Curtea de Conturi

Curtea de Conturi

Curtea de Conturi nu a fost prevazuta in tratatele de constituire a celor trei Comunitati Europene, fiind creata prin tratatul de revizuire a dispozitiilor bugetare de la Bruxelles din 22 iulie

1975, ca urmare a cererii Parlamentului European.

Curtea de Conturi a inlocuit Comisia de control prevazuta an tratatele CEE, CEEA si comisarii pentru conturi prevazuti in Tratatul CECO.

Prin Tratatul de la Maastricht, Curtea de Conturi a fost ridicata la rangul de institutie comunitara alaturi de Parlament, Consiliu, Comisie si Curte de justitie.

Curtea de Conturi este reglementata prin dispozitiile art. 246 A-C Tratatul CE si art. 160 A-C, Tratatul CEEA.

Aceasta are sediul la Luxemburg, din anul 1988 si are 27 de membri.[1] In functie de extinderile succesive ale comunitatilor, numarul membrilor Curtii de Conturi a fost fixat la noua, zece, doisprezece, cincisprezece, douazeci si cinci si douazeci si sapte( de la 1 ianuarie, dupa aderarea Romaniei si Bulgariei) alesi dintre persoanele care apartin sau au apartinut in tarile lor institutiilor de control extern. Ei trebuie sa ofere toate garantiile de independenta, exercitandu-si functiile in interesul general al Uniunii.

Tratatul de la Lisabona introduce un nou paragraf la art. 246. CE, care precizeaza ca, Curtea de Conturi este formata din cate un resortisant din fiecare stat membru.

Membrii Curtii de Conturi aleg din randul lor presedintele, pentru o perioada de trei ani, mandatul sau putand fi reinnoit.

Curtea de conturi asigura controlul financiar-contabil, conform dispozitiilor art. 246 A- Tratatul CE.

Ea este insarcinata cu o competenta generala de a controla conturile tuturor veniturilor si cheltuielilor Comunitatii (art. 246 C).

Curtea de Conturi nu este un organism jurisdictional.[2]

Functiile exercitate de Curtea de Conturi ar putea fi grupate in doua categorii: functia de control si functia consultativa.

In ceea ce priveste functia de control, aceasta se refera la examinarea legalitatii si regusaritatii veniturilor si cheltuielilor comunitatii, dar si al executiei bugetare.

Potrivit functiei consultative, Curtea de Conturi trebuie sa fie consultata de catre celelalte institutii comunitare cu privire la orice proiect comunitar din sfera financiara si bugetara.

Fiecare dintre institutiile Uniunii Europene actioneaza in limitele atributiilor care ii sunt conferite. In exercitarea acestor atributii, institutiile comunitare conlucreaza intre ele, fiecare respectand competentele atribuite celorlalte. In vederea repartizarii competentelor intre institutiile comunitare sunt respectate anumite principii: principiul atribuirii de competente; principiul autonomiei instituionale si principiul echilibrului institutional.[3]