea parlamentara britanica isi vor schimba atitudinea intr-un timp atat de scurt fata de ce se doreste a fi aceasta Constitutie.

Solutia care se impune in acest moment de impas al politicii de la nivel european ar fi regandirea, daca nu totala, macar partiala a reglementarilor juridice din Constitutie. Posibilitatea rasturnarii de situatie atat in Franta si Olanda cat si in Marea Britanie e din ce in ce mai putin realizabila date fiind situatiile socio-politice eurosceptice din aceste state. Iar aceasta criza trebuie privita ca un element pozitiv in desfasurarea calendarului de acordare a unei personalitati juridice Uniunii Europene.

BIBLIOGRAFIE:

JINGA,Ion, Tratatul constitutional al Uniunii Europene: reflectii asupra unei perioade de reflectie, Revista de Drept Public, nr. 2/2005, pp. 90 - 97

TRUICA, Gilda, Dificultatile ratificarii Constitutiei europene - un impas pentru proiectul politic european?, Institutul European din Romania, Working Papers Series, no. 12/2005.

Bibliografie virtuala:

https://europa.eu.int/constitution

www.infoeuropa.ro